# România în Parlamentul britanic, 1803–2026: două secole de dezbateri, numărate zi cu zi

De la „Moldavia and Wallachia” la „Romania”: de câte ori apare numele țării în dezbaterile deputaților și ale lorzilor de la Westminster, cine a vorbit și ce a spus. Raportat la tot ce s-a tipărit, războiul Crimeii întrece și anul 1990, și anul 2013.

La 4 mai 1858, William Gladstone, viitor prim-ministru al Marii Britanii, s-a ridicat în Camera Comunelor și a cerut ca dorința de unire a moldovenilor și a muntenilor să conteze în negocierile marilor puteri. A vorbit despre o „barieră vie” de oameni liberi între Rusia și Turcia. A pierdut votul cu 114 la 292.

În dezbaterea aceea, numele Principatelor a fost rostit de 264 de ori. În tot ce s-a consemnat din dezbaterile Parlamentului britanic, din 1803 până azi, într-o singură dezbatere despre România numele a fost rostit mai des: cea din 1 noiembrie 2005, despre aderarea la Uniunea Europeană.

Trei măsurători dau trei vârfuri. După numărul de mențiuni, anul cel mai plin e 1990, anul de după căderea lui Ceaușescu, când situația orfelinatelor a ajuns în Parlament: 1.230 de mențiuni. După zilele de ședință în care numele a fost rostit, e 1939, anul în care Londra a garantat independența României: 72 din 174 în Camera Comunelor. Raportat la tot ce s-a tipărit, nimic nu întrece războiul Crimeii: în 1854, 108 mențiuni la un milion de cuvinte.

Momentele pe care le-ar alege azi un cititor de ziare arată altfel la numărătoare. Vizita de stat a lui Nicolae Ceaușescu la Londra, din iunie 1978, n-a adus în Parlament nicio declarație și nicio dezbatere despre ea. Disputa despre muncitorii români atinge maximul în 2013, înainte ca restricțiile să fie ridicate, la 1 ianuarie 2014, și nu după aceea: 907 mențiuni în 2013, 331 în 2014. Se schimbă, pe drum, și numele tipărit: „Roumania”, apoi „Rumania”, din nou „Roumania” și abia din 1970 „Romania”.

Consemnarea dezbaterilor se numește Hansard, după tipograful care a preluat-o în 1812. Cuprinde ce se spune în cele două Camere ale Parlamentului de la Westminster. Camera Comunelor, cu bănci verzi, e aleasă; în Camera Lorzilor, cu bănci roșii, locurile s-au moștenit multă vreme, iar azi se primesc mai ales prin numire. Până în 1909, Hansard a fost o publicație privată, alcătuită în bună parte din relatările ziarelor; de atunci e raportul oficial al Parlamentului, aproape cuvânt cu cuvânt.

Toate volumele digitizate, 2,5 miliarde de cuvinte, au fost parcurse cu un program care a numărat toate formele pe care le-a avut numele țării în engleză: Wallachia și Moldavia, „the Principalities”, Roumania, Rumania, Romania, plus numele capitalei, Bucharest. Numele apare de 24.591 de ori, în 9.209 dezbateri și întrebări.

## An cu an: Camera Lorzilor la stânga, Camera Comunelor la dreapta

Fiecare rând e un an. Bara verde arată în câte dintre zilele de ședință ale Camerei Comunelor a fost rostit numele; bara roșie, același lucru pentru Camera Lorzilor. Deasupra fiecărui grup de ani stă numele țării, așa cum îl tipărea Hansard atunci. Un an deschis arată dezbaterile cu cele mai multe mențiuni, cine a vorbit și o frază din Hansard. Trimiterile dau volumul și coloana: Hansard se tipărește pe două coloane numerotate.

## Războiul Crimeii: niciodată nu s-a vorbit atât de mult despre Principate

*Anii 1803–1859*

Timp de o jumătate de secol, Moldova și Țara Românească apar rar și aproape numai ca miză între imperii. Cea mai veche mențiune găsită e din 22 decembrie 1806: o depeșă tipărită printre documentele Camerei Comunelor anunță că Poarta i-a mazilit pe domnii Moldovei și Țării Românești. Primul vârf vine în 1849, când lordul Dudley Stuart cere guvernului documentele ocupației rusești de după revoluțiile din 1848.

Apoi vine războiul Crimeii. În iulie 1853, Rusia ocupă Principatele, iar Parlamentul discută ani la rând cine le evacuează, cine le păzește și cine le garantează. În 1854 numele apare de 443 de ori, iar în 1855 de 340 de ori: 108 și 102 mențiuni la un milion de cuvinte tipărite, cele mai mari valori din toți cei 222 de ani pentru care există text digitizat. Cam două treimi sunt cuvântul „Principalities” singur. Nu trebuia spus care principate.

Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 pune Principatele sub garanția marilor puteri și le promite adunări în care locuitorii să spună ce vor. În vara lui 1857, alegerile din Moldova sunt măsluite împotriva unirii. La 14 august, William Gladstone, deputat și fost ministru de finanțe, citește în Camera Comunelor ordinul primit de un funcționar moldovean:

> By virtue of your office I order you to labour without ceasing against the foolish idea of the union of the Principalities, and to use all your efforts in order that the inhabitants of your town may become adversaries of the union.
> 
> În virtutea funcției dumitale, îți ordon să lucrezi fără încetare împotriva ideii nesăbuite a unirii Principatelor și să-ți dai toată silința ca locuitorii orașului dumitale să ajungă potrivnici unirii.
> — ordin către un funcționar din Moldova, citit în Cameră de William Gladstone, Camera Comunelor, 14 august 1857, vol. 147, col. 1670

La 4 mai 1858, Gladstone merge mai departe și cere Camerei să-i spună reginei că dorința moldovenilor și a muntenilor trebuie să cântărească în negocieri. Dezbaterea ocupă coloanele 44–106 din volumul 150 al Hansardului, iar numele e rostit de 264 de ori, mai des decât în tot restul anului.

> You want to place a living barrier between her and Turkey. There is no barrier, then, like the breast of freemen.
> 
> Vreți să așezați o barieră vie între ea și Turcia. Nu există, așadar, barieră ca pieptul oamenilor liberi.
> — William Gladstone, despre Rusia, Camera Comunelor, 4 mai 1858, vol. 150, col. 59

Guvernul se opune. I se alătură din opoziție vicontele Palmerston, prim-ministru până în februarie, sub care se încheiase războiul Crimeii:

> The House may therefore rest satisfied that the union of Wallachia and Moldavia under a foreign prince means nothing less than their union under the sway of the Russian Royal family, or of some one dependent upon Russia.
> 
> Camera poate fi, așadar, încredințată că unirea Țării Românești cu Moldova sub un principe străin nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât unirea lor sub stăpânirea familiei domnitoare a Rusiei sau a cuiva care depinde de Rusia.
> — vicontele Palmerston, Camera Comunelor, 4 mai 1858, vol. 150, col. 88

De partea lui Gladstone vorbesc, între alții, lordul John Russell și lordul Robert Cecil, viitorul marchiz de Salisbury, care avea să fie de trei ori prim-ministru. Moțiunea cade cu 114 voturi la 292. În iarna următoare, moldovenii și muntenii își aleg același domn, pe Alexandru Ioan Cuza, și fac singuri unirea.

## 1872–1880: evreii din România, Basarabia și o independență recunoscută cu întârziere

*Anii 1860–1881*

După unirea din 1859, numele nou se impune treptat. „Roumania” apare prima dată în Hansard la 29 iulie 1864, într-o proclamație a lui Cuza citată de un deputat, iar din 1875 formele vechi nu le mai întrec niciodată pe cele noi în Camera Comunelor. Oficial, lucrurile stau altfel. Cu cinci săptămâni înainte ca România să-și proclame independența (9 mai 1877 pe stil vechi, 21 mai pe stil nou), guvernul britanic încă răspunde:

> Roumania, under the title—the official title—of the Principalities of Wallachia and Moldavia, is regarded in its political relations to foreign Powers as a portion of the Turkish Empire.
> 
> România, sub denumirea – denumirea oficială – de Principatele Țării Românești și Moldovei, este privită, în relațiile ei politice cu puterile străine, ca o parte a Imperiului Turc.
> — Robert Bourke, în numele guvernului, Camera Comunelor, 17 aprilie 1877, vol. 233, col. 1270

În acești ani, țara ajunge în Parlament mai ales din cauza persecutării evreilor. În 1868, ministrul de externe, lordul Stanley, spune despre persecuțiile din Principate:

> I know of no instance in our time of a series of oppressive acts which were committed so completely—I will not say merely without any provocation, but, so far as I can see, without any reasonable and intelligible motive whatever.
> 
> Nu cunosc, în vremea noastră, niciun alt șir de acte de asuprire săvârșite într-o asemenea măsură – nu spun doar fără vreo provocare, dar, din câte văd, fără niciun motiv rezonabil și de înțeles.
> — lordul Stanley, ministru de externe, despre persecutarea evreilor din România, Camera Comunelor, 24 aprilie 1868, vol. 191, col. 1267

La 19 aprilie 1872, după tulburările de la Ismail și Cahul, deputatul Sir Francis Goldsmid, care vorbește despre „frații mei din România și Serbia”, cere corespondența diplomatică și o intervenție comună a puterilor garante. Dezbaterea lui strânge 63 din cele 67 de mențiuni ale anului. Vicontele Enfield răspunde, în numele guvernului, că Marea Britanie a telegrafiat în cinci capitale, și îl roagă să nu insiste; Goldsmid își retrage amendamentul, fără vot.

1878 e al cincilea an din toată arhiva după densitatea mențiunilor: 255 de mențiuni, 49,7 la un milion de cuvinte. Miza e sudul Basarabiei, pe care Rusia îl cere înapoi de la aliatul alături de care abia luptase împotriva turcilor. La 8 aprilie 1878, Gladstone spune în Camera Comunelor:

> As to the taking of Bessarabia from Roumania, it appears to me impossible to conceive an act more impolitic or more culpable than that spoliation would be.
> 
> Cât despre luarea Basarabiei de la România, mi se pare cu neputință de închipuit un act mai nechibzuit ori mai vinovat decât ar fi această spoliere.
> — William Gladstone, Camera Comunelor, 8 aprilie 1878, vol. 239, col. 885

Guvernul îi dă dreptate României, dar nu e dispus să se bată pentru ea:

> And, therefore, so far as that is concerned, Roumania has a good deal the best of the argument.
> 
> Și, prin urmare, în această privință, România are, de departe, argumentele cele mai bune.
> — Gathorne Hardy, din partea guvernului, Camera Comunelor, 8 aprilie 1878, vol. 239, col. 938

Tratatul de la Berlin, din 13 iulie 1878, recunoaște independența României cu două condiții: sudul Basarabiei trece la Rusia, iar deosebirea de religie nu mai poate fi temei de excludere de la drepturile civile și politice (articolul 44). Marea Britanie, Franța și Germania recunosc independența abia la 20 februarie 1880. Trei zile mai târziu, ministrul de finanțe anunță în Camera Comunelor:

> The three Powers have, therefore, in pursuance of the Treaty, recognized the independence of Roumania.
> 
> Cele trei puteri au recunoscut, prin urmare, în temeiul tratatului, independența României.
> — ministrul de finanțe (Chancellor of the Exchequer), Camera Comunelor, 23 februarie 1880, vol. 250, col. 1187

## Primul Război Mondial: „am târât România în acest război”

*Anii 1882–1920*

După 1881, timp de trei decenii, România e în Hansard mai ales un partener comercial: tratate comerciale, navigația pe Dunăre, petrol. Totul se schimbă în 1916. România intră în război de partea Antantei la 27 august, în plină vacanță parlamentară, iar Camera Comunelor află vestea de la prim-ministrul Herbert Asquith abia la 11 octombrie, a doua zi după ce se întoarce la lucru.

În decembrie, Bucureștiul e ocupat. În aceeași iarnă, deputatul naționalist irlandez John Dillon acuză guvernul că România a fost atrasă în luptă cu promisiunea unei ofensive de la Salonic, care n-a mai venit. Cele două dezbateri în care se face acuzația strâng 160 din cele 238 de mențiuni ale anului 1917:

> the world, therefore, is left under the impression that we dragged in Roumania into this War when we knew that she was unprepared
> 
> lumea rămâne, prin urmare, cu impresia că am târât România în acest război când știam că e nepregătită
> — John Dillon, deputat naționalist irlandez, Camera Comunelor, 20 februarie 1917, vol. 90, col. 1203

Răspunsul guvernului, dat de Andrew Bonar Law la 5 martie 1917, spune puțin despre România:

> All I am prepared to say in regard to Roumania is that no threat of any kind was used towards Roumania to induce her to come in
> 
> Tot ce sunt dispus să spun despre România este că nu s-a folosit niciun fel de amenințare la adresa ei pentru a o face să intre în război
> — Andrew Bonar Law, în numele guvernului, Camera Comunelor, 5 martie 1917, vol. 91, col. 134

În 1916 și în 1917, numele e rostit în Camera Comunelor într-o zi de ședință din trei: în 36 din 114, apoi în 26 din 87. Din anii războiului lipsesc însă volume întregi; pentru Camera Lorzilor nu există nimic digitizat între toamna lui 1916 și vara lui 1917, adică tocmai lunile înfrângerii.

La 11 martie 1918, la câteva zile după ce Puterile Centrale îi impun României preliminariile de pace de la Buftea, ministrul de externe Arthur Balfour îi promite Camerei:

> it will certainly be our duty and our endeavour to obtain at the eventual Peace Conference a revision of the harsh terms which have been imposed
> 
> va fi, cu siguranță, datoria și strădania noastră să obținem, la viitoarea Conferință de Pace, revizuirea condițiilor aspre care au fost impuse
> — Arthur Balfour, ministru de externe, Camera Comunelor, 11 martie 1918, vol. 104, col. 22

După armistițiu, subiectul devine Transilvania. La 16 decembrie 1919, în Camera Lorzilor, vicontele Bryce întreabă guvernul despre un memoriu al episcopilor catolici, reformați și unitarieni din Transilvania, cere o anchetă asupra purtării armatei române și o comisie imparțială care să traseze frontiera. Lordul Stanmore îi răspunde în numele guvernului. Cele două poziții, față în față:

> This claim to the whole of Transylvania and a large part of Hungary is unjust and not based on the facts of the case.
> 
> Această pretenție asupra întregii Transilvanii și a unei mari părți din Ungaria este nedreaptă și nu se întemeiază pe fapte.
> — vicontele Bryce, Camera Lorzilor, 16 decembrie 1919, vol. 38, col. 211

> A great injustice was wiped out when it was decided that Transylvania should be united to Rumania.
> 
> O mare nedreptate a fost îndreptată atunci când s-a hotărât ca Transilvania să fie unită cu România.
> — lordul Stanmore, în numele guvernului, Camera Lorzilor, 16 decembrie 1919, vol. 38, col. 217

## 1928: cea mai mare dezbatere a Lorzilor despre România i-a privit pe moșierii unguri

*Anii 1921–1930*

În anii 1920, România apare în Camera Comunelor aproape săptămânal, în întrebări despre datorii de război, obligațiuni neplătite, petrol și comerț. Între timp, tipografii au schimbat numele: „Roumania” devine „Rumania”, în Camera Lorzilor încă din timpul războiului, în Camera Comunelor în 1921–1922.

Marea dezbatere a deceniului se ține însă în Camera Lorzilor și privește câteva sute de proprietari. Reforma agrară din România expropriase și moșiile ardelene ale celor care optaseră pentru cetățenia ungară, „optanții”; Ungaria a dus cazul la un tribunal arbitral și apoi la Liga Națiunilor. La 25 iunie 1928, sub titlul „Hungarian Claims against Rumania”, lorzii rostesc numele de 138 de ori: e cea mai mare dezbatere despre România din toată arhiva Camerei Lorzilor. Cei mai mulți vorbitori susțin cauza Ungariei; lordul Thomson le răspunde cu argumentele României.

> In other words, they gave the Hungarians their Judge on the condition that judgment went against them.
> 
> Cu alte cuvinte, le-au dat ungurilor judecătorul cerut, cu condiția ca hotărârea să fie împotriva lor.
> — lordul Newton, despre comitetul Ligii Națiunilor, Camera Lorzilor, 17 noiembrie 1927, vol. 69, col. 114

> Rumania was pledged to the hilt to introduce agrarian reform
> 
> România își luase, fără rezerve, angajamentul de a face reforma agrară
> — lordul Thomson, Camera Lorzilor, 25 iunie 1928, vol. 71, col. 640

Guvernul, prin contele de Birkenhead, refuză să ia partea cuiva:

> The less that we attempt to dictate to the Council of the League the more likely are we to retain our influence with them.
> 
> Cu cât încercăm mai puțin să-i dictăm Consiliului Ligii, cu atât avem mai multe șanse să ne păstrăm influența asupra lui.
> — contele de Birkenhead, în numele guvernului, Camera Lorzilor, 25 iunie 1928, vol. 71, col. 659

Litigiul s-a închis prin acordurile de la Haga și de la Paris, din ianuarie și aprilie 1930.

## 1939: anul în care România a devenit un angajament britanic

*Anii 1931–1941*

În anii 1930, subiectele sunt mărunte și dese: datorii, comerțul prin oficiul de clearing (de compensare a plăților), petrol, grâu, soarta minorităților. Apoi, în martie 1939, după ce Germania ocupă Cehoslovacia, la Londra ajunge vestea unui ultimatum economic german adresat României. La 22 martie, Sir Samuel Hoare anunță în Camera Comunelor că guvernul român l-a dezmințit oficial. Trei săptămâni mai târziu, la 13 aprilie, prim-ministrul Neville Chamberlain citește în aceeași Cameră:

> in the event of any action being taken which clearly threatened the independence of Greece or Rumania, and which the Greek or Rumanian Government respectively considered it vital to resist with their national forces, His Majesty's Government would feel themselves bound at once to lend the Greek or Rumanian Government, as the case might be, all the support in their power.
> 
> în cazul oricărei acțiuni care ar amenința limpede independența Greciei sau a României și căreia guvernul grec, respectiv cel român, ar socoti vital să i se opună cu forțele sale naționale, guvernul Majestății Sale s-ar simți obligat să acorde de îndată guvernului grec sau celui român, după caz, tot sprijinul care îi stă în putere.
> — Neville Chamberlain, prim-ministru, Camera Comunelor, 13 aprilie 1939, vol. 346, col. 13

Opoziția laburistă salută garanția; Hugh Dalton spune că vine „abia la timp”. Cel mai aspru critic e fostul prim-ministru David Lloyd George, la 8 mai:

> Without Russia those three guarantees to Poland, to Rumania and to Greece are the most reckless commitments that any country has ever entered into.
> 
> Fără Rusia, aceste trei garanții, date Poloniei, României și Greciei, sunt cele mai nesăbuite angajamente pe care și le-a luat vreodată o țară.
> — David Lloyd George, fost prim-ministru, Camera Comunelor, 8 mai 1939, vol. 347, col. 71

1939 e anul în care numele a fost rostit în Camera Comunelor în cele mai multe zile de ședință: 72 din 174 (41%). În Camera Lorzilor, în 24 din 135. În total, 668 de mențiuni, mai multe decât în oricare alt an dinainte de 1990.

Garanția n-a fost invocată niciodată. În vara lui 1940, România pierde Basarabia, nordul Bucovinei și nordul Transilvaniei, iar la 17 iulie subsecretarul de stat R. A. Butler răspunde unei întrebări despre soarta garanției:

> The Rumanian Government declared publicly on 1st July that they renounced the Anglo-French guarantee of 13th April, 1939.
> 
> Guvernul român a declarat public, la 1 iulie, că renunță la garanția anglo-franceză din 13 aprilie 1939.
> — R. A. Butler, subsecretar de stat la Externe, Camera Comunelor, 17 iulie 1940, vol. 363, col. 187

România intră în război alături de Germania. La doi ani și opt luni după declarația lui Chamberlain, Camera Comunelor ascultă alta:

> His Majesty's Government declared war upon Finland, Rumania and Hungary as from one minute after midnight, G.M.T., on 7th December.
> 
> Guvernul Majestății Sale a declarat război Finlandei, României și Ungariei începând cu un minut după miezul nopții, ora Greenwich, în ziua de 7 decembrie.
> — Richard Law, subsecretar de stat la Externe, Camera Comunelor, 10 decembrie 1941, vol. 376, col. 1502

## 1947: un tratat de pace scris cu „Roumania” și procesul lui Iuliu Maniu

*Anii 1942–1948*

Cât timp România luptă alături de Germania, în Parlament ajunge mai ales soarta evreilor ei. La 4 martie 1942, doi deputați întreabă de ce celor 750 de refugiați evrei din România aflați pe vasul „Struma” li s-a refuzat intrarea în Palestina înainte ca vasul să se scufunde. La 23 martie 1943, Camera Lorzilor dezbate ajutorul pentru refugiații din calea atrocităților germane, iar guvernul spune că Palestina a acceptat să primească 500 de copii din Ungaria și România.

După 23 august 1944, România revine în dezbateri ca țară învinsă aflată în zona de influență sovietică. La 14 martie 1945, ministrul de externe Anthony Eden anunță:

> A new Government assumed office in Rumania on 6th March headed by Doctor Groza, leader of a party known as the Ploughman's Front.
> 
> Un nou guvern a intrat în funcție în România la 6 martie, condus de doctorul Groza, liderul unui partid cunoscut drept Frontul Plugarilor.
> — Anthony Eden, ministru de externe, Camera Comunelor, 14 martie 1945, vol. 409, col. 211

La 2 decembrie 1946, după alegerile din noiembrie, subsecretarul de stat Christopher Mayhew spune ce crede guvernul despre ele. Deputatul comunist William Gallacher întreabă dacă n-au fost totuși „mult mai libere și mai corecte” decât alegerile recente din America.

> The information at the disposal of His Majesty's Government leaves me no alternative but to agree with my hon. Friend that the elections were neither free nor fair.
> 
> Informațiile de care dispune guvernul Majestății Sale nu-mi lasă altă cale decât să fiu de acord cu onorabilul meu coleg că alegerile n-au fost nici libere, nici corecte.
> — Christopher Mayhew, subsecretar de stat la Externe, Camera Comunelor, 2 decembrie 1946, vol. 431, col. 40

Tratatul de pace cu România e semnat la Paris la 10 februarie 1947. Legea prin care Parlamentul îl pune în aplicare se numește Treaties of Peace (Italy, Roumania, Bulgaria, Hungary and Finland) Act 1947: după un sfert de secol de „Rumania”, textul oficial revine la ortografia veche. Din toamna aceluiași an o urmează și titlurile din Hansard.

În noiembrie 1947, Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, e condamnat la închisoare pe viață. Deputații îl întreabă pe ministru dacă procesul a încălcat articolul din tratat care garanta drepturile omului. Două răspunsuri, la două luni distanță; primul e dat înainte să fi sosit rapoartele complete ale procesului:

> The conduct of the trial of Dr. Maniu and his associates followed the usual lines of Eastern European political trials, and left much to be desired by western standards.
> 
> Desfășurarea procesului doctorului Maniu și al celor judecați împreună cu el a urmat tiparul obișnuit al proceselor politice din Europa de Est și a lăsat mult de dorit după standardele occidentale.
> — Christopher Mayhew, Camera Comunelor, 19 noiembrie 1947, vol. 444, col. 1118

> It is clear from the evidence now available that most of the so-called crimes of which Dr. Maniu and his associates were accused would not be considered crimes in a democratic State
> 
> Din probele disponibile acum reiese limpede că majoritatea așa-ziselor infracțiuni de care au fost acuzați doctorul Maniu și asociații săi n-ar fi socotite infracțiuni într-un stat democratic
> — Hector McNeil, ministru de stat la Externe, Camera Comunelor, 28 ianuarie 1948, vol. 446, col. 986

Abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, aproape că nu lasă urme: printre paragrafele din ianuarie–martie 1948 care numesc România, regele apare o singură dată, într-o ironie a aceluiași Gallacher.

## 1978: o vizită de stat despre care Parlamentul n-a ținut nicio dezbatere

*Anii 1949–1988*

După 1948, numele se rărește. În anii 1950 rămân expulzările de diplomați, bisericile, proprietățile britanice naționalizate; în 1959, Camera Comunelor rostește numele în 9 din 161 de zile de ședință. În anii 1960 și 1970, România e mai ales o piață: oțel, un reactor nuclear, avioane.

Nicolae Ceaușescu e la Londra, în vizită de stat, între 13 și 16 iunie 1978. În Parlament nu se face nicio declarație și nu se ține nicio dezbatere despre vizită. Prim-ministrul James Callaghan o pomenește în treacăt; la 14 iunie își explică astfel lipsa de la o dezbatere despre economie:

> I have had over five hours of discussion today with the President of Romania.
> 
> Am avut astăzi peste cinci ore de discuții cu președintele României.
> — James Callaghan, prim-ministru, Camera Comunelor, 14 iunie 1978, vol. 951, col. 1128

Ce discută Parlamentul în zilele următoare e afacerea încheiată cu acest prilej: licența de fabricație a avionului britanic BAC One-Eleven. La 28 iunie, în Camera Lorzilor, lordul Chelwood pune la îndoială contractul, iar ministrul e întrebat dacă a fost legat de drepturile omului:

> what sort of commercial sense does it make to license the Romanian Government to manufacture 80 BAC 1–11s and 225 Rolls-Royce Spey engines
> 
> ce sens comercial are să-i dăm guvernului român licența de a fabrica 80 de avioane BAC 1-11 și 225 de motoare Rolls-Royce Spey
> — lordul Chelwood, Camera Lorzilor, 28 iunie 1978, vol. 394, col. 304

> Romania's undertakings in the 1947 Peace Treaty and in the Final Act have not been directly linked with agreements on the transfer of technology.
> 
> Angajamentele României din Tratatul de pace din 1947 și din Actul final [de la Helsinki] nu au fost legate direct de acordurile privind transferul de tehnologie.
> — lordul Goronwy-Roberts, ministru de stat la Externe, Camera Lorzilor, 28 iunie 1978, vol. 394, col. 303

În tot anul 1978, numele e rostit în Camera Comunelor în 24 din 168 de zile de ședință, cam cât în anul dinainte (23 din 158), și în Camera Lorzilor în 8 din 126. După densitatea mențiunilor, anul vizitei e pe locul 84 din 222.

Cea mai lungă discuție din acești patruzeci de ani privește un singur om. Stancu Papusoiu, cu numele scris astfel în Hansard, ajunge în Anglia în 1982, ascuns într-un camion, cere azil, e refuzat și e trimis la București la 16 martie 1983. Camera Lorzilor dezbate cazul la 29 martie (69 de mențiuni), Camera Comunelor două zile mai târziu. Două poziții:

> Many people have been revolted by the idea of a person being sent back to Ceausescu's Romania.
> 
> Mulți oameni au fost revoltați de ideea ca un om să fie trimis înapoi în România lui Ceaușescu.
> — lordul Bethell, Camera Lorzilor, 29 martie 1983, vol. 440, col. 1525

> I have turned the matter over and over in my mind and I still believe that the correct decision was made.
> 
> Am întors chestiunea pe toate fețele și cred în continuare că s-a luat hotărârea corectă.
> — David Waddington, ministru de stat la Interne, Camera Comunelor, 31 martie 1983, vol. 40, col. 522

În 1988, când se află de planul regimului de a demola mii de sate, guvernul britanic spune în Camera Lorzilor:

> we deplore Romania's policy of systemisation, which will apparently involve forced resettlement on a nationwide basis, and the destruction of thousands of villages.
> 
> dezaprobăm cu tărie politica de sistematizare a României, care, după toate aparențele, va însemna strămutări forțate în toată țara și distrugerea a mii de sate.
> — lordul Glenarthur, ministru de stat la Externe, Camera Lorzilor, 29 iulie 1988, vol. 500, col. 489

## 1990: anul cu cele mai multe mențiuni din două secole

*Anii 1989–1990*

La 10 aprilie 1989, lordul Bethell cere în Camera Lorzilor ca reginei să i se recomande retragerea decorației pe care Ceaușescu o primise în 1978. Guvernul refuză:

> It would, however, be inappropriate for Her Majesty to be involved in a political gesture of the kind proposed; nor do we have any plans to advise otherwise.
> 
> Ar fi totuși nepotrivit ca Majestatea Sa să fie implicată într-un gest politic de felul celui propus; și nici nu avem de gând să recomandăm altceva.
> — lordul Trefgarne, în numele guvernului, Camera Lorzilor, 10 aprilie 1989, vol. 506, col. 2

Opt luni mai târziu, la 19 decembrie, când la Londra ajung veștile despre morții de la Timișoara, deputatul David Winnick întreabă:

> May the House be given an opportunity to express its revulsion at the killings being carried out by the Romanian Government?
> 
> I se poate da Camerei prilejul să-și exprime oroarea față de uciderile săvârșite de guvernul român?
> — David Winnick, deputat laburist, Camera Comunelor, 19 decembrie 1989, vol. 164, col. 233

Camera Comunelor ține ultima ședință dinaintea Crăciunului la 21 decembrie. Ceaușescu fuge a doua zi. Când Camera Comunelor se întoarce, la 8 ianuarie 1990, România despre care se vorbește e altă țară.

1990 e anul cu cele mai multe mențiuni din toată arhiva: 1.230 de mențiuni, de peste trei ori și jumătate mai multe decât în 1991. Numele e rostit în Camera Comunelor în 66 din 176 de zile de ședință. 42% din mențiuni sunt în paragrafe care vorbesc despre orfani, copii, adopții sau HIV.

La 10 mai 1990, deputatul Humfrey Malins deschide o dezbatere despre orfelinate:

> It may be thought surprising that we in this country did not know earlier of the appalling tragedy of the Romanian orphans.
> 
> Poate părea surprinzător că noi, în această țară, n-am știut mai devreme de cumplita tragedie a orfanilor din România.
> — Humfrey Malins, deputat conservator, Camera Comunelor, 10 mai 1990, vol. 172, col. 501

Guvernul îi răspunde că ajutorul britanic de după revoluție, direct sau prin Comunitatea Europeană, a ajuns la 6,6 milioane de lire. Apoi, în iunie, vine mineriada. La 28 iunie, ministrul de stat William Waldegrave spune în Camera Comunelor:

> That is why we were so profoundly shocked by President Iliescu's decision to call on the miners to act as vigilantes.
> 
> De aceea ne-a șocat atât de profund hotărârea președintelui Iliescu de a le cere minerilor să facă ordine cu mâna lor.
> — William Waldegrave, ministru de stat la Externe, Camera Comunelor, 28 iunie 1990, vol. 175, col. 592

Ultima mare dezbatere a anului, din 19 decembrie 1990, se numește „Romanian Refugees”, dar e tot despre copiii din orfelinate și despre britanicii care voiau să-i adopte: 135 de mențiuni.

## 2002 și 2005: o scrisoare despre oțelul de la Galați și cea mai mare dezbatere din toată arhiva

*Anii 1991–2006*

În anii 1990, numele apare des în dezbateri, fără vârfuri: adopții, extinderea NATO, la care România nu e invitată în 1997, începutul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În 1999, în timpul războiului din Kosovo, ministrul de externe Robin Cook spune:

> To Bulgaria and Romania, we owe a debt for their co-operation with the sanctions regime and their agreement to overflight by NATO.
> 
> Bulgariei și României le suntem datori pentru că au cooperat la aplicarea sancțiunilor și pentru că au acceptat survolul avioanelor NATO.
> — Robin Cook, ministru de externe, Camera Comunelor, 17 iunie 1999, vol. 333, col. 588

În februarie 2002, opoziția află că prim-ministrul Tony Blair îi scrisese, la 23 iulie 2001, omologului său român, salutând vânzarea combinatului siderurgic Sidex din Galați către LNM, compania lui Lakshmi Mittal. Mittal donase 125.000 de lire Partidului Laburist. La 13 februarie, liderul conservator Iain Duncan Smith îl întreabă pe Blair:

> I repeat, was he or his chief of staff aware that the owner of that company, Mr. Mittal, had at any time—I repeat, at any time—donated money to his party?
> 
> Repet: știa el sau șeful său de cabinet că proprietarul acelei companii, domnul Mittal, donase vreodată – repet, vreodată – bani partidului său?
> — Iain Duncan Smith, liderul opoziției conservatoare, Camera Comunelor, 13 februarie 2002, col. 198

> It was written at the instigation of the British embassy in Romania. It was written for the very simple reason that this was a reform, namely the selling off of an old state industry, which we supported strongly.
> 
> A fost scrisă la îndemnul ambasadei britanice din România. A fost scrisă din motivul foarte simplu că era vorba de o reformă, și anume vânzarea unei vechi industrii de stat, pe care o susțineam cu tărie.
> — Tony Blair, prim-ministru, despre scrisoare, Camera Comunelor, 13 februarie 2002, col. 198

Blair mai spune că scrisoarea numea compania, fără să-l numească pe Mittal, și că hotărârea de atribuire a contractului fusese luată înainte ca scrisoarea să fie scrisă. La 5 martie, o moțiune a partidului galez Plaid Cymru, despre oțel, aduce 95 de mențiuni ale numelui într-o singură după-amiază și e respinsă cu 318 voturi împotrivă și 192 pentru. Jumătate din mențiunile anului 2002 sunt din februarie și martie.

În martie 2004 devine public că consulul britanic de la București reclamase că cererile de viză depuse de români și de bulgari erau aprobate fără verificări. La 30 martie, ministrul de interne David Blunkett suspendă toate cererile din cele două țări, iar la 1 aprilie ministra pentru imigrație, Beverley Hughes, demisionează, spunând Camerei că s-ar putea să fi lăsat, fără voie, o impresie greșită despre faptul că sesizările ajunseseră sau nu pe biroul ei.

Vârful vine la 1 noiembrie 2005, când Camera Comunelor dezbate legea care pune în aplicare, în dreptul britanic, tratatul de aderare a României și a Bulgariei la Uniunea Europeană: 332 de mențiuni, cea mai mare dezbatere despre România găsită în toți cei 224 de ani. Toate partidele mari susțin aderarea, iar legea trece de a doua lectură fără să se ceară numărarea voturilor. Se discută altceva: dacă cele două țări sunt pregătite. Că mai au de lucru o spune chiar ministrul care prezintă legea:

> Corruption remains a serious problem in both countries, undermining public and business confidence, and they need to take urgent and vigorous action to tackle it.
> 
> Corupția rămâne o problemă gravă în ambele țări, subminând încrederea publicului și a mediului de afaceri, iar ele trebuie să ia măsuri urgente și hotărâte pentru a o combate.
> — Douglas Alexander, ministru pentru Europa, Camera Comunelor, 1 noiembrie 2005, col. 732

Dreptul noilor cetățeni europeni de a munci în Regatul Unit e lăsat pentru mai târziu. La 24 octombrie 2006, cu două luni înainte de aderare, ministrul de interne John Reid anunță hotărârea, printr-o declarație scrisă:

> Thirdly, the UK will maintain controls on Romania and Bulgaria's access to jobs for a transitional period.
> 
> În al treilea rând, Regatul Unit va menține, pentru o perioadă de tranziție, restricțiile privind accesul românilor și bulgarilor la locuri de muncă.
> — John Reid, ministru de interne, declarație scrisă, Camera Comunelor, 24 octombrie 2006, col. 82WS

## 2013: disputa despre muncitorii români s-a purtat înainte de 1 ianuarie 2014

*Anii 2007–2014*

România intră în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dar încă șapte ani, cât îngăduie tratatul de aderare, românii și bulgarii au nevoie de un permis ca să muncească în Regatul Unit: până la 31 decembrie 2013. Apropierea termenului face din 2013 al doilea an din toată arhiva după numărul de mențiuni: 907, din care mai mult de o treime în răspunsuri scrise, cele pe care miniștrii le dau pe hârtie și care se tipăresc fără să fie rostite. Numele e rostit în Camera Comunelor în 50 din 153 de zile de ședință.

Prelungirea restricțiilor o cer mai ales deputați conservatori fără funcții în guvern. Invocă prognoza greșită făcută pentru statele intrate în Uniune în 2004, presiunea asupra locuințelor și a serviciilor publice și promisiunea de a reduce imigrația. La 19 decembrie 2013, în cea mai mare dintre dezbateri (133 de mențiuni), Nigel Mills spune:

> The only realistic answer is to keep proportionate restrictions on Romanians and Bulgarians in place for a further period.
> 
> Singurul răspuns realist este să menținem, pentru încă o perioadă, restricții proporționate pentru români și bulgari.
> — Nigel Mills, deputat conservator, Camera Comunelor, 19 decembrie 2013, col. 300WH

Guvernul, condus tot de conservatori, răspunde că nu are cum și refuză să estimeze câți oameni vor veni:

> I do not think there is any possibility, under the directive or the accession treaties for Bulgaria and Romania, of complying with the request in the petition.
> 
> Nu cred că există vreo posibilitate, potrivit directivei sau tratatelor de aderare ale Bulgariei și României, de a da curs cererii din petiție.
> — Mark Harper, ministru pentru imigrație, Camera Comunelor, 22 aprilie 2013, col. 226WH

> we have not prepared forecasts of likely inflows from Romania and Bulgaria once restrictions are lifted.
> 
> nu am pregătit prognoze despre câți oameni ar putea veni din România și Bulgaria după ridicarea restricțiilor.
> — Mark Harper, răspuns scris, Camera Comunelor, 12 decembrie 2013, col. 320W

Opoziția laburistă le spune celor care cer prelungirea că nimeni nu votase împotriva tratatului de aderare:

> He could have argued that Bulgaria and Romania should not be allowed to join the European Union and he could have forced a vote on the treaty. But he did not—no one did.
> 
> Ar fi putut susține că Bulgaria și România n-ar trebui lăsate să intre în Uniunea Europeană și ar fi putut impune un vot asupra tratatului. Dar n-a făcut-o. Nimeni n-a făcut-o.
> — Chris Bryant, deputat laburist, Camera Comunelor, 22 aprilie 2013, col. 223WH

Tonul dezbaterii e el însuși un subiect, în toate partidele. Conservatorul Mark Pritchard, care deschide dezbaterea din 22 aprilie, cere de la început:

> In all such discussions and debates, I believe that tone, accuracy and objectivity, rather than subjectivity, must be our goal as policy makers—to articulate fact rather than fiction, to be pragmatic rather than ideological, and to seek out solutions rather than scapegoats.
> 
> În toate aceste discuții și dezbateri, cred că tonul, exactitatea și obiectivitatea, nu subiectivitatea, trebuie să ne fie ținta nouă, celor care hotărâm: să prezentăm fapte, nu ficțiuni, să fim pragmatici, nu ideologici, și să căutăm soluții, nu țapi ispășitori.
> — Mark Pritchard, deputat conservator, Camera Comunelor, 22 aprilie 2013, col. 187WH

Laburistul Paul Blomfield povestește, la 11 decembrie, despre o studentă din România venită la una dintre audiențele lui din Sheffield:

> She was enthusiastic when she came to Britain, but she was deeply depressed by the public discourse around Romania and Bulgaria and their citizens, which made her feel unwelcome.
> 
> Era plină de entuziasm când a venit în Marea Britanie, dar felul în care se vorbește în public despre România, Bulgaria și cetățenii lor a deprimat-o profund și a făcut-o să se simtă nedorită.
> — Paul Blomfield, deputat laburist de Sheffield Central, Camera Comunelor, 11 decembrie 2013, col. 76WH

Parlamentul intră în vacanță la 19 decembrie 2013 și revine la 6 ianuarie 2014. În decembrie, numele apare de 223 de ori; în ianuarie, de 73 de ori; în tot anul 2014, de 331 de ori.

La 14 mai 2014, când apar primele statistici de după ridicarea restricțiilor, prim-ministrul David Cameron spune în Camera Comunelor:

> the employment of Romanians and Bulgarians actually went down in the first three months of this year following the lifting of the controls, which is notable.
> 
> numărul românilor și al bulgarilor angajați chiar a scăzut în primele trei luni ale acestui an, după ridicarea controalelor, ceea ce e de remarcat.
> — David Cameron, prim-ministru, Camera Comunelor, 14 mai 2014, col. 744

## 2018–2026: de la muncitori la aliați

*Anii 2015–2026*

După referendumul din 2016, românii din Regatul Unit apar în dezbateri drept cetățeni europeni al căror statut trebuie lămurit. La 19 iunie 2018, în Westminster Hall, a doua sală de dezbateri a Camerei Comunelor, se ține o dezbatere numită chiar „UK-Romanian Relations”: 248 de mențiuni, a treia ca mărime din toată arhiva. O deschide Bob Blackman, președintele grupului parlamentar interpartinic pentru România, care spune un an mai târziu în Camera Comunelor:

> In my constituency, I have more than 10,000 Romanian citizens, who are contributing directly to our economy, working hard and contributing to Britain.
> 
> În circumscripția mea sunt peste 10.000 de cetățeni români, care contribuie direct la economia noastră, muncesc din greu și își aduc partea lor la viața Marii Britanii.
> — Bob Blackman, deputat de Harrow East, Camera Comunelor, 27 iunie 2019, col. 790

La recensământul din 2021, 538.840 de locuitori ai Angliei și ai Țării Galilor erau născuți în România; în 2011 fuseseră 79.687.

Din februarie 2022, România e numită mai ales ca aliat de la marginea războiului din Ucraina: centre de vize pentru refugiați, mine în Marea Neagră, trupe NATO. Ministrul apărării, Ben Wallace, la 19 mai 2022:

> We are setting up four new multinational battle groups in Slovakia, Hungary, Bulgaria and Romania, doubling NATO’s presence in the region.
> 
> Înființăm patru noi grupuri de luptă multinaționale, în Slovacia, Ungaria, Bulgaria și România, dublând prezența NATO în regiune.
> — Ben Wallace, ministrul apărării, Camera Comunelor, 19 mai 2022, col. 912

La 10 decembrie 2024, un răspuns scris al Ministerului de Externe consemnează anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din România. La 1 iunie 2026, ședința de întrebări pentru Ministerul Apărării începe așa:

> May I start by condemning the reckless Russian drone strike on Romania early on Friday morning?
> 
> Îmi îngăduiți să încep prin a condamna atacul nesăbuit cu dronă al Rusiei asupra României, de vineri dimineață devreme?
> — John Healey, ministrul apărării, Camera Comunelor, 1 iunie 2026, col. 825

În 2025, numele a fost rostit în Camera Comunelor în 25 din 158 de zile de ședință și în Camera Lorzilor în 17 din 168. Numărătoarea se oprește la 2 octombrie 2026.

## Cum i-a spus Hansard României: patru nume, schimbate de cinci ori

Cine citește Hansard de la un capăt la altul vede țara schimbându-și numele pe pagină. Până la 1859, deputații spun „Moldavia and Wallachia” sau, în anii războiului Crimeii, pur și simplu „the Principalities”. La 3 februarie 1859, la două săptămâni după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova și cu două zile înainte de alegerea lui în Țara Românească, Palmerston observă că a apărut un cuvânt nou, iar ministrul de finanțe îi răspunde că tot el l-a adus:

> I am glad to hear that the arrangement of those Provinces which of late have got a new name—which we used to call the Danubian Provinces, but which we are now it seems, to call the Rouman Provinces—is going on satisfactorily
> 
> Mă bucur să aud că organizarea acelor provincii care au primit de curând un nume nou – le spuneam provinciile dunărene, dar de acum, se pare, trebuie să le spunem provinciile „Rouman” – merge mulțumitor
> — vicontele Palmerston, Camera Comunelor, 3 februarie 1859, vol. 152, col. 76

> I believe the epithet "Rouman" was borrowed from a despatch of the noble Viscount.
> 
> Cred că epitetul „Rouman” a fost împrumutat dintr-o depeșă a nobilului viconte.
> — ministrul de finanțe (Chancellor of the Exchequer), pe atunci Benjamin Disraeli, Camera Comunelor, 3 februarie 1859, vol. 152, col. 82

„Roumania”, după ortografia franceză, apare prima dată în 1864 și ține până la Primul Război Mondial. Apoi cele două Camere trec, pe rând, la „Rumania”: Camera Lorzilor din 1915, Camera Comunelor în 1921–1922. În 1947, tratatul de pace și legea care îl aplică sunt scrise din nou cu „Roumania”, iar Hansard revine la forma veche pentru aproape două decenii. În 1966, Camera Comunelor se întoarce la „Rumania”. Abia din 1970 scrie, ca românii, „Romania”.

Schimbările țin de cei care tipăresc: stenograful aude același cuvânt. În paragrafele în care apare numele țării, un singur vorbitor s-a întrebat vreodată cum se scrie. La 11 mai 1981, în Camera Lorzilor, lordul Derwent vrea să știe, „din pură curiozitate”, de când „Roumania” se scrie „Romania”. Ministrul, lordul Trefgarne, răspunde că și-a pus aceeași întrebare pregătindu-se pentru ședință și că nu are, deocamdată, un răspuns.

Hansard însuși îl dă: în Camera Lorzilor, „Romania” devine forma cea mai folosită din 1970. De la un capăt la altul, formele vechi (Wallachia, Moldavia, Principalities) adună 2.159 de mențiuni, „Roumania” 3.299, „Rumania” 4.354, iar „Romania” 13.498. Capitala e numită de 1.281 de ori.

## Cine a vorbit despre România

Listele numără, pentru fiecare epocă, în câte dezbateri a rostit un parlamentar numele țării. Numele sunt cele tipărite în Hansard. Miniștrii apar adesea doar cu funcția („The Prime Minister”, „The Chancellor of the Exchequer”); intervențiile tipărite așa nu intră în liste. Același nume tipărit la mai mult de 12 ani distanță e socotit alt om.

Niciun parlamentar n-a vorbit despre România în mai multe dezbateri decât Keith Vaz, deputat laburist de Leicester East: 95 între 2001 și 2017, de cele mai multe ori împotriva restricțiilor de muncă. În secolul al XIX-lea, primul e Palmerston, care a răspuns de politica externă britanică din anii 1830 până în anii 1860.

## Cât de des, față de alte țări din regiune

Pentru comparație, au fost numărate în același fel și numele altor cinci țări, doar numele propriu-zis, fără adjective precum „Bulgarian”: „Bulgaria”, „Hungary”, „Greece”, „Poland” și „Serbia” (cu „Servia” și, din 1918, „Yugoslavia”). Pentru România intră „Romania”, „Roumania”, „Rumania” și, până în 1918, „Wallachia” și „Moldavia”. Tabelul arată mențiunile la un milion de cuvinte tipărite, pe decenii; valoarea cea mai mare din fiecare rând e îngroșată.

România nu e prima în niciun deceniu. Grecia și Polonia, cu războaiele, împărțirile și răscoalele lor, au ocupat Parlamentul britanic mult mai des; în anii 1990, războaiele din fosta Iugoslavie. Din anii 1830 încoace, România urcă pe locul al doilea de două ori: în anii 1850, în spatele Greciei, și în anii 1930, în spatele Poloniei.

## Metodă și limite

### Ce s-a numărat

Fiecare apariție, în textul dezbaterilor, a numelor Wallachia, Moldavia, Danubian Principalities, Roumania, Rumania și Romania, a formelor pentru locuitori și limbă (Roumanian, Rumanians și celelalte) și a capitalei (Bucharest, Bukarest). Wallachia și Moldavia sunt numărate până în 1918; după aceea numesc regiuni sau republica sovietică. „The Principalities”, fără alt cuvânt, e numărat doar între 1848 și 1866 și doar în dezbaterile în care apar și „Wallachia”, „Moldavia” sau „Danubian Principalities”: Parlamentul numește și Țara Galilor „the Principality”. Ortografia „Romania” e numărată din 1859; mai devreme înseamnă Nauplia („Napoli di Romania”) sau Rumelia. „Bucharest” include și tratatele care îi poartă numele. Titlurile dezbaterilor, cuprinsul și indexul volumelor nu sunt numărate.

„Dezbatere” înseamnă aici orice rubrică din Hansard cu titlu propriu: o dezbatere, o întrebare, o declarație sau un răspuns scris. Răspunsurile scrise sunt cele pe care miniștrii le dau pe hârtie la întrebările parlamentarilor; se tipăresc în Hansard fără să fie rostite. În trimiteri, „W” după numărul coloanei înseamnă răspuns scris, iar „WS”, declarație scrisă.

### De unde vine textul

Până la alegerile din 2001: 2.462 de volume din arhiva de fișiere a Parlamentului și alte 147 care lipsesc de acolo, dar există pe site-ul Historic Hansard, parcurse secțiune cu secțiune. Din 13 iunie 2001: fișierele zilnice ParlParse ale organizației mySociety, 25.777 de fișiere, câte unul pentru fiecare zi și fiecare fel de ședință. Au fost păstrate doar cele 16.088 de paragrafe în care apare numele și, pentru fiecare zi, numărul de cuvinte.

Pe perioada 13 iunie 2001 – 31 decembrie 2002, pe care o acoperă ambele surse, numărătoarea dă 608 mențiuni în fișierele Parlamentului și 607 în ParlParse. Din fișierele ParlParse lipsesc ședințele comisiei mari a Lorzilor (Grand Committee).

### Ce lipsește

110 volume nu sunt digitizate în niciuna dintre surse: 37 din seriile dinainte de 1909, 62 ale Camerei Comunelor și 11 ale Camerei Lorzilor, cele mai multe din anii 1915–1925. Anii atinși sunt hașurați, iar fișa fiecăruia spune câte volume lipsesc. Un an fără mențiuni înseamnă doar că numele lipsește din volumele păstrate; se poate să fi fost totuși rostit. În 593 de locuri, data unei ședințe era greșită în fișier. În 394 dintre ele, ziua lunii era bună, iar luna sau anul greșite, și data a fost refăcută după ședințele vecine; în 71 s-a luat prima zi de ședință pe care site-ul Historic Hansard o are după ședința dinainte sau, acolo unde fișierul dădea o duminică, ziua lucrătoare dintre ședințele vecine; în 128 ședința a rămas cu data celei dinainte. Rangurile sunt socotite între cei 222 de ani pentru care există text digitizat.

### Ce înseamnă o mențiune

Până în 1909, Hansard e o relatare, pe alocuri la persoana a treia, nu o stenogramă; un discurs de două ore poate ocupa o coloană. Din 1909 există și răspunsurile scrise, tipărite separat: între 2002 și 2010, 47% din mențiuni sunt în răspunsuri și declarații scrise, multe în liste de state membre ale Uniunii Europene. De aceea barele arată zile în care numele a fost rostit în plen, iar densitatea e socotită la un milion de cuvinte tipărite în acel an.

Ce spune un parlamentar în Cameră e redat aici așa cum a fost spus. Faptul că o acuzație a fost rostită în Parlament nu înseamnă că e dovedită.

### Verificări

Căutarea de pe site-ul Hansard al Parlamentului găsește vreuna dintre aceste forme în 6.003 zile de ședință (interogare din 4 octombrie 2026). Numărătoarea de aici le are pe 5.843 dintre ele (97%) și găsește numele în alte 1.169 de zile, între care 25 iunie 1928, ziua celei mai mari dezbateri a Lorzilor. Zilele care apar doar în căutarea oficială țin mai ales de comisiile Camerei Comunelor care examinează proiectele de lege, neincluse aici; câteva sunt ședințe cu data greșită în fișiere, pe care căutarea a păstrat-o.

Recunoașterea optică a caracterelor (OCR) strică unele cuvinte. O căutare care acceptă până la două litere greșite găsește 18 forme stricate ale numelui („Rouniania”, „Buchorest”, „Rornania”) la 15.653 de forme corecte, în volumele scanate de pe hârtie: cam una la o mie. Greșelile care dau alt cuvânt englezesc nu pot fi numărate așa: într-un discurs din 1919, „Ruman population” a ieșit „Human population”.

### Fraza din fișa fiecărui an

E aleasă după o regulă: prima frază în care apare numele, de 8 până la 60 de cuvinte, din dezbaterea cu cele mai multe mențiuni din acel an. Enumerările de țări și rândurile de tabel sunt sărite. Pentru 63 dintre ani, fraza dată de regulă era stricată de scanare, nu spunea nimic de una singură sau nu putea fi citită corect fără replica de după ea. Pentru 23 dintre ei a fost luată fraza următoare; pentru 33, a fost aleasă de mână o frază din dezbaterile anului, iar fișa o spune; pentru șapte, fișa nu arată nicio frază. În alți șapte ani, nicio frază nu îndeplinea regula.

### Toți anii

| Anul | Mențiuni | La un milion de cuvinte | Zile, C. Comunelor | Zile, C. Lorzilor | Dezbateri | Milioane de cuvinte |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1803 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,2 |
| 1804 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,3 |
| 1805 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,2 |
| 1806 | 8 | 7,4 | sub 1% | 0% | 1 | 1,1 |
| 1807 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,3 |
| 1808 | 9 | 8,6 | sub 1% | 0% | 1 | 1,0 |
| 1809 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,4 |
| 1810 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,3 |
| 1811 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,0 |
| 1812 | 4 | 3,5 | 1% | 0% | 1 | 1,2 |
| 1813 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,5 |
| 1814 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,3 |
| 1815 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,9 |
| 1816 | 0 | – | – | – | 0 | 0,0 |
| 1817 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,1 |
| 1818 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 0,5 |
| 1819 | 1 | 0,5 | sub 1% | 0% | 1 | 1,9 |
| 1820 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,9 |
| 1821 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,2 |
| 1822 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,4 |
| 1823 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,3 |
| 1824 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,2 |
| 1825 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,2 |
| 1826 | 4 | 3,0 | 3% | 2% | 3 | 1,3 |
| 1827 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 1,0 |
| 1828 | 1 | 0,7 | 1% | 0% | 1 | 1,4 |
| 1829 | 0 | – | – | – | 0 | 0,0 |
| 1830 | 2 | 0,8 | sub 1% | 0% | 1 | 2,4 |
| 1831 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 4,1 |
| 1832 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 3,2 |
| 1833 | 5 | 1,6 | 1% | 0% | 2 | 3,2 |
| 1834 | 9 | 3,3 | sub 1% | sub 1% | 2 | 2,8 |
| 1835 | 4 | 1,4 | sub 1% | 0% | 1 | 2,8 |
| 1836 | 17 | 6,1 | 3% | 0% | 4 | 2,8 |
| 1837 | 5 | 1,9 | 1% | 0% | 2 | 2,6 |
| 1838 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 2,3 |
| 1839 | 2 | 0,7 | sub 1% | 0% | 1 | 3,1 |
| 1840 | 2 | 0,7 | sub 1% | 0% | 1 | 2,8 |
| 1841 | 2 | 0,8 | sub 1% | 0% | 1 | 2,3 |
| 1842 | 1 | 0,3 | sub 1% | 0% | 1 | 3,6 |
| 1843 | 40 | 11,5 | 2% | 3% | 6 | 3,5 |
| 1844 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 2,8 |
| 1845 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 3,6 |
| 1846 | 1 | 0,3 | 0% | sub 1% | 1 | 3,6 |
| 1847 | 7 | 1,8 | 2% | 0% | 3 | 4,0 |
| 1848 | 4 | 1,2 | 1% | 0% | 2 | 3,4 |
| 1849 | 72 | 24,8 | 5% | 0% | 5 | 2,9 |
| 1850 | 43 | 15,1 | 3% | 0% | 3 | 2,9 |
| 1851 | 18 | 5,5 | 2% | 0% | 3 | 3,2 |
| 1852 | 1 | 0,3 | 0% | sub 1% | 1 | 3,2 |
| 1853 | 100 | 26,3 | 3% | 5% | 9 | 3,8 |
| 1854 | 443 | 108,0 | 12% | 13% | 32 | 4,1 |
| 1855 | 340 | 102,1 | 12% | 6% | 24 | 3,3 |
| 1856 | 137 | 41,1 | 6% | 4% | 12 | 3,3 |
| 1857 | 129 | 34,1 | 6% | 4% | 14 | 3,8 |
| 1858 | 283 | 83,7 | 8% | 0% | 8 | 3,4 |
| 1859 | 118 | 44,0 | 10% | 6% | 17 | 2,7 |
| 1860 | 1 | 0,2 | 0% | sub 1% | 1 | 4,5 |
| 1861 | 17 | 5,1 | 5% | 0% | 6 | 3,3 |
| 1862 | 5 | 1,7 | sub 1% | 1% | 2 | 2,9 |
| 1863 | 53 | 17,2 | 5% | 0% | 5 | 3,1 |
| 1864 | 17 | 4,9 | 4% | 3% | 7 | 3,5 |
| 1865 | 3 | 1,1 | 1% | 0% | 1 | 2,6 |
| 1866 | 108 | 31,8 | 6% | sub 1% | 10 | 3,4 |
| 1867 | 59 | 13,8 | 6% | 4% | 14 | 4,3 |
| 1868 | 28 | 9,0 | sub 1% | 2% | 3 | 3,1 |
| 1869 | 10 | 2,6 | 3% | 0% | 3 | 3,8 |
| 1870 | 3 | 0,8 | 2% | 0% | 2 | 3,9 |
| 1871 | 21 | 5,3 | 5% | 0% | 6 | 3,9 |
| 1872 | 67 | 19,4 | 2% | 0% | 2 | 3,5 |
| 1873 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 3,0 |
| 1874 | 1 | 0,4 | 1% | 0% | 1 | 2,7 |
| 1875 | 51 | 14,8 | 3% | 5% | 9 | 3,4 |
| 1876 | 51 | 13,9 | 3% | 5% | 10 | 3,7 |
| 1877 | 81 | 23,9 | 16% | 8% | 31 | 3,4 |
| 1878 | 255 | 49,7 | 20% | 9% | 43 | 5,1 |
| 1879 | 53 | 11,2 | 7% | 6% | 14 | 4,7 |
| 1880 | 32 | 9,8 | 7% | 2% | 8 | 3,3 |
| 1881 | 15 | 2,6 | 7% | 0% | 9 | 5,8 |
| 1882 | 6 | 0,8 | 2% | 0% | 4 | 7,1 |
| 1883 | 18 | 2,9 | 6% | 0% | 9 | 6,2 |
| 1884 | 35 | 5,5 | 5% | sub 1% | 8 | 6,4 |
| 1885 | 3 | 0,6 | 2% | 1% | 3 | 4,8 |
| 1886 | 2 | 0,4 | 2% | 0% | 2 | 5,1 |
| 1887 | 6 | 0,8 | 1% | 2% | 5 | 7,7 |
| 1888 | 5 | 0,7 | 1% | sub 1% | 3 | 7,6 |
| 1889 | 6 | 1,1 | 2% | sub 1% | 3 | 5,3 |
| 1890 | 9 | 1,5 | 3% | 2% | 6 | 5,8 |
| 1891 | 14 | 3,2 | 3% | 0% | 4 | 4,4 |
| 1892 | 14 | 3,9 | 5% | 0% | 5 | 3,6 |
| 1893 | 16 | 1,9 | 4% | 0% | 9 | 8,5 |
| 1894 | 5 | 1,2 | 3% | 0% | 3 | 4,2 |
| 1895 | 6 | 1,5 | 3% | sub 1% | 4 | 4,0 |
| 1896 | 0 | 0,0 | 0% | 0% | 0 | 4,7 |
| 1897 | 15 | 3,4 | 5% | 0% | 6 | 4,5 |
| 1898 | 11 | 1,9 | 2% | sub 1% | 4 | 5,9 |
| 1899 | 3 | 0,5 | 2% | 0% | 3 | 5,7 |
| 1900 | 15 | 2,5 | 6% | 3% | 10 | 5,9 |
| 1901 | 14 | 2,9 | 6% | 1% | 7 | 4,8 |
| 1902 | 38 | 4,6 | 8% | 1% | 17 | 8,3 |
| 1903 | 22 | 4,4 | 7% | 1% | 10 | 5,0 |
| 1904 | 8 | 1,4 | 2% | 2% | 6 | 5,8 |
| 1905 | 18 | 3,3 | 10% | 1% | 14 | 5,5 |
| 1906 | 50 | 6,5 | 9% | 4% | 20 | 7,7 |
| 1907 | 7 | 1,0 | 5% | sub 1% | 7 | 7,1 |
| 1908 | 10 | 1,1 | 5% | 2% | 10 | 9,5 |
| 1909 | 13 | 1,2 | 3% | 2% | 7 | 11,1 |
| 1910 | 8 | 1,4 | 3% | 0% | 3 | 5,8 |
| 1911 | 25 | 2,0 | 8% | 4% | 18 | 12,7 |
| 1912 | 22 | 2,2 | 4% | 0% | 8 | 10,0 |
| 1913 | 39 | 3,7 | 7% | 3% | 15 | 10,5 |
| 1914 | 10 | 1,5 | 4% | 0% | 6 | 6,8 |
| 1915 | 64 | 10,5 | 13% | 4% | 20 | 6,1 |
| 1916 | 158 | 20,3 | 32% | 1% | 45 | 7,8 |
| 1917 | 238 | 40,6 | 30% | 2% | 32 | 5,9 |
| 1918 | 183 | 17,8 | 27% | 9% | 61 | 10,3 |
| 1919 | 261 | 21,3 | 28% | 6% | 76 | 12,3 |
| 1920 | 212 | 22,5 | 22% | 5% | 55 | 9,4 |
| 1921 | 109 | 22,9 | 27% | 11% | 29 | 4,8 |
| 1922 | 113 | 11,5 | 23% | 7% | 52 | 9,9 |
| 1923 | 217 | 38,0 | 29% | 9% | 44 | 5,7 |
| 1924 | 112 | 14,7 | 25% | 1% | 50 | 7,6 |
| 1925 | 60 | 6,8 | 22% | 2% | 37 | 8,8 |
| 1926 | 58 | 6,2 | 14% | 2% | 29 | 9,3 |
| 1927 | 89 | 8,8 | 12% | 3% | 29 | 10,2 |
| 1928 | 221 | 26,4 | 15% | 6% | 34 | 8,4 |
| 1929 | 42 | 5,9 | 11% | 2% | 21 | 7,1 |
| 1930 | 109 | 9,6 | 21% | 4% | 67 | 11,3 |
| 1931 | 74 | 6,7 | 15% | 3% | 42 | 11,0 |
| 1932 | 74 | 7,5 | 17% | 3% | 40 | 9,8 |
| 1933 | 48 | 5,4 | 17% | 2% | 33 | 8,9 |
| 1934 | 60 | 5,5 | 18% | 3% | 39 | 10,8 |
| 1935 | 112 | 13,5 | 20% | 4% | 40 | 8,3 |
| 1936 | 119 | 12,0 | 24% | 4% | 50 | 9,9 |
| 1937 | 73 | 6,7 | 12% | 6% | 40 | 10,9 |
| 1938 | 344 | 30,2 | 36% | 17% | 111 | 11,4 |
| 1939 | 668 | 53,9 | 41% | 18% | 147 | 12,4 |
| 1940 | 225 | 30,7 | 36% | 7% | 67 | 7,3 |
| 1941 | 132 | 19,8 | 25% | 7% | 48 | 6,7 |
| 1942 | 33 | 4,8 | 15% | 6% | 25 | 6,9 |
| 1943 | 56 | 6,5 | 13% | 4% | 29 | 8,6 |
| 1944 | 109 | 10,9 | 16% | 10% | 37 | 10,0 |
| 1945 | 158 | 18,4 | 19% | 5% | 63 | 8,6 |
| 1946 | 276 | 21,5 | 21% | 11% | 72 | 12,8 |
| 1947 | 360 | 21,7 | 28% | 6% | 94 | 16,6 |
| 1948 | 265 | 20,6 | 30% | 5% | 78 | 12,9 |
| 1949 | 162 | 11,3 | 19% | 6% | 54 | 14,3 |
| 1950 | 89 | 8,5 | 15% | 13% | 36 | 10,5 |
| 1951 | 60 | 5,1 | 12% | 6% | 31 | 11,7 |
| 1952 | 58 | 3,9 | 11% | 5% | 32 | 14,8 |
| 1953 | 41 | 3,0 | 8% | 2% | 24 | 13,5 |
| 1954 | 49 | 3,7 | 10% | 2% | 26 | 13,2 |
| 1955 | 68 | 5,9 | 13% | 4% | 37 | 11,6 |
| 1956 | 68 | 4,7 | 12% | 3% | 34 | 14,4 |
| 1957 | 40 | 3,0 | 6% | 2% | 20 | 13,3 |
| 1958 | 35 | 2,6 | 5% | 4% | 18 | 13,5 |
| 1959 | 26 | 1,9 | 6% | 4% | 19 | 14,0 |
| 1960 | 28 | 1,9 | 4% | 6% | 22 | 14,3 |
| 1961 | 65 | 3,9 | 11% | 4% | 33 | 16,5 |
| 1962 | 45 | 2,9 | 6% | sub 1% | 18 | 15,5 |
| 1963 | 49 | 3,2 | 5% | 4% | 31 | 15,4 |
| 1964 | 72 | 4,5 | 10% | 3% | 36 | 16,0 |
| 1965 | 46 | 2,6 | 6% | sub 1% | 30 | 18,0 |
| 1966 | 111 | 6,8 | 10% | 3% | 51 | 16,3 |
| 1967 | 87 | 4,5 | 4% | sub 1% | 32 | 19,5 |
| 1968 | 97 | 4,9 | 13% | 5% | 48 | 19,9 |
| 1969 | 93 | 5,3 | 9% | 4% | 41 | 17,7 |
| 1970 | 102 | 7,2 | 9% | 3% | 42 | 14,2 |
| 1971 | 65 | 3,0 | 4% | 5% | 32 | 21,7 |
| 1972 | 56 | 2,6 | 5% | 5% | 32 | 21,7 |
| 1973 | 49 | 2,5 | 3% | 5% | 32 | 19,3 |
| 1974 | 70 | 4,4 | 6% | 3% | 40 | 15,9 |
| 1975 | 116 | 5,2 | 15% | 6% | 71 | 22,1 |
| 1976 | 148 | 5,9 | 11% | 7% | 94 | 25,1 |
| 1977 | 183 | 9,2 | 15% | 4% | 76 | 20,0 |
| 1978 | 152 | 7,0 | 14% | 6% | 76 | 21,9 |
| 1979 | 139 | 8,1 | 8% | 10% | 59 | 17,3 |
| 1980 | 138 | 5,8 | 10% | 7% | 74 | 23,7 |
| 1981 | 116 | 5,0 | 7% | 7% | 60 | 23,0 |
| 1982 | 97 | 4,2 | 8% | 4% | 56 | 23,0 |
| 1983 | 194 | 9,9 | 5% | 3% | 46 | 19,7 |
| 1984 | 63 | 2,5 | 2% | 3% | 40 | 25,6 |
| 1985 | 119 | 4,8 | 5% | 2% | 60 | 25,0 |
| 1986 | 115 | 4,5 | 7% | 3% | 65 | 25,8 |
| 1987 | 61 | 2,9 | 6% | 3% | 41 | 20,8 |
| 1988 | 160 | 5,9 | 8% | 6% | 53 | 27,0 |
| 1989 | 266 | 9,8 | 17% | 3% | 76 | 27,1 |
| 1990 | 1.230 | 46,7 | 38% | 14% | 260 | 26,3 |
| 1991 | 335 | 14,4 | 14% | 11% | 115 | 23,3 |
| 1992 | 262 | 13,4 | 15% | 7% | 99 | 19,5 |
| 1993 | 134 | 5,4 | 13% | 7% | 85 | 24,9 |
| 1994 | 173 | 7,2 | 12% | 8% | 101 | 24,1 |
| 1995 | 181 | 7,4 | 11% | 5% | 101 | 24,5 |
| 1996 | 203 | 8,0 | 10% | 11% | 90 | 25,5 |
| 1997 | 195 | 9,6 | 11% | 11% | 76 | 20,3 |
| 1998 | 186 | 6,6 | 11% | 13% | 108 | 28,2 |
| 1999 | 296 | 10,9 | 18% | 15% | 119 | 27,0 |
| 2000 | 193 | 6,5 | 12% | 8% | 98 | 29,9 |
| 2001 | 198 | 8,0 | 16% | 8% | 108 | 24,8 |
| 2002 | 513 | 17,4 | 19% | 10% | 186 | 29,5 |
| 2003 | 229 | 7,6 | 16% | 12% | 133 | 30,1 |
| 2004 | 378 | 12,1 | 24% | 14% | 183 | 31,1 |
| 2005 | 853 | 32,2 | 22% | 20% | 169 | 26,5 |
| 2006 | 685 | 22,1 | 28% | 20% | 244 | 31,1 |
| 2007 | 514 | 16,8 | 28% | 16% | 257 | 30,6 |
| 2008 | 545 | 16,9 | 30% | 16% | 258 | 32,2 |
| 2009 | 295 | 9,8 | 24% | 11% | 183 | 30,2 |
| 2010 | 229 | 8,2 | 24% | 6% | 149 | 28,0 |
| 2011 | 381 | 11,9 | 21% | 16% | 218 | 32,1 |
| 2012 | 522 | 18,7 | 21% | 8% | 193 | 27,9 |
| 2013 | 907 | 31,1 | 33% | 14% | 266 | 29,2 |
| 2014 | 331 | 12,3 | 26% | 19% | 151 | 26,9 |
| 2015 | 186 | 7,5 | 21% | 14% | 102 | 24,9 |
| 2016 | 201 | 7,1 | 29% | 11% | 120 | 28,3 |
| 2017 | 196 | 7,9 | 27% | 21% | 118 | 24,8 |
| 2018 | 480 | 16,0 | 22% | 9% | 128 | 29,9 |
| 2019 | 241 | 9,3 | 21% | 14% | 146 | 25,9 |
| 2020 | 87 | 2,9 | 7% | 10% | 51 | 30,0 |
| 2021 | 68 | 2,2 | 11% | 8% | 51 | 31,5 |
| 2022 | 300 | 9,8 | 27% | 19% | 156 | 30,7 |
| 2023 | 116 | 4,0 | 24% | 11% | 71 | 28,8 |
| 2024 | 83 | 3,2 | 15% | 7% | 58 | 26,3 |
| 2025 | 122 | 3,2 | 16% | 10% | 87 | 37,6 |
| 2026 | 97 | 3,8 | 14% | 8% | 47 | 25,3 |

## Surse

- [Parlamentul Regatului Unit, arhiva Hansard: dezbaterile digitizate din 1803 până în 2004 (XML)](https://www.hansard-archive.parliament.uk/)
- [Parlamentul Regatului Unit, Historic Hansard, 1803–2005](https://api.parliament.uk/historic-hansard/index.html)
- [mySociety, TheyWorkForYou: datele ParlParse (XML pe zile de ședință)](https://parser.theyworkforyou.com/hansard.html)
- [Parlamentul Regatului Unit, Hansard: căutarea oficială și cronologia ei](https://hansard.parliament.uk/)
- [E. Hertslet, The Map of Europe by Treaty, vol. II (1875): Tratatul de la Paris, 30 martie 1856, art. XXII–XXV; Convenția de la Paris, 19 august 1858](https://archive.org/details/MapOfEuropeByTreatyV2)
- [Hansard, Camera Comunelor, 4 mai 1858, vol. 150, col. 44–106: „Danubian Principalities. Address moved” (votul: 114 la 292)](https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1858/may/04/address-moved)
- [E. Hertslet, The Map of Europe by Treaty, vol. IV (1891): Tratatul de la Berlin, 13 iulie 1878, art. XLIII–XLVI; recunoașterea din 20 februarie 1880](https://archive.org/details/MapOfEuropeByTreatyV4)
- [L. Gheorghiu, despre litigiul optanților unguri și acordurile de la Haga (20 ianuarie 1930) și Paris (28 aprilie 1930), Revista Arhivelor, 2019](https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1234169)
- [Treaties of Peace (Italy, Roumania, Bulgaria, Hungary and Finland) Act 1947 (legislation.gov.uk)](https://www.legislation.gov.uk/ukpga/Geo6/10-11/23/contents)
- [Parlamentul Regatului Unit, Living Heritage: „Official report” (istoria Hansard-ului; raport oficial din ianuarie 1909)](https://www.parliament.uk/about/living-heritage/evolutionofparliament/parliamentwork/communicating/overview/officialreport/)
- [Hansard, Camera Lorzilor, 11 mai 1981, vol. 420, col. 326–328: „Anglo-Romanian Trade” (întrebarea lordului Derwent despre ortografie)](https://api.parliament.uk/historic-hansard/lords/1981/may/11/anglo-romanian-trade)
- [The National Archives, WORK 21/310: vizita de stat a președintelui Nicolae Ceaușescu, 13–16 iunie 1978](https://discovery.nationalarchives.gov.uk/details/r/C11296298)
- [Office for National Statistics, Census 2021, tabelul TS012 (țara nașterii); 2011: tabelul QS203EW](https://www.ons.gov.uk/datasets/TS012/editions/2021/versions/1)
- [Open Parliament Licence v3.0](https://www.parliament.uk/site-information/copyright-parliament/open-parliament-licence/)

## Mai departe, pe același site

- [Roumania, Rumania, Romania: cum a scris engleza numele României, an cu an](https://mariuscomper.uk/roumania-rumania-romania/): Aceeași schimbare de nume, numărată în cărți și în ziare, cu hotărârile care au produs-o: răspunsul la întrebarea lordului Derwent.
- [Britania și România: legăturile dintre două țări, pe două hărți la aceeași scară](https://mariuscomper.uk/britanie-romania/): De la soldații daci de pe Zidul lui Hadrian până la recensământul din 2021.
- [România în ziarul Chinei: 80 de ani de relații româno-chineze](https://mariuscomper.uk/romania-china/): Aceeași metodă, alt martor: de câte ori a scris Cotidianul Poporului despre România, lună de lună.

Text, numărătoare și traduceri: Marius Comper. Conține informații parlamentare aflate sub Open Parliament Licence v3.0. Datele din 2001 încoace vin din ParlParse (mySociety, TheyWorkForYou).