# Cât de independentă de Moscova a fost România? Ce arată 70 de ani de voturi la ONU

La 21 august 1968, de la balconul Comitetului Central, Nicolae Ceaușescu a condamnat invadarea Cehoslovaciei, iar România a rămas cu reputația de rebelă a blocului sovietic. Voturile de la ONU arată cât a fost: din 1956 până în 1989 a votat altfel decât URSS de 490 de ori, iar Bulgaria de 14 ori.

Marius Comper · 4 octombrie 2026

Reputația se poate verifica vot cu vot. Aici sunt numărate 7.607 voturi nominale din Adunarea Generală a ONU, din decembrie 1955 până în septembrie 2025; la un vot nominal se consemnează ce a votat fiecare țară, iar fiecare este o fereastră în orizontul de mai sus. Diferența față de ceilalți aliați ai Moscovei este mare, dar are o limită. Chiar în 1978, anul în care cele două țări au votat cel mai rar la fel până în 1989, România a votat ca Moscova la 67% din voturi. Bulgaria, la 99%.

## Răspunsul, pe scurt

1. **Unsprezece ani aproape fără diferență.** Între 1956 și 1966, România și URSS au participat amândouă la 494 de voturi. Au votat diferit de opt ori.
2. **Apoi România se desparte de Moscova mult mai des decât ceilalți.** Din 1956 până în 1989, România a votat altfel decât URSS de 490 de ori. Polonia a făcut-o de 71 de ori, Ungaria de 40 de ori, Cehoslovacia de 18 ori, Bulgaria de 14 ori, RDG de două ori.
3. **Punctul cel mai de jos este 1978, la zece ani după discursul de la balcon.** În 1978, România a votat la fel ca URSS la 74 din 110 voturi, adică 67%. Bulgaria a votat la fel la 99%.
4. **De trei ori din patru, diferența a fost de o treaptă.** Din cele 490 de voturi diferite, 115 au fost «da» contra «nu». La celelalte 375, una dintre cele două țări s-a abținut, iar aceasta a fost mai des URSS.
5. **La situația din Cambodgia și la cea din Afganistan, România nu a votat.** La toate cele 20 de rezoluții despre situația din Cambodgia și despre cea din Afganistan votate între 1979 și 1989, URSS a votat «nu», iar România nu a votat. La cele trei rezoluții despre drepturile omului în Afganistan, votate între 1985 și 1987, România a votat «nu», la fel ca URSS.
6. **Votul diferit nu a apropiat România de Washington.** Între 1971 și 1989 a votat la fel ca Iugoslavia la 91% din voturi, ca China la 87%, ca URSS la 82% și ca Statele Unite la 19%.
7. **Între 1987 și 1989 diferența aproape dispare, mai ales fiindcă s-a mișcat Moscova.** URSS a votat «da» la 80% din voturi între 1982 și 1986 și la 97% între 1987 și 1989. România vota deja «da» la 92% și a urcat la 98%.
8. **În 1990, votul se schimbă dintr-odată.** Potrivirea cu URSS cade de la 98% la 60%. Aderarea la NATO, în 2004, și cea la Uniunea Europeană, în 2007, nu se văd în voturi: din 1993, România votează în fiecare an la fel ca majoritatea statelor Uniunii la cel puțin 91% din voturi.

## Unsprezece ani în care votul României aproape nu se deosebește de al Moscovei

România a fost primită în ONU la 14 decembrie 1955, odată cu alte cincisprezece state, printre care Bulgaria, Ungaria și Albania. A doua zi a votat pentru prima oară în Adunarea Generală.

Din 1956 până la sfârșitul lui 1966, România și URSS au participat amândouă la 494 de voturi și au votat la fel la 486. Ceilalți aliați stau la fel de aproape de Moscova: în aceiași ani, Bulgaria nu votează niciodată altfel, Cehoslovacia și Polonia o fac de câte cinci ori, iar Ungaria de șase ori, mai ales în noiembrie 1956 și în aprilie 1961. La 4 noiembrie 1956, când Adunarea i-a cerut Uniunii Sovietice să înceteze atacul armat asupra Ungariei și să-și retragă trupele, România, trasă la sorți să voteze prima, a votat «nu», la fel ca URSS, Bulgaria, Cehoslovacia și Polonia.

La voturile legate de rezoluții, România votează prima oară altfel decât tot blocul la 27 noiembrie 1963. Adunarea votează o rezoluție despre o Americă Latină fără arme nucleare. URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia se abțin. România votează «da», la fel ca Statele Unite și Iugoslavia. Rezoluția 1911 (XVIII) trece cu 91 de voturi pentru, niciunul împotrivă și 15 abțineri.

Până în 1966 mai apar trei asemenea voturi, toate trei despre arme nucleare. La două dintre ele, România votează «da», iar URSS și ceilalți se abțin. Al treilea vot este invers: la o rezoluție din noiembrie 1965 despre neproliferare, URSS votează «da», iar România se abține.

În 1964, orizontul are un gol. Sesiunea a nouăsprezecea nu a votat nicio rezoluție, din cauza disputei privind statele cu restanțe la contribuții. Singurul ei vot prin apel nominal, la 18 februarie 1965, a fost unul de procedură și nu intră în numărătoare: România s-a abținut, iar URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia au votat «nu» (A/PV.1330, paragraful 103).


## 1967: Moscova cere condamnarea Israelului, România se abține. Anul 1968 abia se vede

După Războiul de Șase Zile, Adunarea se întrunește în sesiune extraordinară de urgență, iar URSS depune un proiect de rezoluție. La 4 iulie 1967, proiectul se votează pe părți. La preambul, care numea acțiunea Israelului agresiune premeditată, România se abține. Se abține și la paragraful care condamna Israelul, la cel despre despăgubiri și la cel care cerea Consiliului de Securitate să acționeze. Votează «da» o singură dată, la paragraful care cerea retragerea trupelor israeliene. URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia votează «da» la toate cele cinci. Niciuna dintre cele cinci părți nu trece.

Înainte de vot, delegatul român Malița anunțase că România va vota pentru proiectul statelor nealiniate și că la celelalte propuneri se va călăuzi după aceleași considerente (stenograma A/PV.1548, paragrafele 74–75). Proiectul nealiniaților, pentru care votează și România, și URSS, nu este adoptat nici el. În aceeași zi, România se abține și la proiectul Albaniei, care condamna Statele Unite și Marea Britanie; URSS votează «da».

În 1967, voturile în care România se desparte de tot blocul ajung la 10, iar potrivirea cu Moscova coboară de la 98% la 80%.

Anul 1968 este cel al discursului de la balcon. România nu a participat la invazie. În voturile de la ONU, anul se vede puțin. Niciuna dintre cele 117 rezoluții adoptate de Adunare în sesiunea începută în toamna lui 1968, cu sau fără vot, nu are Cehoslovacia în titlu. Cele cinci voturi în care România se desparte de bloc în acel an sunt despre altceva: o conferință a statelor fără arme nucleare, Coreea și bugetul.

Unul dintre ele este totuși o premieră. La 20 decembrie 1968, la rezoluția 2456 A (XXIII), despre conferința statelor fără arme nucleare, România votează «da», iar URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia votează «nu». Este primul «da» contra «nu» dintre România și URSS.


## 1971–1978: de la un vot diferit din șase la unul din trei

La 25 octombrie 1971, Adunarea îi recunoaște pe reprezentanții Republicii Populare Chineze drept singurii reprezentanți legitimi ai Chinei la ONU și îi exclude pe cei ai lui Chiang Kai-shek. România este unul dintre statele care au depus proiectul și votează «da», la fel ca URSS: rezoluția 2758 (XXVI) trece cu 76 la 35. A doua zi, delegatul român Ecobescu numește votul un triumf al înțelepciunii politice și spune că votul a arătat rolul țărilor mici și mijlocii (A/PV.1977, paragrafele 60 și 63).

Șase săptămâni mai târziu, la aceeași rezoluție, una dintre cele două țări votează «da», iar cealaltă «nu». La 7 decembrie 1971, Adunarea le cere Indiei și Pakistanului să înceteze focul și să-și retragă trupele. România votează «da», la fel ca China și Statele Unite. URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia votează «nu»: 104 la 11.

Tot din 1971, voturile diferite devin o obișnuință, iar multe sunt despre bani. La bugetul ONU pe 1972, URSS votează «nu», iar România se abține.

Punctul cel mai de jos este 1978. România votează la fel ca URSS la 74 din 110 voturi, adică 67%. În același an, Bulgaria votează la fel ca URSS la 99% din voturi.

O parte din acest minim ține de buget. Fără voturile despre buget și administrație, potrivirea din 1978 este de 81%, iar anul cu cea mai mică potrivire devine 1972, cu 75%.

Și pentru Polonia, 1978 este un an neobișnuit: 89%. Din cele 71 de voturi la care Polonia a votat altfel decât URSS până în 1989, 32 au fost despre finanțarea forțelor ONU din Orientul Mijlociu.


## Un «da» acolo unde Moscova se abținea

Proba cea mai strictă este votul la care URSS și ceilalți aliați votează la fel, iar un singur stat votează altfel. Până în 1989, România a fost acel stat de 423 de ori. Pentru ceilalți cinci, socotind fără România, numerele sunt: Polonia 55, Ungaria 19, Bulgaria 8, Cehoslovacia 5, RDG 1. La 44 dintre cele 55 de voturi ale Poloniei, și România a votat altfel decât URSS.

- România «da», Moscova abținere: 193
- România «da», Moscova «nu»: 100
- România abținere, Moscova «nu»: 80
- România abținere, Moscova «da»: 42
- România «nu», Moscova «da»: 4
- România «nu», Moscova abținere: 4

În aproape jumătate dintre aceste voturi, România a votat «da» acolo unde Moscova s-a abținut. Un «da» românesc la un «nu» sovietic apare de 100 de ori. Invers, un «nu» românesc la un «da» sovietic, de numai patru ori în 34 de ani.

- Dezarmare și securitate: 152
- Buget și administrație: 133
- Economie și dezvoltare: 57
- Probleme sociale și drepturile omului: 25
- Teme dezbătute direct în plen: 25
- Probleme juridice: 19
- Comisia politică specială: 7
- Decolonizare: 0
- Comisie neconsemnată în tabele: 5

Două teme adună 67% din voturi: dezarmarea și bugetul ONU. Bugetul înseamnă doar 9% din toate voturile nominale ale perioadei, dar 31% din voturile în care România s-a despărțit de bloc. La decolonizare, unde Adunarea a votat nominal de 315 ori, România nu a votat niciodată altfel decât tot blocul.

În fiecare toamnă se repeta aceeași scenă. La rezoluțiile despre zone fără arme nucleare, oprirea testelor sau reducerea bugetelor militare, URSS se abținea ori vota «nu», iar România vota «da», cu majoritatea Adunării. La bugetul organizației, URSS vota «nu», iar România se abținea sau vota «da».


## România nu votează: Cambodgia, Afganistan și rezoluția despre sionism

La câteva dintre temele care au împărțit Adunarea în tabere, România nu a votat nici la fel ca Moscova, nici altfel: nu a votat deloc.

La 10 noiembrie 1975, Adunarea adoptă rezoluția 3379 (XXX), care numea sionismul o formă de rasism. URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Ungaria și Polonia votează «da». România nu apare pe nicio listă de vot. Votase în aceeași ședință la cele două rezoluții dinainte și lipsește și de la cele două voturi nominale care au urmat. Stenograma nu consemnează nicio explicație. Rezoluția a fost revocată la 16 decembrie 1991, cu votul României și al URSS.

După intervenția Vietnamului în Cambodgia, din decembrie 1978, Adunarea are de hotărât, în septembrie 1979, cine reprezintă țara: delegația Kampuchiei Democrate, adică a guvernului lui Pol Pot, sau cea trimisă de Consiliul Popular Revoluționar condus de Heng Samrin. O propunere a Indiei cere ca locul să rămână gol. România votează împotriva priorității cerute pentru această propunere și apoi pentru acceptarea delegației Kampuchiei Democrate, la fel ca China și Statele Unite. URSS și ceilalți cinci aliați votează invers. În octombrie 1982, când locul este pus din nou în discuție, România votează iarăși la fel ca China și Statele Unite, iar URSS și ceilalți cinci, invers (A/37/PV.43, paragraful 222); la contestările din 1980 și 1981, baza de date arată că România nu a votat.

În noiembrie 1979, la rezoluția care cere retragerea tuturor forțelor străine din Cambodgia, România nu participă la vot. După vot, delegatul Marinescu explică în sală că România căutase un text de compromis și că, fiindcă nu s-a ajuns la el, a socotit că nu trebuie să participe la votul niciunui proiect (A/34/PV.67, paragraful 219).

La 14 ianuarie 1980, Adunarea cere retragerea imediată, necondiționată și totală a trupelor străine din Afganistan. URSS și cei cinci aliați votează «nu». România nu participă, iar Marinescu spune că delegația lucrase pentru un text care să ducă la retragerea tuturor forțelor străine, cu garanții împotriva oricărei intervenții din afară și a oricărui ajutor dat forțelor antiguvernamentale, și că, fiindcă nu s-a ajuns la el, România a hotărât să nu participe la vot (A/ES-6/PV.7, paragrafele 176–179). În noiembrie 1980, la a doua rezoluție, vorbește despre încetarea sprijinului străin pentru forțele antiguvernamentale și despre retragerea trupelor sovietice din Afganistan (A/35/PV.70, paragraful 150).

Așa a rămas până în 1989. La toate cele 20 de rezoluții despre situația din Cambodgia și despre cea din Afganistan, URSS a votat «nu», iar România nu a votat. La cele trei rezoluții despre drepturile omului în Afganistan, votate între 1985 și 1987, România a votat «nu», la fel ca URSS și ceilalți cinci aliați.

În total, de 170 de ori România nu a votat în timp ce URSS și toți aliații prezenți votau la fel; 94 dintre aceste voturi au fost pe teme dezbătute direct în plen. „Nu a votat” acoperă însă și absența obișnuită din sală, pe care numai stenograma o poate deosebi de neparticiparea anunțată.


## Cu cine a votat România când nu a votat cu Moscova

În voturile în care s-a despărțit de tot blocul, România a votat la fel ca Iugoslavia în 70% din cazuri, ca partea care a câștigat votul în 71% și, din 1971, ca China în 72%. Cu Statele Unite a votat la fel în 40%.

La toate voturile dintre 1971 și 1989, potrivirea a fost de 91% cu Iugoslavia, 87% cu China, 82% cu URSS și 19% cu Statele Unite. Anul cel mai apropiat de Washington a fost 1977, cu 40%. Între 1981 și 1986, potrivirea cu Statele Unite a coborât la 12%.

Când a votat altfel decât Moscova, România a votat deci, de cele mai multe ori, cu majoritatea Adunării și cu Iugoslavia nealiniată. De votul occidental a rămas departe.

Aceiași ani, citiți în ziarul partidului de la Beijing: [România în ziarul Chinei](https://mariuscomper.uk/romania-china/). Anul 1978, în care ziarul chinez a scris cel mai mult despre România, este și anul în care România a votat cel mai rar la fel ca URSS.


## 1987–1989: diferența aproape dispare, mai ales fiindcă Moscova își schimbă votul

În 1986, România și URSS votează la fel la 93% din voturi. În 1987, la 99%. După două decenii, cele două țări votează din nou aproape la fel.

S-a mișcat mai ales Moscova. Între 1982 și 1986, URSS vota «da» la 80% din voturile la care participa; între 1987 și 1989, la 97%. România vota «da» la 92% și a urcat la 98%. Bulgaria, Cehoslovacia și RDG au urmat URSS aproape vot cu vot.

Voturile nu spun de ce. Arată doar că, în ultimii trei ani ai regimului Ceaușescu, URSS a ajuns să voteze cum vota România de un deceniu: «da», cu majoritatea Adunării.

Tot atunci, România a ajuns de două ori pe lista statelor fără drept de vot. Carta ONU retrage dreptul de vot statelor ale căror restanțe ating sau depășesc contribuțiile datorate pentru doi ani întregi. La 29 februarie 1988, o scrisoare a secretarului general enumera 12 state aflate în această situație; România era printre ele, cu 1.328.600 de dolari de plătit ca să iasă de pe listă. Plata a fost anunțată în august. În februarie 1989, România a reapărut pe listă, cu 1.417.000 de dolari, iar plata a fost anunțată în septembrie. În baza de date, România apare fără drept de vot la șase voturi nominale, între 2 martie și 13 mai 1988 și la 20 aprilie 1989; în stenogramele din 2 martie 1988 și din 20 aprilie 1989, lipsește din listele de vot.

La 22 decembrie 1989, [ziua în care Ceaușescu a fugit din București](https://mariuscomper.uk/decembrie-1989/ro/), delegația României a votat la New York pentru șase rezoluții economice, la fel ca URSS. La 28 decembrie, Adunarea a adoptat fără vot o rezoluție de ajutor umanitar de urgență pentru România. A doua zi, la rezoluția care deplângea intervenția americană în Panama, România a votat încă o dată «da», alături de URSS.


## 1990: într-un singur an, alt vot

În 1989, România votase la fel ca URSS la 98% din voturi. În 1990, la 60%. De data aceasta s-a mișcat România: în 1989 votase «da» la 99% din voturi, în 1990 la 56%, în timp ce URSS era încă la 94%.

Bulgaria și Polonia fac aceeași mișcare în același an: potrivirea lor cu URSS cade la 62% și la 51%. Ungaria, care coborâse deja la 87% în 1989, ajunge la 58%.

Noul reper apare imediat. În 1990, România votează la fel ca majoritatea statelor Comunității Europene la 70% din voturi; în 1991, la 91%; în 1993, la 97%.

De aceea aderările nu schimbă nimic vizibil în voturi. România vota la fel ca majoritatea statelor Uniunii la 97% din voturi în 2003 și la 97% în 2005, înainte și după intrarea în NATO, la 29 martie 2004; la 98% în 2006 și la 96% în 2008, înainte și după intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.


## Din 2000 încoace: când Uniunea votează la unison, România votează cu ea

Statele Uniunii Europene nu votează mereu la fel. Când o fac, România este aproape întotdeauna cu ele. Din 2000 până în septembrie 2025, toate celelalte state membre care au participat au votat la fel la 2.330 de voturi nominale. România a votat altfel la două dintre ele, amândouă despre Orientul Mijlociu, în 2002 și în 2018.

Cu Rusia, potrivirea a scăzut, cu urcușuri și coborâșuri, de la 63% în 2010 la 40% în 2021, apoi la 32% în 2022 și la 24% în 2024. La 2 martie 2022, la rezoluția care deplângea agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, România a votat «da», Rusia «nu», iar China s-a abținut: 141 la 5.

În primele nouă luni din 2025, schimbarea vine de la Washington. La cele 46 de voturi nominale din 2025 care au putut fi citite, Statele Unite au votat «nu» de 39 de ori. Votul României a fost același cu al Statelor Unite la 10 din 44 și cu al Rusiei la 21 din 46. Din numărătoare lipsesc voturile din februarie 2025 despre Ucraina, o rezoluție din iunie despre Orientul Mijlociu și voturile din toamnă: stenogramele lor nu au putut fi obținute din sistemul de documente al ONU la 4 octombrie 2026.

Orizontul de la începutul paginii poate fi deschis la oricare an, pentru oricare dintre cele șase state și față de oricare dintre cele cinci țări de comparație. Anul în care te-ai născut este un început bun.


## Cum s-a numărat

**Ce s-a numărat.** Voturile nominale din Adunarea Generală legate de rezoluții, de la 15 decembrie 1955 la 19 septembrie 2025: voturile pe textul întreg, voturile separate pe părți ale textului, cele pe amendamente și pe moțiuni de procedură. Sunt 7.607. Cele mai multe rezoluții ale Adunării se adoptă fără vot și nu intră în numărătoare.

**Cum s-a măsurat potrivirea.** Un vot intră în calcul când ambele țări au votat «da» ori «nu» sau s-au abținut. Potrivirea este procentul de voturi identice. Abținerea e un vot aparte: «da» lângă abținere înseamnă vot diferit.

**De unde vin voturile.** Până la 1 septembrie 2023, din baza de date UNGA-DM a Universității din Geneva (7.076 de voturi). Din septembrie 2023 până în septembrie 2025, direct din stenogramele ședințelor (531 de voturi); pentru acest interval au fost citite ședințele în care s-a adoptat prin vot nominal cel puțin o rezoluție, așa că pot lipsi voturi la proiecte respinse în alte ședințe. Dintre voturile citite, două au fost lăsate deoparte fiindcă listele tipărite nu se potriveau cu rezultatul anunțat: un amendament și adoptarea rezoluției 78/305, amândouă din 28 iunie 2024. Stenogramele din octombrie 2025 încoace nu au putut fi obținute din sistemul de documente al ONU la 4 octombrie 2026 și nici cele pentru cinci rezoluții ale sesiunilor extraordinare de urgență: trei despre Orientul Mijlociu (două din decembrie 2024, una din iunie 2025) și două despre Ucraina (24 februarie 2025).

**Ce s-a verificat.** La 4.922 din cele 4.975 de voturi pe textul întreg care au putut fi legate, prin simbolul rezoluției, de un rând cu rezultat din tabele, totalul din baza de date este cel anunțat în sală, așa cum îl tipărește Biblioteca Dag Hammarskjöld a ONU. Aceeași serie anuală, refăcută pe fișierul independent al lui Erik Voeten, dă minimul în același an: 66% în 1978; la voturile pe textul întreg, cele două serii nu se depărtează cu mai mult de 5,4 puncte procentuale în niciun an până în 2022. Cele treisprezece voturi din lista de mai jos au fost citite în stenograme, la fel și cele din 4 noiembrie 1956, 18 februarie 1965, 20 noiembrie 1980, 25 octombrie 1982 și din decembrie 1989.

**Temele și titlurile.** Tema fiecărui vot este dată de comisia care a raportat proiectul, după tabelele de rezoluții ale Bibliotecii Dag Hammarskjöld: Comisia I pentru dezarmare și securitate, a V-a pentru buget și așa mai departe. Titlul unui vot pe o parte de text, pe un amendament sau pe o moțiune este cel al rezoluției de care îl leagă baza de date. Data este cea din baza de date; la circa 120 de voturi diferă cu o zi sau două de cea din tabelele bibliotecii.

**Unde se oprește măsura.** Rezoluțiile Adunării Generale sunt recomandări. Un vot arată o poziție luată în public; motivul lui nu se vede în vot. „Nu a votat” include absența din sală. Din 1992, locul URSS este ocupat de Rusia. RDG a votat din 1973 până în 1989. China înseamnă aici guvernul de la Beijing, din noiembrie 1971. Iugoslavia apare până în 1991. Un vot „altfel decât tot blocul” se numără numai când au votat cel puțin trei dintre ceilalți aliați și toți au votat ca URSS; pentru ceilalți cinci aliați, România nu intră la socoteală. Anii 2024 și 2025 sunt incompleți, așa că procentele lor sunt calculate din voturile numărate.

**Cine a mai măsurat.** Voturile României la ONU au fost studiate de Robert Weiner, în „Romanian Foreign Policy and the United Nations” (Praeger, 1984). Seria România–Rusia, calculată din fișierul lui Voeten, există și pe alte pagini publice. Aici apar în plus ceilalți cinci aliați ca termen de comparație, felul și temele voturilor diferite și legătura de la fiecare vot la documentul ONU.


## Seria pe ani

| An | Voturi nominale | România–URSS/Rusia | Bulgaria–URSS/Rusia | România–China | România–SUA | România: «da» | URSS/Rusia: «da» |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1955 | 6 | 100% | – | – | 20% | 40% | 50% |
| 1956 | 44 | 95% | 100% | – | 23% | 36% | 39% |
| 1957 | 46 | 100% | 100% | – | 26% | 54% | 54% |
| 1958 | 30 | 100% | 100% | – | 33% | 57% | 57% |
| 1959 | 51 | 100% | 100% | – | 14% | 71% | 71% |
| 1960 | 41 | 100% | 100% | – | 17% | 63% | 63% |
| 1961 | 99 | 98% | 100% | – | 22% | 49% | 51% |
| 1962 | 61 | 100% | 100% | – | 18% | 57% | 57% |
| 1963 | 32 | 97% | 100% | – | 19% | 53% | 50% |
| 1965 | 41 | 95% | 100% | – | 24% | 73% | 73% |
| 1966 | 50 | 98% | 100% | – | 18% | 76% | 72% |
| 1967 | 54 | 80% | 100% | – | 20% | 72% | 80% |
| 1968 | 53 | 87% | 94% | – | 15% | 74% | 66% |
| 1969 | 42 | 86% | 95% | – | 24% | 71% | 64% |
| 1970 | 63 | 83% | 100% | – | 17% | 70% | 59% |
| 1971 | 120 | 84% | 99% | 88% | 36% | 72% | 62% |
| 1972 | 104 | 72% | 99% | 86% | 33% | 81% | 63% |
| 1973 | 90 | 74% | 99% | 85% | 34% | 78% | 67% |
| 1974 | 75 | 77% | 100% | 84% | 32% | 78% | 69% |
| 1975 | 91 | 77% | 100% | 79% | 19% | 86% | 66% |
| 1976 | 95 | 81% | 100% | 85% | 19% | 88% | 75% |
| 1977 | 102 | 75% | 100% | 90% | 40% | 90% | 70% |
| 1978 | 121 | 67% | 99% | 91% | 36% | 88% | 60% |
| 1979 | 183 | 69% | 100% | 90% | 26% | 87% | 67% |
| 1980 | 115 | 75% | 100% | 90% | 17% | 87% | 70% |
| 1981 | 168 | 84% | 99% | 89% | 9% | 90% | 80% |
| 1982 | 205 | 76% | 100% | 88% | 14% | 90% | 74% |
| 1983 | 179 | 80% | 100% | 84% | 14% | 92% | 78% |
| 1984 | 187 | 81% | 100% | 85% | 7% | 94% | 76% |
| 1985 | 198 | 86% | 100% | 79% | 12% | 90% | 84% |
| 1986 | 198 | 93% | 100% | 83% | 12% | 92% | 88% |
| 1987 | 166 | 99% | 99% | 90% | 11% | 97% | 96% |
| 1988 | 167 | 98% | 99% | 93% | 8% | 99% | 98% |
| 1989 | 142 | 98% | 99% | 94% | 9% | 99% | 96% |
| 1990 | 99 | 60% | 62% | 56% | 19% | 56% | 94% |
| 1991 | 86 | 54% | 56% | 44% | 43% | 49% | 57% |
| 1992 | 85 | 69% | 71% | 47% | 36% | 54% | 51% |
| 1993 | 76 | 75% | 72% | 38% | 42% | 54% | 51% |
| 1994 | 90 | 63% | 65% | 48% | 45% | 62% | 57% |
| 1995 | 94 | 73% | 71% | 40% | 54% | 59% | 53% |
| 1996 | 93 | 67% | 68% | 51% | 52% | 61% | 68% |
| 1997 | 91 | 69% | 66% | 48% | 52% | 61% | 64% |
| 1998 | 83 | 72% | 71% | 52% | 50% | 67% | 67% |
| 1999 | 99 | 64% | 65% | 44% | 52% | 63% | 68% |
| 2000 | 84 | 66% | 69% | 54% | 42% | 70% | 76% |
| 2001 | 89 | 65% | 64% | 52% | 41% | 66% | 74% |
| 2002 | 133 | 52% | 53% | 43% | 31% | 62% | 73% |
| 2003 | 95 | 69% | 66% | 56% | 34% | 67% | 75% |
| 2004 | 92 | 66% | 65% | 55% | 35% | 69% | 73% |
| 2005 | 100 | 66% | 63% | 55% | 35% | 70% | 70% |
| 2006 | 109 | 60% | 60% | 58% | 31% | 67% | 76% |
| 2007 | 96 | 67% | 66% | 60% | 28% | 65% | 75% |
| 2008 | 100 | 57% | 57% | 56% | 34% | 66% | 70% |
| 2009 | 88 | 63% | 64% | 59% | 50% | 65% | 76% |
| 2010 | 93 | 63% | 63% | 57% | 48% | 67% | 74% |
| 2011 | 101 | 66% | 67% | 58% | 58% | 68% | 76% |
| 2012 | 94 | 52% | 50% | 52% | 49% | 67% | 64% |
| 2013 | 94 | 56% | 57% | 59% | 55% | 69% | 68% |
| 2014 | 101 | 56% | 56% | 59% | 49% | 69% | 66% |
| 2015 | 95 | 53% | 53% | 49% | 51% | 57% | 62% |
| 2016 | 122 | 50% | 50% | 51% | 64% | 65% | 56% |
| 2017 | 128 | 56% | 55% | 53% | 50% | 57% | 61% |
| 2018 | 194 | 48% | 46% | 51% | 38% | 61% | 52% |
| 2019 | 176 | 46% | 44% | 50% | 43% | 59% | 53% |
| 2020 | 183 | 49% | 46% | 48% | 54% | 63% | 52% |
| 2021 | 173 | 40% | 39% | 41% | 69% | 58% | 52% |
| 2022 | 195 | 32% | 31% | 38% | 76% | 61% | 51% |
| 2023 | 228 | 27% | 26% | 31% | 76% | 64% | 39% |
| 2024 | 283 | 24% | 24% | 41% | 75% | 63% | 36% |
| 2025 | 46 | 46% | 46% | 50% | 23% | 74% | 70% |

## Surse

- Joshua Fjelstul, Simon Hug și Christopher Kilby, baza de date UNGA-DM (Universitatea din Geneva), extrasul „all recorded votes by member states”, descărcat la 4 octombrie 2026: voturile nominale din 1946 până la 1 septembrie 2023. Descrisă în „Decision-making in the United Nations General Assembly: A comprehensive database of resolution-related decisions”, The Review of International Organizations, 2025. https://unvotes.unige.ch/
- Articolul care descrie baza de date UNGA-DM (acces liber). https://doi.org/10.1007/s11558-024-09580-1
- Erik Voeten, Anton Strezhnev și Michael Bailey, „United Nations General Assembly Voting Data”, Harvard Dataverse, versiunea 33 (24 iunie 2024), licență CC0 1.0: folosit ca verificare independentă. Vezi și Erik Voeten, „Data and Analyses of Voting in the UN General Assembly”, în Routledge Handbook of International Organization, 2013. https://doi.org/10.7910/DVN/LEJUQZ
- Biblioteca Dag Hammarskjöld a ONU, tabelele rezoluțiilor Adunării Generale pe sesiuni: comisia care a raportat proiectul, ședința, rezultatul anunțat și titlul fiecărei rezoluții. https://research.un.org/en/docs/ga/quick
- Sistemul de documente oficiale al ONU: stenogramele ședințelor plenare (documentele A/…/PV), textele rezoluțiilor și scrisorile secretarului general A/42/925 și A/43/995 despre statele cu restanțe. https://documents.un.org/
- George Costiță, „20-21 august 1968: invazia sovietică din Cehoslovacia”, Europa Liberă România, 20 august 2024: discursul de la balconul Comitetului Central, la 21 august 1968; România nu a participat la invazie. https://romania.europalibera.org/a/invazia-sovietica-din-cehoslovacia-20-21-august-1968/33084093.html
- Biblioteca Dag Hammarskjöld, „What happened during the 19th session of the General Assembly?”: în sesiunea din 1964–1965 nu s-a votat nicio rezoluție. Votul de procedură din 18 februarie 1965 este în stenograma A/PV.1330. https://ask.un.org/faq/268504
- ONU, „United Nations Transitional Authority in Cambodia: Background”: intervenția Vietnamului în Cambodgia, în decembrie 1978. Numele celor două delegații care își disputau locul sunt cele din stenograma A/34/PV.4. https://peacekeeping.un.org/sites/default/files/past/untacbackgr1.html
- NATO, „NATO member countries”: România a devenit membră la 29 martie 2004. https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_52044.htm
- Uniunea Europeană, pagina României: stat membru de la 1 ianuarie 2007. https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/eu-countries/romania_en