Valea Durgău · Turda, județul Cluj · azi # Orașul de sub deal Din parcare nu se vede nimic deosebit: un pavilion nou de sticlă și un deal verde. Sub deal însă e un oraș întreg, săpat cu mâna în sare timp de secole: o galerie lungă de 917 metri, un clopot înalt cât un bloc de 30 de etaje, un lac cu bărci și o roată panoramică. Coborâm împreună, cameră cu cameră. Secțiunea 3D arată proporțiile încăperilor; pozițiile lor relative sunt schematice. Indicatoarele arată camera, anii și adâncimile cunoscute. Pavilionul nou de la Durgău: intrarea de sus. Foto: MC 26, CC BY 3.0, via Wikimedia Commons. ## Unde coborâm Salina e în marginea Turdei, în perimetrul Durgău–Valea Sărată, pe Aleea Durgăului. Sarea de sub noi face parte dintr-un masiv de sare subteran, lung de vreo 4 kilometri. Salina Turda Cluj-Napoca Cheile Turzii Salina Turda Cluj-Napoca Cheile Turzii Contururi: Natural Earth (domeniu public). Coordonate: Nominatim / OpenStreetMap. Hartă: Natural Earth + Nominatim / OpenStreetMap. Galeria Franz Josef · 917 metri ## Aproape un kilometru prin deal Intrarea e o galerie săpată între 1853 și 1870 ca să scoată sarea mai ieftin la suprafață. La început a avut 780 de metri; până la sfârșitul secolului a mai crescut cu 137, ajungând la 917 metri. Primii 529 de metri trec prin argilă, nu prin sare, și sunt căptușiți cu zidărie de piatră groasă de 40 de centimetri. Pe perete au rămas țărușii cu care se măsura galeria: din 10 în 10 stânjeni. Un stânjen are 1,89 metri, așa că 529 de metri înseamnă 280 de stânjeni socotiți de mineri. Aici, spun ghidurile, se schimbă acustica de cum intri în porțiunea de sare: piatra de deasupra capului începe să sune altfel. Galeria Franz Josef. Foto: Superchilum, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. Sala de apel · scara și altarul ## Scara pe care au urcat bogații În Sala de apel tronează Scara Bogaților, cea mai veche structură de lemn din salină. E din brad: rășina lui ține sarea la distanță, iar lemnul, făcut din mai multe straturi, trosnește și anunță înainte să crape. Se spune că pe ea a coborât împăratul Franz Josef. De atunci, niciun miner n-a mai avut voie s-o calce: a rămas doar a nobililor. De aici i se trage numele. În peretele de sare de alături e săpat altarul: o nișă cu Fecioara Maria, unde preotul salinei ținea slujbă în fiecare dimineață, pentru protecția tăietorilor. Sala Crivacului · sarea ridicată cu ajutorul cailor ## Motorul cu patru picioare Într-o sală octogonală stă crivacul: un troliu uriaș cu ax vertical, construit în 1881, care ridica sarea din mina Rudolf până la nivelul galeriei, printr-un puț de 87 de metri. E, spune salina, singurul utilaj de felul ăsta păstrat pe locul unde a lucrat, din toate salinele Europei. Îl trăgeau caii, câte unul sau doi de fiecare braț, cu schimbul. Deasupra puțului, într-un turn săpat de 10,5 metri, stau și azi scripeții de oțel puși în 1864. Încă sunt funcționali. Crivacul din 1881. Foto: Superchilum, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. Mina Rudolf · 42 × 50 × 80 de metri ## Sala unde s-a tăiat ultima sare Mina Rudolf e o cupolă trapezoidală de 42 de metri adâncime, 50 lățime și 80 lungime. Aici s-a exploatat sare până la capăt: e ultima mină închisă din Turda, în 1932. Pe vremuri se cobora pe 172 de trepte, pe 13 paliere; pe peretele fiecărui palier e scris anul în care s-a săpat nivelul acela. Azi tot aici sunt terenurile de sport, amfiteatrul de 180 de locuri și roata panoramică de 20 de metri, probabil singura roată subterană din lume. Pe tavanul dinspre nord-vest cresc stalactite de sare, lungi de până la 3 metri, pe urma unei vine de sare aproape pură: peste 99,9% clorură de sodiu. Salina spune că stalactitele cresc cu vreo 2 centimetri pe an. Mina Rudolf, azi. Foto: Superchilum, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. Mina Terezia · clopotul cu lac ## Cea mai veche cameră: un clopot cu bărci Din Rudolf coborâm puțin mai jos, în Terezia: cea mai veche lucrare a salinei, săpată între 1690 și 1880. Golul rămas are 90 de metri înălțime și 75 diametru, iar de la gura puțurilor până la vatra minei sunt 112 metri — cel mai adânc punct al vizitei. Pe vatră stă lacul: până la 6 metri adâncime, pe vreo 80% din suprafață, cu o insulă la mijloc, făcută din sarea reziduală aruncată aici după 1880. Apa vine din infiltrații și se sărează dizolvând sarea: e o saramură în care azi plutesc bărci cu vizitatori. Pentru aerul din Terezia, salina publică un număr de 4–10 microorganisme pe metrul cub. Pagina oficială nu precizează când și prin ce metodă s-au făcut măsurătorile. Lacul Terezia și insula de sare. Foto: Pomptidom, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. Mina Iosif · sala ecourilor ## Conul în care sunetul se repetă de 20 de ori Mina Iosif e un con care coboară 115 metri de la suprafață, cu 67 de metri diametru la bază. N-o poți vedea decât prin balcoanele săpate în sare: e în amenajare, ca să intre și ea în circuitul de vizitare. Forma închisă și lipsa legăturilor cu alte lucrări fac sunetul să se repete de până la 20 de ori. De aici numele de Sala Ecourilor. În 1853, ziarul Hetilap o descria așa cum o vedeau atunci vizitatorii: coborai într-un coș, cu funii, într-o „căpățână de zahăr” adâncă de 50 de stânjeni, căptușită cu lemn la gură și lărgindu-se până la o talpă de sare de vreo 30 de stânjeni. Sarea · marea care s-a retras ## Totul a început cu o mare care se evapora Sarea de sub noi s-a depus acum vreo 13,8 milioane de ani, când Marea Paratethys, tot mai închisă, a lăsat în urmă saramuri concentrate. Vârsta nu e măsurată la Turda: e datată în alte părți ale bazinului și aplicată aici prin corelare. Sub presiunea straturilor de deasupra, sarea s-a deformat și s-a deplasat în sus, formând masivul de la Valea Sărată. Acest Masă de sare sau de alt material care se deformează și pătrunde în sus prin straturile de roci de deasupra. are vreo 4 kilometri lungime și o grosime de 750–1100 de metri în zona sa centrală. E aproape pură: peste 98% Mineral alcătuit din clorură de sodiu: sarea pe care o folosim la masă., cu vine de Mineral alcătuit din sulfat de calciu și apă, care se poate depune prin evaporarea apei sărate., argilă și Rocă alcătuită în principal din argilă și carbonat de calciu.. Dungile murdare vin din argile cu Mineral argilos, prezent în unele dintre benzile mai închise la culoare ale sării de la Turda. și Grup de minerale, adesea verzui, prezente și în argilele din sarea de la Turda.. Sarea înflorește singură pe pereți. Foto: Superchilum, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. Renașterea · adăpost, brânză, lumină ## Ce s-a întâmplat după închiderea minei În 1932 sarea s-a terminat ca afacere: productivitatea scăzuse, Ocna Mureș câștigase întrecerea, iar încercările din 1927 de a opri declinul eșuaseră. Dar mina n-a rămas goală: în septembrie 1944 s-au adăpostit aici vreo 5.000 de turdeni, apoi galeriile au ținut brânză la maturat, de la sfârșitul anilor 1940 sau din 1950. Din 1992 s-a deschis pentru vizitatori, iar între 2008 și 2010 un proiect european de vreo 5,9 milioane de euro a transformat-o în ce vezi azi: muzeu, sală de spectacole, parc de agrement. În 2018 au coborât aici aproape 690.000 de oameni. Mai departe: cine au fost oamenii sării și ce au lăsat în urmă. ## Alege camera Sari direct la încăperea care te interesează; secțiunea 3D se duce acolo. ## Cum s-a format sarea de sub Turda Acum vreo 13,8 milioane de ani, în locul Transilvaniei era o mare întinsă, Paratethys. Când legătura ei cu oceanul s-a închis, apa a început să se concentreze și să lase în urmă sare: întâi Mineral alcătuit din sulfat de calciu și apă, care se poate depune prin evaporarea apei sărate., apoi Mineral alcătuit din clorură de sodiu: sarea pe care o folosim la masă., în straturi groase. Așa s-a născut sarea de sub Turda, datată prin corelare cu Roci formate din cenușă vulcanică. Datarea lor poate ajuta la stabilirea vârstei straturilor de sare asociate. din alte părți ale bazinului. Sarea are o densitate mai mică decât rocile de deasupra. Sub presiune, se poate deforma lent și deplasa în sus, chiar dacă rămâne solidă. Așa s-a format Masă de sare sau de alt material care se deformează și pătrunde în sus prin straturile de roci de deasupra. de la Valea Sărată: un masiv de sare lung de vreo 4 kilometri, lat între 200 și 700 de metri și gros de 750–1100 de metri în zona sa centrală. În unele locuri ajunge la doar câteva zeci de metri sub iarbă; pe alocuri iese la zi. Probele arată Mineral alcătuit din clorură de sodiu: sarea pe care o folosim la masă. de peste 98%, cu incluziuni de Mineral alcătuit din sulfat de calciu și apă, care se poate depune prin evaporarea apei sărate., argilă și Rocă alcătuită în principal din argilă și carbonat de calciu.. Lacul din Terezia este alimentat de apa care se infiltrează prin roci și dizolvă sarea, devenind saramură. O probă a măsurat 8,5°C, pH 8,7 și Măsură a capacității apei de a conduce curentul electric. Sărurile dizolvate o măresc; poate ajuta la estimarea concentrației lor. 114 mS/cm, de unde s-a estimat vreo 91 de grame de sare la litru — o estimare, nu o analiză directă. ## Oamenii: tăietori plătiți cu bucata La 3 mai 1552, niște comisari regești au numărat la Turda 19 tăietori în ocna mică și 8 în ocna mare. Au poruncit să li se arate bolovanii: unul de sare de luntre, de 5,5 libre ungurești, și unul de sare de căruță, de 17,5 libre. Socotit la 0,49 kilograme libra, înseamnă bucăți de 2,7 și 8,6 kilograme. Sâmbăta, spuneau tăietorii, li se cuveneau câte 1–2 saci de sare sfărâmată, iar duminica o cinste din partea cămărașului. Salina le povestește azi vizitatorilor că minerii erau oameni liberi, tocmiți pe un an, în fiecare 7 ianuarie, cu 12 florini pe an și daruri de sărbători: un butoi cu vin, un bou și 100 de pâini. Socoteala merită spusă cu grijă: pagina salinei nu dă nicio sursă pentru aceste amănunte, iar cei 12 florini apar în raportul din 1552 ca leafa judelui de la Ocna Sibiului, propus model pentru Turda. Ce se știe sigur e că o parte dintre tăietori lucrau pe contracte de un an, iar alții cu ziua, plătiți și la suta de bulgări. Cât despre romani: e probabil să fi luat sare de aici, dar nicio dovadă arheologică sigură nu arată o exploatare romană la Turda. Uneltele de lemn scoase în 1902 dintr-o lucrare veche au fost numite romane, dar ar putea fi preistorice. Chiar salina spune azi că dovezile clare lipsesc. Altarul tăietorilor, în Sala de apel. Foto: Superchilum, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons. ## Adâncul: fiecare cameră, cu anii ei Cel mai vechi document care pomenește rosturile sării la Turda e din 1075: o danie a regelui Géza I către abația de la Garamszentbenedek — jumătate din partea regală a unei vămi a sării. E vorba de vamă, nu de mină, iar textul ni s-a păstrat prin copii târzii, cu adaosuri. Prima mențiune explicită a unei exploatări e dania „salinei de la Turda” către Capitlul Transilvaniei: datarea păstrată spune 1269, cataloagele moderne o trec la 1271 (cu semn de întrebare) sau chiar la 1272. Anul exact e disputat; dania, nu. Camerele de vizitat azi sunt însă mult mai noi. Terezia s-a săpat între 1690 și 1880, galeria Franz Josef între 1853 și 1870, crivacul e din 1881, iar mina Anton s-a oprit în 1862, pentru că sarea avea prea multă argilă. În 1767, János Fridvaldszky scria la Cluj că minele Turdei merită „cea mai mare admirație” și că Turda e „atât de vestită pentru salinele ei, încât cu greu i-ai găsi pereche în tot Orientul”. (Pagina salinei îi datează greșit lauda în 1867, la o sută de ani după carte.) Camerele și anii lor | Camera | Ani de lucru | Măsură | Terezia | 1690–1880 | clopot 90 × 75 m; 112 m de la gura puțurilor la vatră | Rudolf | până în 1932 | sala 42 × 50 × 80 m; 172 de trepte, 13 paliere | Iosif | necunoscuți; descrisă în 1853 | con 115 m de la suprafață, 67 m la bază; ecou ×20 | Anton | până în 1862 | izolată; până la 108 m; sare argiloasă | Galeria Franz Josef | 1853–1870, extinsă | 917 m; 280 de stânjeni prin argilă | Puțul de extracție | scripeți din 1864 | 87 m; scripeți funcționali și azi ## Război și brânză: ce-a fost mina după ce s-a închis Mina s-a închis în 1932 din pricina productivității scăzute: statul român o preluase ca despăgubire de război după 1918, încercările din 1927 de a opri declinul eșuaseră, iar Ocna Mureș producea mai eficient încă din 1840. Monopolul de stat e contextul, nu cauza dovedită. La 5 septembrie 1944, când trupele maghiaro-germane au intrat în Turda, vreo 5.000 de oameni — bărbați, femei și copii, români și maghiari — s-au adăpostit în galeria Franz Josef. Peste o lună, la 20 octombrie, ofițeri sovietici și polițiști români au făcut triaj la gura tunelului, iar un lot de vreo 100 de bărbați, aproape toți etnici maghiari, între care adolescenți de 15–17 ani, a fost trimis la muncă în URSS. Episodul e cunoscut din mărturii culese de istoricul turdean Eugen Gergely. Apoi galeriile au ținut brânză la maturat, de la sfârșitul anilor 1940 sau din 1950 — paginile salinei dau ambii ani. În 1992, mina s-a deschis pentru vizitatori. ## Cum a devenit salina de azi Între 2008 și 2010, un proiect PHARE de circa 5,9 milioane de euro, cu cofinanțare locală și națională, a transformat mina: pavilion nou de intrare, lift panoramic, roată, debarcader cu bărci pe lacul Terezia. În ianuarie 2010, salina s-a redeschis după modernizare. Au urmat numerele: vreo 618.000 de vizitatori în 2017, aproape 690.000 în 2018 și 601.627 în 2023, după raportul administratorilor. În 2013, Business Insider a inclus salina între cele 25 de destinații incredibile ale lumii, iar în 2017 revista Smithsonian a pus-o între „minunile subterane”. Mina e monument istoric de categorie A, cod LMI CJ-II-m-A-07801. Pentru prețuri, program și bilete la zi, vezi ghidul practic [Salinele României](https://mariuscomper.uk/saline/). ## Opt propoziții: adevărat sau fals? Alege. Răspunsurile se verifică din frazele paginii. - Lacul din mina Terezia are până la 6 metri adâncime. - Documentul din 1075 dăruiește cuiva mina de sare de la Turda. - Galeria Franz Josef are 917 metri lungime. - Se știe sigur că fiecare tăietor de la Turda primea 12 florini pe an. - Mina Anton s-a închis pentru că sarea avea prea multă argilă. - Sarea de la Turda s-a depus acum 900 de ani, odată cu primele documente. - În septembrie 1944, mii de turdeni s-au adăpostit în galeria Franz Josef. - Salina s-a deschis pentru vizitatori prima oară în 2010. Trimite mai departe ## Ce arată secțiunea 3D și ce rămâne incert Dimensiunile camerelor sunt cele oficiale, de pe paginile salinei: Terezia 90 × 75 m cu 112 m de la gura puțurilor la vatră, Rudolf 42 × 50 × 80 m, Iosif 115 m de la suprafață cu 67 m la bază, galeria 917 m, puțul 87 m. Secțiunea 3D le respectă proporțiile interioare; așezarea camerelor una față de alta e schematică, fiindcă n-am găsit o secțiune topografică publicată a minei, iar galeria e arătată scurtată, cu semn de ruptură. Indicatorul arată camera și, unde există, cota oficială: 112 m de la gura puțurilor (aflate la suprafață) la vatra Tereziei, 115 m de la suprafață la talpa Iosifului. Cotele intermediare din secțiune sunt schematice: n-am găsit cote topografice publicate pentru galerie, Sala de apel, crivac sau Rudolf. Ce nu știm: dacă romanii au săpat aici (probabil, nedovedit); anul exact al daniei medievale (1269 scris, 1271 sau 1272 în cataloage); din ce an a ținut mina brânză (1948 sau 1950); cât de repede cresc stalactitele (2 cm pe an e afirmația salinei). Despre efectele terapeutice ale aerului de salină pagina nu dă niciun verdict: spune ce oferă mina, nu ce vindecă. Fotografii: Pomptidom, Superchilum și MC 26, via Wikimedia Commons, licențe CC BY-SA 4.0 și CC BY 3.0 (credite sub fiecare imagine). Hartă: Natural Earth + Nominatim / OpenStreetMap. ## Surse - [Salina Turda — incursiune în trecut](https://www.salinaturda.eu/en/journey-into-the-past/): cronologia oficială, minerii, închiderea, adăpostul, brânza. - [Mina Rudolf](https://www.salinaturda.eu/en/locatie/rudolf-mine/), [mina Terezia](https://www.salinaturda.eu/en/locatie/terezia-mine/), [mina Iosif](https://www.salinaturda.eu/en/locatie/iosif-mine-echo-hall/), [galeria Franz Josef](https://www.salinaturda.eu/en/locatie/franz-josef-gallery/), [crivacul](https://www.salinaturda.eu/en/locatie/crivac-room/): dimensiuni și ani oficiali. - [MDPI Sustainability 13:9676 (2021)](https://doi.org/10.3390/su13179676): modernizarea PHARE, vizitatori, monumentul LMI. - [Szakács, repere socio-economice (Apulum)](https://revista-apulum.ro/?mdocs-file=5020): raportul din 1552, 1932, septembrie 1944. - [Urkundenbuch, nr. 126](https://siebenbuergenurkundenbuch.uni-landau.de/catalog/126): dania capitlului, indexată [1272] 1 mai. - [de Leeuw et al. 2010](https://doi.org/10.1130/G30982.1) și [de Leeuw et al. 2018](https://doi.org/10.1016/j.gloplacha.2018.07.001): vârsta sării badeniene, prin corelare regională. - [Băile Turda — cadrul natural](https://baileturda.ro/en/the-natural-setting/): diapirul, grosimea 750–1100 m, halitul de peste 98%. - [Business Insider, 26 dec. 2013](https://www.businessinsider.com/amazing-unknown-places-to-visit-2013-12?op=1): lista „25 Unbelievable Travel Destinations You Never Knew Existed” (Turda e a 22-a în ordinea paginii, nu un loc clasat). - [Smithsonian, 27 dec. 2017](https://www.smithsonianmag.com/travel/former-mines-find-modern-glory-180967649/): minele-minuni subterane. - [Raportul administratorilor 2023](https://www.salinaturda.eu/wp-content/uploads/2024/11/Raportul%20Administratorilor%20%282%29.pdf): 601.627 de vizitatori. - [Carpa et al. 2014](https://doi.org/10.1007/s11084-014-9375-4): chimia lacului Terezia (8,5°C, pH 8,7, 114 mS/cm). [mariuscomper.uk](https://mariuscomper.uk/) · [English](/salina-turda/en/) · Marius Comper, 30 septembrie 2026