Psaltirea Scheiană, Psalms 1–8 and 22, after Bianu 1889: lines of the manuscript, keyed twice and proofreadkeying, proofreading, encodingMarius Comper 2026-10-09 Marius ComperCC0 1.0 Ion BianuPsaltirea Scheiană (1482). Mss. 449 B.A.R. Tomul IBucuresci Psaltire slavo-românăCoresiBrașovquoted from Bianu's margin I.-A. CandreaPsaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII, I. Introducereap. XXVIII: sees a change of copyist on p. 19, line 9, after «ceriu» Ion GhețieCopiștii Psaltirii ScheieneLimba românăXXXV, nr. 1, pp. 32–36finds no change of hand on p. 19; two copyists, pp. 1–196 and 197–530 BucureștiBiblioteca Academiei Românems. rom. 449

Text of Bianu's 1889 print, not a new reading of the manuscript. Lines are the manuscript's lines: Bianu starts a new printed line where a verse begins inside a manuscript line, and those continuation lines are merged back; the result is asserted against the number of lines found on the facsimile of each page. `bianu` is his transcription sign for sign (square brackets: letters he supplied; an apostrophe: a mark the scribe put above the line between two consonants, or a consonant written there). `reading` is derived from it by rule: ŭ after a consonant is dropped (after a vowel it is written u), ĭ and ì are written i, ḑ is written dz, ǧ and č are written gi and ci before a, o, u (g and c elsewhere), k is written ch before e, i, the apostrophe is dropped; é (the letter ѣ), ă, â, î, ș, ț and y stay. `ms_reading` is the manuscript's own form as Bianu gives it in a footnote where he corrected the scribe. `coresi_1577` holds Bianu's margin notes: the wording of Coresi's Slavo-Romanian Psalter (Brașov, 1577) where it differs, italic runs between underscores as in the print; they are differences, not a full text. Verse numbers are Bianu's (Septuagint numbering, after Jager's edition of 1839); a verse whose number is corrected or supplied editorially has the key `printed`: the figure in the print, or null where the print has none. The Romanian and English renderings and the glossary are editorial (Marius Comper, 2026).

 two independent keyings of the print were identical and a third reader, proofreading against the 300-dpi image, changed nothingthe two keyings differed, or the proofreader corrected the item; settled against the 300-dpi image of the print
I. Căntecul 1. Ferice bărbatŭ cc nu mérge la sfatulŭ necurațilorŭ, și pre calé pâcâto șilorŭ nu stâ, și la șederile pierḑâto rilorŭ nu șéde. Ce în léțĭa.légĭa Domnului învațâ- se ḑuoa și noaptĭa. Și hi-va ca lemnul râsă dit lăn’gâ eșitul ape ei, ce rodul său dă în vrémĭa sa, și frun ḑa luĭ nu cade, și toa tâ cătâ se face do spéște, No așa, necu rațilorŭ, no așa, ce ca pulberĭa ce o măto râ văn’tul deîn fața pâmăntului. Derep’ tu acĭa nu vuru învie ne curații la ǧudeț, nece* (lipsescc) pâcâtoșii în sfagreșiții întru tul derepțilorŭ. Că ști Domnul calé derepțistie lorŭ, și calé necu rațilorŭ piere.peri-va.
II. În sfrășit Căntecul lui David, Prorocie în Hristos și kemâ lim’bile. 2. Derep-ce încetirâ-serănjirâ limbile și oamenieoamenii învâoamenii grăirâ în de-șertŭ ? țăndu-se deșârtâ lorŭ? Înrainte stâ turâ înpârații pâ măntului, și boĭași domnii rii adurarâ-se înpredepreunâ spre unâ spre Domnul și lași pre H-s sulHristosul lui. Să rupem le gâtorile lorŭ și leși să dâdâm de la noi gĭugul lorŭ. Vietorĭul la ceriuCela ce vie în cerĭu re râde-ș de ei, și Domnulși Dumneḑ’u bate-ș gĭuc de ei. Aturŭde-șŭ de eĭ. nce grâì-va cătrâ încătrâ ei cu măniĭa n’șii în mănia sa, și cu urgia sa smen’spamânta-va ei téște ei. E eu pu* (lipsesce) su sâmtu de la densusăntŭ înparatu de eluspre Sionu prĭ-a Sionuluĭ mâgu râ sfăntâ a lui. SpuSa vestescu porânci nĭu ḑisele Domnului : Domnu lŭ ḑise cătrâ mene : Fiĭul mieu ești tu, eu astâḑi nâscuĭu-te. Cére dela mene și da-ți- voĭu limbile ocinele taparté ta și le, și ținuturileținéré ta semenia tale în sfrășitul pâmăn’tului. Paște-iPaște-veri ei cu toĭagŭ cu fuște de fieru, ași ca uîn vasŭ dc vasŭ de lut frănge-i.lutŭ zdrobi-veri ei Și acmu înpârații, în’țelégeți, învă țați-vâ toți gĭude câtorii pâmăntu lui. Lucrați DomnuluiSlujiți cu fricâ, și bucu rați-vâ lui cu cutre muri. Luoați învă țâturâ, se nu căn’va mănie-se Domnul și vețiși peri-veți pere den calć dereptudeîn calé lui. Căndu încinde-se-va curundu urgiĭa lui,de srăgŭ urgiĭa fericeḑŭ toți nedej’duferecați toți ceĭa ce senădăjdu- ì spre în’sŭ.escŭ pre elŭ.
III. Căntecul lui David căndu fugiĭa de fața lui Avesalom fiĭul său. 3. Doamne, ce se mul’țirâ dodeitorii miei? Mulți scularâ-se sprese scularâ spre mene. Mulți grâigrăescŭ râ sufletului mieu: Nu e măn’tuire luiNu ĭaste spaseniĭa lui dela Dumneḑăul lui. E tudeîn* (lipsesce) Doamne, agĭutorĭul mieu éfolositorĭulŭ mieu ști, măriâmăriĭa mĭa și înslava mé, și rălțarĭa capului mieu.înalță capul mieu. Cu glasul mieu cătrâ Domnul kiemu, și auḑistriguĭu, și -mâ dem pâdure sfăn’deîn mâgura tâ a sa. E eu adua lui.* (lipsesce) rmiĭu și durmiâdurmiĭu,și ațipiĭu sculaĭu-mâ că Domnulsculaĭu că Dumnezeu agĭută-mi. Nu mâfolosi-mi temu de ’nturérecide mii de oameni ce cadu pre gĭurul mieu. Învieîn prejurulŭ mieu.Scoalâ Doamne, măntoĭaște-mâspăséște-mâ Dumneḑăul mieu. Că tu vătâmaș toți vrâjbitorii mieiceĭu ce vrăjbescŭ mie în deșertu, dinții pâcâtoșilorŭ frăgreșițilorŭ zdrobit-ai mt-ai. A Domnului ĭastc măn’tuirĭa, și sprespaseniĭa și pre oamenii tăi blagoslovenie ta.
IV. Slav. În sfrășit. Căntaré lui David. 4. Căndu kemaĭu auḑi- mâ Dumneḑăul dereptâ ției mĭale; în scrăîntru scrăbâ bi tin’su-mĭ-ai, Mi luĭaște-mâ, ascultâși ascultâ rugâcĭuné mĭa. Fi Finiii oamenilorŭ, pârâ căndu greu enimocu grcu mânioși enimoșŭșĭ? Derep-ce ĭubiți deșerturile și sodeșertŭ și cotiți mencĭuni? Și sc știți că minurâcă mări Domnul pré cuviĭusŭ sulcuviosulpré podobnicului său. Domnul auḑi-mâ căndu kemaĭu cătrâ însu. Măniĭați-vâ și nu greșiți, e ceși grăiți grâiți în enimileîntr’ânimile voastre la stratuvo. . și în paturile rile voastre milusti viți-vâ. Gĭun’ghiĭați cumăndare deréptâ,jrătvâ și nedejduiți la Domnul.și opovăiți în Mulți grâirâ: cine i véște nuao dulčața? Sămnâ-se spre noi lu mina fațeei tale Doamne, dat-ai veselie în enimaîntru inema mĭa. De rodul grâu grâînluilui, vinul și untul să u mulțì-se-va. În paceuntulŭ înmulți-se. depreunâ adurmiĭu și râpausŭ. Că tuși răposaĭu Doamne unul pre nedéjdespre upovăințâ sălâșluitu-mĭ-ai.
V. În sfrășit Căntecul lui [David] 5. Graĭurele méle soco téște Doamne, înțelé ge kemaré mĭa. Ĭa menĬa aminte te glasul rugâcĭune ei méle, înpâratul mieu și Dumneḑăul mieu. Că cătrâ tire ruga* (lipsesce) ĭu-mâ, Doamne, demânéța, auḑi glasul mieu. De mâréța sta-voĭu rai ntĭa ta și văḑu, că Dumneḑău nu va fârâD. . ce nu va lége tu ești. Nu a propie-se de tire hăNu se apropie de clĭanii, nice voru hivorŭ fi călcâtorii delége în lége călcâtorii raintĭa okilorŭ tăi.între okii tăi. Urâș toți fâcâto rii fărâ lége, pier cierḑiḑi toți grâitorii mencĭuni. Bârbatulmincinoși.Bărbatŭ cruntu și hăclĭanu spurcăcĭune-i Domnului.nu agoniséște Do. E eu mulția milustiÌarâ cu în mulțiĭamesereriei talc în- neei tale întraĭu în catra-voĭu în sa ta, înkiru-mâ că trâ beséreca sfăntâ a ta în frica ta. Doamne, plécă-mâ la dereptaîn derep. tĭa ta, dereptu vră j’mașii miei, derége între tine calé mĭa. Că nu ĭaste în rostul lorŭ dédevăru, în e* (lipsésce) nima lorŭ deșertu.deșartâ MărmăntuMormăntu deșkisŭ grumaḑul lorŭ, limbi, cu limbile înșelâ-cĭune. le sale se șălarâ. Gĭu decâ lorŭ Dumneḑău; selorŭ Zeulŭ caḑâ denŭ cugetelede cuge. . . sale, dupâ multâdupâ multulŭ necurâție lorŭ lépenecurâție lépezi, că ḑi ei, că măniĭarâ-te Doamne. Și veselirâ-se to ți nedejduirâ-se spre tiupovăindŭ în ne, în véci bucura-sevécŭ -voru, și hi-veri în’ tru ei; și se laudâîntr’ânșii cu tire ĭubindu nume le tău. Că tu blagoslovești derepții Doamne, că cu armadereptulŭ în bunâ voe curunat-ai noi.
VI. În sfrășit căntăriei Căntecul [lui] David. 6. Doamne nu cu urgiĭa ta obli ci mene, nice cu măniĭa ta pedep’si mene. Milu ĭaste-mâ Doamne, că slabu săm tu; vendecă-mâ Doamne, că smen’tirâ-sĭasmen’tirâ-sâ oasele mé le. Și sufletul mieu spâmăntă-se foarte;urburâ-se și tu Doamne, pâră căndu? Întoarce Doamne, izbâvé ște sufletul mieu; măn’spăséște-mâ tuĭaște-mâ dereptu mila ta. Că nu e de în morte a pomeni ti re: în ĭadu cine ispoveispovedi-ți-se-va ție? di-se-va ție? Usteniĭu în suspinile méle, și lau în toate nopți stratul mieu; cu la crâmile méle așternu tul mieu udă-se. Smemicu udŭ nti-se de urgie okĭul mieu; vekiĭu în toaîn toți te vrăjmașii miei. Delungați-vâ dela me ne toți lugrâtoriilucrâtoriifăcâtorii fărâ lége, că auḑi Domnul plăngeriei mélc.Do. . rugâcĭuné me. Auḑi Domnul ruga mĭa, prii mì. De se sfiĭascâ-seDc să sc sfiascâ și să se și smentéscâ-se tosmintéscâ toți ți vrăjmașii miei; în ntoarcâ-se și rușiși să se rușineze néḑi-se forte curu ndu.
VII. Slav. Căntecul lui Davidŭ ce el cănta Domnului. 7. Doamne Dumneḑăul mieu, spre ti re nedejduescu, măn’upovăescŭ, spăséște-mâ tuĭaște-mâ de toți gonitorii miei, izbăși izbăvéștc-mă véște-mâ. Se nu căn’dvaDe nu râpascâ ca leul suflesă răpéscâ tul mieu, nefiindu a se izbăvì nice a se măntui.a se ispăsi Doamne Dumneḑăul micu, se așu fa ce časta, sau se ĭaste nedreptate în măna mĭa; sau se așu îm’ prumuta se-m dai mie rădereptŭ rău să-mi dairău, u, se caḑu amù de vrăde să cazŭ j’mașul mieu în deșertu. De se măre amu draculŭ sufletul mieu, și se agĭungâ, și se calce în pâmăntu viața mĭa, și măriĭa mĭa în țârăși slava mé nâ bagâ. Învie Doamne, cu măniĭa ta, râdică -te în sfrășitul dracilorîn cumplitulŭ tăi; și scoală-te Doamne Dumneḑăul mieu cu gicecu zisa ré ce ai ḑisŭ. Și săborși zborŭ de oameni încungĭură -te. Și de acia pre susŭ* (lipsesce) întoarseră-se. Domnul gĭu decâ oamenii; gĭudeoamenilorŭ că-mi Doamne dopâ derep’ taté mĭa, și fărâ râul mieu pre mene. Semieu mie, se sfrășascâ râul pâSă se cumple cătoșilorŭ, isprăși ispră. . . véște dereptul, ispi titorĭu în enimile* (lipsesce) și zgâurele . . . . . Dumneḑău gĭuzg..., Dumnezeu de-reptŭ,—11. Ajuto-rĭulŭ mieu de Dum- decătorĭu dereptu și tanezeu, spăsitorĭulderepții cu inema. re și în lungu răb’dâ torĭu, și nu mănie aduși nemânie ce în toate ḑile. Se nuîn toatâ zi. vâ întoarsetu, armavâ veți întoarce, sa va ascuți; arcul său încordâ și gâtă elu.și găti Și într’ânsu gâtă vagăti sele morției, săgé tele sale arḑătoa re face. Adecâ mai maféce re nedereptate; înce pu durére și féce fă* (lipsesce) râ lége. Pârău ră mâ și săpâ, și că ḑu în groapâ ce face.ce féce Întoarse-se durérĭa lui spre capul lui și spre créștetul lui ne dereptatĭa lui deștideștinse. nge. Ispovedescu-mâ Domnului dupâ derepta tĭa lui, și căn’tu nu mele Domnului de susu.
VIII. In sfrășit Căntecul lui David. [8]. Doamne Domnul nostru, că cĭu datu e numele tău pestre tot pâmăntul!pre totŭ Că se luo mare cuviin’mare frŭmséțé ta țâ a ta pre asuprâ depre mai susŭ de cerĭu. Diîn rostulŭ tirereiloru și sugătinerilorŭ și sunătoriorutoriloru sfrășit-asugâtori sfr.. i laudă; dereptu dra cii tăi spărseși dra cul și vrăj’mașul. Că văḑu cerĭul lucrul dége teloru tale, lura și stélele paíč-ai tu ur’ḑi tu. Ce ĭaste omul că pomeniș elu? sau fiĭul omului că că cĭŭ cețicerceți e lu? Înmicșĭurat-ai-au elu cu nișkitu ceva de îngeri, cu slavă și cu cinste curura t-ai elu. Pus-ai elu spre lucrul măriloru tale; Toate supus-a i suptu pičoarele lui, oile și boi toți, și încă vita cămpiloru.încâ și Pasările cerĭului, și pe știi mariei, ce înblă că rarile mariei. Doamne Domnul nostru, că miruratu e numele tău prespre tot pămăntul.
XXII. Căntecul lu Davidŭ. 22. Domnul paște-me și de nemi că nu me lasă; În locu de pășĭure acie me băgă; înla apâ aapă răposată săturăpausŭ ră-me. Sufletul mieu în toarse; derése-me spre cărare dereptate de reptu numele său. Se mér’seru pre mij’locuSă așŭ mérge de umbra morției în fricu-me de reu, că tunu mâ temŭ de rău cu mere ești; toĭagul tău și fuștele tău, ĭale meacélé mâ măn’găĭară. Gotovit-aiGătit ai între mere masă, ain’te dodeĭaște-mi; un’s-ai cu un’tu capul mieu și scafa ta ce me adăpă,și păharulŭ tăŭ ce cătu țirut. Și meseréși mila ré ta gonéște-me în’ to te ḑilele viațeei métoate zile le, și se întru în casa Domnului în lun’gi ḑile.