# Psaltirea Scheiană, rând cu rând: Psalmul 22 și Psalmii 1–8 în româna secolului al XVI-lea

O psaltire românească scrisă de mână în secolul al XVI-lea, înaltă de 16 centimetri, începe Psalmul 22 cu vorbele de mai jos. Cele 345 de rânduri ale Psalmilor 1–8 și 22 se citesc aici așa cum sunt scrise, cu scrisul copistului deasupra fiecărui rând. Atinge un cuvânt vechi și îi vezi înțelesul.

> Domnul paște-me și de nemică nu me lasă (Pagina 67 a manuscrisului, rândurile 16 și 17: „Domnul mă paște și nu mă lasă să duc lipsă de nimic.”)

Pagina 68 a manuscrisului: Psalmul 22, de la „pășĭure” la „meseréré”. Fotolitografie din ediția Ion Bianu, 1889, făcută în atelierul de cartografie al Marelui Stat-Major. În manuscris, titlurile și inițialele sunt roșii; ediția le-a tipărit negre. Atinge un rând și îi vezi citirea.

Psaltirea Scheiană cuprinde psalmii în românește și se numără printre cele mai vechi texte românești păstrate. Stă în Biblioteca Academiei Române, sub cota ms. rom. 449. Numele i l-a dat primul ei editor, Ion Bianu, după biblioteca din Scheia a lui D. C. Sturdza-Scheianul, intrată în 1884 în proprietatea Academiei; înainte, după spusa lui Sturdza, manuscrisul fusese al lui Gheorghe Asachi.

Bianu credea că psaltirea a fost scrisă „la anul 1482 saŭ la 1485” și a pus anul 1482 în titlul ediției. Hârtia manuscrisului e însă mai nouă. În 1984, Alexandru Mareș i-a cercetat mărcile de apă: cele două care se regăsesc pe hârtii cu dată n-au putut fi folosite împreună decât între 1573 și 1578, iar aceasta e datarea folosită azi. Manuscrisul e o copie, făcută cel mai probabil în nordul Moldovei, a unei traduceri din slavonă mai vechi; din aceeași traducere, revizuită, vin și psaltirile tipărite de Coresi.

Bianu, bibliotecarul Academiei, a publicat-o în 1889 cu fiecare pagină fotografiată și, pe pagina de alături, transcrisă cu litere latine, rând cu rând. Pe margine a trecut cuvintele prin care se deosebește Psaltirea slavo-română tipărită de diaconul Coresi la Brașov, în 1577.

Mai jos se pot citi Psalmul 22, cel care în Bibliile traduse din ebraică poartă numărul 23, și Psalmii 1–8, care alcătuiesc în manuscris prima „ședere”, adică prima din cele douăzeci de părți în care se citește Psaltirea în biserica răsăriteană. Sunt 345 de rânduri de pe 24 de pagini ale manuscrisului.

## Cum sună româna din psaltire

Șase lucruri de știut înainte de citit, fiecare cu exemple din acești psalmi.

- **mere, tire, lura, pârâ**: N dintre două vocale devine r: mine, tine, luna, până. Fenomenul se numește rotacism; după el, Psaltirea Scheiană, Codicele Voronețean și psaltirile Voronețeană și Hurmuzaki sunt numite texte rotacizante. În aceeași pagină pot sta și forme cu n: mene, tine.
- **dzuoa, dzile, audzi, Dumnedzău**: Dz acolo unde azi se spune z: ziua, zile, auzi, Dumnezeu. Bianu scrie sunetul cu un d cu sedilă; citirea ușurată de aici îl scrie dz.
- **calé, lége, mérge, vrémia**: Litera é ține locul slovei ѣ și se citește de obicei „ea”: calea, legea, merge (pe atunci „mearge”), vremea.
- **se nu cănva, se așu face**: „Se” ține locul lui „să”, iar uneori al lui „dacă”: ca nu cumva; de aș face.
- **limbile, dracul, lemnul**: Cuvinte cunoscute, cu alt înțeles: „limbile” sunt neamurile, „dracul” e vrăjmașul, „lemnul” e pomul. Lista de cuvinte le explică pe fiecare.
- **Înrai[n]te · oamenii† · la***: Semnele folosite aici. Între paranteze drepte stau literele adăugate de Bianu. Crucea arată un cuvânt pe care copistul l-a scris greșit și Bianu l-a îndreptat; atinge-l și vezi ce stă în manuscris. Steluța trimite la o notă despre Psaltirea din 1577.

## Psalmul 22 și Psalmii 1–8, pe rândurile manuscrisului

Fiecare rând de mai jos e un rând al manuscrisului, cu numărul lui în pagină. Deasupra stă rândul așa cum l-a scris copistul, fără spații între cuvinte, decupat din fotolitografia ediției din 1889. Dedesubt stă transcrierea lui Bianu; cuvintele se despart la capăt de rând ca în manuscris.

Atinge un cuvânt ca să-i vezi înțelesul și versetul în româna de azi; cuvintele explicate în listă sunt subliniate cu puncte. Numerele mici dintre cuvinte sunt versetele. Unde scrie „1577”, alături de rând, stau cuvintele din Psaltirea tipărită de Coresi, așa cum le-a notat Bianu: literele drepte sunt cuvintele comune celor două texte sau observațiile lui Bianu, cele aplecate sunt ale lui Coresi.

### Psalmul 22: XXII. Căntecul lu Davidŭ. 22.

Cântarea lui David.

67.16  Domnul paște-me și de nemi-  
67.17  că nu me lasă; În locu de  
68.1  pășiure acie me băgă; în   [1577: *la* apâ]  
68.2  aapă răposată sătu-   [1577: răpausŭ]  
68.3  ră-me. Sufletul mieu în-  
68.4  toarse; derése-me spre  
68.5  cărare dereptate de-  
68.6  reptu numele său. Se  
68.7  mérseru pre mijlocu   [1577: Să așŭ mérge]  
68.8  de umbra morției în-  
68.9  fricu-me de reu, că tu   [1577: *nu mâ temŭ* de rău]  
68.10  cu mere ești; toiagul tău  
68.11  și fuștele tău, iale me   [1577: *acélé* mâ]  
68.12  măngăiară. Gotovit-ai   [1577: *Gătit ai*]  
68.13  între mere masă, ainte  
68.14  dodeiaște-mi; uns-ai  
68.15  cu untu capul mieu și  
68.16  scafa ta ce me adăpă,   [1577: și *păharulŭ tăŭ* ce]  
68.17  cătu țirut. Și meseré-   [1577: și *mila*]  
69.1  ré ta gonéște-me în to-  
69.2  te dzilele viațeei mé-   [1577: toate *zile*]  
69.3  le, și se întru în casa Domnului  
69.4  în lungi dzile.  

- Psalmul 22,1: Domnul mă paște și nu mă lasă să duc lipsă de nimic.
- Psalmul 22,2: Într-un loc de pășune, acolo m-a așezat; la o apă liniștită m-a săturat.
- Psalmul 22,3: Mi-a întors sufletul; m-a îndreptat pe cărarea dreptății, pentru numele său.
- Psalmul 22,4: De-aș merge prin mijlocul umbrei morții, mă înfricoșez de rău, căci tu ești cu mine; toiagul tău și bățul tău, ele m-au mângâiat.
- Psalmul 22,5: Ai pregătit masă înaintea mea, în fața celui ce mă necăjește; mi-ai uns capul cu untdelemn, iar cupa ta, care mă adapă, cât e de tare!
- Psalmul 22,6: Și mila ta mă urmează în toate zilele vieții mele, ca să intru în casa Domnului pentru zile îndelungate.

### Psalmul 1: I. Căntecul 1.

David, proroc și împărat. Cântare. Șederea întâi. Cântarea 1.

1.3  Ferice bărbat ce nu  
1.4  mérge la sfatul  
1.5  necuraților, și  
1.6  pre calé pâcâto-  
1.7  șilor nu stâ, și  
1.8  la șederile pierdzâto-  
1.9  rilor nu șéde. Ce în  
1.10  légia Domnului învațâ-  
2.1  se dzuoa și noaptia.  
2.2  Și hi-va ca lemnul râsă-  
2.3  dit lăngâ eșitul ape-  
2.4  e[i], ce rodul său dă în  
2.5  vrémia sa, și frun-  
2.6  dza lui nu cade, și toa-  
2.7  tâ cătâ se face do-  
2.8  spéște, No așa, necu-  
2.9  raților, no așa, ce  
2.10  ca pulberia ce o măto-  
2.11  râ văntul deîn fața  
2.12  pâmăntului. Derep-  
2.13  tu acia nu vuru învie ne-  
2.14  curații la giudeț, nece   [1577: * (lipsescc)]  
2.15  pâcâtoșii în sfa-   [1577: *greșiții întru*]  
2.16  tul derepților. Că  
2.17  ști Domnul calé derepți-   [1577: *stie*]  
3.1  lor, și calé necu-  
3.2  raților piere.   [1577: *peri-va.*]  

- Psalmul 1,1: Fericit bărbatul care nu merge la sfatul nelegiuiților, pe calea păcătoșilor nu stă și în adunarea celor ce duc la pierzare nu șade.
- Psalmul 1,2: Ci cu legea Domnului se îndeletnicește ziua și noaptea.
- Psalmul 1,3: Și va fi ca pomul răsădit lângă izvorul apei, care își dă rodul la vremea sa; frunza lui nu cade și tot ce se face sporește.
- Psalmul 1,4: Nu așa sunt nelegiuiții, nu așa: sunt ca praful pe care îl spulberă vântul de pe fața pământului.
- Psalmul 1,5: De aceea nu se vor ridica nelegiuiții la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților.
- Psalmul 1,6: Căci Domnul știe calea drepților, iar calea nelegiuiților piere.

### Psalmul 2: II. În sfrășit Căntecul lui David, Prorocie în Hristos și kemâ lim’bile. 2.

Întru sfârșit. Cântarea lui David, prorocie despre Hristos și chemarea neamurilor.

3.6  Derep-ce încetirâ-se   [1577: *rănjirâ*]  
3.7  limbile și oamenii învâ-   [1577: oamenii *grăirâ în de-* · *șertŭ ?*]  
3.8  țăndu-se deșârtâ  
3.9  lor? Înrai[n]te stâ-  
3.10  turâ înpârații pâ-  
3.11  măntului, și boia-   [1577: și *domnii*]  
3.12  rii adurarâ-se înpre-   [1577: *depreunâ* spre]  
3.13  unâ spre Domnul și la   [1577: și *pre*]  
3.14  Hristosul lui. Să rupem le-  
3.15  gâtorile lor și le-   [1577: și *să*]  
3.16  pâdâm de la noi giugul  
3.17  lor. Vietoriul la ceriu-   [1577: *Cela ce vie în cerĭu*]  
4.1  re râde-ș de ei, și Domnul   [1577: și *Dumneḑ’u*]  
4.2  bate-ș giuc de ei. Atu-   [1577: *rŭde-șŭ* de eĭ.]  
4.3  nce grâi-va cătrâ în-   [1577: cătrâ *ei cu* măniĭa]  
4.4  nșii în mănia sa, și  
4.5  cu urgia sa smen-   [1577: *spamânta-va* ei]  
4.6  téște ei. E eu pu-   [1577: * (lipsesce)]  
4.7  su sâmtu de la densu   [1577: săntŭ *înparatu de elu* · *spre Sionu*]  
4.8  pri-a Sionului mâgu-  
4.9  râ sfăntâ a lui. Spu-   [1577: *Sa vestescu porânci*]  
4.10  niu dzisele Domnului : Domnu-  
4.11  l dzise cătrâ mene :  
4.12  Fiiul mieu ești tu, eu  
4.13  astâdzi nâscuiu-te.  
4.14  Cére dela mene și da-ți-  
4.15  voiu limbile ocinele ta-   [1577: *parté ta* și]  
4.16  le, și ținuturile   [1577: *ținéré ta semenia*]  
4.17  tale în sfrășitul  
5.1  pâmăntului. Paște-i   [1577: *Paște-veri* ei cu *toĭagŭ*]  
5.2  cu fuște de fieru, a   [1577: *și ca uîn* vasŭ dc]  
5.3  vas de lut frănge-i.   [1577: lutŭ *zdrobi-veri ei*]  
5.4  Și acmu înpârații,  
5.5  înțelégeți, învă-  
5.6  țați-vâ toți giude-  
5.7  câtorii pâmăntu-  
5.8  lui. Lucrați Domnului   [1577: *Slujiți*]  
5.9  cu fricâ, și bucu-  
5.10  rați-vâ lui cu cutre-  
5.11  muri. Luoați învă-  
5.12  țâturâ, se nu cănva  
5.13  mănie-se Domnul și veți   [1577: și *peri-veți*]  
5.14  pere den calé dereptu-   [1577: *deîn* calé]  
5.15  lui. Căndu în[ci]nde-se-va  
5.16  curundu urgiia lui,   [1577: *de srăgŭ* urgiĭa]  
5.17  fericedz toți nedejdu-   [1577: *ferecați* toți *ceĭa ce se* · *nădăjdu-*]  
6.1  i spre îns.   [1577: *escŭ pre elŭ.*]  

- Psalmul 2,1: De ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat lucruri deșarte?
- Psalmul 2,2: Au stat de față împărații pământului și boierii s-au adunat laolaltă împotriva Domnului și a Hristosului său.
- Psalmul 2,3: Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor.
- Psalmul 2,4: Cel ce viețuiește în ceruri râde de ei, și Domnul își bate joc de ei.
- Psalmul 2,5: Atunci le va grăi în mânia sa și cu urgia sa îi tulbură.
- Psalmul 2,6: Iar eu sunt pus de el peste Sion, muntele cel sfânt al lui.
- Psalmul 2,7: Spun cele zise de Domnul. Domnul a zis către mine: Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut.
- Psalmul 2,8: Cere de la mine și îți voi da neamurile, moștenirea ta, și stăpânirea ta până la marginile pământului.
- Psalmul 2,9: Paște-i cu toiag de fier; ca pe un vas de lut frânge-i.
- Psalmul 2,10: Și acum, împărați, înțelegeți; învățați-vă, toți judecătorii pământului.
- Psalmul 2,11: Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă de el cu cutremur.
- Psalmul 2,12: Luați învățătură, ca nu cumva să se mânie Domnul și să pieriți din calea celui drept.
- Psalmul 2,13: Când se va aprinde degrabă urgia lui, fericiți toți cei ce nădăjduiesc în el.

### Psalmul 3: III. Căntecul lui David căndu fugiĭa de fața lui Avesalom fiĭul său. 3.

Cântarea lui David, când fugea din fața lui Abesalom, fiul său.

6.5  Doamne, ce se mulțirâ  
6.6  dodeitorii miei?  
6.7  Mulți scularâ-se spre   [1577: *se scularâ* spre]  
6.8  mene. Mulți grâi-   [1577: *grăescŭ*]  
6.9  râ sufletului mieu:  
6.10  Nu e măntuire lui   [1577: Nu *ĭaste spaseniĭa* lui]  
6.11  dela Dumnedzăul lui. E tu   [1577: *deîn* · * (lipsesce)]  
6.12  Doamne, agiutoriul mieu é   [1577: *folositorĭulŭ* mieu]  
6.13  ști, măriia mia și în-   [1577: *slava* mé, și]  
6.14  rălțaria capului mieu.   [1577: *înalță capul mieu.*]  
6.15  Cu glasul mieu cătrâ  
6.16  Domnul chiemu, și audzi-   [1577: *striguĭu,* și]  
6.17  -mâ dem pâdure sfăn-   [1577: deîn *mâgura*]  
7.1  tâ a sa. E eu adu-   [1577: a *lui.* · * (lipsesce)]  
7.2  rmiiu și durmiiu,   [1577: și *ațipiĭu*]  
7.3  sculaiu-mâ că Domnul   [1577: *sculaĭu* că *Dumnezeu*]  
7.4  agiută-mi. Nu mâ   [1577: *folosi*-mi]  
7.5  temu de nturéreci   [1577: de *mii*]  
7.6  de oameni ce cadu  
7.7  pre giurul mieu. Învie   [1577: *în* prejurulŭ mieu. · *Scoalâ*]  
7.8  Doamne, măntoiaște-mâ   [1577: *spăséște*-mâ]  
7.9  Dumnedzăul mieu. Că  
7.10  tu vătâmaș toți  
7.11  vrâjbitorii miei   [1577: *ceĭu ce vrăjbescŭ mie*]  
7.12  în deșertu, dinții  
7.13  pâcâtoșilor fră-   [1577: *greșițilorŭ zdrobit-ai*]  
7.14  mt-ai. A Domnului iaste  
7.15  măntuiria, și spre   [1577: *spaseniĭa* și *pre*]  
7.16  oamenii tăi blagoslovenie  
7.17  ta.  

- Psalmul 3,2: Doamne, de ce s-au înmulțit cei ce mă necăjesc? Mulți s-au ridicat împotriva mea.
- Psalmul 3,3: Mulți au zis sufletului meu: Nu este mântuire pentru el de la Dumnezeul lui.
- Psalmul 3,4: Iar tu, Doamne, ești ajutorul meu, mărirea mea și cel ce înalță capul meu.
- Psalmul 3,5: Cu glasul meu strig către Domnul, și m-a auzit din muntele său cel sfânt.
- Psalmul 3,6: Iar eu am adormit și am dormit; m-am sculat, căci Domnul mă ajută.
- Psalmul 3,7: Nu mă tem de zecile de mii de oameni care cad asupra mea din toate părțile. Scoală-te, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu.
- Psalmul 3,8: Căci tu i-ai lovit pe toți cei ce mă dușmănesc fără temei; dinții păcătoșilor i-ai zdrobit.
- Psalmul 3,9: A Domnului este mântuirea, și peste poporul tău binecuvântarea ta.

### Psalmul 4: IV. Slav. În sfrășit. Căntaré lui David. 4.

Slavă. Întru sfârșit. Cântarea lui David.

8.2  Căndu chemaiu audzi-  
8.3  mâ Dumnedzăul dereptâ-  
8.4  ției miale; în scră-   [1577: *întru scrăbâ*]  
8.5  bi tinsu-mi-ai, Mi-  
8.6  luiaște-mâ, ascultâ   [1577: *și* ascultâ]  
8.7  rugâciuné mia. Fi-  
8.8  ii oamenilor, pârâ  
8.9  căndu greu enimo-   [1577: *cu* grcu *mânioși*]  
8.10  și? Derep-ce iubiți  
8.11  deșerturile și so-   [1577: *deșertŭ* și]  
8.12  cotiți menciuni?  
8.13  Și se știți că minurâ   [1577: că *mări*]  
8.14  Domnul pré cuviosul   [1577: pré *podobnicului*]  
8.15  său. Domnul audzi-mâ  
8.16  căndu chemaiu cătrâ  
8.17  însu. Măniiați-vâ  
9.1  și nu greșiți, e ce   [1577: *și* grăiți]  
9.2  grâiți în enimile   [1577: *într’*ânimile]  
9.3  voastre la stratu-   [1577: vo. . *și în paturile*]  
9.4  rile voastre milusti-  
9.5  viți-vâ. Giunghiiați  
9.6  cumăndare deréptâ,   [1577: *jrătvâ*]  
9.7  și nedejduiți la Domnul.   [1577: și *opovăiți în*]  
9.8  Mulți grâirâ: cine i-  
9.9  véște nuao dulciața?  
9.10  Sămnâ-se spre noi lu-  
9.11  mina fațeei tale Doamne,  
9.12  dat-ai veselie în enima   [1577: *întru inema*]  
9.13  mia. De rodul grâu-  
9.14  lui, vinul și untul să-  
9.15  u mulți-se-va. În pace   [1577: untulŭ *înmulți-se.*]  
9.16  depreunâ adurmiiu  
9.17  și râpaus. Că tu   [1577: și *răposaĭu*]  
10.1  Doamne unul pre nedéjde   [1577: *spre upovăințâ*]  
10.2  sălâșluitu-mi-ai.  

- Psalmul 4,2: Când am strigat, m-a auzit Dumnezeul dreptății mele; în necazuri mi-ai făcut loc larg. Miluiește-mă, ascultă rugăciunea mea.
- Psalmul 4,3: Fii ai oamenilor, până când veți fi grei la inimă? De ce iubiți cele deșarte și căutați minciuni?
- Psalmul 4,4: Și să știți că Domnul l-a făcut minunat pe cuviosul său. Domnul m-a auzit când am strigat către el.
- Psalmul 4,5: Mâniați-vă, dar nu păcătuiți; iar pentru cele ce grăiți în inimile voastre, căiți-vă în așternuturile voastre.
- Psalmul 4,6: Aduceți jertfă dreaptă și nădăjduiți în Domnul. Mulți au zis: Cine ne arată cele bune?
- Psalmul 4,7: S-a însemnat peste noi lumina feței tale, Doamne; ai dat veselie în inima mea.
- Psalmul 4,8: Din rodul grâului, vinul și untdelemnul lor se vor înmulți.
- Psalmul 4,9: În pace, deodată, am adormit și mă odihnesc.
- Psalmul 4,10: Căci tu, Doamne, tu singur m-ai așezat întru nădejde.

### Psalmul 5: V. În sfrășit Căntecul lui [David] 5.

Întru sfârșit. Cântarea lui David.

10.4  Graiurele méle soco-  
10.5  téște Doamne, înțelé-  
10.6  ge chemaré mia. Ia men-   [1577: Ĭa *aminte*]  
10.7  te glasul rugâciune-  
10.8  ei méle, înpâratul  
10.9  mieu și Dumnedzăul mieu.  
10.10  Că cătrâ tire ruga-   [1577: * (lipsesce)]  
10.11  iu-mâ, Doamne, demânéța,  
10.12  audzi glasul mieu. De-  
10.13  mâréța sta-voiu rai-  
10.14  ntia ta și vădzu, că  
10.15  Dumnedzău nu va fârâ-   [1577: D. . *ce* nu va]  
10.16  lége tu ești. Nu a-  
10.17  propie-se de tire hă-   [1577: Nu se apropie de]  
11.1  clianii, nice voru hi   [1577: vorŭ *fi* călcâtorii *de* · lége]  
11.2  în lége călcâtorii  
11.3  raintia ochilor tăi.   [1577: *între* okii tăi.]  
11.4  Urâș toți fâcâto-  
11.5  rii fărâ lége, pier-  
11.6  dzi toți grâitorii  
11.7  menciuni. Bârbatul   [1577: *mincinoși.* · *Bărbatŭ*]  
11.8  cruntu și hăclianu  
11.9  spurcăciune-i Domnului.   [1577: *nu agoniséște* Do.]  
11.10  E eu mulția milusti-   [1577: *Ìarâ* cu *în* mulțiĭa · *mesereriei* talc în-]  
11.11  neei tale întraiu în ca-   [1577: tra-*voĭu* în]  
11.12  sa ta, închiru-mâ că-  
11.13  trâ beséreca sfăntâ  
11.14  a ta în frica ta. Doamne,  
11.15  plécă-mâ la derepta-   [1577: *în* derep.]  
11.16  tia ta, dereptu vră-  
11.17  jmașii miei, derége  
12.1  între tine calé mia.  
12.2  Că nu iaste în rostul  
12.3  lor dédevăru, în e-   [1577: * (lipsésce)]  
12.4  nima lor deșertu.   [1577: *deșartâ*]  
12.5  Mormăntu deșchis  
12.6  grumadzul lor, limbi-   [1577: , *cu* limbile *înșelâ-* · *cĭune.*]  
12.7  le sale se șălarâ. Giu-  
12.8  decâ lor Dumnedzău; se   [1577: lorŭ *Zeulŭ*]  
12.9  cadzâ den cugetele   [1577: *de* cuge. . .]  
12.10  sale, dupâ multâ   [1577: dupâ *multulŭ*]  
12.11  necurâție lor lépe-   [1577: necurâție lépezi, că]  
12.12  dzi ei, că măniiarâ-te  
12.13  Doamne. Și veselirâ-se to-  
12.14  ți nedejduirâ-se spre ti-   [1577: *upovăindŭ în*]  
12.15  ne, în véci bucura-se-   [1577: *vécŭ*]  
12.16  -voru, și hi-veri în-  
12.17  tru ei; și se laud[â]   [1577: *într’ânșii*]  
13.1  cu tire iubindu nume-  
13.2  le tău. Că tu blagoslovești  
13.3  derepții Doamne, că cu arma   [1577: *dereptulŭ*]  
13.4  în bunâ voe curunat-ai  
13.5  noi.  

- Psalmul 5,2: Ia seama la graiurile mele, Doamne; înțelege strigarea mea.
- Psalmul 5,3: Ia aminte la glasul rugăciunii mele, împăratul meu și Dumnezeul meu.
- Psalmul 5,4: Căci către tine m-am rugat, Doamne; dimineața auzi glasul meu.
- Psalmul 5,5: Dimineața voi sta înaintea ta și văd, căci tu ești un Dumnezeu care nu vrea fărădelegea.
- Psalmul 5,6: Nu se apropie de tine vicleanii, nici nu vor fi călcătorii de lege înaintea ochilor tăi.
- Psalmul 5,7: I-ai urât pe toți cei ce fac fărădelege; îi pierzi pe toți cei ce grăiesc minciuni.
- Psalmul 5,8: Bărbatul sângeros și viclean e o scârbă pentru Domnul.
- Psalmul 5,9: Iar eu, prin mulțimea milei tale, am intrat în casa ta; mă închin spre templul tău cel sfânt, cu frică de tine.
- Psalmul 5,10: Doamne, povățuiește-mă în dreptatea ta, din pricina vrăjmașilor mei; îndreaptă înaintea ta calea mea.
- Psalmul 5,11: Căci nu este adevăr în gura lor; inima lor e deșartă. Mormânt deschis e gâtlejul lor; limbile lor au înșelat.
- Psalmul 5,12: Judecă-i, Dumnezeule; să cadă din cugetele lor; după mulțimea nelegiuirilor lor, leapădă-i, căci te-au mâniat, Doamne.
- Psalmul 5,13: Și s-au veselit toți cei ce au nădăjduit în tine; în veci se vor bucura, și tu vei fi între ei; și se laudă cu tine cei ce iubesc numele tău.
- Psalmul 5,14: Căci tu îi binecuvântezi pe cei drepți, Doamne; ca și cu o armă, cu bunăvoința ne-ai încununat.

### Psalmul 6: VI. În sfrășit căntăriei Căntecul [lui] David. 6.

Întru sfârșit, al cântării. Cântarea lui David.

13.7  Doamne nu cu urgiia ta obli-  
13.8  ci mene, nice cu măniia  
13.9  ta pedepsi mene. Milu-  
13.10  iaste-mâ Doamne, că slabu săm-  
13.11  tu; vendecă-mâ Doamne, că  
13.12  smentirâ-sâ oasele mé-  
13.13  le. Și sufletul mieu  
13.14  spâmăntă-se foarte;   [1577: *urburâ*-se]  
13.15  și tu Doamne, pâră căndu?  
13.16  Întoarce Doamne, izbâvé-  
13.17  ște sufletul mieu; măn-   [1577: *spăséște*-mâ]  
14.1  tuiaște-mâ dereptu  
14.2  mila ta. Că nu e de  
14.3  în morte a pomeni ti-  
14.4  re: în iadu cine ispove-   [1577: ispovedi-*ți*-se-va ție?]  
14.5  di-se-va ție? [U]steniiu în  
14.6  suspinile méle, și  
14.7  lau în toate nopți  
14.8  stratul mieu; cu la-  
14.9  crâmile méle așternu-  
14.10  tul mieu udă-se. Sme-   [1577: micu *udŭ*]  
14.11  nti-se de urgie ochiul  
14.12  mieu; vechiiu în toa-   [1577: în *toți*]  
14.13  te vrăjmașii miei.  
14.14  Delungați-vâ dela me-  
14.15  ne toți lucrâtorii   [1577: *făcâtorii*]  
14.16  fărâ lége, că audzi  
14.17  Domnul plăngeriei méle.   [1577: Do. . *rugâcĭuné me.*]  
15.1  Audzi Domnul ruga mia, prii-  
15.2  mi. De se sfiiascâ-se   [1577: Dc *să* sc sfiascâ și *să se*]  
15.3  și sme[n]téscâ-se to-   [1577: smintéscâ toți]  
15.4  ți vrăjmașii miei; în-  
15.5  ntoarcâ-se și ruși-   [1577: și *să se rușineze*]  
15.6  nédzi-se forte curu-  
15.7  ndu.  

- Psalmul 6,2: Doamne, nu mă mustra cu urgia ta, nici nu mă certa cu mânia ta.
- Psalmul 6,3: Miluiește-mă, Doamne, că sunt slab; vindecă-mă, Doamne, că mi s-au tulburat oasele.
- Psalmul 6,4: Și sufletul meu s-a înspăimântat foarte; iar tu, Doamne, până când?
- Psalmul 6,5: Întoarce-te, Doamne, izbăvește sufletul meu; mântuiește-mă pentru mila ta.
- Psalmul 6,6: Căci în moarte nu este cine să te pomenească; în iad, cine ți se va mărturisi?
- Psalmul 6,7: M-am ostenit în suspinele mele; îmi spăl în toate nopțile patul; cu lacrimile mele mi se udă așternutul.
- Psalmul 6,8: Mi s-a tulburat ochiul de mânie; am îmbătrânit între toți vrăjmașii mei.
- Psalmul 6,9: Depărtați-vă de la mine, toți cei ce lucrați fărădelege, căci Domnul a auzit plângerea mea.
- Psalmul 6,10: Domnul a auzit ruga mea, a primit-o.
- Psalmul 6,11: Să se rușineze și să se tulbure toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrabă.

### Psalmul 7: VII. Slav. Căntecul lui Davidŭ ce el cănta Domnului. 7.

Slavă. Cântarea lui David, pe care o cânta Domnului.

15.9  Doamne Dumnedzăul mieu, spre ti-  
15.10  re nedejduescu, măn-   [1577: *upovăescŭ, spăséște-mâ*]  
15.11  tuiaște-mâ de toți  
15.12  gonitorii miei, izbă-   [1577: *și* izbăvéștc-mă]  
15.13  véște-mâ. Se nu căndva   [1577: *De* nu]  
15.14  râpascâ ca leul sufle-   [1577: *să* răpéscâ]  
15.15  tul mieu, nefiindu a se  
15.16  izbăvi nice a se măntui.   [1577: a se *ispăsi*]  
15.17  Doamne Dumnedzăul mieu, se așu fa-  
16.1  ce ciasta, sau se iaste  
16.2  nedreptate în măna  
16.3  mia; sau se așu îm-  
16.4  prumuta se-m dai mie ră-   [1577: *dereptŭ rău* să-mi dai · *rău,*]  
16.5  u, se cadzu amù de vră-   [1577: *de să* cazŭ]  
16.6  jmașul mieu în de[șe]rtu.  
16.7  De se măre amu dracul  
16.8  sufletul mieu, și se  
16.9  agiungâ, și se calce în  
16.10  pâmăntu viața mia,  
16.11  și măriia mia în țâră-   [1577: *și slava* mé]  
16.12  [n]â bagâ. Învie Doamne, cu  
16.13  măniia ta, râdică-  
16.14  -te în sfrășitul dracilor   [1577: în *cumplitulŭ*]  
16.15  tăi; și scoală-te Doamne  
16.16  Dumnedzăul mieu cu gice-   [1577: cu *zisa*]  
16.17  ré ce ai dzis. Și săbor   [1577: și *zborŭ*]  
17.1  de oameni încu[n]giură-  
17.2  -te. Și de acia pre sus   [1577: * (lipsesce)]  
17.3  întoarseră-se. Domnul giu-  
17.4  decâ oamenii; giude-   [1577: *oamenilorŭ*]  
17.5  că-mi Doamne dopâ derep-  
17.6  taté mia, și fărâ  
17.7  râul mieu pre mene. Se   [1577: mieu *mie,*]  
17.8  se sfrășascâ râul pâ-   [1577: Să se *cumple*]  
17.9  cătoșilor, ispră-   [1577: *și* ispră. . .]  
17.10  véște dereptul, ispi-  
17.11  titoriu în enimile   [1577: * (lipsesce)]  
17.12  și zgâurele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dumnedzău giu-   [1577: zg..., *Dumnezeu de-* · *reptŭ,*—11. *Ajuto-* · *rĭulŭ mieu de Dum-*]  
17.13  [de]cătoriu dereptu și ta-   [1577: *nezeu, spăsitorĭul* · *derepții cu inema.*]  
17.14  re și în lungu răbdâ-  
17.15  toriu, și nu mănie adu-   [1577: și *nemânie*]  
17.16  ce în toate dzile. Se nu   [1577: în *toatâ zi.*]  
17.17  vâ întoarsetu, arma   [1577: vâ *veți* întoarce,]  
18.1  sa va ascuți; arcul său  
18.2  încordâ și gâtă elu.   [1577: și *găti*]  
18.3  Și întrânsu gâtă va-   [1577: *găti*]  
18.4  sele morției, săgé-  
18.5  tele sale ardzătoa-  
18.6  re face. Adecâ mai ma-   [1577: *féce*]  
18.7  re nedereptate; înce-  
18.8  pu durére și féce fă-   [1577: * (lipsesce)]  
18.9  râ lége. Pârău ră-  
18.10  mâ și săpâ, și că-  
18.11  dzu în groapâ ce face.   [1577: ce *féce*]  
18.12  Întoarse-se duréria  
18.13  lui spre capul lui și  
18.14  spre créștetul lui ne-  
18.15  dereptatia lui dești-   [1577: *deștinse.*]  
18.16  nge. Ispovedescu-mâ  
18.17  Domnului dupâ derepta-  
19.1  tia lui, și căntu nu-  
19.2  mele Domnului de susu.  

- Psalmul 7,2: Doamne, Dumnezeul meu, în tine nădăjduiesc; mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și izbăvește-mă.
- Psalmul 7,3: Ca nu cumva să-mi răpească sufletul ca un leu, nefiind cine să izbăvească, nici cine să mântuiască.
- Psalmul 7,4: Doamne, Dumnezeul meu, de aș face aceasta, sau de este nedreptate în mâna mea,
- Psalmul 7,5: sau de aș întoarce răul celor ce-mi dau mie rău, să cad atunci înaintea vrăjmașului meu, în deșert.
- Psalmul 7,6: Să-mi gonească atunci vrăjmașul sufletul și să-l ajungă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea s-o bage în țărână.
- Psalmul 7,7: Scoală-te, Doamne, cu mânia ta; ridică-te până la marginile vrăjmașilor tăi; și scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care ai rostit-o.
- Psalmul 7,8: Și adunare de popoare te înconjoară. Și pentru aceasta s-au întors spre înălțime.
- Psalmul 7,9: Domnul judecă popoarele; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea.
- Psalmul 7,10: Să se sfârșească răutatea păcătoșilor; îndreaptă-l pe cel drept, tu, care cercetezi inimile și rărunchii…
- Psalmul 7,11: Verset sărit de copist. În Psaltirea din 1577 el spune: Ajutorul meu e de la Dumnezeu, cel ce îi mântuiește pe cei drepți cu inima.
- Psalmul 7,12: Dumnezeu e judecător drept, tare și îndelung răbdător, și nu aduce mânie în fiecare zi.
- Psalmul 7,13: De nu vă veți întoarce, își va ascuți sabia; arcul său l-a încordat și l-a gătit.
- Psalmul 7,14: Și în el a gătit uneltele morții; săgețile sale le face arzătoare.
- Psalmul 7,15: Iată, mai mare nedreptate: a zămislit durere și a născut fărădelege.
- Psalmul 7,16: A scurmat un șanț și l-a săpat, și a căzut în groapa pe care o face.
- Psalmul 7,17: S-a întors durerea lui asupra capului lui, și pe creștetul lui coboară nedreptatea lui.
- Psalmul 7,18: Îi dau slavă Domnului după dreptatea lui și cânt numele Domnului celui de sus.

### Psalmul 8: VIII. In sfrășit Căntecul lui David. [8].

Întru sfârșit. Cântarea lui David.

19.4  Doamne Domnul nostru, că ciu-  
19.5  datu e numele tău  
19.6  pestre tot pâmăntul!   [1577: *pre* totŭ]  
19.7  Că se luo mare cuviin-   [1577: mare *frŭmséțé* ta]  
19.8  țâ a ta pre asuprâ de   [1577: pre *mai susŭ* de]  
19.9  ceriu. Diîn rostul  
19.10  tirereiloru și sugă-   [1577: *tinerilorŭ* și]  
19.11  toriloru sfrășit-a-   [1577: sugâtori sfr..]  
19.12  i laudă; dereptu dra-  
19.13  cii tăi spărseși dra-  
19.14  cul și vrăjmașul. Că  
19.15  vădzu ceriul lucrul dége-  
19.16  teloru tale, lura și  
19.17  stélele ci-ai tu urdzi-  
20.1  tu. Ce iaste omul că  
20.2  pomeniș elu? sau fiiul  
20.3  omului că cerceți e-  
20.4  lu? Înmicșiurat-ai   [1577: *-au*]  
20.5  elu cu nișchitu ceva  
20.6  de îngeri, cu slavă  
20.7  și cu cinste curura-  
20.8  t-ai elu. Pus-ai elu  
20.9  spre lucrul măriloru  
20.10  tale; Toate supus-a-  
20.11  i suptu picioarele lui,  
20.12  oile și boi toți, și  
20.13  încă vita cămpiloru.   [1577: încâ *și*]  
20.14  Pasările ceriului, și pe-  
20.15  știi mariei, ce înblă că-  
20.16  rarile mariei. Doamne Domnul  
20.17  nostru, că miruratu e  
21.1  numele tău prespre tot  
21.2  pămăntul.  

- Psalmul 8,2: Doamne, Domnul nostru, cât de minunat e numele tău peste tot pământul! Căci s-a înălțat măreția ta mai presus de cer.
- Psalmul 8,3: Din gura pruncilor și a celor ce sug ai desăvârșit laudă; din pricina vrăjmașilor tăi l-ai sfărâmat pe dușman și pe vrăjmaș.
- Psalmul 8,4: Căci văd cerul, lucrul degetelor tale, luna și stelele pe care tu le-ai întemeiat.
- Psalmul 8,5: Ce este omul, că îți amintești de el? Sau fiul omului, că îl cercetezi?
- Psalmul 8,6: L-ai micșorat cu puțin față de îngeri; cu slavă și cu cinste l-ai încununat.
- Psalmul 8,7: L-ai pus peste lucrul mâinilor tale;
- Psalmul 8,8: toate le-ai supus sub picioarele lui: oile și boii toți, ba încă și vitele câmpului,
- Psalmul 8,9: păsările cerului și peștii mării, care umblă pe cărările mării.
- Psalmul 8,10: Doamne, Domnul nostru, cât de minunat e numele tău peste tot pământul!

## Cât din textul vechi se înțelege fără ajutor

Cei nouă psalmi au 1.140 de cuvinte. Lista de mai jos are 169 de intrări; cuvintele explicate, cu toate formele lor, apar de 393 de ori în text.

## Același psalm, alte cuvinte: manuscrisul și tiparul din 1577

Pe marginea paginilor, Bianu a trecut cuvintele prin care Psaltirea slavo-română tipărită de Coresi la Brașov, în 1577, se deosebește de manuscris. Cele două nu sunt traduceri diferite: după filologi, sunt copii ale aceleiași traduceri din slavonă, îndreptată pe parcurs. Deosebirile arată, așadar, ce cuvinte au fost schimbate de la o copie la alta.

Pentru cei nouă psalmi, notele lui Bianu țin 153 de rânduri pe marginea paginilor. Cele mai multe privesc același cuvânt în altă formă, ordinea cuvintelor sau un cuvânt în plus. Rămân 35 de perechi de cuvinte diferite puse în același loc al aceluiași verset; unele se repetă. Care dintre cele două cuvinte se mai folosește azi?

Răspunsul e amestecat. În 18 perechi din 35, azi se mai folosește doar cuvântul tipărit în 1577: „mă tem”, nu „înfricu-me”; „paharul”, nu „scafa”; „toiag”, nu „fuște”; „mila”, nu „meseréré”. În 7 perechi a rămas cuvântul din manuscris: „mântuire”, nu „spăsenie”; „nădăjduiți”, nu „opovăiți”; „păcătoșii”, nu „greșiții”. În 6 se folosesc amândouă, iar în 4 niciunul.

Originea cuvintelor nu desparte nici ea cele două texte. Dintre cuvintele ieșite din uz, 5 ale manuscrisului și 5 ale tiparului sunt împrumuturi slave: „a gotovi” (a pregăti) și „ocină” (moștenire) de o parte, „spăsenie” (mântuire) și „a upovăi” (a nădăjdui) de cealaltă. Manuscrisul are, în plus, cuvinte moștenite din latină pe care limba le-a pierdut cu acest înțeles, ca „fuște” (toiag) și „strat” (pat).

Socoteala privește nouă psalmi din 151 și se sprijină pe notele lui Bianu, nu pe o nouă comparare a celor două texte. În 12 perechi, însemnate în tabel cu un cerc, dicționarele lasă loc și pentru altă încadrare.

| În manuscris | La Coresi, 1577 | Ce înseamnă | Azi |
|---|---|---|---|
| înfricu-me (Psalmul 22,4) | mâ temŭ | a se teme | cel din 1577 |
| Gotovit-ai (Psalmul 22,5) | Gătit ai | a pregăti (masa) | cel din 1577 ° |
| scafa (Psalmul 22,5) | păharulŭ | cupă, pahar | cel din 1577 ° |
| meseréré (Psalmul 22,6) | mila | milă, îndurare | cel din 1577 |
| pâcâtoșii (Psalmul 1,5) | greșiții | păcătoși | cel din manuscris |
| încetirâ-se (Psalmul 2,1) | rănjirâ | a se întărâta | niciunul ° |
| învâțăndu-se (Psalmul 2,1) | grăirâ | a cugeta, a grăi | niciunul |
| boĭarii (Psalmul 2,2) | domnii | căpetenii, domnitori | cel din 1577 ° |
| Domnul (Psalmul 2,4) | Dumneḑ’u | Domnul, Dumnezeu | amândouă |
| smen’téște (Psalmul 2,5) | spamânta-va | a tulbura, a înspăimânta | niciunul ° |
| Spunĭu (Psalmul 2,7) | vestescu | a spune, a vesti | amândouă |
| ḑisele (Psalmul 2,7) | porânci | zisă, poruncă | cel din 1577 ° |
| ocinele (Psalmul 2,8) | parté | moștenire, parte | cel din 1577 ° |
| fuște (Psalmul 2,9) | toĭagŭ | toiag | cel din 1577 |
| frănge-i (Psalmul 2,9) | zdrobi-veri | a frânge, a zdrobi | amândouă |
| Lucrați (Psalmul 2,11) | Slujiți | a sluji | cel din 1577 |
| curundu (Psalmul 2,13) | de srăgŭ | repede, curând | cel din manuscris |
| măn’tuire (Psalmul 3,3) | spaseniĭa | mântuire, a mântui | cel din manuscris ° |
| agĭutorĭul (Psalmul 3,4) | folositorĭulŭ | ajutor, ocrotitor | amândouă ° |
| măriĭa (Psalmul 3,4) | slava | slavă | cel din 1577 ° |
| kiemu (Psalmul 3,5) | striguĭu | a chema, a striga | amândouă |
| pâdure (Psalmul 3,5) | mâgura | munte | cel din 1577 |
| durmiĭu (Psalmul 3,6) | ațipiĭu | a dormi | amândouă |
| ’nturéreci (Psalmul 3,7) | mii | zeci de mii, mii | cel din 1577 |
| Învie (Psalmul 3,7) | Scoalâ | a se scula | cel din 1577 |
| minurâ (Psalmul 4,4) | mări | a face minunat, a mări | cel din 1577 |
| cuviosul (Psalmul 4,4) | podobnicului | cel cuvios | cel din manuscris |
| straturile (Psalmul 4,5) | paturile | paturi | cel din 1577 |
| cumăndare (Psalmul 4,6) | jrătvâ | jertfă | cel din 1577 |
| nedejduiți (Psalmul 4,6) | opovăiți | a nădăjdui, nădejde | cel din manuscris |
| milustineei (Psalmul 5,9) | mesereriei | milă | niciunul |
| Dumneḑău (Psalmul 5,12) | Zeulŭ | Dumnezeu | cel din manuscris |
| lucrâtorii (Psalmul 6,9) | făcâtorii | lucrători, făcători (de fărădelege) | cel din 1577 ° |
| sfrășitul (Psalmul 7,7) | cumplitulŭ | sfârșit, capăt | cel din manuscris |
| cuviin’țâ (Psalmul 8,2) | frŭmséțé | măreție, frumusețe | cel din 1577 ° |

O pereche înseamnă două cuvinte diferite puse în același loc al aceluiași verset; aceeași pereche e numărată o singură dată. Nu sunt numărate deosebirile de formă sau de pronunție (hi și fi, tirerilorŭ și tinerilorŭ) și nici cuvintele pe care le are doar unul dintre texte, nici pronumele, prepozițiile și conjuncțiile. „Se folosește azi” înseamnă că dicționarele de pe dexonline.ro dau cuvântul cu înțelesul din psalm fără mențiunea învechit, regional sau popular. Cercul (°) arată o pereche la limită; ce spun dicționarele despre fiecare cuvânt și de ce a fost încadrat așa stă în fișierul JSON de mai jos.

## Cele 169 de cuvinte explicate

În ordine alfabetică, fără a ține seama de semnele de deasupra literelor. Sensurile și originile sunt cele date de dicționarele limbii române; unde dicționarele dau explicații diferite sau nu au cuvântul, intrarea spune acest lucru.

- **aapă**: apă („Apă”, din latinescul aqua; aici scris cu doi a.)
- **acie**: la Psalmul 22,2, acolo; „dereptu acia”, „de acia”: de aceea, pentru aceasta (La Psalmul 22,2 e adverbul pe care dicționarul lui Candrea îl explică prin „aci, pe loc”; Ciorănescu trimite „aci” la latinescul *eccum hic. Sensul „acolo” și sensul din „dereptu acia” reies din context.)
- **acmu**: acum (Formă a lui „acum” pe care Scriban o dă ca veche, iar Șăineanu ca arhaică; după Ciorănescu, rezultatul normal al latinescului *eccum modo.)
- **adecâ**: iată, uite (Azi „adică”; sensul vechi „iată” e consemnat de Micul dicționar academic și de Ciorănescu. Originea e disputată: Micul dicționar academic și DEX o dau ca necunoscută, Ciorănescu pornește de la latinescul adaeque, Scriban de la ad id quod.)
- **adurarâ**: s-au adunat („A aduna”, din latinescul adunare, cu n trecut în r.)
- **adurmiiu**: am adormit; „durmiiu” înseamnă am dormit („A adormi” și „a dormi”, cu u în loc de o; din latinescul addormire și dormire. Micul dicționar academic atestă „a adormi” întâi chiar în Psaltirea Scheiană.)
- **agiutoriul**: ajutorul; „agiută-mi” înseamnă mă ajută („Ajutor” și „a ajuta”, cu gi acolo unde azi se spune j; din latinescul adjutorium și adjutare.)
- **ainte**: înaintea, în fața (Dicționarul lui Candrea îl explică prin „înainte, mai înainte” și îl trimite la latinescul abante; Scriban trimite la „înainte”.)
- **amu**: atunci (Azi „amu” e popular și înseamnă „acum”; sensul „atunci” e dat tot ca popular de Micul dicționar academic. După același dicționar, din „acum”; DEX îl trimite la latinescul ad-modo.)
- **arma**: armă; la Psalmul 7,13, sabie (Din latinescul arma. Micul dicționar academic o atestă întâi chiar în Psaltirea Scheiană. Că la Psalmul 7,13 e vorba de o sabie reiese din context.)
- **băgă**: a pune, a așeza (Azi „a băga” înseamnă mai ales „a vârî”; Ciorănescu îi dă și sensul „a pune, a așeza”. Originea e nesigură: Micul dicționar academic compară cu neogrecescul βάζω, „a pune”, iar Ciorănescu propune latinescul bigare.)
- **beséreca**: biserică; aici, templul (Formă veche a lui „biserică”, din latinescul basilica; Scriban o dă ca veche, păstrată în Transilvania. Sensul „templu” reiese din context.)
- **blagoslovești**: a binecuvânta; „blagoslovenie” înseamnă binecuvântare (Din slavonul blagosloviti. DEX îl dă ca învechit și familiar.)
- **boiarii**: căpeteniile, mai-marii (Azi „boier”; forma „boiar” e dată ca învechită și populară de Micul dicționar academic, care consemnează și sensul „căpetenie”. După DEX, din slavonul boljarinŭ.)
- **calé**: calea („Calea”: é stă pentru ea.)
- **cătrâ**: către (Formă veche a lui „către”, din latinescul contra.)
- **ce**: după o negație, „ci”; altminteri „ce”, „care” (Forma veche a lui „ci”: Scriban și Șăineanu o dau ca veche, iar DEX derivă „ci” din „ce”. După Scriban, din latinescul quid.)
- **chemaiu**: a striga către cineva, a cere ajutor; „chemaré” înseamnă strigare (Din latinescul clamare. Micul dicționar academic dă întâi sensul „a striga (tare)” și notează că, în limba veche, urmat uneori de „către”, verbul însemna a ruga pe cineva să vină în ajutor.)
- **ciasta**: aceasta, acest lucru („Aceasta”, fără a de la început; Ciorănescu notează varianta „cest”. După Micul dicționar academic, din latinescul ecce-ista; Ciorănescu pornește de la *eccum istum.)
- **ciudatu**: minunat, vrednic de admirație (Azi „ciudat” înseamnă straniu; sensul „miraculos” e dat ca învechit de Micul dicționar academic. După același dicționar și după DEX, din bulgărescul čudat, „minunat”; dicționarul lui Candrea îl derivă din „ciudă”.)
- **cruntu**: sângeros, vărsător de sânge (Din latinescul cruentus. Sensul vechi „însângerat, plin de sânge” e consemnat de Micul dicționar academic și de DEX; azi „crunt” înseamnă mai ales crud, cumplit.)
- **cumăndare**: jertfă, ofrandă (Din „a comânda”, verb vechi: după Micul dicționar academic, „a aduce jertfe” și „a face praznicul unui mort”. Ciorănescu dă „comândare” ca învechit, cu sensul „sacrificiu”, și pornește de la latinescul commendare, popular commandare.)
- **curunat**: încununat; „curunat” și „cururat” au n trecut în r (În vechime „a cununa” însemna „a încununa” (Scriban, Micul dicționar academic); azi înseamnă a căsători. Din latinescul coronare.)
- **curundu**: degrabă, repede (Formă veche și populară a lui „curând”, din latinescul currendo.)
- **cuviințâ**: „mare cuviințâ”: măreție (Azi „cuviință”, purtare cuviincioasă. Micul dicționar academic îi consemnează și sensul „măreție”. După DEX, din latinescul convenientia; Scriban îl derivă din „a se cuveni”.)
- **cuviosul**: sfântul, omul evlavios (Micul dicționar academic îi consemnează și sensul „sfânt”; azi înseamnă mai ales cucernic, evlavios. După același dicționar și după DEX, din „a se cuveni” + sufixul -os; dicționarul lui Candrea pornește de la un latinesc *conveniosus.)
- **dédevăru**: adevăr („Adevăr”, din latinescul verum, probabil printr-un compus de tipul *ad de verum (Ciorănescu). Aici cu d la început: „de-adevăr”.)
- **delungați**: depărtați-vă, plecați („A (se) delunga”, verb vechi: „a (se) depărta”, la Scriban și în dicționarul lui Candrea. Candrea îl trimite la latinescul de-longare; Scriban îl derivă din „lung”.)
- **demâréța**: dimineața („Dimineața”; în „demâréța”, n a trecut în r. După Ciorănescu, din latinescul mane; „demâneață” e rezultatul normal, din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, schimbat mai târziu în „dimineață”.)
- **den**: din; la fel „dem”, „deîn”, „diîn” (Micul dicționar academic notează variantele „den”, „deîn”, „diîn” ale lui „din”, alcătuit din „de” + „în”.)
- **depreunâ**: totodată, deodată; „înpreunâ” înseamnă laolaltă (Formă veche a lui „împreună”, la Scriban; Ciorănescu o găsește în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. După DEX, „împreună” vine din „în” + „preună”. Sensul „în același timp” e în Micul dicționar academic.)
- **derége**: a îndrepta, a călăuzi (Azi „a drege”, a repara. Sensul „a călăuzi, a îndruma” e dat ca învechit de Micul dicționar academic; dicționarul lui Candrea îl ilustrează cu un loc din Psaltirea Scheiană. Din latinescul dirigere.)
- **dereptate**: dreptate; „dereptul” înseamnă cel drept (Micul dicționar academic dă „dereptate” ca formă învechită și regională a lui „dreptate”, din „drept” + sufixul -(ăt)ate; „drept” vine din latinescul directus.)
- **dereptu**: pentru, din pricina; „derep-ce” înseamnă de ce (Azi „drept”, din latinescul directus; Ciorănescu pornește de la forma *derectus și dă „derept” ca variantă învechită. Tot el dă ca învechită folosirea ca prepoziție, cu sensul „pentru”.)
- **deșertu**: gol, zadarnic; „în deșertu” înseamnă în zadar, fără temei (Același cuvânt ca azi: „deșert”, gol, zadarnic; „în deșert”, în zadar. Din latinescul desertus.)
- **deștinge**: coboară, se lasă („A deștinge”, a coborî, din latinescul descendere. Ciorănescu îl dă ca învechit, din secolele al XVI-lea și al XVII-lea.)
- **dodeitorii**: cei ce mă necăjesc; „dodeiaște” înseamnă necăjește („A dodei”, verb învechit: „a supăra” (Micul dicționar academic), „a aduce supărare, a neliniști, a strâmtora” (dicționarul lui Candrea). După Candrea, din slavonul dodějati.)
- **dospéște**: sporește, izbutește (Azi „a dospi” se spune despre aluat. Micul dicționar academic îi dă, ca învechite și rare, sensurile „a veni”, „a avea superioritate”, „a învinge”. După Ciorănescu, din slavul dospĕti, „a se coace”; DEX îl trimite la sârbescul dospeti.)
- **dracul**: vrăjmașul, dușmanul; „dracii” sunt vrăjmașii (Azi „drac”, diavol, din latinescul draco, „șarpe, balaur”. Dicționarele consultate îi dau numai sensul „diavol”; că aici e vorba de vrăjmaș reiese din psalm, unde „dracul” stă alături de „vrăjmașul”.)
- **dulciața**: cele bune, bunătățile (Din „dulce” + sufixul -eață. Micul dicționar academic îi dă și sensurile învechite „avere”, „bogăție”; dicționarul lui Candrea are pluralul „dulceți” ca „bunătăți, lucruri bune (de mâncare)”.)
- **dzile**: zile; „dzuoa” înseamnă ziua (Dz acolo unde azi se spune z: zi, zile.)
- **e**: la început de propoziție, „iar”, „dar”; altminteri e verbul „este” (Sensul „iar” reiese din context; ca formă scurtă a lui „este”, cuvântul e același ca azi.)
- **enima**: inima; „enimile” înseamnă inimile („Inimă”, cu e în loc de i la început; Micul dicționar academic dă forma „enimă” ca învechită. Din latinescul anima.)
- **enimoși**: „greu enimoși”: grei la inimă (După Micul dicționar academic și DEX, din „inimă” + sufixul -os; Șăineanu îl trimite la latinescul animosus. Micul dicționar academic are „greu inimos” ca învechit și rar, cu sensul „mânios”; în verset înțelesul e „grei la inimă”.)
- **eșitul**: ieșirea apei, izvorul („Ieșit”, substantiv din „a ieși”, pe care Șăineanu îl trimite la latinescul exire; Micul dicționar academic dă substantivul ca rar, cu sensul „ieșire”. Scriban notează forma veche „es” pentru „ies”. Că e vorba de un izvor reiese din context.)
- **fârâlége**: fărădelege, nelegiuire (Azi „fărădelege”, din „fără” + „de” + „lege”, după slavonul bezakonije. Micul dicționar academic dă forma „fărăleage” ca învechită și rară.)
- **ferice**: fericit; „fericedz” înseamnă fericiți (Din latinescul felix, -icis. Micul dicționar academic îl dă ca învechit, astăzi poetic; cuvântul obișnuit e „fericit”.)
- **frănge**: a frânge, a zdrobi; „frămt-ai” înseamnă ai zdrobit („A frânge”, din latinescul frangere. „Frămtu” e trecut de Micul dicționar academic ca participiu învechit, pentru „frânt”.)
- **fuște**: toiag, băț (Cuvânt învechit: „bâtă”, „toiag” (Micul dicționar academic). Din latinescul fustis.)
- **gâtă**: a pregătit, a făcut gata („A găti”, aici în forma „a găta”; sensul „a (se) pregăti” e dat ca învechit și popular de Micul dicționar academic. Din „gata”.)
- **giceré**: poruncă, cuvânt rostit (Azi „zicere”, din „a zice”; forma cu gi e dată ca veche de Scriban și de Micul dicționar academic, care consemnează și sensul învechit „poruncă”. Același dicționar atestă cuvântul întâi chiar în Psaltirea Scheiană.)
- **giuc**: joc: „bate-ș giuc” înseamnă își bate joc („Joc”, cu gi în loc de j și u în loc de o; din latinescul jocus.)
- **giudecâ**: a judeca; „giudecâtorii” înseamnă judecătorii („A judeca”, din latinescul judicare, cu gi acolo unde azi se spune j. Micul dicționar academic atestă „a judeca” și „judecător” întâi chiar în Psaltirea Scheiană.)
- **giudeț**: judecată (Azi „județ” e o împărțire administrativă a țării; sensul „judecată” e dat ca învechit de Micul dicționar academic. Din latinescul judicium; gi stă pentru j.)
- **giunghiiați**: jertfiți, aduceți jertfă („A junghia”, azi mai ales „a înjunghia”, din latinescul jugulare; gi stă pentru j. Ciorănescu îi dă și sensul „a sacrifica, a jertfi”.)
- **giurul**: „pre giurul mieu”: împrejurul meu (Azi „jur”, cu gi în loc de j. Cele mai multe dicționare îl trimit la latinescul gyrus; Ciorănescu socotește originea incertă.)
- **gonitorii**: prigonitorii; la Psalmul 22,6, „gonéște-me” înseamnă mă urmează (Din slavonul goniti. Micul dicționar academic dă întâi sensul „a urmări în fugă”, iar sensul „a prigoni” ca învechit.)
- **gotovit**: ai pregătit („A gotovi”, a pregăti, din slavonul gotoviti. Micul dicționar academic îl dă ca învechit și rar.)
- **grâirâ**: au spus, au vorbit; „graiurele” înseamnă cuvintele (După Micul dicționar academic și DEX, „grai” vine din „a grăi”, verb din sârbă (grájati); Scriban îl trimite direct la slavonul graĭ. Sensul „cuvânt” e dat ca învechit de Micul dicționar academic, care notează și forma „graiure”.)
- **grumadzul**: gâtlejul, gâtul (Azi „grumaz”, gât, ceafă; sensul „gâtlej” e dat ca rar de Micul dicționar academic și ca vechi de Șăineanu. Originea e disputată: Micul dicționar academic și DEX compară cu albaneza, Ciorănescu pornește de la latinescul gruma. Dz stă pentru z.)
- **hăclianu**: viclean, înșelător, rău (DEX dă „hiclean” ca variantă învechită a lui „viclean”, din maghiarul hitlen; Micul dicționar academic notează, ca regională, și varianta „hăclean”. DEX dă sensul „rău, crud” ca popular.)
- **hi**: a fi: „hi-va” înseamnă va fi („Fi”, cu h în loc de f; Micul dicționar academic și Scriban dau forma „hi” ca populară. După Șăineanu, din latinescul fieri.)
- **iale**: ele (Azi „ele”. Micul dicționar academic notează rostirile „iel”, „ia” pentru „el”, „ea”; după același dicționar, „ea” vine din latinescul illa.)
- **iaste**: este (Formă veche a lui „este”; Micul dicționar academic o trece printre formele învechite ale verbului „a fi”.)
- **împrumuta**: aici: a întoarce (răul), a răsplăti (Din „împrumut”, după Micul dicționar academic și CADE; DEX dă latinescul *impromutare sau „împrumut”. Dicționarele consultate nu îi dau sensul „a răsplăti”, pe care îl cere aici psalmul.)
- **înblă**: umblă, străbat (Formă veche a lui „a umbla”, din latinescul ambulare; varianta cu îm- e dată de Micul dicționar academic ca învechită și regională.)
- **începu**: a zămislit („A începe”, din latinescul incipere. Sensul vechi „a zămisli, a rămâne însărcinată” e consemnat de Micul dicționar academic; după Ciorănescu, arată o confuzie între latinescul incipere și concipere.)
- **încetirâ-se**: s-au strâns în cete, s-au răzvrătit; după Scriban, au murmurat („A se înceti”, din „în” + „ceată”. Micul dicționar academic îl atestă întâi în Psaltirea Scheiană, cu sensurile „a intra în ceata cuiva” și „a se uni într-o revoltă”; Scriban citează chiar acest verset.)
- **închiru-mâ**: mă închin („A închina”, din latinescul inclinare, cu n trecut în r.)
- **încinde**: a se aprinde (Forma veche a lui „a încinge”, „a (se) aprinde”, din latinescul incendere (Șăineanu, Scriban, Ciorănescu).)
- **înfricu-me**: mă înfricoșez, mă tem („A (se) înfrica”, din „în-” + „frică”; învechit și popular după Micul dicționar academic. Azi se spune „a se înfricoșa”.)
- **înpârații**: împărații; în Psalmi, regii (Din latinescul imperator.)
- **înrălțaria**: înălțarea: cel ce îmi înalță capul („Înălțare”, din „a înălța” (latinescul *inaltiare), cu n trecut în nr. Micul dicționar academic atestă cuvântul întâi în Psaltirea Scheiană.)
- **îns**: el, ei: „spre îns” înseamnă în el; „de la densu”, de el („Îns”, din latinescul ipsus (= ipse), „însuși”; de aici „dânsul” (de + însul) și „într-însul”. După Ciorănescu, folosirea ca pronume personal după prepoziții e veche.)
- **între**: înaintea, în fața: „între tine” înseamnă înaintea ta (Micul dicționar academic are un „între” vechi, „în fața”, din latinescul ante, deosebit de „între” de azi (latinescul inter). După Ciorănescu, cele două s-au confundat, iar sensul „în fața cuiva” s-a folosit până în secolul al XVII-lea.)
- **învațâse**: a se deprinde, a se îndeletnici; la Psalmul 2,1, a cugeta („A învăța”, din latinescul *invitiare. Primul sens în dicționare e „a (se) deprinde, a (se) obișnui”; sensul „a cugeta” nu apare în cele consultate.)
- **învie**: a se scula, a se ridica; „Învie, Doamne” înseamnă scoală-te („A învia”, în forma veche „a învie”. Dicționarele îl au ca „a se scula din morți, a reveni la viață”; Psaltirea din 1577 are în același loc „Scoalâ”. Originea: în- + latinescul vivere după Micul dicționar academic și Ciorănescu; în + viu după DEX.)
- **ispititoriu**: cel ce cercetează, care pune la încercare (Din „a ispiti”, din slavonul ispytati. Sensul „a examina cu atenție, a cerceta” e dat ca învechit de Micul dicționar academic; azi „a ispiti” înseamnă a ademeni.)
- **ispovedescu**: a se mărturisi; la Psalmul 7,18, a da slavă, a mulțumi (Azi „a (se) spovedi”; Ciorănescu dă variantele cu i- ca învechite. După Scriban, din mai vechiul „ispovedesc”, „mărturisesc, declar”, din slavonul ispovĭedati, „a declara”. Sensul „a da slavă” reiese din context.)
- **isprăvéște**: îndreaptă (Azi „a isprăvi” înseamnă a termina. Sensul „a îndrepta, a corecta” e dat ca vechi de Micul dicționar academic și de Scriban. Din slavonul ispraviti, „a îndrepta”.)
- **ivéște**: arată, scoate la iveală (Azi „a se ivi”, a apărea. Ca verb cu obiect, „a scoate la lumină, a arăta”, e dat ca învechit de Micul dicționar academic și de Ciorănescu. Din slavonul javiti, „a arăta”.)
- **izbăvéște**: a scăpa, a mântui (Din slavonul izbaviti. DEX îl dă ca popular: a scăpa dintr-o primejdie.)
- **lau**: spăl, ud („A la”, a spăla, din latinescul lavare. Micul dicționar academic îl dă ca învechit și popular și notează sensul vechi „a umezi”. După Ciorănescu, pare să fi pierdut teren în fața lui „a spăla” din secolul al XVI-lea.)
- **legâtorile**: legăturile, lanțurile (Din „a lega” + sufixul -tor. Micul dicționar academic are „legătoare” ca obiect cu care se leagă ceva; Scriban: sfoară, funie sau lanț care ține ceva legat.)
- **lemnul**: pomul, copacul (Din latinescul lignum. Sensul „arbore” e dat ca învechit și rar de Micul dicționar academic; după Ciorănescu, el există și în latina târzie.)
- **lépedzi**: a arunca, a alunga: leapădă-i, alungă-i („A lepăda”. Originea e disputată: Ciorănescu și Scriban îl duc la latinescul lapidare, Micul dicționar academic îl dă doar ca probabil, iar Șăineanu socotește originea necunoscută.)
- **limbile**: neamurile, popoarele; la Psalmul 5,11, limbile din gură (Din latinescul lingua. Sensul „popor, nație” e dat ca învechit de Ciorănescu și ca vechi și popular de Scriban.)
- **lucrați**: slujiți; „lucrâtorii fărâ lége” sunt cei ce fac fărădelege (După Ciorănescu, din latinescul lucrare, „a câștiga”; dicționarul lui Candrea pornește de la lucubrare. Dicționarele consultate nu au sensul „a sluji”; Psaltirea din 1577 are în același loc „Slujiți”.)
- **luo**: „se luo”: s-a înălțat; „luoați” înseamnă luați („A lua”, din latinescul levare, „a ridica” (Scriban). Sensul „a (se) mișca de jos în sus” e dat ca învechit de Micul dicționar academic, iar „a înălța” ca învechit și rar.)
- **lura**: luna („Luna”, din latinescul luna, cu n trecut în r.)
- **mâgurâ**: munte (Azi „măgură”, deal mare, izolat; prin extindere, munte (DEX). Originea e disputată: Micul dicționar academic și DEX compară cu albaneza (magulë, la DEX), Ciorănescu o socotește creație expresivă, Scriban pornește de la un cuvânt gepid.)
- **măntuiaște**: a scăpa, a izbăvi; „măntuiria” e mântuirea („A mântui”, din maghiară (menteni, după DEX și Ciorănescu; ment, după Micul dicționar academic). Sensul „a salva dintr-o primejdie” e dat ca învechit și popular de Micul dicționar academic.)
- **măre**: să gonească, să urmărească („A mâna”, cu n trecut în r. Sensul „a urmări” e dat ca învechit de Ciorănescu. Din latinescul minari, „a amenința”.)
- **măriia**: slava, mărirea (DEX îl dă ca învechit și îl derivă din „mare” + sufixul -ie; Micul dicționar academic pornește de la „mări” + -ie și consemnează sensul „slavă” ca bisericesc. E cuvântul din „Măria Sa”.)
- **măriloru**: mâinilor; „măna” înseamnă mâna („Mână”, din latinescul manus; în „măriloru”, n a trecut în r.)
- **mătorâ**: spulberă, ia cu sine („A mătura”, din „mătură”. Micul dicționar academic îi dă, despre vânt sau apă, sensurile „a înlătura din cale” și „a purta cu sine”.)
- **menciuni**: minciuni („Minciuni”, cu e în loc de i: Micul dicționar academic și Scriban dau forma „menciună” ca veche. După Micul dicționar academic și DEX, din latinescul mentio, -onis; Scriban îl derivă din „a minți”.)
- **mene**: mine; la fel „mere”, cu n trecut în r („Mine”: Micul dicționar academic dă „mene” ca formă învechită; în „mere”, n a trecut în r. După Ciorănescu, din latinescul me, într-o compunere mai puțin clară.)
- **mente**: „ia mente”: ia aminte („Minte”, din latinescul mens, -tis; Micul dicționar academic dă forma „mente” ca învechită. Din „minte” vine și „aminte”.)
- **mérseru**: „se mérseru” înseamnă de aș merge (Formă veche a verbului „a merge”, din latinescul mergere, „a se cufunda”; „se” e aici „dacă”.)
- **meseréré**: milă, îndurare (Scriban îl are ca termen din secolul al XVI-lea, „îndurare, milă”, din latinescul miserere, „a-ți fi milă”.)
- **miluiaște**: a avea milă: „miluiaște-mâ” înseamnă ai milă de mine („A milui”, din slavonul milovati.)
- **milustineei**: milă, îndurare (Azi „milostenie” înseamnă pomană; sensul „milă” e dat ca învechit de DEX și ca învechit și popular de Micul dicționar academic. Din slavonul milostinija.)
- **milustiviți**: umiliți-vă, căiți-vă (Azi „a se milostivi”, a se îndura, din „milostiv”, cuvânt slavon. Micul dicționar academic îi dă, ca învechit și rar, sensul „a se umili”.)
- **minurâ**: a făcut minunat; „miruratu” înseamnă minunat („A minuna”, din „minune”, cu n trecut în r. Micul dicționar academic dă ca învechit sensul „a face să fie minunat”, cu Dumnezeu ca subiect.)
- **mulția**: mulțimea, belșugul („Mulție”, din „mult” + sufixul -ie; Micul dicționar academic și Scriban o dau ca veche, cu sensul „mulțime”.)
- **necurații**: cei fără credință, nelegiuiții; „necurâție” e nelegiuire (Din „ne-” + „curat”. Sensurile vechi „care nu crede în Dumnezeu” și „păcătos” sunt consemnate de Micul dicționar academic; azi cuvântul înseamnă mai ales „murdar”.)
- **nedejdui**: a nădăjdui, a-și pune speranța; „nedéjde” e nădejdea (Azi „a nădăjdui”, din „nădejde”, cuvânt slav (nadežda). Construcția veche cu „spre” sau „la”, ca aici, e consemnată de Micul dicționar academic.)
- **nemică**: nimic (Forma veche a lui „nimic”, din latinescul ne mica, „nici o fărâmă”.)
- **nice**: nici (Forme vechi ale lui „nici”, din latinescul neque.)
- **nișchitu**: puțin: „cu nișchitu ceva” înseamnă cu puțin (Cuvânt vechi („neșcât”), din latinescul nescio quantus, „nu știu cât”. După Scriban, din diminutivul lui, „nișchițel”, vine „nițel” de azi.)
- **no**: nu (Formă veche a lui „nu”, din latinescul non.)
- **nturéreci**: zeci de mii, mulțime nenumărată (Azi „întuneric”, din latinescul tenebricus, cu n trecut în r. Sensul vechi de „număr foarte mare” e în Micul dicționar academic; Scriban îl dă și ca „zece mii” și îl explică prin slavonul tĭma.)
- **nuao**: nouă, pentru noi (Formă veche a lui „nouă”, dativul lui „noi”; după Ciorănescu, din latinescul nobis.)
- **oblici**: a mustra, a dojeni (Din slavonul obličiti. Micul dicționar academic dă ca vechi sensurile „a dovedi”, „a dojeni” și „a pedepsi”.)
- **ocinele**: moștenire, moșie părintească („Ocină”, din slavonul otĭčina. Cuvânt vechi: Scriban îl explică prin „moștenire” și „moșie părintească”.)
- **pâdure**: aici, muntele: „din muntele său cel sfânt” („Pădure”, din latina populară padulem (în loc de paludem, „baltă, mlaștină”). Micul dicționar academic îi dă și un sens învechit, „deal mare sau munte”; Psaltirea din 1577 are în același loc „mâgura”.)
- **pârâ**: până: „pârâ căndu” înseamnă până când („Până”, cu n trecut în r; probabil din latinescul paene ad.)
- **pârău**: aici: groapă, șanț (Azi „pârâu”. Micul dicționar academic are și sensul „șanț săpat de ape”, nu și „groapă”. Originea e disputată: cele mai multe dicționare trimit la albanezul përrua, Ciorănescu la slavul (bulgar) poroj.)
- **pășiure**: pășune („Pășune”, din latinescul pastio, -onis, cu n trecut în r.)
- **pedepsi**: a certa, a îndrepta prin pedeapsă (Din greacă: neogrecescul epédepsa, aoristul lui pedévo, după DEX; greaca medie, după Ciorănescu. Sensul vechi „a învăța, a instrui, a disciplina” e consemnat de Micul dicționar academic și de Ciorănescu.)
- **pestre**: peste (Forme vechi ale lui „peste”: Micul dicționar academic îl dă ca „pre” + „spre”, iar Ciorănescu îl duce la latinescul per super, direct sau prin „pre spre”.)
- **pierdzâtorilor**: cei ce duc la pierzare (Din „a pierde” + sufixul -ător; dz stă pentru z. Micul dicționar academic are sensul bisericesc vechi „care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice”.)
- **piere**: a pieri; „pierdzi” înseamnă îi pierzi, îi nimicești („A pieri”, din latinescul perire, și „a pierde”, din latinescul perdere. Micul dicționar academic consemnează pentru „a pierde” sensul bisericesc „a ucide, a nimici”.)
- **plécă**: aici: a povățui, a călăuzi („A pleca”, din latinescul plicare, „a îndoi”. Dicționarele consultate îl au cu sensurile „a apleca, a îndoi” și „a porni”; sensul „a povățui”, pe care îl cere aici psalmul, nu apare în ele.)
- **pre**: pe; „pre nedéjde” înseamnă întru nădejde (Forma veche a lui „pe”. După Scriban și Șăineanu, din latinescul per; Micul dicționar academic dă super și per.)
- **pulberia**: praf, colb („Pulbere”, din latinescul pulvis, -veris.)
- **raintia**: înaintea, în fața; „înrainte stâturâ” înseamnă au stat de față (Forme vechi ale lui „înainte”, cu r sau nr în locul lui n; din latinescul *in ab ante.)
- **rămâ**: a scurmat, a săpat („A râma”, din latinescul rimare. Micul dicționar academic îi dă întâi sensul „a săpa (pământul)”; azi se spune mai ales despre porci.)
- **râpascâ**: să răpească, să smulgă („A răpi”, din latinescul rapire (= rapere).)
- **râpaus**: mă odihnesc; „aapă răposată” e apă de odihnă, liniștită (Azi „a răposa”, din latinescul repausare. Sensul vechi „a se odihni” e consemnat de Micul dicționar academic și de Ciorănescu; azi verbul înseamnă „a muri”.)
- **rostul**: gura (Din latinescul rostrum, „cioc”. „Gură” e sensul vechi (Ciorănescu; învechit și regional în Micul dicționar academic); azi „rost” înseamnă mai ales „sens, rânduială”.)
- **săbor**: adunare, mulțime strânsă laolaltă (Azi „sobor”, din slavonul sŭborŭ. Sensul vechi „mulțime de oameni adunați laolaltă” e consemnat de Micul dicționar academic; azi înseamnă mai ales adunare de clerici.)
- **șălarâ**: au înșelat (Azi „a înșela”; aici fără în-. Originea e disputată: Micul dicționar academic îl desparte de „a înșela” = „a înșeua” și îl dă din slavonă (мъшелъ); DEX, CADE și Șăineanu îl leagă de „șa”, latinescul in-sellare.)
- **sălâșluitu**: m-ai așezat, m-ai făcut să locuiesc („A sălășlui”, din maghiarul szállásolni.)
- **sămnâ-se**: s-a însemnat, s-a întipărit ca un semn (Formă veche a lui „a semna”, care însemna „a însemna” (Micul dicționar academic, Scriban). Micul dicționar academic îl derivă din „semn”; Scriban, din „semn” ori din latinescul signare; Șăineanu, din signare.)
- **sâmtu**: sunt (Formă veche a lui „sunt”, de la „a fi”; Micul dicționar academic o trece printre formele învechite.)
- **scafa**: cupa, paharul („Scafă”, din greacă (neogrecescul skáfi, după DEX). „Pahar, cupă” e sensul vechi, consemnat de Micul dicționar academic și de Ciorănescu; Scriban trimite la Psaltirea Scheiană.)
- **scrăbi**: necazuri, strâmtorări (Azi „scârbă”, din slavonul skrŭbĭ. Sensul vechi era „întristare, necaz, chin” (Micul dicționar academic, Ciorănescu); azi cuvântul înseamnă „dezgust”.)
- **se**: „să”; la Psalmii 7,4–5 și 22,4, „dacă”; altminteri pronumele „se” (Forma veche a lui „să”, din latinescul si, „dacă”. „Dacă” e sensul vechi; după Ciorănescu, a dispărut în secolul al XVII-lea.)
- **șederile**: locurile unde șed, adunarea („Ședere”, din „a ședea” (latinescul sedere). Micul dicționar academic dă ca vechi sensurile „loc rezervat cuiva pentru a sta” și „ședință”.)
- **sfiiascâ-se**: să se rușineze („A se sfii”, din slavonul svĕniti sę. Azi înseamnă a fi reținut de rușine sau de teamă; Micul dicționar academic are și sensul „a se teme”.)
- **sfrășit**: „sfrășit-ai” înseamnă ai desăvârșit; „sfrășitul” e marginea, capătul (Azi „a sfârși” și „sfârșit”, cuvinte slavone. Micul dicționar academic are la verb sensul vechi „a înfăptui” și la adjectiv „înfăptuit, perfect”; Scriban dă „sfârșitul pământului” cu înțelesul de capăt.)
- **smenti**: a (se) tulbura (Forma veche a lui „a sminti”, din slavonul sŭmensti (DEX). „A tulbura” e primul sens la Ciorănescu și la Scriban, iar Șăineanu îl dă ca vechi; azi verbul înseamnă mai ales „a înnebuni”.)
- **socotéște**: la Psalmul 5,2, a lua seama; la Psalmul 4,3, a căuta („A socoti”. Micul dicționar academic are sensurile „a lua în considerație” și „a căuta”. Originea e disputată: după același dicționar, latinescul *succutere; după Scriban și Șăineanu, maghiarul szokotálni; Ciorănescu o socotește incertă.)
- **spărseși**: ai nimicit, ai sfărâmat („A sparge”, din latinescul spargere, „a împrăștia”. Scriban și Ciorănescu au și sensurile „a nimici, a distruge”.)
- **spre**: peste, asupra; cu „a nădăjdui”, în; la Psalmii 2,2 și 3,2, împotriva (Din latinescul super (Micul dicționar academic, Ciorănescu); Scriban pornește de la supra. Scriban dă ca vechi sensurile „pe, deasupra” și „împotriva” și construcția „am nădejde spre Dumnezeu”.)
- **spurcăciune**: lucru spurcat, scârbă (Din „a spurca” + sufixul -ăciune, după Micul dicționar academic și DEX; Scriban îl duce la latinescul spurcatio, -onis. Micul dicționar academic are sensul figurat „faptă care contravine preceptelor religioase sau morale”.)
- **stratul**: pat, așternut (Din latinescul stratum. „Pat, așternut” e sensul vechi (Scriban; învechit și regional în Micul dicționar academic); azi „strat” înseamnă mai ales „pătură, rând”.)
- **sugătoriloru**: prunci de sân, sugari (Din „a suge” + sufixul -ător. Cu sensul „sugar” e învechit și popular, după Micul dicționar academic.)
- **tinsu**: ai întins, ai făcut loc larg („A tinde”, din latinescul tendere. Cu sensul „a întinde” e învechit și popular, după Micul dicționar academic; azi se spune „a întinde”.)
- **ținuturile**: stăpânirea, ceea ce stăpânești („Ținut”, din „a ține” (latinescul tenere). Micul dicționar academic are sensurile vechi „drept de a dispune de ceva” și „dominație”; Șăineanu: „stăpânire și loc stăpânit”. Azi înseamnă „regiune”.)
- **tire**: tine („Tine”, cu n trecut în r.)
- **tirereiloru**: prunci, copii mici („Tinerel”, din „tânăr” + sufixul -el, cu n trecut în r. Sensul vechi „copil” e consemnat de Micul dicționar academic.)
- **țirut**: tare, puternic („Ținut”, adjectiv din „a ține” (latinescul tenere), cu n trecut în r. Micul dicționar academic îi dă, ca învechit și rar, sensul „puternic”.)
- **toiagul**: toiag, băț de sprijin (Din slavonul tojagŭ. După Scriban, cuvântul slavon vine din turcă (toĭaka); Ciorănescu spune și el că pare un cuvânt oriental.)
- **untu**: untdelemn, ulei (Din latinescul unctum. Scriban, Șăineanu și CADE au și sensul „ulei” („unt de migdale”); de aici „untdelemn”, uleiul de măsline.)
- **urdzitu**: ai întemeiat, ai făcut („A urzi”, din latinescul ordire (= ordiri); dz stă pentru z. Scriban dă ca vechi sensul „a întemeia”, iar Ciorănescu are „a crea, a face”; azi verbul ține de țesut și de uneltiri.)
- **urgiia**: mânie mare (Din latina populară *orgia (Micul dicționar academic), care vine, după Scriban și Ciorănescu, din grecescul orgé, „furie”. Sensul „mânie violentă” e dat de Micul dicționar academic ca învechit și popular.)
- **usteniiu**: am ostenit, am obosit (Azi „a osteni”; forma cu us- e trecută de Micul dicționar academic ca învechită și regională. Același dicționar și DEX îl dau din slavonă (ustanon); Ciorănescu socotește originea îndoielnică, dar probabil slavă.)
- **vasele**: vase; la Psalmul 7,14, „vasele morției” sunt uneltele morții (Din latinescul vasum. Dicționarele consultate nu îi dau sensul de „unealtă”, pe care îl cere aici psalmul.)
- **vătâmaș**: ai lovit, ai rănit („A vătăma”, din latinescul victimare, „a jertfi”. Dicționarele îl au cu sensul „a răni, a dăuna trupului”; Ciorănescu notează că în aromână înseamnă „a ucide”.)
- **vechiiu**: am îmbătrânit (Verbul „a vechi”, „a îmbătrâni”, învechit și regional după Micul dicționar academic; din „vechi”, latinescul veclus (vetulus). Azi se spune „a se învechi”, mai ales despre lucruri.)
- **vendecă**: vindecă („A vindeca”, din latinescul vindicare, „a răzbuna”; Micul dicționar academic dă forma cu ven- ca învechită.)
- **vietoriul**: cel ce viețuiește, cel ce locuiește (în ceruri) (Din „a via”, „a trăi” (azi rar), + sufixul -tor. Micul dicționar academic îl atestă întâi chiar în acest loc din Psaltirea Scheiană și notează că „vietoriul la ceruri” e Dumnezeu.)
- **voe**: „bunâ voe” înseamnă bunăvoință („Voie”, din slavonul volĭa. Ciorănescu are și sensul vechi „favoare, trecere”.)
- **vrâjbitorii**: cei ce mă dușmănesc (Din „a vrăjbi”, verb făcut din „vrajbă”, cuvânt slavon (vražĭda, „dușmănie”). Scriban dă verbul cu sensul „a dușmăni” și trimite la Psaltirea Scheiană; la Ciorănescu, „(în)vrăjbitor” e „instigator, ațâțător”.)
- **vuru**: vor: „nu vuru învie” înseamnă nu se vor scula (Formă veche a lui „vor”, de la „a vrea”, din latinescul volere.)
- **zgâurele**: măruntaiele, lăuntrul omului (în verset: rărunchii) („Zgău”, cuvânt vechi: „pântece, măruntaie” (Scriban, care trimite la Psaltirea Scheiană), „uter” (Micul dicționar academic). Originea: necunoscută după Micul dicționar academic și DEX; latinescul cavum după Ciorănescu.)

## O carte de 16 centimetri, scrisă de doi copiști sau de trei

După descrierea lui Bianu, manuscrisul e un volum de hârtie în format mic, înalt de 16 centimetri și lat de 11, cu 16 sau 17 rânduri pe pagină. E alcătuit din 33 de coale, numerotate cu slove. Bianu l-a găsit legat între două scoarțe de lemn, îmbrăcate cândva cu piele; până în 1916, notează Candrea, fusese legat din nou. După Bianu, s-au pierdut două foi de la început și ultima foaie a coalei 31. Candrea numără 265 de foi, adică 530 de pagini; ediția din 1889 le reproduce pe toate.

În manuscris, titlurile, inițialele psalmilor, câte o literă din text și aproape toate punctele dintre propoziții sunt scrise cu chinovar roșu. Fotolitografia din 1889, făcută la mărimea originalului în atelierul de cartografie al Marelui Stat-Major al armatei, le-a tipărit pe toate negre: tiparul în două culori, scrie Bianu, ar fi costat „mult timp și fórte marĭ cheltuelĭ”. De aceea rândurile copistului de pe această pagină sunt negre de la un capăt la altul.

Psalmii sunt numerotați ca în Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament, pe care o urmează Biserica răsăriteană și care are 151 de psalmi. Acolo, Psalmii 9 și 10 din Biblia ebraică sunt unul singur, așa că de la Psalmul 10 încolo aproape toți au numărul cu unu mai mic. De aceea „Domnul paște-me” e aici Psalmul 22, iar în Bibliile traduse din ebraică e Psalmul 23. Versetele nu sunt numerotate în manuscris: numerele sunt ale lui Bianu. În Psalmii 3–8, primul verset numerotat e 2: în numerotarea Septuagintei, versetul 1 e titlul.

Manuscrisul însemnează în schimb șederile. Deasupra Psalmului 1, Bianu tipărește „Ședére întăĭa” (copistul scrisese „întăâ”), iar după Psalmul 8, pe pagina 21, „Ședéré II”. Prescurtarea „Slav.” din titlurile Psalmilor 4, 7 și 9 cade acolo unde se încheie cele trei părți ale șederii întâi: Psalmii 1–3, 4–6 și 7–8. În cele mai multe psaltiri bizantine, sfârșitul fiecărei asemenea părți era însemnat cu cuvântul „slavă”.

### Câți copiști: locul de pe pagina 19

Bianu a văzut în manuscris două părți: coalele 1–12, adică paginile 1–196, scrise „în acelașĭ mod și de aceiașĭ mână”, și coalele 13–33, cu un scris ceva mai mărunt, „orĭ de altă mână, orĭ de aceașĭ dar după o întrerupere cam îndelungată”. În 1916, I.-A. Candrea, urmându-l pe Al. Procopovici (1908), a numărat trei copiști: primul ar fi scris paginile 1–19 și s-ar fi oprit în rândul 9, la cuvântul „cerĭu”; al doilea ar fi continuat până în josul paginii 196; al treilea ar fi scris restul. Împărțirea în trei a fost repetată vreme de șaptezeci de ani.

În 1986, Ion Gheție a comparat cincisprezece trăsături ale scrisului, a găsit paisprezece la fel în primele două părți și a ajuns din nou la doi copiști: unul până la pagina 196, altul de acolo încolo. Pe pagina 19, scrie el, „din punct de vedere grafic nu se observă nici o discontinuitate”. După primele douăzeci de pagini se schimbă unele trăsături de limbă și de ortografie, iar Gheție le explică prin alt izvod, adică alt manuscris luat ca model: începutul ar fi fost copiat după un al doilea manuscris al aceleiași traduceri. După 1986 n-a fost găsit niciun studiu care să reia întrebarea.

Locul arătat de Candrea cade în Psalmul 8, între versetele 2 și 3; rândurile sunt mai jos. Mărimea literelor și distanța dintre rânduri rămân aceleași. O deosebire măruntă se vede totuși: în rândurile 10 și 11, u de la sfârșitul lui „tirereiloru” și al lui „sugătoriloru” e scris cu o slovă în formă de v (ѵ), pe când în rândurile de deasupra și pe pagina dinainte e scris ꙋ sau оу. Gheție trece și el această formă în tabelul lui: la copistul primelor 196 de pagini, litera у „are uneori forma ѵ”. O literă în două rânduri nu dovedește schimbarea copistului.

Pagina 19 a manuscrisului, rândurile 6–12. Linia roșie stă deasupra rândului 9; locul arătat de Candrea în 1916 vine după primul lui cuvânt, „cerĭu”. Gheție, în 1986, a văzut aici aceeași mână.

### Ce a scris copistul și ce a îndreptat Bianu: 17 locuri

Unde a socotit că scribul a greșit o literă, Bianu a pus în text forma îndreptată și a trecut în josul paginii ce stă în manuscris, cu litera greșită tipărită aplecat. În cei nouă psalmi sunt 17 asemenea locuri, unul dintre ele în titlul primei șederi. Rândul copistului de deasupra fiecărei transcrieri arată forma neîndreptată.

- întă*â* → întăĭa (p. 1, titlul șederii)
- lé*ț*ĭa. → légĭa (p. 1, r. 10)
- oameni*e* → oamenii (p. 3, r. 7)
- H-s sul → Hristosul (p. 3, r. 14)
- mări*â* → măriĭa (p. 6, r. 13; în tipar, trimiterea la notă stă în rândul 12)
- durmi*â* → durmiĭu (p. 7, r. 2)
- Fini → Fiii (p. 8, r. 8)
- enimoș*ŭ* → enimoșĭ (p. 8, r. 10)
- cuvi*ĭusŭ* *s*ul → cuviosul (p. 8, r. 14)
- grâ*în*lui → grâului (p. 9, r. 14)
- *c*ierḑi → pierḑi (p. 11, r. 6)
- Mărmăntu → Mormăntu (p. 12, r. 5)
- smen’tirâ-s*ĭa* → smen’tirâ-sâ (p. 13, r. 12)
- lu*g*râtorii → lucrâtorii (p. 14, r. 15)
- su*n*ătorioru → sugătoriloru (p. 19, r. 11)
- *p*aí → č-ai (p. 19, r. 17)
- că *cĭŭ* ceți → cerceți (p. 20, r. 3)

## Unde se pot citi psaltirile românești vechi

Psaltirea Scheiană are două ediții mari, din 1889 și din 1916, iar psaltirile înrudite au fost editate și ele de filologi. Mai greu de aflat e unde pot fi citite pe internet. Tabelul arată adresele care răspundeau pe 9 octombrie 2026 și pe cele care nu mai răspund.

- **Psaltirea Scheiană** (copie din 1573–1578, datată după filigrane (Al. Mareș, 1984); BAR, ms. rom. 449). Ion Bianu, București, 1889 (facsimil și transcriere, cu variantele din Coresi 1577); I.-A. Candrea, București, 1916 (ediție critică, două volume). ● [Ediția Bianu 1889, întreagă: scanarea Bibliotecii Metropolitane București, PDF și text](https://archive.org/details/psaltirea-scheiana) ● [Fișa aceleiași ediții în Biblioteca Digitală a Bucureștilor (sursa scanării de mai sus)](http://digitool.bibmet.ro:8881/R?func=dbin-jump-full&object_id=921279&silo_library=GEN01) ● [Ediția Bianu 1889, scanare Google (alt exemplar)](https://books.google.com/books?id=mFMpAAAAYAAJ) ● [Ediția Bianu 1889, a doua scanare Google](https://books.google.com/books?id=IKayj7tdgN8C) ◐ [Fișa HathiTrust a ediției Bianu 1889 (exemplarul Harvard)](https://catalog.hathitrust.org/Record/100502280) ◐ [Vizualizatorul HathiTrust al aceluiași exemplar](https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=hvd.hnr4gq) ○ Fișa manuscrisului pe Medievalia, cu o galerie de 534 de fotografii; domeniul nu mai răspunde (verificat la 9 octombrie 2026). Ultima captură a fișei: 3 august 2021; fișele vecine au capturi până la 10 iunie 2023.
- **Psaltirea Voronețeană** (copie din 1551–1558, datată după filigrane (Al. Mareș, 1984); slavo-română, fragmentară; BAR, ms. rom. 693). G. Giuglea, în „Revista pentru istorie, archeologie și filologie”, XI (1910), p. 444 și urm.; C. Gălușcă, Slavisch-rumänisches Psalterbruchstück, Halle, 1913; Monumenta linguae Dacoromanorum. Psaltirea Voronețeană. Psaltirea „Ciobanu” (A.-M. Gînsac, C. Burlacu, I. Camară, I.-M. Felea, D. Moscal, M. Ungureanu), Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”. ● [„Revista pentru istorie, archeologie și filologie”, colecția scanată la BCU Iași; ediția Giuglea începe în vol. 11 (1910), partea a 2-a, la p. 444](https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/4420) ● [C. Gălușcă, Slavisch-rumänisches Psalterbruchstück, partea I: introducerea (Halle, 1913), 92 de imagini](https://archive.org/details/IA41544701_0014)  ○ Fișa manuscrisului pe Medievalia; domeniul nu mai răspunde (verificat la 9 octombrie 2026). Ultima captură: 10 iunie 2023.
- **Psaltirea Hurmuzaki** (copie datată după filigrane în primul deceniu al secolului al XVI-lea sau în ultimul al celui dinainte (Al. Mareș, 2000, după Eugen Pavel, 2022); BAR, ms. rom. 3077). C. Ciuchindel, 1979; Ion Gheție și Mirela Teodorescu, București, Editura Academiei Române, 2005 (două volume, cu facsimil).   ○ Fișa manuscrisului pe Medievalia; domeniul nu mai răspunde (verificat la 9 octombrie 2026). Ultima captură: 10 iunie 2023.
- **Coresi, Psaltirea slavo-română, 1577** (tipărită la Brașov, 1577; BAR, CRV 19 și CRV 78). B. P. Hasdeu, București, 1881 (textul românesc, chirilic și transcris, cu pagini în facsimil); Stela Toma, București, Editura Academiei, 1976. ● [Ediția Hasdeu 1881, întreagă: scanarea Google a exemplarului de la Oxford, 518 imagini, PDF și text](https://archive.org/details/psaltireapublro00unkngoog) ● [Ediția Hasdeu 1881, a doua scanare (încărcată în 2016), PDF cu text](https://archive.org/details/PsaltireaPublicatRommnesceLa1577DeDiaconuluCoresi.Volumul1) ● [Ediția Hasdeu 1881 pe Google Books (sursa primei scanări)](https://books.google.com/books?id=MicBAAAAQAAJ) ◐ [Fișa HathiTrust a ediției Hasdeu 1881; The Online Books Page o descrie ca accesibilă numai din Statele Unite](https://catalog.hathitrust.org/Record/000849060) 
- **Dosoftei, Psaltirea în versuri, 1673** (tipărită la Uniev, 1673). Ion Bianu, București, 1887 (de pe manuscrisul original și de pe ediția de la 1673); N. A. Ursu, Iași, 1974. ● [Ediția Bianu 1887, întreagă: scanare Google a exemplarului Universității din California, 605 imagini](https://archive.org/details/dosofteimitropo00dosogoog) ● [Ediția Bianu 1887 la BCU „Carol I” București (Restitutio), PDF, marcată ca domeniu public](https://restitutio.bcub.ro/items/psaltirea-in-versuri-biblia-vt) ● [Ediția Bianu 1887 pe Google Books (sursa scanării de pe archive.org)](https://books.google.com/books?id=OmRtAAAAIAAJ)  
- **Gh. Ghibănescu, Glosarul Psaltirei Scheiane, 1902** (Iași, Tipografia Dacia, 1902; 188 de pagini). Extras din revista „Viitorul”. ● [Scanare la BCU „Carol I” București (Restitutio), PDF, marcată ca domeniu public](https://restitutio.bcub.ro/items/glosarul-psaltirei-scheiane) ● [Scanare la BCU „Mihai Eminescu” Iași](https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/26861)  
- **I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri, vol. I, 1916** (București, Socec, 1916; vol. I: Introducerea (CCXXXVIII p. și planșe)). Vol. II (textul și glosarele) nu a fost găsit pe internet. ● [Vol. I, PDF color cu text (58 MB), Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj prin Culturalia](https://resource.culturalia.ro/public/2001/01/01/_CJ-BJOG_2019_09%20septembrie%202019_BJC-Zotea-Adriana-2019-09__gen/00536-544308-BJC-Psaltirea%20Scheiana-Candrea-1916.pdf) ● [Vol. I la BCU „Mihai Eminescu” Iași](https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/49872)  
- **roPSALT: o reevaluare a psaltirilor românești din secolul al XVI-lea** (proiect al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2021–2023). Corpus aliniat pe versete: Hurmuzaki, Scheiană, Voronețeană, Ciobanu, Coresi 1570, 1577 și 1589, alături de două versiuni latine. ● [Pagina proiectului: lista psaltirilor, echipa, publicațiile](https://scriptadacoromanica.ro/bin/view/roPsalt/) ● [Pagina corpusului, cu arhiva XML de descărcat](https://scriptadacoromanica.ro/bin/view/roPsalt/Corpus/) ● [Depozitul proiectului: câte un fișier XML pentru fiecare psalm; ultima modificare: 6 decembrie 2023](https://github.com/mmoruz/RoPsalt)  

Fiecare adresă a fost deschisă pe 9 octombrie 2026. Cercul plin arată o adresă care răspunde oricui; cercul pe jumătate, una care se deschide doar într-un browser; cercul gol, una care nu mai răspunde.

## De unde vine textul și cum a fost verificat

Textul vine din ediția lui Ion Bianu (București, 1889), nu direct din manuscris. Bianu a tipărit psaltirea pagină cu pagină: fotolitografia fiecărei pagini și, alături, transcrierea ei cu litere latine, pe aceleași rânduri. Rândurile copistului de deasupra transcrierii sunt decupate din fotolitografie; fiecare pată de cerneală a fost dată rândului ei, ca literele scrise deasupra rândului să nu fie tăiate la jumătate. Volumul al doilea, cu studiul făgăduit în prefață, n-a mai apărut. În 1916, Candrea scria despre ediție că, „afară de câteva mici scăpări din vedere la transcrierea textului”, e făcută „cu multă îngrijire”.

În câteva locuri, scanarea ediției din 1889 arată o literă greșită, de obicei un c în locul unui e: literă culeasă greșit sau tipărită slab, lucru pe care imaginea în alb și negru nu-l poate lămuri. Acolo citirea ușurată dă cuvântul întreg, iar explicația cuvântului arată ce se vede în scanare. Sunt 7 asemenea locuri în rânduri și 7 în notele despre Psaltirea din 1577.

Transcrierea a fost citită de pe scanarea de 300 dpi a volumului. Fiecare pagină a fost culeasă de două ori, independent, apoi verificată a treia oară pe imagine, rând cu rând, cu pagina manuscrisului alături. La 302 din cele 345 de rânduri, cele două culegeri au ieșit la fel și verificarea n-a schimbat nimic. La celelalte 43, diferențele, aproape toate la semnele de deasupra literelor, au fost lămurite pe imagine. La fel au fost culese și verificate cele 153 de rânduri de note despre Psaltirea din 1577 și cele 17 note de subsol. O a patra citire a opt pagini, cu ochiul și cu măsurători pe imagine, a găsit o singură literă de îndreptat în 120 de rânduri. Starea fiecărui rând e trecută în fișierele de date.

Bianu păstrează rândurile manuscrisului, cu o abatere: unde un verset începe la mijlocul unui rând, el trece la rând nou. Aici aceste jumătăți au fost lipite la loc, iar numărul rândurilor fiecărei pagini a fost comparat cu numărul rândurilor găsite pe fotolitografie: 17 pe fiecare pagină, afară de prima.

Citirea ușurată se obține din transcrierea lui Bianu prin câteva reguli fixe. Dispare ŭ de la sfârșitul cuvintelor, care ține locul slovei ь și nu se rostea; ĭ și ì devin i; ḑ devine dz; ǧ și č se scriu gi și ci; k dinaintea lui e și i se scrie ch; dispare apostroful, prin care Bianu redă un semn pus de copist deasupra rândului între două consoane (uneori chiar consoana e scrisă deasupra). Rămân é, ă și â, deși ultimele două arată doar ce slovă stă în manuscris (ъ sau ѫ), nu cum se rostea cuvântul. Butonul „Arată semnele lui Bianu” aduce textul exact așa cum e tipărit.

Numerele versetelor sunt cele puse de Bianu după ediția Septuagintei îngrijită de Jager (Paris, 1839). În cinci locuri tiparul din 1889 are numărul greșit sau nu-l are; acolo numărul a fost îndreptat ori adăugat aici, iar fișierele de date arată ce e tipărit.

Versiunea în româna de azi și cea engleză nu vin din ediție: sunt lucrate acum. Ele redau ce spune manuscrisul, nu textul obișnuit al psalmilor: unde copistul a sărit un cuvânt sau un verset, la fel fac și ele, cu o notă.

Câteva limite. Textul e al ediției din 1889, cu alegerile lui Bianu cu tot; manuscrisul însuși n-a fost văzut. Deosebirile față de tiparul din 1577 sunt cele notate de Bianu; cele două texte n-au fost comparate din nou. Sunt aici nouă din cei 151 de psalmi. Din ediția critică a lui Candrea (1916) a fost citită doar introducerea: volumul al doilea, cu textul, n-a fost găsit pe internet. Corpusul roPSALT al Universității din Iași, care așază psaltirile vechi verset lângă verset, n-a fost folosit ca text, fiindcă e publicat fără licență; adresa lui e în registrul de mai sus.

### Fișiere de descărcat

Cei nouă psalmi se pot descărca întregi: rândurile cu starea lor de verificare, versetele, cuvintele, notele despre Psaltirea din 1577 și registrul adreselor. Fișierul TEI păstrează paginile, rândurile, literele adăugate de Bianu, îndreptările lui cu forma din manuscris alături, notele din 1577 și locul de pe pagina 19 unde Candrea a văzut schimbarea copistului, trecut ca părere a lui. Fișierul JSON are în plus perechile de cuvinte, cu extrasele din dicționare pe care se sprijină fiecare încadrare. Fișierele de aici se pot refolosi liber (CC0), iar sumele SHA-256 stau alături.

- [Cei nouă psalmi (JSON)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-psalmii-1-8-22.json)
- [Psalmii în TEI XML](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-psalmii-1-8-22.tei.xml)
- [Rândurile (CSV)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-randuri.csv)
- [Versetele (CSV)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-versete.csv)
- [Cuvintele (CSV)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-cuvinte.csv)
- [Notele din 1577 (CSV)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltirea-scheiana-coresi-1577.csv)
- [Registrul psaltirilor vechi (JSON)](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/psaltiri-vechi-registru.json)
- [Sumele SHA-256](https://mariuscomper.uk/scheiana-rand-cu-rand/data/SHA256SUMS.txt)

## Surse

- Ion Bianu (ed.), Psaltirea Scheiană (1482). Mss. 449 B.A.R., tomul I: textul în facsimile și transcriere, cu variantele din Coresi (1577), București, Tipografia Carol Göbl, 1889. De aici vin fotolitografiile, transcrierea, notele despre Psaltirea din 1577 și descrierea manuscrisului (prefața, pp. VII–XVIII). https://archive.org/details/psaltirea-scheiana
- I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. I, București, Socec, 1916: cei trei copiști (p. XXVIII), legătura și numărul foilor (p. XV), judecata despre ediția lui Bianu (p. XLIII). https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/49872
- Al. Mareș, „Datarea Psaltirilor Scheiană și Voronețeană”, Limba română XXXIII (1984), nr. 3, pp. 191–198: datarea după mărcile de apă, 1573–1578 (p. 197). https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/6435
- Ion Gheție, „Copiștii Psaltirii Scheiene”, Limba română XXXV (1986), nr. 1, pp. 32–36: doi copiști, nicio schimbare de mână pe pagina 19. https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/6734
- Ion Gheție, „A existat un izvor latin al psaltirilor românești din secolul al XVI-lea?”, Limba română XXXI (1982), nr. 2, p. 185: versetele nu sunt numerotate în manuscris. https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/6318
- Eugen Pavel, „Psaltirea în limba română. Modele și izvoare”, Limba română LXXI (2022), nr. 1–2, pp. 191–210: traducerea unică din slavonă, locul copierii, numerotarea psalmilor. https://lingv.ro/wp-content/uploads/2023/08/LR1-2-2022-UNIT-1.pdf
- Iosif Camară, „Cele mai vechi Psaltiri românești și redacțiile Psaltirii slavone”, Caietele Sextil Pușcariu V (2021): cele două grupuri de versiuni. https://csp.inst-puscariu.ro/pdf/CSP%20V/0006%20-%20Camara.pdf
- Georgi R. Parpulov, Toward a History of Byzantine Psalters, ca. 850–1350 AD, Plovdiv, 2014, pp. 54–55: cele douăzeci de șederi și semnele lor în psaltirile bizantine. https://archive.org/details/ByzPsalters
- Orthodox Church in America, „The Division of the Psalter into Kathismas”: împărțirea primei șederi în Psalmii 1–3, 4–6 și 7–8. https://www.oca.org/liturgics/outlines/the-division-of-the-psalter-into-kathismas
- Dicționarele limbii române adunate pe dexonline.ro (DEX ’09, Micul dicționar academic, Ciorănescu, Șăineanu, Scriban, Candrea–Adamescu), citite pe 9 octombrie 2026: înțelesurile, mențiunile de uz și originile din lista de cuvinte și din tabelul perechilor. https://dexonline.ro/