# Anotimpurile: de ce se schimbă, câte numără lumea și cum li se spune în 351 de limbi

Cerul îi dă anului patru colțuri: două solstiții și două echinocții. Restul l-au hotărât oamenii. Unii au numărat două anotimpuri, alții trei, șase sau șapte, iar vechiul almanah japonez numără șaptezeci și două. Derulează pagina: un an împărțit în 21 de feluri, numele anotimpurilor din 351 de limbi și poveștile spuse despre anul care se întoarce.

## De ce se schimbă anul

Pământul e cel mai aproape de Soare în prima săptămână din ianuarie. Orice ar încălzi luna iulie la București și la Londra, nu distanța o face. Urmărește o orbită întreagă și uită-te la latitudinea ta.

### În ianuarie, Pământul e cel mai aproape de Soare

Pe 3 ianuarie 2026, Pământul trece prin punctul orbitei aflat cel mai aproape de Soare: 147,1 milioane de kilometri. În emisfera nordică e miezul iernii.

Explicația pe care o știe multă lume, că vara vine când Pământul se apropie de Soare, e greșită peste tot, iar în nord e chiar pe dos. Orbita din stânga e desenată la scară. E o elipsă atât de apropiată de cerc, încât ochiul nu vede diferența.

### Axa e înclinată și arată mereu în aceeași direcție

Pământul se rotește în jurul unei axe înclinate cu 23,44°, iar pe tot drumul în jurul Soarelui axa rămâne îndreptată spre aceleași stele îndepărtate. Jumătate de an, capătul ei nordic e aplecat spre Soare; cealaltă jumătate, în partea opusă.

În dreapta e Pământul văzut din profil, cu lumina Soarelui venind din stânga. Linia îngroșată e latitudinea ta: partea luminată e ziua, partea întunecată e noaptea. Mută latitudinea de sub desen la a ta.

### Ziua și noaptea sunt aproape egale peste tot

La 14:46 UTC, pe 20 martie, Soarele se află exact deasupra ecuatorului. Linia dintre zi și noapte trece prin ambii poli și fiecare latitudine primește cam douăsprezece ore de lumină și douăsprezece de întuneric.

„Cam”, fiindcă aerul curbează lumina Soarelui peste orizont, iar Soarele e un disc, nu un punct: la echinocțiu ziua e deja cu câteva minute mai lungă decât noaptea. La latitudinea Bucureștiului durează 12 h 09 min.

### Cea mai lungă zi în nord, cea mai scurtă în sud

Capătul nordic al axei e acum aplecat drept spre Soare. La latitudinea Bucureștiului ziua durează 15 h 32 min, iar la amiază Soarele urcă la 69° deasupra orizontului. La nord de Cercul Polar nu mai apune.

Înălțimea contează la fel de mult ca durata. Un Soare aflat sus își împarte lumina pe mai puțin pământ, așa că fiecare metru pătrat primește mai multă.

### La două săptămâni după începutul verii din nord, Soarele e cel mai departe

Pe 6 iulie, Pământul e la 152,1 milioane de kilometri de Soare, cu 5,0 milioane mai departe decât în ianuarie. În ianuarie, planeta primește cu aproximativ 6,9% mai multă lumină decât acum.

Sudul are deci un Soare de vară puțin mai puternic și unul de iarnă puțin mai slab decât nordul. Înclinarea hotărăște ce anotimp e; distanța doar îl întărește sau îl slăbește puțin.

### Cele mai calde săptămâni vin după cea mai lungă zi

Solstițiul e ziua cu cea mai multă lumină în nord, dar cele mai calde săptămâni sosesc cam o lună mai târziu, iar cele mai reci vin în ianuarie și februarie, mult după cea mai întunecată zi. Uscatul, și mai ales marea, se încălzesc și se răcesc încet.

Măsurată față de curba luminii primite, temperatura de la suprafață, în afara tropicelor, rămâne în urmă cu aproximativ 29 de zile deasupra uscatului și cu 56 de zile deasupra oceanelor.

### Cele patru anotimpuri ale cerului nu sunt egale

Numără zilele dintre cele patru colțuri ale anului 2026: 92,7 de la echinocțiul din martie până la solstițiul din iunie, 93,7 până la echinocțiul din septembrie, 89,9 până la solstițiul din decembrie și 89,0 înapoi până în martie.

Pământul se mișcă cel mai repede când e cel mai aproape de Soare, în ianuarie, așa că trece în grabă prin iarna din nord. Acolo, primăvara și vara țin împreună cu 7,5 zile mai mult decât toamna și iarna. Explicația decurge din legile publicate de Johannes Kepler în 1609; astronomii din Atena observaseră inegalitatea cu vreo două mii de ani înaintea lui.

### Cea mai scurtă zi în nord

La latitudinea Bucureștiului, Soarele stă acum pe cer 8 h 50 min și ajunge la amiază la doar 22°. Ziua din iunie e de 1,8 ori mai lungă. La Sydney și la Buenos Aires începe vara.

„Solstițiu” înseamnă „Soarele stă pe loc”: câteva zile, înălțimea lui la amiază abia se schimbă, apoi o ia înapoi.

### Unde înclinarea nu schimbă aproape nimic

Mută latitudinea la Singapore, la un grad nord de ecuator. Între cea mai lungă și cea mai scurtă zi de acolo sunt 9 minute. Iarnă, practic, nu există.

Acolo, ce se schimbă e ploaia. O mare parte din lume își împarte anul în sezon ploios și sezon uscat, și de aici începe numărătoarea anotimpurilor.

## Câte anotimpuri sunt?

Aceleași 365 de zile, împărțite de popoare diferite. Fiecare inel e un calendar; inelele rămân pe pagină pe măsură ce înaintezi, de la două anotimpuri la șaptezeci și două.

### Islanda: anul în două jumătăți (Islanda)

Vechiul calendar islandez are două anotimpuri, vara și iarna. Li se spune misseri, adică jumătăți de an. Vara începe în prima joi de după 18 aprilie, iar iarna într-o sâmbătă dintre 21 și 27 octombrie; în 2026, pe 23 aprilie și pe 24 octombrie. Almanahul Universității Islandei spune că regulile sunt vechi, probabil din secolul al XII-lea.

Beda scria pe la 725 că vechii englezi își împărțeau anul mai ales în două anotimpuri, iarna și vara, de câte șase luni.

- sumar: vară
- vetur: iarnă

### Biblia ebraică: uscat și ploaie (Israelul antic)

Biblia ebraică vorbește mai ales despre două anotimpuri: qayits, cald și uscat, și ḥoref, rece și ploios. Pe țărmul de răsărit al Mediteranei, anul e împărțit de ploaie mult mai mult decât de temperatură.

Textul nu dă date. Lunile desenate aici sunt clima de azi a regiunii, iar cele două culori țin de apă: ocru pentru lunile uscate, albastru-verzui pentru ploi.

- קיץ (qayits): anotimpul cald și uscat
- חרף (ḥoref): anotimpul rece și ploios

### Hawaii: Kau și Hoʻoilo (Hawaii)

Tradiția hawaiiană numește un anotimp mai cald și mai uscat, Kau, și unul mai răcoros și mai ploios, Hoʻoilo. Hoʻoilo începe în luna în care Makaliʻi, Pleiadele, apar la răsărit după apusul Soarelui; e anotimpul ploilor și al balenelor cu cocoașă din larg. În Kau, țestoasele verzi ies pe țărm să-și depună ouăle.

Anotimpurile urmează lunile lunare, așa că datele de pe inel sunt aproximative.

- Kau: anotimpul mai cald și mai uscat
- Hoʻoilo: anotimpul mai răcoros și mai ploios

### Centrul Australiei: cald și frig (Centrul Australiei)

„Vorbim despre două anotimpuri deosebite: vremea caldă și vremea rece”, spun familiile walabunnba al căror calendar e publicat de serviciul meteorologic australian. Wangtanka, vremea caldă, aduce incendii de vegetație și ploi mari; pasărea ploii strigă înaintea unei furtuni puternice. În Yurluurrp, vremea rece, cangurul și varanul se îngrașă.

E primul inel de la sud de ecuator. Anotimpul lui cald ține din octombrie până în martie, așa că auriul lui stă în partea opusă auriului de pe inelele nordice.

- Wangtanka: vremea caldă
- Yurluurrp: vremea rece

### Egiptul antic: revărsare, creștere, recoltă (Egiptul antic)

Anul egiptean avea trei anotimpuri de câte patru luni, numite după ce făcea Nilul: Akhet, inundația; Peret, când pământul ieșea din ape și era semănat; Shemu, recolta. Anul Nou a fost legat la început, probabil, de ziua în care steaua Sirius se întorcea pe cerul dimineții, cam pe când fluviul începea să crească.

Calendarul avea 365 de zile și nicio zi bisectă, așa că, de-a lungul secolelor, anotimpurile lui s-au îndepărtat de fluviul după care fuseseră numite. Inelul le arată acolo unde numele li se potrivesc, adică acolo unde revărsarea începe aproape de solstițiul din iunie. Pe la 3000 î.Hr., calculele așază întoarcerea lui Sirius la câteva zile de solstițiul din iunie. Fluviul nu mai inundă Egiptul: din 1964, viitura e reținută de Marele Baraj de la Assuan.

- Akhet: Inundația
- Peret: Ieșirea pământului din ape
- Shemu: Recolta

### Thailanda: trei anotimpuri hotărâte de vânt (Thailanda)

Serviciul meteorologic al Thailandei împarte anul într-un anotimp cald, cam de la mijlocul lui februarie, unul ploios, cam de la mijlocul lui mai, și unul răcoros, cam de la mijlocul lui octombrie. Musonul de sud-vest aduce ploaia, iar musonul de nord-est îi pune capăt.

Anotimpul ploios ține cinci luni din douăsprezece.

- ฤดูร้อน (ruedu ron): anotimpul cald
- ฤดูฝน (ruedu fon): anotimpul ploios
- ฤดูหนาว (ruedu nao): anotimpul răcoros

### Etiopia: Belg, Kiremt, Bega (Etiopia)

Institutul meteorologic al Etiopiei își împarte rapoartele pe trei anotimpuri: Belg, ploile scurte din februarie până în mai; Kiremt, ploile mari din iunie până în septembrie; Bega, lunile uscate din octombrie până în ianuarie, când se strânge recolta și nopțile de pe podiș sunt reci.

Fiecare ține patru luni, ca în Egiptul antic. Revărsarea Nilului era Kiremtul etiopian ajuns în aval: cea mai mare parte a apei venea de pe podișul Etiopiei.

- Belg: ploile scurte
- Kiremt: ploile mari
- Bega: anotimpul uscat, recolta

### Insulele Tiwi: trei anotimpuri și încă treisprezece (Insulele Tiwi, nordul Australiei)

La nord de Darwin, locuitorii Insulelor Tiwi numără trei anotimpuri mari. În Jamutakari plouă în fiecare zi, iar vântul de nord-vest aduce fulgere și tunete. Kumunupunari e „anotimpul uscat al focului și al fumului”. Tiyari e fierbinte și umed.

Nu sunt egale: trei luni, șase și trei. Înăuntrul lor, calendarul tiwi numește treisprezece anotimpuri mici, care se suprapun.

- Jamutakari: anotimpul ploios
- Kumunupunari: anotimpul uscat, al focului și al fumului
- Tiyari: anotimpul cald și umed

### Patru, după cer (Emisfera nordică)

Astronomii taie anul în cele patru momente descrise în primul capitol: cele două echinocții și cele două solstiții. În 2026, primăvara ține 92,7 zile, vara 93,7, toamna 89,9, iar iarna 89,0.

La sud de ecuator, aceleași patru sferturi poartă numele inversate. Spițele punctate de pe inel marchează cele patru momente; orice alt inel poate fi citit față de ele.

- Primăvară: de la echinocțiu la solstițiu
- Vară: de la solstițiu la echinocțiu
- Toamnă: de la echinocțiu la solstițiu
- Iarnă: de la solstițiu la echinocțiu

### Patru, după luni (Serviciile meteo, emisfera nordică)

Serviciile meteo au nevoie de anotimpuri care încep și se termină odată cu lunile, ca să poată compara datele unui an cu ale altuia. Primăvara lor e martie, aprilie și mai; vara înseamnă cele mai calde trei luni, iar iarna cele mai reci trei.

Primăvara lor începe cu vreo trei săptămâni înaintea primăverii astronomilor. Serviciul meteorologic australian folosește aceleași patru date, cu numele inversate: acolo primăvara începe pe 1 septembrie.

- Primăvară: martie, aprilie, mai
- Vară: iunie, iulie, august
- Toamnă: septembrie, octombrie, noiembrie
- Iarnă: decembrie, ianuarie, februarie

### Irlanda: anotimpuri care încep la sărbători (Irlanda)

În vechiul calendar irlandez, anotimpurile încep la patru sărbători: primăvara la Imbolc, pe 1 februarie, vara la Beltaine, pe 1 mai, toamna la Lugnasad, pe 1 august, iar iarna la Samain, pe 1 noiembrie. Solstițiile și echinocțiile cad la mijlocul fiecărui anotimp, ca în cuvântul englezesc midsummer, „miezul verii”, pentru 24 iunie.

Aceleași texte medievale își amintesc și de o numărătoare în două: o povestire din ciclul Ulsterului spune că anul avea odinioară doar două părți, vara, de la Beltaine la Samain, și iarna. În Irlanda, ziua de 1 februarie e socotită și azi prima zi de primăvară.

- errach: primăvară, de la Imbolc
- samrad: vară, de la Beltaine
- fogamar: toamnă, de la Lugnasad
- gemred: iarnă, de la Samain

### Asia de Est: primăvara vine la începutul lui februarie (China, Japonia, Coreea, Vietnam)

Și calendarul tradițional al Chinei, urmat în Japonia, Coreea și Vietnam, așază solstițiile și echinocțiile la mijlocul anotimpurilor. Primăvara începe la lìchūn, în jurul datei de 4 februarie, când Soarele e la jumătatea drumului dintre solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară.

Așa se face că patru calendare care numără, toate, câte patru anotimpuri nu cad de acord când începe primăvara: 1 februarie în Irlanda, 4 februarie în China, 1 martie pentru serviciile meteo și 20 martie pentru astronomi. Între prima și ultima dată sunt 47 de zile.

- 春 (chūn): primăvară
- 夏 (xià): vară
- 秋 (qiū): toamnă
- 冬 (dōng): iarnă

### Meteorologii Indiei: musonul e un anotimp (India)

Departamentul Meteorologic al Indiei își prezintă statisticile pe patru anotimpuri inegale: iarna înseamnă ianuarie și februarie, vremea caldă dinaintea musonului ține din martie până în mai, musonul de sud-vest din iunie până în septembrie, iar perioada de după muson din octombrie până în decembrie.

Niciunul dintre cele patru nu se numește primăvară sau toamnă. Numărătoarea indiană mai veche, cu șase anotimpuri, vine câteva inele mai încolo.

- Iarnă: ianuarie și februarie
- Premuson: vremea caldă, din martie până în mai
- Musonul de sud-vest: din iunie până în septembrie
- Postmuson: din octombrie până în decembrie

### Un al cincilea anotimp, ca să fie tot atâtea câte elemente

Medicina chineză a pus anotimpurile în pereche cu cele cinci faze: lemn, foc, pământ, metal și apă. Huangdi Neijing, textul clasic de temelie al medicinei chineze, numește un al cincilea, 長夏 chángxià, „vara lungă”, între vară și toamnă, și îl leagă de splină.

Pasajul nu îi dă celui de-al cincilea anotimp nicio dată, așa că aici nu are inel. Explicația obișnuită e că cinci faze cereau cinci anotimpuri.

### Golful Carpentaria: cinci (Golful Carpentaria, nordul Australiei)

Poporul yanyuwa din nordul Australiei numără cinci. În Rra-mardu, anotimpul uscat, vin ceața deasă și roua, iar scoicarul își depune ouăle pe plajă. În Ngardaru, vântul de nord se face fierbinte și ridică furtuni de praf. Na-yinarramba aduce furtuni cu fulgere și fără ploaie, când e prea cald pentru orice altceva în afară de pescuit.

Urmează Wunthurru, primele furtuni, când vulpile zburătoare pleacă, iar deasupra coastei sosesc nori lungi, în formă de sul, și apoi Lhabayi, sfârșitul ploilor.

- Wunthurru: anotimpul primelor furtuni
- Lhabayi: sfârșitul ploilor
- Rra-mardu: anotimpul uscat, cu ceață și rouă
- Ngardaru: anotimpul fierbinte
- Na-yinarramba: anotimpul umed

### India: șase anotimpuri de câte două luni (India)

Literatura sanscrită numără șase anotimpuri, ṛtu, de câte două luni: primăvara, anotimpul fierbinte, ploile, toamna, anotimpul rece și anotimpul răcoros, al rouăi. Dicționarul lui Monier-Williams notează că în vechime anul era împărțit și în trei, cinci, șase, șapte, douăsprezece, treisprezece și douăzeci și patru; „mai târziu sunt enumerate șase anotimpuri”.

Ploile, varṣā, sunt un anotimp de sine stătător. Sosesc în luni diferite în părți diferite ale Indiei, așa că datele de pe inel sunt aproximative.

- वसन्त (vasanta): primăvară
- ग्रीष्म (grīṣma): anotimpul fierbinte
- वर्षा (varṣā): ploile
- शरद् (śarad): toamnă, vremea coacerii
- हेमन्त (hemanta): anotimpul rece
- शिशिर (śiśira): anotimpul răcoros, al rouăi

### Ținutul Noongar: șase anotimpuri citite după flori (Sud-vestul Australiei)

În colțul de sud-vest al Australiei, anul noongar are șase anotimpuri, numite după vârstele vieții, de la naștere la maturitate. Se citesc după ce e în floare. Bunuru, a doua vară, e vremea florilor albe ale arborilor jarrah și marri; Djeran trece la roșu; Makuru, rece și ploios, la albastru și violet, în timp ce lebedele negre se pregătesc de cuibărit.

Djilba începe cu acaciile galbene. În Kambarang, florile galben-portocalii ale „pomului de Crăciun” australian vestesc că se apropie căldura. Anotimpurile nu au date fixe și, cum spun cei care țin calendarul, pot fi lungi sau scurte.

- Birak: anotimpul celor tineri; prima vară
- Bunuru: anotimpul adolescenței; a doua vară
- Djeran: anotimpul maturității; toamnă
- Makuru: anotimpul fertilității; iarnă
- Djilba: anotimpul zămislirii; prima primăvară
- Kambarang: anotimpul nașterii; a doua primăvară

### Kakadu: un anotimp numit după iarba culcată (Kakadu, nordul Australiei)

Oamenii Bininj/Mungguy din Kakadu, în nordul tropical al Australiei, recunosc șase anotimpuri. În Kudjewk, musonul, iarba-suliță trece de doi metri. Bangkerreng e luna furtunilor „care o culcă la pământ”, cu vânturi violente.

În Wurrkeng, anotimpul rece, cele mai multe pâraie seacă, iar pământul e ars pe porțiuni. Kurrung e cald și uscat, „vremea gâștelor”. Kunumeleng, perioada dinaintea ploilor, „poate ține de la câteva săptămâni la câteva luni”.

- Kudjewk: musonul
- Bangkerreng: furtunile care culcă iarba
- Yekke: mai răcoros, dar încă umed
- Wurrkeng: vremea rece
- Kurrung: vremea caldă și uscată
- Kunumeleng: furtunile dinaintea musonului

### Broome: un anotimp de o lună (Broome, nord-vestul Australiei)

Pe coasta de nord-vest a Australiei, poporul yawuru numără șase anotimpuri foarte inegale. Man-gala, anotimpul ploios, ține patru luni. Marrul ține una: începe când înmugurește arborele bloodwood, un eucalipt din interiorul continentului, și se termină când pornește vântul de sud-est.

Trei dintre cele șase anotimpuri țin câte o singură lună. Aici, un anotimp e un eveniment și durează cât durează evenimentul.

- Man-gala: ploile
- Marrul: aer fierbinte și nemișcat, maree foarte înalte
- Wirralburu: răcirea
- Barrgana: anotimpul rece
- Wirlburu: încălzirea
- Laja: arșița dinaintea ploilor

### Anotimpuri numite după un sunet și după mărgele

Unele calendare nu pot fi desenate deloc după date. Asiniskaw Īthiniwak, poporul Rocky Cree din nordul provinciei Manitoba, leagă șase anotimpuri de treisprezece luni lunare. Sikwan, dezghețul, e numit după un zornăit: gheața care se sfărâmă în ace, pâraiele care pornesc și aripile gâștelor care sosesc. Mikiskaw, înghețul, înseamnă „mărgele din belșug”, după brumă.

Vara lor, nīpin, e și anul nou, vremea când numeri câte ierni ai. Inuiții din Nunavut își descriu propriile șase anotimpuri într-un singur rând: „Cele șase anotimpuri ale noastre urmează migrația păsărilor.”

### Vremea rouăi grele și anotimpul vântului mare

Poporul gulumoerrgin (larrakia) din regiunea Darwin împarte anul în șapte anotimpuri mari. Printre ele sunt anotimpul ploios, musonul, un „anotimp al ierbii-suliță, al ouălor de gâscă-coțofană și al furtunilor care culcă iarba”, „vremea peștelui barramundi și a fructelor sălbatice”, „vremea rouăi grele”, anotimpul „vântului mare” și perioada dinaintea ploilor.

Calendarul a fost pus pe hârtie în 2012 de păstrători larrakia ai acestor cunoștințe, împreună cu agenția națională de știință a Australiei. Numai două dintre cele șapte anotimpuri au luni tipărite, așa că aici e descris, nu desenat.

### Sápmi: opt anotimpuri și un titlu de carte (Sápmi, nordul Scandinaviei)

Crescătorii de reni sami din nordul extrem al Scandinaviei lucrează după un an cu opt părți: celor patru obișnuite li se adaugă patru anotimpuri de trecere. Giđđadálvi, primăvara-iarnă, e vremea din martie și aprilie când lumina s-a întors, dar zăpada încă ține, iar turmele sunt mutate pe terenuri mai înalte.

Anul păstoritului există și e folosit și azi. Expresia „poporul celor opt anotimpuri” e mai nouă: e titlul unei cărți din 1963 a etnografului suedez Ernst Manker, iar lingvistul Michael Rießler crede că Manker ar fi inventat-o. Pentru pagina aceasta nu s-a găsit niciun text mai vechi cu schema în opt părți.

- giđđadálvi: primăvară-iarnă
- giđđa: primăvară
- giđđageassi: primăvară-vară
- geassi: vară
- čakčageassi: toamnă-vară
- čakča: toamnă
- čakčadálvi: toamnă-iarnă
- dálvi: iarnă

### China: douăzeci și patru de pași ai Soarelui (China)

Calendarul chinezesc împarte drumul anual al Soarelui în 24 de pași egali, de câte 15 grade. Opt dintre ei sunt solstițiile, echinocțiile și începuturile celor patru anotimpuri. Ceilalți șaisprezece descriu vremea și muncile câmpului din câmpia Fluviului Galben, unde a fost alcătuită lista: Trezirea insectelor, Ploaia grânelor, Roua albă, Cade bruma.

Observatorul din Hong Kong notează că lista „reflectă într-o oarecare măsură clima din centrul Chinei din vechime”. Sunt tipărite și azi în calendarele din toată Asia de Est, iar UNESCO le-a trecut în 2016 pe lista patrimoniului imaterial. Toate cele 24 sunt înșirate după acest capitol.

### Japonia: șaptezeci și două de anotimpuri de cinci zile (Japonia)

Fiecare dintre cele 24 de perioade e împărțită în trei, ceea ce dă 72 de anotimpuri de vreo cinci zile. Fiecare are drept nume o propoziție. La mijlocul lui octombrie e „Înfloresc crizantemele”; la începutul lui martie, „Vietățile adormite își deschid ușa”; în iunie, „Iarba putrezită se preface în licurici”.

Lista a venit din China. Astronomul Shibukawa Shunkai a rescris-o în 1685 pentru păsările, florile și vremea Japoniei, iar pentru calendarul din 1755 a mai fost revizuită o dată. Vreo cincizeci dintre cele 72 au fost schimbate: doar 20 păstrează întocmai numele pe care îl avea vechea listă chinezească în locul acela. Vidrele care își înșiră peștii, uliii care se prefac în porumbei și vrăbiile care se fac scoici au fost înlocuite.

### Cele 24 de perioade solare

- 4 februarie 立春 (lìchūn): Începutul primăverii
- 18 februarie 雨水 (yǔshuǐ): Apa ploilor
- 5 martie 惊蛰 (jīngzhé): Trezirea insectelor
- 20 martie 春分 (chūnfēn): Echinocțiul de primăvară
- 5 aprilie 清明 (qīngmíng): Limpede și luminos
- 20 aprilie 谷雨 (gǔyǔ): Ploaia grânelor
- 5 mai 立夏 (lìxià): Începutul verii
- 21 mai 小满 (xiǎomǎn): Bobul se umple
- 5 iunie 芒种 (mángzhòng): Grânele dau în spic
- 21 iunie 夏至 (xiàzhì): Solstițiul de vară
- 7 iulie 小暑 (xiǎoshǔ): Căldura mică
- 23 iulie 大暑 (dàshǔ): Căldura mare
- 7 august 立秋 (lìqiū): Începutul toamnei
- 23 august 处暑 (chǔshǔ): Sfârșitul căldurii
- 7 septembrie 白露 (báilù): Roua albă
- 23 septembrie 秋分 (qiūfēn): Echinocțiul de toamnă
- 8 octombrie 寒露 (hánlù): Roua rece
- 23 octombrie 霜降 (shuāngjiàng): Cade bruma
- 7 noiembrie 立冬 (lìdōng): Începutul iernii
- 22 noiembrie 小雪 (xiǎoxuě): Zăpada mică
- 7 decembrie 大雪 (dàxuě): Zăpada mare
- 22 decembrie 冬至 (dōngzhì): Solstițiul de iarnă
- 5 ianuarie 小寒 (xiǎohán): Frigul mic
- 20 ianuarie 大寒 (dàhán): Frigul mare

### Cele 72 de anotimpuri din almanahul japonez

- 4 februarie 東風解凍 (Harukaze kōri o toku): Vântul de răsărit topește gheața
- 9 februarie 黄鶯睍睆 (Kōō kenkan su): Cântă pasărea uguisu
- 14 februarie 魚上氷 (Uo kōri o izuru): Peștii ies de sub gheață
- 19 februarie 土脉潤起 (Tsuchi no shō uruoi okoru): Pământul se umezește
- 23 februarie 霞始靆 (Kasumi hajimete tanabiku): Se întinde prima ceață subțire
- 28 februarie 草木萌動 (Sōmoku mebae izuru): Înmuguresc ierburile și copacii
- 5 martie 蟄虫啓戸 (Sugomori mushito o hiraku): Vietățile adormite își deschid ușa
- 10 martie 桃始笑 (Momo hajimete saku): Înfloresc primii piersici
- 15 martie 菜虫化蝶 (Namushi chō to naru): Omizile se fac fluturi
- 20 martie 雀始巣 (Suzume hajimete sukū): Vrăbiile încep să-și facă cuib
- 26 martie 桜始開 (Sakura hajimete saku): Înfloresc primii cireși
- 31 martie 雷乃発声 (Kaminari sunawachi koe o hassu): Tunetul își face auzit glasul
- 5 aprilie 玄鳥至 (Tsubame kitaru): Sosesc rândunelele
- 10 aprilie 鴻雁北 (Kōgan kaeru): Gâștele sălbatice pleacă spre nord
- 15 aprilie 虹始見 (Niji hajimete arawaru): Se văd primele curcubeie
- 20 aprilie 葭始生 (Ashi hajimete shōzu): Răsare prima trestie
- 25 aprilie 霜止出苗 (Shimo yamite nae izuru): Bruma încetează, răsare orezul
- 30 aprilie 牡丹華 (Botan hana saku): Înfloresc bujorii
- 5 mai 蛙始鳴 (Kawazu hajimete naku): Încep să orăcăie broaștele
- 11 mai 蚯蚓出 (Mimizu izuru): Ies râmele
- 16 mai 竹笋生 (Takenoko shōzu): Răsar lăstarii de bambus
- 21 mai 蚕起食桑 (Kaiko okite kuwa o hamu): Viermii de mătase se trezesc și mănâncă frunze de dud
- 26 mai 紅花栄 (Benibana sakau): Înflorește șofrănelul
- 31 mai 麦秋至 (Mugi no toki itaru): Vine secerișul grâului
- 6 iunie 蟷螂生 (Kamakiri shōzu): Ies călugărițele din ou
- 11 iunie 腐草為蛍 (Kusaretaru kusa hotaru to naru): Iarba putrezită se preface în licurici
- 16 iunie 梅子黄 (Ume no mi kibamu): Se îngălbenesc fructele de ume
- 21 iunie 乃東枯 (Natsukarekusa karuru): Se usucă busuiocul-sălbatic
- 26 iunie 菖蒲華 (Ayame hana saku): Înfloresc stânjeneii
- 2 iulie 半夏生 (Hange shōzu): Răsare planta hange
- 7 iulie 温風至 (Atsukaze itaru): Sosesc vânturile fierbinți
- 12 iulie 蓮始開 (Hasu hajimete hiraku): Se deschid primii lotuși
- 17 iulie 鷹乃学習 (Taka sunawachi waza o narau): Puii de uliu învață să zboare
- 23 iulie 桐始結花 (Kiri hajimete hana o musubu): Paulownia leagă muguri de floare
- 28 iulie 土潤溽暑 (Tsuchi uruōte mushi atsushi): Pământul e jilav, căldura înăbușitoare
- 2 august 大雨時行 (Taiu tokidoki furu): Cad din când în când ploi mari
- 7 august 涼風至 (Suzukaze itaru): Sosesc vânturile răcoroase
- 13 august 寒蝉鳴 (Higurashi naku): Cântă cicadele de seară
- 18 august 蒙霧升降 (Fukaki kiri matō): Se lasă ceața deasă
- 23 august 綿柎開 (Wata no hana shibe hiraku): Se deschid capsulele de bumbac
- 28 august 天地始粛 (Tenchi hajimete samushi): Cerul și pământul încep să se răcească
- 2 septembrie 禾乃登 (Kokumono sunawachi minoru): Se coc grânele
- 7 septembrie 草露白 (Kusa no tsuyu shiroshi): Roua de pe iarbă se face albă
- 13 septembrie 鶺鴒鳴 (Sekirei naku): Cântă codobaturile
- 18 septembrie 玄鳥去 (Tsubame saru): Pleacă rândunelele
- 23 septembrie 雷乃収声 (Kaminari sunawachi koe o osamu): Tunetul își pierde glasul
- 28 septembrie 蟄虫坏戸 (Mushi kakurete to o fusagu): Vietățile își astupă ușa în pământ
- 3 octombrie 水始涸 (Mizu hajimete karuru): Apa începe să sece
- 8 octombrie 鴻雁来 (Kōgan kitaru): Sosesc gâștele sălbatice
- 13 octombrie 菊花開 (Kiku no hana hiraku): Înfloresc crizantemele
- 18 octombrie 蟋蟀在戸 (Kirigirisu to ni ari): Greierii sunt la ușă
- 23 octombrie 霜始降 (Shimo hajimete furu): Cade prima brumă
- 28 octombrie 霎時施 (Kosame tokidoki furu): Cad din când în când ploi mărunte
- 2 noiembrie 楓蔦黄 (Momiji tsuta kibamu): Se îngălbenesc arțarii și iedera
- 7 noiembrie 山茶始開 (Tsubaki hajimete hiraku): Înfloresc primele camelii
- 12 noiembrie 地始凍 (Chi hajimete kōru): Pământul începe să înghețe
- 17 noiembrie 金盞香 (Kinsenka saku): Înfloresc narcisele
- 22 noiembrie 虹蔵不見 (Niji kakurete miezu): Curcubeiele se ascund
- 27 noiembrie 朔風払葉 (Kitakaze konoha o harau): Vântul de nord scutură frunzele
- 2 decembrie 橘始黄 (Tachibana hajimete kibamu): Încep să se îngălbenească mandarinele tachibana
- 7 decembrie 閉塞成冬 (Sora samuku fuyu to naru): Cerul se închide și vine iarna
- 12 decembrie 熊蟄穴 (Kuma ana ni komoru): Urșii intră în bârlog
- 17 decembrie 鱖魚群 (Sake no uo muragaru): Se adună somonii
- 22 decembrie 乃東生 (Natsukarekusa shōzu): Răsare busuiocul-sălbatic
- 27 decembrie 麋角解 (Sawashika no tsuno otsuru): Cerbii își leapădă coarnele
- 1 ianuarie 雪下出麦 (Yuki watarite mugi nobiru): Grâul încolțește sub zăpadă
- 5 ianuarie 芹乃栄 (Seri sunawachi sakau): Crește mărărașul de apă
- 10 ianuarie 水泉動 (Shimizu atataka o fukumu): Izvoarele înghețate încep să se miște
- 15 ianuarie 雉始雊 (Kiji hajimete naku): Încep să cânte fazanii
- 20 ianuarie 款冬華 (Fuki no hana saku): Înflorește captalanul
- 25 ianuarie 水沢腹堅 (Sawamizu kōri tsumeru): Gheața se îngroașă pe pâraie
- 30 ianuarie 鶏始乳 (Niwatori hajimete toya ni tsuku): Găinile încep să ouă

## De unde vin cele patru cuvinte

Fiecare punct e o limbă. Punctele de aceeași culoare au în comun un cuvânt sau o idee; legenda de sub hartă arată care. Iarna e anotimpul al cărui nume e comun celor mai multe limbi, iar toamna, cel asupra căruia limbile se înțeleg cel mai puțin.

### Un singur cuvânt din Irlanda până în India

Latinescul hiems, grecescul kheimṓn, rusescul zima, lituanianul žiema, irlandezul geimhreadh, persanul zemestān, sanscritul hemantá: sunt același cuvânt, tocit în chip diferit de câteva mii de ani. Românescul iarnă și franțuzescul hiver vin din adjectivul latinesc, „(vreme) de iarnă”.

Dintre cele 64 de limbi ale căror cuvinte au fost urmărite pentru această hartă, 27 îl păstrează. Niciun alt nume de anotimp nu e comun atâtor limbi. Dintre limbile indo-europene ale Europei, numai celor germanice le lipsește: nimeni nu știe sigur de unde vine winter.

### Ani numărați în ierni

În secolul al IV-lea, Biblia gotică traducea „doisprezece ani” cu cuvântul pentru iarnă. La fel numărau anii engleza veche și nordica veche, iar în islandeză un om are și azi atâtea ierni.

Obiceiul nu e doar germanic. Cuvântul navajo hai, iarnă, ține de o rădăcină care înseamnă „trece o iarnă sau un an”, iar groenlandezul ukioq înseamnă și iarnă, și an. Dicționarul explicativ (DEX) dă și el cuvântului iarnă sensul figurat de „an”.

### Summer, Sommer, samhradh, haf

Și vara are un vechi cuvânt comun. Englezescul summer, germanul Sommer, irlandezul samhradh, galezul haf și armeanul amaṙ îl continuă toate: 17 dintre cele 64 de limbi, două dintre ele într-un cuvânt compus. În armeană, aceeași rădăcină a dat și am, „an”.

Limbile slave au ales alt cuvânt, leto, care înseamnă și el atât vară, cât și an. Rușii își spun vârsta cu el. În română, anii tineri se numără în primăveri: „are 20 de primăveri”, dă ca exemplu dicționarul.

### Unde vara e cuvântul latinesc pentru primăvară

Primăvara se numea în latină ver. În română, cuvântul acesta, vară, a ajuns să numească anotimpul următor, iar anotimpului dinainte i s-a spus primăvară, din latinescul prima vera, „prima primăvară”. Spaniolul verano, portughezul verão și albanezul verë au făcut aceeași mutare. Lituaniana și letona au făcut-o pe cont propriu, cu cuvântul lor moștenit: vasara e vara, iar primăvara e pavasaris, „spre vară”.

Spaniola arată cuvântul la jumătatea drumului. În Don Quijote (1615), Cervantes înșiră cinci anotimpuri: primavera, verano, estío, otoño, invierno. Un dicționar tipărit cu patru ani mai devreme numără patru și îl numește pe primul verano.

### Cuvântul vechi și ce l-a înlocuit

Cuvântul moștenit pentru primăvară trăiește în latinescul ver, în grecescul éar, în rusescul vesna, în suedezul vår, în persanul bahār și în sanscritul vasantá: 17 limbi de pe această hartă. În alte părți primăvara a fost rebotezată, cel mai adesea ca început. Franțuzescul printemps înseamnă „primul anotimp”, iar germanul Frühling, „cea timpurie”; 10 limbi o numesc așa.

Alte opt o construiesc pe cuvântul lor pentru vară: bascul udaberri înseamnă „vară nouă”, bulgărescul prolet, „înainte de vară”. Engleza veche spunea lencten, „zile lungi”. L-a înlocuit spring, la început „vremea ivirii”, la începutul secolului al XIV-lea, iar din vechiul cuvânt a rămas Lent, numele Postului Mare.

### Anotimpul fără nume comun

Pe la anul 98, istoricul roman Tacit scria despre popoarele germanice că iarna, primăvara și vara au la ele un înțeles și un nume, dar că „numele și roadele toamnei le sunt deopotrivă necunoscute”. E mărturia unui singur roman, iar limbile germanice au totuși un cuvânt vechi pentru vremea recoltei. Harta îi dă însă dreptate într-o privință: toamna e anotimpul asupra căruia limbile se înțeleg cel mai puțin.

Șaisprezece limbi o numesc după recoltă, cu cel puțin patru cuvinte neînrudite: germanul Herbst, rusescul osen’, albanezul vjeshtë, arabul kharīf. Patru îi spun sfârșit, precum catalanul tardor, „târziul”. Cinci îi spun apropierea iernii, de la irlandezul fómhar la persanul pāyiz. Șase o numesc după căderea frunzelor. Lituanianul ruduo e anotimpul roșcat-brun, iar galezul hydref e boncănitul cerbului.

Dacă primii vorbitori ai limbilor indo-europene aveau sau nu un cuvânt pentru toamnă e o chestiune disputată. Un dicționar de referință spune că niciunul nu poate fi reconstituit; un alt manual reconstituie un cuvânt pentru vremea recoltei.

### Harvest, autumn, fall

Engleza a trecut prin trei. Engleza veche numea anotimpul hærfest. Autumn a sosit din franceză la sfârșitul secolului al XIV-lea și l-a împins pe harvest înapoi pe câmp, cu sensul de recoltă. „Fall of the leaf”, căderea frunzei, e atestat din anii 1540, iar fall singur din anii 1660.

Latinescul autumnus nu are o origine cunoscută. Franceza și italiana și-au luat cuvintele din el pe cale cultă, din cărți; româna, cu toamnă, spaniola, cu otoño, și portugheza, cu outono, le-au moștenit pe cale orală.

### Cuvinte făcute pentru anotimpurile altora

Ebraicul stav, toamnă, apare o singură dată în Biblie, în Cântarea Cântărilor, unde înseamnă iarna ploioasă; folosirea lui pentru toamnă e modernă. Ebraicul ḥoref, iarnă, are aceeași rădăcină ca arabul kharīf, toamnă. În India și în Pakistan, kharif și rabi, cuvintele arabe pentru toamnă și primăvară, numesc azi cele două sezoane agricole.

Unde anul nu are toamnă, cuvântul a fost construit când a fost nevoie de el. Thailandeza spune „anotimpul frunzelor care cad”, în tagalog se spune taglagas, „anotimpul căderii”; în yoruba, cuvintele au fost împrumutate din engleză. Malaezul musim, cuvântul swahili msimu și englezescul monsoon sunt toate același cuvânt arab, mawsim, care înseamnă pur și simplu anotimp.

Pentru chineză, japoneză și coreeană harta rămâne gri. Dicționarul folosit aici nu dă nicio origine acceptată pentru japonezele haru, natsu și fuyu, iar poveștile cunoscute despre caractere, de pildă „grâne și foc” pentru 秋, sunt interpretări târzii.

## Cine ia vara

Până să fie înțeleasă înclinarea Pământului, întoarcerea anului era explicată prin povești: o fiică ținută sub pământ, o zeiță a soarelui ascunsă într-o peșteră, o babă cu cojoacele ei. Fiecare poveste e așezată aici la ziua sau la anotimpul ei, cu cel mai vechi text găsit pentru ea. Unde textul nu numește niciun anotimp, cartonașul o spune.

### Jderul care a dat drumul verii (Ojibwe, Lacul Superior)

Pe țărmul de sud al Lacului Superior, într-o poveste ojibwe tipărită în 1839, un vânător pe nume Ojeeg, Jderul-pescar, urcă la cer împreună cu vidra, castorul, râsul, bursucul și glutonul. Sparg bolta. În colibele oamenilor din cer găsesc colivii pline de păsări, iar Ojeeg le taie. Păsările se revarsă prin spărtură și, odată cu ele, vremea caldă.

Oamenii cerului îl săgetează în coadă și el rămâne sus, în stelele cărora populația ojibwe le spune Jderul-pescar.

Povestea tipărită nu numește niciun povestitor. Soția lui Schoolcraft, scriitoarea ojibwe Jane Johnston Schoolcraft, și familia ei l-au ajutat să-și adune materialul.

### Baba iernii și prizoniera ei (Scoția)

Toată iarna, Beira, regina iernii, o ține prizonieră pe tânăra Bride, până când Angus vine s-o elibereze în prima zi de primăvară, care e ziua lui Bride. Așa se spune de obicei povestea despre Cailleach și Brigid.

A fost tipărită în 1917, într-o carte de povești pentru publicul larg, iar autorul ei nu numește nicio sursă.

Povestea e prezentată adesea drept mit celtic străvechi. Baba iernii și credințele despre vremea din ziua Sfintei Brigid sunt folclor consemnat. Nu s-a găsit niciun text mai vechi de 1917 care să le lege într-o asemenea poveste.

### Un bou de lut care să ducă frigul (China)

Cartea riturilor din China dă fiecărei luni poruncile ei. Pentru ultima lună de iarnă, dregătorilor li se cere să scoată un bou de lut, ca să petreacă frigul. Prima lună de primăvară e a spiritului Gou Mang.

Cea mai veche descriere deschisă pentru această pagină, a capitalei dinastiei Song de la începutul secolului al XII-lea, are boul în ajunul lui lìchūn, începutul primăverii. Ea spune că prefectura aducea în palat un bou al primăverii, „ca să biciuiască primăvara”, iar pe stradă se vindeau boi mici.

Bătutul boului nu apare în Cartea riturilor. Textul antic are doar boul de lut, scos la sfârșitul iernii.

### Sărbătoarea jupuirii oamenilor (Mexica (azteci), centrul Mexicului)

A doua lună a anului mexica se numea Tlacaxipehualiztli. Franciscanul Bernardino de Sahagún, care i-a întrebat în secolul al XVI-lea pe bătrânii nahua, consemnează că în prima ei zi erau uciși și jupuiți sclavi și prizonieri în cinstea zeului Xipe Totec și că oamenii care sufereau de boli de piele și de ochi făceau legământ să poarte pieile.

După socoteala editorului din 1829 al lui Sahagún, luna ținea cam de la 22 februarie până la 13 martie, în anotimpul uscat; alte socoteli o așază în martie.

Ritul e explicat adesea prin imaginea pământului care își pune primăvara o piele nouă. Interpretarea e modernă. Sahagún descrie ritul și legămintele bolnavilor și nu dă un asemenea înțeles.

### Baba Dochia și cojoacele ei (România)

Primele nouă zile din martie sunt zilele Babelor. Povestea din spatele lor, așa cum au tipărit-o folcloriștii pe la 1900, o arată pe Baba Dochia urcând la munte cu oile în martie, îmbrăcată cu toate cojoacele. Iese soarele și ea leapădă câte un cojoc pe zi. Apoi frigul se întoarce și baba îngheață pe munte.

În unele variante are nouă cojoace, în altele douăsprezece. Pe la 1716, Dimitrie Cantemir a descris stânca însăși, de pe Ceahlău: o bătrână cu vreo douăzeci de oi. Nu i-a dat niciun nume și nu a spus nicio poveste.

Povestea că Dochia ar fi fost fiica lui Decebal, fugită din calea lui Traian, vine dintr-o baladă compusă de Gheorghe Asachi în 1839.

### Iubirea făcută scrum, cu Primăvara alături (India)

Rāmāyaṇa spune că Kāma, zeul iubirii, a îndrăznit să-l tulbure pe Śiva din meditație. Privirea zeului a căzut asupra lui și l-a ars; de atunci i se spune cel fără trup.

Poetul Kālidāsa, câteva secole mai târziu, a așezat scena într-o primăvară venită pe neașteptate. În poemul lui, Kāma sosește cu însoțitorul lui nedespărțit, Primăvara în persoană, care poartă rămurica de mango, arma lui Kāma.

Cel mai vechi text nu pomenește primăvara; anotimpul intră în poveste odată cu Kālidāsa. Legătura cu sărbătoarea Holi nu a fost găsită în textele antice deschise pentru această pagină.

### Moartea e scoasă din sat (Polonia)

În Polonia, în prima zi de primăvară sau în preajma ei, o păpușă numită Marzanna e scoasă din sat și înecată ori arsă. Obiceiul are cel puțin șase sute de ani. În 1420, un sinod ținut la Poznań le poruncea preoților să nu mai lase oamenii să scoată o păpușă „căreia îi spun Moartea” și s-o arunce în apă.

Numele Marzanna apare ceva mai târziu, la cronicarul Jan Długosz, care a trecut-o printre zeii polonezilor și a asemănat-o cu Ceres a romanilor.

Długosz și-a întocmit lista zeilor polonezi după modelul celor romani, iar istoricii o privesc cu prudență. Cea mai veche mărturie vorbește despre Moarte, fără nicio zeiță a iernii.

### O treime din an sub pământ (Grecia)

Hades a răpit-o pe Persefona. Mama ei, Demetra, zeița grânelor, a ascuns sămânța în pământ: boii arau în zadar și orzul era semănat degeaba. Fiindcă mâncase în lumea de jos, Persefona trebuie să se întoarcă acolo o parte din fiecare an, iar sus urcă, spune imnul, când pământul înflorește cu florile primăverii.

Cea mai veche versiune întreagă, Imnul homeric către Demetra, spune de trei ori cât stă ea jos: o treime din an.

În cele mai multe repovestiri sunt șase luni. Numărul e roman, de la Ovidiu. Iar absența ei s-ar putea să nu fie deloc iarna: în Grecia, grânele se seamănă toamna și se seceră în mai, iar un cercetător a susținut că lunile sterpe din mit sunt vara secetoasă, când sămânța stă păstrată sub pământ.

### Un tăciune ridicat spre o stea (ǀXam, Africa de Sud)

În Africa de Sud, în caiete ținute în anii 1870, vorbitori ai limbii ǀxam au povestit ce se făcea când Canopus și apoi Sirius se arătau întâia oară pe cerul iernii. Unui copil i se spune să bage capătul unui băț în foc și să-l îndrepte, aprins, spre stea, iar oamenii cer ca steaua să nu răsară rece și ca soarele să-i încălzească.

Apoi femeile ies devreme să adune de-ale gurii, cu umerii la soare.

### Noaptea Picăturii (Egipt)

La Cairo, în anii 1830, noaptea de 17 iunie era Noaptea Picăturii: se credea că o picătură miraculoasă cade în Nil și îl face să crească. Familiile își petreceau noaptea pe malul fluviului.

Cu aproape șaptesprezece secole mai devreme, călătorului grec Pausanias i se spusese că egiptenii pun creșterea fluviului pe seama lacrimilor lui Isis, care îl plânge pe Osiris.

Lacrimile lui Isis sunt cunoscute printr-un scriitor grec care repetă spusele unui fenician; niciun text egiptean antic nu a fost găsit pentru ele. Englezul care a consemnat Noaptea Picăturii nu o pomenește pe Isis; legătura dintre cele două e o apropiere cărturărească de mai târziu.

### Sărbătoarea incașă a Soarelui (Incași, Peru)

Dintre cele patru sărbători pe care regii incași le țineau la Cusco, cea mai mare era Inti Raymi, la solstițiul din iunie, în cinstea Soarelui, socotit tatăl primului Inca. La Cusco, acela e miezul iernii: cea mai scurtă zi din an.

Descrierea vine de la Garcilaso de la Vega, născut la Cusco în 1539, care scria în Spania la zeci de ani după cucerire.

Inti Raymi care se joacă azi la Cusco a fost pus în scenă întâia oară în 1944, ca o reconstituire făcută în mare parte după Garcilaso.

### Ziua în care soarele tremură (Moldova)

Pe 24 iunie, de Sfântul Ioan, sunt Sânzienele. Cantemir, pe la 1716, notează ce credeau sătenii din Moldova despre dimineața aceea: că soarele răsare cu pas tremurat, nu lin. Toți se sculau înainte de zori ca să-l privească. Cantemir adaugă că tremurul era în ochii lor orbiți de lumină.

Tot el descrie un al doilea obicei al aceluiași anotimp, Drăgaica. Când grânele dau în copt, fetele din mai multe sate o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, o încununează cu spice și o duc prin lanuri.

### Jumătate de an jos, jumătate sus (Sumer, Mesopotamia)

Într-un poem sumerian scris pe tăblițe vechi de peste 3.600 de ani, zeița Inana coboară în lumea de jos și nu poate pleca decât dacă trimite pe cineva în locul ei. Îl dă pe soțul ei, Dumuzid. În ultimele rânduri, păstrate fragmentar, un glas împarte pedeapsa: Dumuzid jumătate de an, sora lui cealaltă jumătate.

Tăblițele sunt cu vreo mie de ani mai vechi decât imnul către Demetra.

Poemul nu numește niciun anotimp și nu spune nimic despre plante care mor. Că povestea ar explica anotimpul mort, care în Irak e arșița verii, e o interpretare modernă.

### Sfârșitul verii (Irlanda)

În povestirea irlandeză despre pețirea lui Emer, eroul Cú Chulainn îi tălmăcește vizitiului său cuvinte vechi. Samain, spune el, e sfârșitul verii, căci anul avea odinioară două părți: vara de la Beltaine și iarna de la Samain. Imbolc e începutul primăverii, când se mulg oile.

E numărătoarea în două anotimpuri de pe primele inele ale paginii, într-o povestire veche de vreo mie de ani.

Samain ca „An Nou celtic” e o deducție făcută întâi de cărturarul John Rhys, în prelegeri din 1886, și e contestată. Textele vechi deschise pentru această pagină dau o împărțire a anului și o noapte în care se petrec întâmplările din povestiri.

### Vara și iarna trag de o funie (Inuiți, Insula Baffin)

Antropologul Franz Boas a descris sărbătoarea ținută pe Insula Baffin în noiembrie 1883, când încep furtunile de toamnă. Oamenii se împart în două tabere: potârnichile albe, cei născuți iarna, și rațele, copiii verii. Între ele se întinde o funie din piele de focă și fiecare tabără trage.

Dacă înving rațele, a învins vara și se poate aștepta vreme bună toată iarna.

E un singur rit, dintr-o singură regiune, văzut de un singur călător. Prevestește vremea; nu explică de ce există anotimpuri.

### De ce e rece iarna: seamănă cu tatăl ei (Islanda)

În Edda în proză, scrisă în Islanda pe la 1220, un călător întreabă de ce e vara caldă și iarna rece. Răspunsul e un arbore genealogic. Tatăl Verii e Svásuðr, om cu fire plăcută. Tatăl Iernii e Vindsvalr, iar neamul lui era aspru și cu inima rece; Iarna are firea lor.

Aceeași carte descrie Fimbulvetr, trei ierni la rând, fără nicio vară între ele.

Fimbulvetr e primul semn al sfârșitului lumii, o singură catastrofă. Nu e o poveste despre iarna care se întoarce în fiecare an.

### Soarele se închide într-o peșteră (Japonia)

În Kojiki, cea mai veche cronică a Japoniei, zeița soarelui, Amaterasu, speriată de violența fratelui ei, se închide în Sălașul Ceresc de Stâncă, iar cerul și pământul se întunecă. Se adună cele opt sute de miriade de zei. Pun păsările cu cântec lung să cânte și atârnă o oglindă; o zeiță dansează, iar un zeu puternic așteaptă ascuns lângă ușă.

Povestea e așezată aici la solstițiul din decembrie fiindcă unii cercetători văd în ea slăbirea soarelui în miezul iernii. Alții văd în ea amintirea unei eclipse.

Cronica nu numește niciun anotimp și nu spune că întunericul se întoarce. Ambele interpretări sunt moderne.

### Soarele are două soții (Maori, Noua Zeelandă)

În tradiția maori, soarele are două soții: Hine-raumati, fecioara verii, și Hine-takurua, fecioara iernii. Stă câte o jumătate de an cu fiecare. Un povestitor explică povestea prin însuși drumul soarelui, între locul unde răsare iarna, la nord-est, și cel unde răsare vara, la sud-est.

Hine-takurua trăiește pe ocean, iar Hine-raumati pe uscat. Takurua e și numele maori al stelei Sirius.

## Cum s-a construit ideea de anotimp

### Pe la 3200 î.Hr. · Irlanda: Un mormânt construit pentru cea mai scurtă zi

La Newgrange, pe râul Boyne, o deschizătură de deasupra intrării lasă soarele care răsare să lumineze un coridor lung de 19 metri, până în camera funerară, în diminețile din preajma solstițiului de iarnă. Un studiu publicat în 1974 a ajuns la concluzia că așa au vrut constructorii. Cu mult înainte să scrie cineva despre anotimpuri, oamenii construiau pentru ziua în care soarele se întoarce.

### Pe la 700 î.Hr. · Grecia: Un calendar din stele și păsări

Poetul Hesiod îi spune plugarului când să muncească după stele și păsări, aproape niciodată după o dată. Seceră când răsar Pleiadele și ară când apun. Strigătul cocorului înseamnă ploaie și arat. La șaizeci de zile după solstițiul de iarnă, steaua Arcturus răsare în amurg, apoi vine rândunica și e primăvară.

### Pe la 620 î.Hr. · Sparta: Trei anotimpuri și un al patrulea

Un fragment al poetului Alcman spune că au fost făcute trei anotimpuri, vara, iarna și, al treilea, toamna, și un al patrulea, primăvara, când toate cresc, dar nu e destul de mâncare. Cele patru anotimpuri au trebuit adunate, iar versul acesta arată cum e adăugat unul.

### Pe la 430 î.Hr. · Atena: Anotimpurile sunt măsurate și nu sunt egale

Astronomii atenieni Meton și Euctemon sunt primii despre care se știe că au constatat că cele patru anotimpuri au lungimi diferite. Pe la 130 î.Hr., Hiparh a găsit 94½ zile pentru primăvară și 92½ pentru vară și a explicat diferența mutând Pământul din centrul cercului pe care merge Soarele. Pe vremea lui, cel mai scurt anotimp era toamna; azi e iarna, fiindcă punctul în care Pământul e cel mai aproape de Soare s-a deplasat.

### Pe la 400 î.Hr. · Kos: Patru anotimpuri, patru umori

Un tratat medical din școala lui Hipocrate leagă fiecare anotimp de un lichid al trupului: flegma sporește iarna, sângele primăvara, fierea galbenă vara, fierea neagră toamna. Vreo două mii de ani după aceea, cele patru anotimpuri au făcut parte dintr-un sistem de câte patru, alături de elemente și de temperamente.

### 139 î.Hr. · China: Cele 24 de perioade, toate

Huainanzi, alcătuită la curtea prințului Liu An, cuprinde prima listă întreagă a celor 24 de perioade solare: la fiecare cincisprezece zile, oiștea Carului Mare se mută, „dând naștere schimbărilor celor douăzeci și patru de anotimpuri”. Textele mai vechi au mai puține: Cartea documentelor marchează patru, iar poruncile lunilor din Cartea riturilor, opt.

### 37 î.Hr. · Roma: Anul plugarului, în opt părți

Manualul de agricultură al lui Varro dă cele patru anotimpuri cu lungimile lor, apoi împarte anul de muncă în opt, după vânturi și stele: de la vântul de apus la echinocțiul de primăvară 45 de zile, până la răsăritul Pleiadelor 44, până la solstițiu 48, până la Steaua Câinelui 27 și tot așa, până înapoi la vântul de apus.

### Pe la 613 și 725 · Sevilla și Jarrow: Roata anului

Isidor din Sevilla a explicat anotimpurile cu diagrame rotunde, iar cartea lui a ajuns să fie numită cartea roților. Una dintre roți poartă cuvintele lume, an, om și leagă anotimpurile, elementele și umorile. Călugărul englez Beda a reluat schema în 725: iarna e rece și umedă, primăvara umedă și caldă, vara caldă și uscată, toamna uscată și rece. Inelul de pe această pagină are strămoși.

### 905 · Kyoto: Poezia e rânduită pe anotimpuri

Prima antologie imperială de poezie a Japoniei, Kokinshū, începe cu cele patru anotimpuri, înaintea dragostei. Mai târziu au apărut cărți cu cuvinte de anotimp pentru poeții de haiku și de versuri în lanț: prima carte aparte a fost tipărită în 1648, iar una din 1803 înșiră vreo 2.600 de cuvinte.

### Pe la 1412–1416 · Franța: Douăsprezece imagini cu muncă și vreme

Calendarele medievale arătau anul ca pe un șir de munci, câte una pe lună. Frații Limbourg au început cel mai măreț asemenea șir pentru ceaslovul ducelui de Berry. În februarie, oile sunt în țarc, zăpada stă pe stupi, iar ai casei se încălzesc la foc.

### 1563–1573 · Viena: Un chip făcut din toamnă

Giuseppe Arcimboldo, pictor la curtea Habsburgilor, a alcătuit fiecare dintre cele patru anotimpuri ca pe un cap clădit din roadele lui. Toamna e un bărbat din struguri, pere și un dovleac, cu un butoi crăpat drept haină. Împăratul a trimis o serie în dar principelui-elector al Saxoniei, în 1573.

### 1609 · Praga: De ce nu sunt egale anotimpurile

Johannes Kepler a arătat că o planetă se mișcă pe o elipsă și că linia care o leagă de Soare mătură arii egale în intervale de timp egale, deci planeta merge cel mai repede când e cel mai aproape de Soare. Pentru Pământ, asta se întâmplă la începutul lui ianuarie, și de aceea iarna din emisfera nordică e cel mai scurt anotimp.

### 1725 · Amsterdam: Patru concerte cu text

Anotimpurile lui Antonio Vivaldi au fost tipărite cu câte un sonet pentru fiecare concert, iar în partitură niște litere arată cărui vers îi răspunde muzica.

### 1736 · Norfolk: Prima rândunică, trecută în caiet

Robert Marsham a început să noteze, în fiecare an, pe moșia lui, data la care apărea fiecare semn al primăverii: florile, frunzele, sosirea păsărilor și cântecul lor. Familia lui a dus însemnările mai departe până în 1958. E genul de șir, ca al cireșilor din Kyoto, în care se vede azi cum se mută primăvara.

### 1793 · Paris: Luni rebotezate după vreme

Republica Franceză a înlocuit lunile cu douăsprezece luni noi, numite de Fabre d’Églantine după vreme și după muncile câmpului, cu câte o terminație pentru fiecare anotimp: Vendémiaire, Brumaire, Frimaire pentru toamnă; Nivôse, Pluviôse, Ventôse pentru iarnă; Germinal, Floréal, Prairial pentru primăvară; Messidor, Thermidor, Fructidor pentru vară. Anul începea toamna.

### 1958 · Hawaii: Planeta respiră o dată pe an

Charles David Keeling a început să măsoare dioxidul de carbon pe Mauna Loa în martie 1958. Pe lângă creșterea de la an la an, curba lui arată un val anual: gazul scade cam din mai până în septembrie, cât cresc plantele din nord, și urcă toamna și iarna, când ele putrezesc. Fără creșterea de la an la an, valul are acum aproape 7 părți pe milion.

### 1987 · Massachusetts: Răspunsul greșit, în robă de absolvent

Un film care începe la o ceremonie de absolvire de la Harvard îi întreabă pe proaspeții absolvenți și pe profesori de ce e mai cald vara decât iarna. Răspunsul care se tot repetă e că Pământul e atunci mai aproape de Soare.

## Se schimbă anotimpurile?

La Kyoto, ziua în care cireșii de munte ajung în plină floare e notată din anul 812, în jurnale de curte și în însemnări de templu. S-au păstrat datele a 838 de primăveri de atunci. Între 1801 și 1850, data medie era 17 aprilie. În cei treizeci de ani de până în 2026 a fost 4 aprilie, cu 13 zile mai devreme.

Cele mai timpurii două înfloriri din tot șirul sunt 25 martie 2023 și 26 martie 2021. Înainte de secolul acesta, cea mai timpurie fusese 27 martie 1409.

Un anotimp poate fi definit și după temperatură, nu doar după date. Un studiu din 2021 a luat uscatul de la latitudinile mijlocii ale emisferei nordice, între 30° și 60° nord, și a socotit că vara începe, în fiecare loc, când temperatura netezită trece peste nivelul sub care au rămas trei sferturi dintre zilele perioadei 1952–2011 și se termină când coboară iar sub el; iarna e definită la fel, cu sfertul cel mai rece. Măsurată așa, vara a crescut de la 78 de zile în 1952 la 95 în 2011. Primăvara s-a scurtat de la 124 de zile la 115, toamna de la 87 la 82, iar iarna de la 76 la 73.

### Se mai potrivesc vechile calendare cu vremea?

Depinde de ce anume e legat fiecare calendar. Anotimpurile fixate după Soare sau printr-o regulă cad la aceleași date ca întotdeauna; se poate muta doar vremea pe care o descriu numele lor. Anotimpurile citite după flori, păsări și vânturi nu au date de la care să se abată, dar semnele care veneau odinioară împreună se pot despărți. Iar revărsarea după care e numit unul dintre calendare a fost oprită de un baraj. Nouă dintre cele 21 de calendare sunt verificate mai jos, cu măsurători sau cu spusele celor care le țin. Celelalte nu sunt verificate aici.

#### Egipt · viitură oprită de un baraj: Viitura a continuat să vină și s-a oprit la Assuan

Revărsarea după care e numit Akhet nu mai ajunge la ogoarele Egiptului. Primul baraj de la Assuan, terminat în 1902, lăsa toată viitura să treacă prin stăvilarele lui. Marele Baraj a închis fluviul în 1964, a început să acumuleze apă în luna mai a aceluiași an și a fost terminat în 1970. În aval de el, scriu hidrologii Sutcliffe și Parks, debitul de viitură a fost „eliminat”.

În amonte de baraj, viitura a continuat să sosească în fiecare vară, alimentată de ploile din Etiopia. Pe Nilul principal, în nordul Sudanului, lunile august, septembrie și octombrie au adus cam trei cincimi din apa anului între 1961 și 1995, față de aproape două treimi între 1911 și 1960. Tabelele citite pentru pagina aceasta se opresc acolo; Etiopia și-a terminat în 2025 propriul baraj mare pe Nilul Albastru, iar date despre debitele de după aceea nu s-au găsit. Egiptul încă ține în acele săptămâni o sărbătoare a fluviului: presa de stat a relatat despre Wafaa El-Nil la 15 august 2025.

#### Japonia · decalat în parte: Cireșul înflorește mai devreme, iar gâștele iernează în nord

Din 1953, agenția meteorologică a Japoniei a notat, la observatoarele ei și după o singură metodă, când înfloresc plantele și când apar animalele, așa că tabelele ei permit o verificare a almanahului. Anotimpul „Înfloresc primii cireși” ține de la 26 la 30 martie. După media anilor 1991–2020, cireșii din Tokio înfloresc la 24 martie, iar cei din Kyoto la 26 martie; după media anilor 1981–2010, ambele date erau cu două zile mai târzii. „Sosesc rândunelele” începe la 5 aprilie, iar prima rândunică a fost văzută la Kyoto, în medie, la 27 martie, dată care abia dacă s-a mișcat din anii ’60 încoace.

„Sosesc gâștele sălbatice” cade între 8 și 12 octombrie. Recensământul făcut de Ministerul Mediului în ianuarie 2025 a găsit în Japonia 282.761 de gâște: 245.795 în prefectura Miyagi, în nord, 45 în prefectura Kyoto și niciuna la Tokio. Nu s-a găsit niciun șir lung de date ale sosirii lor, așa că nicio deplasare nu poate fi măsurată. La Miyajima-numa, un lac din Hokkaido, în nordul îndepărtat, un ranger al Ministerului Mediului a notat primul stol la 15 septembrie în fiecare an din 2017 până în 2020. Gâștele nu se numărau printre animalele urmărite de agenția meteorologică, iar în 2021 agenția a renunțat cu totul la urmărirea animalelor, la toate cele 23 de specii, printre ele rândunelele și licuricii: în jurul observatoarelor, a explicat agenția, deveniseră greu de găsit.

#### China · datele rămân, vremea s-a mutat: Dezghețul perioadei Apa ploilor a venit cu două săptămâni mai devreme

Cele 24 de perioade urmează Soarele, deci datele lor nu se pot muta. S-a mutat vremea după care sunt numite. Un studiu pe 549 de stații meteorologice chineze a luat temperatura medie a fiecărei perioade din anii 1961–1990 și a căutat când sosește acum acea temperatură. Între 1961 și 2007, căldura perioadei Apa ploilor a ajuns să vină cu 14,6 zile mai devreme, iar cea a perioadei Trezirea insectelor cu 11 zile mai devreme, în timp ce temperaturile perioadelor de la sfârșitul lui august până în decembrie au întârziat cu cinci-șase zile. Zilele la fel de reci ca Frigul mare au scăzut de la 32 pe an în anii ’60 la 14 pe an între 1998 și 2007.

#### India · date revizuite: Meteorologii și-au mutat singuri datele

Până în 2020, datele normale ale musonului în India se sprijineau pe măsurători din 1901–1940. În acel an, serviciul meteorologic le-a înlocuit, folosind anii 1961–2019 pentru sosirea ploilor și anii 1971–2019 pentru retragerea lor. Sosirea în Kerala, în sud, a rămas la 1 iunie. Începutul retragerii din nord-vest s-a mutat de la 1 septembrie la aproximativ 17 septembrie. Serviciul socotește în continuare sezonul musonului drept cele patru luni din iunie până în septembrie.

#### Islanda · neschimbat, după regulă: O primă zi de vară în care adesea îngheață

Vara islandeză începe, după o regulă fixă, într-o joi între 19 și 25 aprilie, orice ar face vremea. La Reykjavík, între 1949 și 2015, temperatura medie a acelei zile a fost sub zero grade de 14 ori, iar în patru ani termometrul n-a urcat deloc peste zero. Trausti Jónsson, meteorolog care scrie pentru institutul meteorologic islandez, nu socotește asta un cusur al vechiului calendar. Ziua deschide jumătatea mai caldă a anului, scrie el, și a fost „bine aleasă”.

#### Sápmi · crescătorii de reni semnalează schimbări: „Parcă tot anul a schimbat viteza”

Crescători de reni sami din Suedia, dintre care paisprezece au fost intervievați în 2009, au descris toamne devenite mai lungi, mai umede și mai calde. Lacurile de pe traseele de migrație, care altădată erau înghețate în octombrie, erau fără gheață când venea vremea mutării turmelor. Dezghețurile bruște din timpul iernii ajunseseră ceva obișnuit și puteau lăsa pășunile bune prinse sub gheață. „Parcă tot anul a schimbat viteza”, a spus unul dintre ei.

#### Australia · păstrătorii calendarelor semnalează schimbări: „Calendarul se tot mută”

În Insulele Tiwi, când înfloresc arborii numiți bottlebrush și acaciile, e semn că ouăle de chiră, o pasăre de mare, pot fi strânse. În 2019, rangerii tiwi le-au spus cercetătorilor că în acel an arborii înfloriseră, dar ouă erau foarte puține: semnul era „decalat cu vreo două luni”, iar „calendarul se tot mută”. Dintre cei 52 de locuitori tiwi intervievați, 23 au spus că anotimpul uscat se lungește. Ploile măsurate la Darwin din 2000 încoace n-au arătat nicio schimbare semnificativă a începutului anotimpului ploios.

În ținutul Noongar, Makuru, în iunie și iulie, e anotimpul rece și ploios. Din mai până în iulie, sud-vestul Australiei de Vest a primit, din 1970 încoace, cu aproximativ 20% mai puțină ploaie decât în 1900–1969. La Kakadu, angajații parcului au intervievat în 2008 douăzeci de stăpâni tradiționali ai ținutului; cei mai mulți au spus că au observat schimbări din copilărie încoace, între ele anotimpuri care vin mai târziu și o rodire și o înflorire mai târzii. Joni Wilson, o femeie yanyuwa și garawa din Teritoriul de Nord, a spus în 2023: „Trăiam după un calendar al anotimpurilor, dar observăm schimbări.” Pentru calendarele Yawuru și Walabunnba nu s-a găsit nicio mărturie a celor care le păstrează.

## Au și alte planete anotimpuri?

Orice planetă cu axa înclinată are anotimpuri, fiecare cu numărul ei de zile. Marte e înclinat puțin mai mult decât Pământul, 25,2° față de 23,4°, iar orbita lui e mult mai alungită, așa că anotimpurile lui sunt foarte inegale.

Uranus stă culcat pe o parte, înclinat cu 98°, și are nevoie de 84 de ani pământești ca să înconjoare Soarele, așa că fiecare anotimp ține vreo 21 de ani, iar fiecare pol are vreo 42 de ani de zi, urmați de 42 de ani de noapte. Pe Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn, un anotimp ține mai mult de șapte ani pământești. Mercur stă aproape drept, cu o înclinare de 0,03°, și nu are asemenea anotimpuri.

Nici înclinarea Pământului nu e fixă. În ultimul milion de ani a oscilat între 22,1° și 24,5°, într-un ciclu de vreo 41.000 de ani, iar acum scade încet. Se mută și data la care Pământul e cel mai aproape de Soare, cu aproximativ o zi la 58 de ani; peste vreo zece mii de ani, Pământul va fi cel mai aproape de Soare în vara emisferei nordice.

## Întrebări despre anotimpuri

### De ce există anotimpuri?

Pentru că axa Pământului e înclinată cu 23,4° și arată mereu în aceeași direcție cât timp planeta înconjoară Soarele. Jumătate de an, emisfera nordică e aplecată spre Soare și are zile mai lungi și Soarele mai sus pe cer; cealaltă jumătate de an e rândul emisferei sudice. Distanța nu e cauza: Pământul e cel mai aproape de Soare la începutul lui ianuarie.

### Câte anotimpuri sunt?

Depinde de cine numără. Astronomii și serviciile meteo numără patru. Vechiul calendar islandez numără două, Egiptul antic și Thailanda trei, calendarul clasic indian și poporul noongar din Australia șase, calendarul tradițional chinezesc 24 de perioade solare, iar vechiul almanah japonez 72. Pagina aceasta desenează 21 de asemenea calendare ca inele ale aceluiași an.

### Când începe primăvara?

Pe 1 martie pentru serviciile meteo din emisfera nordică și la echinocțiul din martie (20 martie în 2026) pentru astronomi. Calendarele tradiționale din Irlanda și din China o încep mai devreme, pe 1 februarie și în jurul datei de 4 februarie. La sud de ecuator, aceleași reguli dau 1 septembrie și echinocțiul din septembrie.

### De ce sunt anotimpurile inversate în emisfera sudică?

Când capătul nordic al axei Pământului e aplecat spre Soare, cel sudic e aplecat în partea opusă. Luna iunie aduce cele mai lungi zile din an la București și cele mai scurte la Sydney.

### Au cele patru anotimpuri aceeași lungime?

Nu. În 2026, primăvara din emisfera nordică ține 92,7 zile, vara 93,7, toamna 89,9, iar iarna 89,0. Pământul se mișcă cel mai repede când e cel mai aproape de Soare, în ianuarie, așa că petrece mai puțin timp pe partea aceea a orbitei.

### De unde vine cuvântul „vară”?

Din latinescul ver, care însemna primăvară. În română, cuvântul a ajuns să numească anotimpul următor, iar primăvara se numește după latinescul prima vera, „prima primăvară”. Iarnă vine din hiberna, iar toamnă din autumnus.

### Care e cea mai lungă zi din an?

Solstițiul din iunie în emisfera nordică (21 iunie în 2026) și solstițiul din decembrie în cea sudică (21 decembrie după timpul universal; la Sydney e deja 22 decembrie). La latitudinea Bucureștiului, ziua din iunie ține 15 h 32 min, iar cea din decembrie 8 h 50 min.

## Cum a fost făcută pagina

Datele și orele echinocțiilor și solstițiilor, lungimile anotimpurilor, distanța până la Soare și durata zilei sunt calculate pentru 2026 cu formulele din Astronomical Algorithms de Jean Meeus. Orele echinocțiilor și solstițiilor au fost comparate cu tabelul publicat de Observatorul Naval al Statelor Unite pentru anii 2024–2030 și diferă cu cel mult un minut. Durata zilei e socotită de la răsărit la apus, cu corecția obișnuită de 0,833° pentru curbarea luminii și pentru mărimea discului solar.

Fiecare calendar de pe inele vine dintr-o sursă numită pe cartonașul lui: unde s-a putut, chiar publicația comunității sau a instituției. Calendarele aborigene ale anotimpurilor aparțin comunităților care le-au împărtășit; sunt rezumate aici după paginile publicate, cu acordul lor, de Biroul de Meteorologie al Australiei, de Parcul Național Kakadu și de CSIRO, iar fiecare cartonaș trimite la original. Anotimpurile care urmează Soarele sunt desenate după poziția lui calculată, în fusul orar al țării respective. Anotimpurile citite după plante, animale și vânturi sunt desenate la lunile tipărite de cei care le țin socoteala, iar cartonașele spun că asemenea date sunt aproximative. Cele trei anotimpuri egiptene sunt desenate acolo unde numele lor se potrivesc cu fluviul, începând de la solstițiul din iunie, fiindcă mai târziu calendarul civil egiptean a alunecat prin an. Pe inele, o culoare înseamnă un moment al anului local, de la albastrul miezului de iarnă la auriul miezului de vară; anotimpurile definite prin apă au culorile lor.

Cuvintele vin din tabelele de traduceri ale Wikționarului în limba engleză pentru primăvară, vară, toamnă și iarnă, așa cum arătau la 11 octombrie 2026. Pentru 64 de limbi, fiecare cuvânt a fost urmărit mai departe în dicționare etimologice, și numai aceste limbi sunt colorate pe hartă. Un punct rămâne gri acolo unde originea nu e lămurită. Numerele din capitol se referă la aceste 64 de limbi, cele mai multe din Europa și din vestul Asiei, așa că descriu acest eșantion, nu toate limbile lumii.

Confruntarea calendarelor cu vremea, din capitolul despre schimbare, se sprijină pe sursele numite sub fiecare cartonaș. Trei numere au fost calculate pentru pagina aceasta din tabele publicate. Partea din apa Nilului care sosește din august până în octombrie, în 1911–1960 și în 1961–1995, e adunată din mediile lunare date de Sutcliffe și Parks pentru Nilul principal la Wadi Halfa, Kajnarty și Dongola, un singur șir de măsurători al cărui punct de măsurare a fost mutat în amonte. Afirmația că data rândunelelor de la Kyoto abia dacă s-a mișcat se sprijină pe medii calculate aici din datele anuale ale agenției meteorologice: 28 martie pentru 1961–1990 și 26 martie pentru 1981–2010. Datele celor 72 de anotimpuri japoneze sunt cele din 2026; datele cireșilor și ale rândunelelor sunt mediile pe 1991–2020 ale agenției meteorologice. Almanahul nu dă nicio dată măsurată pentru 1755, așa că numai diferența dintre cele două serii de medii e o deplasare măsurată. Au fost căutate și n-au putut fi obținute: tabele cu debitele Nilului de după 1995, un șir lung de date ale sosirii gâștelor în Japonia și mărturii ale păstrătorilor a două calendare australiene. Spusele crescătorilor de reni, ale rangerilor și ale stăpânilor tradiționali sunt redate așa cum le consemnează sursele numite.

Fiecare poveste e dată cu cel mai vechi text găsit pentru ea și cu felul lui: text antic, text medieval sau premodern, folclor consemnat de un culegător cunoscut ori compoziție modernă. Unde o versiune cunoscută s-a dovedit mai nouă decât se spune de obicei, cartonașul o arată. Citatele în română, inclusiv rândul din Tacit, au fost traduse pentru această pagină din textele originale. Unele lucruri au fost citite numai prin ce spune Wikipedia despre sursă: statutul de la Poznań din 1420 și Jan Długosz despre Marzanna, partea Nilului Albastru din apele revărsării, prima punere în scenă a sărbătorii Inti Raymi în 1944, prelegerile din 1886 de la care pornește „Anul Nou celtic”, rolul lui Jane Johnston Schoolcraft și sezoanele agricole kharif și rabi.

https://mariuscomper.uk/seasons/ro/