# Semnele de pe cer din cronicile românești, verificate unul câte unul Cronicarii au datat bine cerul. Doar că nu l-au trecut mereu în cronică. Din 22 de însemnări despre eclipse datate la zi în cronicile Moldovei, Țării Românești și ale sașilor din Transilvania, 13 cad exact în ziua scrisă, iar una cu o zi mai devreme; cu aceeași toleranță de o zi, o dată luată la întâmplare ar nimeri una din 88. Dar din 10 eclipse mari trecute sus pe cer peste Brașov între 1520 și 1800, textele Transilvaniei notează 4; despre celelalte 6 tac, deși pentru 5 dintre ele aceleași texte notează alte întâmplări cu cel mult o lună înainte sau după. ## Cum se verifică un semn de acum trei sute de ani Cronicile Moldovei, ale Țării Românești și analele sașilor din Brașov și Sibiu păstrează 283 de însemnări despre lucruri văzute pe cer: eclipse, comete, cer roșu noaptea, sori dubli. Doi compilatori au cercetat separat edițiile vechi, fără să-și vadă listele: au găsit 289, respectiv 285, din care 271 comune; după reconciliere au rămas 283. Apoi fiecare dată a fost convertită (anii «de la facerea lumii» încep la 1 septembrie; Transilvania a trecut la calendarul nou în decembrie 1590, Moldova și Țara Românească nu). Eclipsele au fost puse lângă cerul calculat pentru locul și ziua aceea, de două ori: cu elementele NASA și cu efemerida JPL DE422, care dau mărimea eclipselor de Soare la cel mult 0,013 din diametru diferență. Cometele și aurorele au fost comparate cu cataloagele descrise la metodă; celelalte semne nu au primit verdict. Ca să se știe cât valorează o potrivire, fiecare dată a fost mutată la întâmplare cu 5 până la 50 de ani, de o mie de ori. Cu o toleranță de o zi, o eclipsă datată la zi «se potrivește» din întâmplare cam o dată din 88. > 23. Sept. A media 10. usque ad 12. meridianam eclipsis solaris Coronae visa est. > — Martin Ziegler, Calendarium historicum, Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt IV (1903), p. 533 Ziua e exactă, iar orele scrise, aproximative, cad înăuntrul eclipsei calculate: început la 10:12, sfârșit la 12:59 după soare, 90,7% din disc acoperit la 11:35. ## Când cronicarul n-a mai putut citi Johannes Lutsch, sas din Sibiu, era trimis la Constantinopol în primăvara lui 1661. Pe 30 martie a scris în jurnal că la amiază s-a întunecat atât de tare încât nu se mai putea citi o carte tipărită. > zwischen 12, und 1 Uhr zu Mittag war ein gross Sonnenfinsternuss dermassen, dass es so dunkel ward, dass man die gedruckte Schrifft nicht lesen konnt, und währet biss man ein Hüner Eychen hätte können braten. > — Johannes Lutsch, jurnal / diary, Kemény, Deutsche Fundgruben I (1839), p. 334–335 Adevărat: la Constantinopol eclipsa a fost totală, cu maximul la 12:08 după soare. Totalitatea a durat 4 minute și 6 secunde. ## Ziua bună, astrul greșit Martin Ziegler, fost rector al gimnaziului din Brașov și atunci preot la Bod, lângă Brașov, a notat pe 3 mai 1715 o eclipsă de Lună «văzută la noi». În ziua aceea nu a fost nicio eclipsă de Lună. A fost una de Soare: la Brașov Luna a acoperit 58% din disc, aproape de amiază, cu Soarele sus pe cer. O greșeală de felul acesta, ziua exactă cu celălalt astru, apare la o dată luată la întâmplare cam o dată din o sută (1%). Pavel Binder, care a adunat însemnarea în 1980, a citit «7 mai»; pagina tipărită spune 3. > 1715, 3. Maii. Contigit eclipsis lunaris apud nos visibilis. > — Martin Ziegler, Calendarium historicum, Quellen IV (1903), p. 533 Ziua exactă, dar a fost eclipsă de Soare, nu de Lună. ## Trei eclipse într-un an, una cu o lună prea târziu Iezuiții din Brașov au trecut în raportul pe 1750 trei eclipse: una de Soare pe 8 ianuarie și două totale de Lună, pe 19 iulie și pe 13 decembrie. Prima și ultima sunt corecte la zi. Pe 19 iulie n-a fost nimic: eclipsa totală de Lună a fost pe 19 iunie, aceeași zi din luna precedentă (la o dată întâmplătoare: 2,6%). Tot ei scriu că la eclipsa din ianuarie s-au văzut stele de prima mărime, deși Soarele a fost acoperit doar pe 53% din suprafață. Singura «stea» strălucitoare de pe cer era atunci Venus, aproape de strălucirea ei cea mai mare, care se poate vedea și ziua. Iar ora scrisă pentru eclipsa de Lună, «pe la ceasul al unsprezecelea din noapte», se potrivește cu eclipsa adevărată din 19 iunie: luna e greșită, nu observația. > Altera ecclipsis totalis accidit in luna 19. Iulii circa undecimam noctis > — Historica relatio, misiunea iezuită din Brașov / the Jesuit mission at Brașov, Quellen VII (1918), p. 567 O eclipsă adevărată, cu o lună mai devreme: 19 iunie. ## Stele ziua, cu data greșită cu o săptămână O notă din analele latine ale Transilvaniei (Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, în aparatul de note al ediției din 1847) trece la 16 aprilie 1567 o eclipsă «înfricoșătoare», cu stele pe cer. Eclipsa a fost reală și aproape totală deasupra orașului (99,4% din disc), dar pe 9 aprilie, cu o săptămână înainte, tot într-o miercuri. La fel, Laurentius Kusch notează eclipsa din 1654 pe 15 august, cu trei zile după cea adevărată, în timp ce cronica Sighișoarei o are pe 12 august, exact. Din cele 8 însemnări care nu trec testul, patru au o eclipsă a aceluiași astru la câteva zile sau la o lună distanță, două una a celuilalt astru (1453 și 1715), una o eclipsă în ziua scrisă dar sub pragul testului (1608, la Sibiu), iar una nicio eclipsă (întunericul din 1605/1606). > Horrenda Ecclipsis d. 16. April. accidit, ut sol non appareret, et stellae conspicerentur. > — Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, ed. Trausch, 1847, I, p. 66, notă / note Eclipsă reală, dar pe 9 aprilie: o săptămână mai devreme. ## Eclipsa care s-a mutat pe ziua căderii Constantinopolului O ramură a manuscriselor cronicii Cantacuzinilor, tipărită în ediția din 1960 după manuscrisul O, copiat pe la 1800, adaugă că în ziua în care turcii au luat Constantinopolul, marți 29 mai 1453, «făcutu-s-au într-ace zi și eclipsis soarelui». Nu a fost nicio eclipsă de Soare atunci. Cu exact o săptămână înainte, tot într-o marți, Luna a răsărit eclipsată deasupra orașului asediat: eclipsa parțială de Lună din 22 mai. O potrivire «exact la o săptămână» apare la o dată întâmplătoare în 1,5% din cazuri. Fraza aparține acestei redacții mai târzii, nu textului de bază al cronicii. > Făcutu-s-au într-ace zi și eclipsis soarelui, ca să cunoască toată lumea că s-au dat împărătească cetate în miinile păginilor. > — Letopisețul Cantacuzinesc, manuscrisul O / manuscript O, ed. Grecescu & Simonescu, 1960, anexa, p. 201 Nicio eclipsă de Soare. Eclipsa de Lună a fost pe 22 mai, cu o săptămână înainte. ## Moldova: cerul corect, anul greșit Nicolae Costin descrie o stea cu coadă ivită pe 10 decembrie (stil vechi), «lungă de cuprindea jumătate de cer», pornită jos «despre partea Țării Ungurești», care s-a ridicat zi de zi spre miazănoapte și a ținut «șapte săptămâni și patru zile, până la întâi a lui februarie». Descrierea se potrivește cu Marea Cometă din 1680: calculată din orbita ei, pe 20 decembrie (stil vechi), la zece zile după data lui Costin, capul stătea la 14° deasupra orizontului de apus al Iașului, la căderea serii, cu coada ridicată de la apus spre miazănoapte. Anul e greșit: Costin scrie 7188, adică decembrie 1679 (ediția tipărește alături «de la Hristos 1689», iar un paragraf mai jos 1679). Corect ar fi 7189. Tot cu un an mai devreme pune și Ureche cometa mare din noiembrie 1577 (la el, anul 7085). Așa ar ieși dacă un an «de la Hristos» ar fi fost transformat adunând 5508 și pentru lunile de toamnă, când trebuia 5509: o ipoteză sprijinită pe două cazuri, nu un fapt. Neculce pune eclipsa din 1699 marți, 12 septembrie, ziua pe care Costin o dă pentru predarea Cameniței. Costin o pune a doua zi, miercuri 13: Costin are dreptate. > La cursul anilor 7188, iară de la Hristos 1689 [sic], în luna lui Decemvrie 10 zile ivitu-s-au pre cer o stea cu coadă, căreia îi zic latinii cometa, adecă mătură. > — Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei, transcris în ortografia de azi / modern spelling; ed. Kogălniceanu, 1872, II, p. 20 Descrierea se potrivește cu cometa din 1680, dar anul scris corespunde lui 1679. ## Ce n-au scris: 25 iulie 1748 Pe 25 iulie 1748, pe la ora unu, Luna a acoperit 88% din discul Soarelui deasupra Brașovului, cu Soarele la 60° pe cer. Analele orașului pe anul acela s-au păstrat: un strungar căzut mort în biserică la Rusalii, o femeie căreia i s-a atârnat de gât piatra rușinii, plecarea unui regiment în august. Alte texte din Brașov notează ceva pe 24 iunie și pe 3 iulie, iar pe 29 iulie, la patru zile după eclipsă, «din nou multe lăcuste». Despre cer, nimic. Între 1520 și 1800, 10 eclipse mari (peste 80% din diametrul Soarelui, cu Soarele la cel puțin 10° pe cer) au trecut peste Brașov. Textele Transilvaniei notează 4: 1567 (cu o săptămână greșit), 1590, 1654 și 1699. Despre 1544, 1605, 1661, 1666, 1748 și 1793 tac; pentru 5 dintre ele, aceleași texte notează alte întâmplări cu cel mult o lună înainte sau după. Eclipsa din 1661 a notat-o doar un sas din Sibiu aflat atunci la Constantinopol. Tăcerea unui text păstrat nu înseamnă că nimeni n-a văzut eclipsa. > 1748 den 29. Juli fanden sich abermal viele Heuschrecken auf unsern … > — J. Teutsch, la patru zile după eclipsă / four days after the eclipse, Quellen IV (1903), leaf 200 Eclipsă mare, nenotată. ## Toate semnele, pe o singură linie Sus, fiecare însemnare din cronici, la anul ei, colorată după verdict. Jos sunt eclipsele de Soare calculate ca vizibile de la Brașov, cu mai mult de jumătate din diametrul Soarelui acoperit; cu cât e mai mare cercul, cu atât a fost acoperită o parte mai mare. Firele leagă o însemnare de eclipsa reală când data scrisă e greșită. ## Cât valorează o potrivire O potrivire nu dovedește nimic dacă s-ar fi produs oricum. Tabelul pune lângă fiecare tip de semn de câte ori se potrivește cerul real și de câte ori s-ar potrivi dacă data ar fi luată la întâmplare. Cometele și aurorele datate doar la an nu spun aproape nimic: în aproape jumătate din ani a fost o cometă undeva. Halourile, sorii dubli, focurile căzătoare și «semnele» fără descriere (111 însemnări) nu au niciun registru independent cu care să fie comparate. Sunt numărate și arătate, dar nu primesc verdict. ## Un an, un oraș: ce au scris cronicarii și ce a fost pe cer Alege un an între 1450 și 1800 și un oraș. Eclipsele sunt calculate chiar acum, pentru orașul ales, din elementele NASA; însemnările vin din toate cronicile, oriunde au fost scrise. ## Metoda și limitele ei Cronicile. Edițiile vechi, fără drepturi de autor: Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești (1891); Mihail Kogălniceanu, Cronicele României (1872–1874, Ureche, Miron și Nicolae Costin, Neculce, Muste, Enache Kogălniceanu și ceilalți); Magazinu istoricu pentru Dacia, tomul V (1847); Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, volumele IV–VII (1903–1918); Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum (1847–1848); Kemény, Deutsche Fundgruben I–II (1839–1840). Cronica Cantacuzinilor a fost citită în ediția critică din 1960. Nu au putut fi citite: tomurile I–IV din Magazinu istoricu (tipărite în alfabetul de tranziție, textul scanat e ilizibil), deci Radu Popescu, Radu Greceanu și Constantin Căpitanul lipsesc. Două liste întocmite separat. Doi compilatori (agenți Claude și Codex) au scos separat însemnările: 289 și 285, din care 271 comune (89% din reuniune). Cele 20 de semne pe care Moesz (1911) și Binder (1980) le citează din aceleași volume sunt toate în reuniune. Datele au fost citite apoi pe pagină și transcrise fără conversie; conversia o face un singur program. Două calcule. Eclipsele de Soare: elementele besseliene din Canonul NASA (Espenak și Meeus) și efemerida JPL DE422 prin Skyfield, fiecare cu propriul ΔT; diferă cu cel mult 0,013 din diametru. Eclipsele de Lună: Canonul NASA și Skyfield. Cometele: Pingré, Cométographie (1783–1784). Aurorele: catalogul Křivský și Pejml (1988), fără înregistrările maghiare atunci când semnul vine din Transilvania, ca să nu se confirme o cronică prin ea însăși. Regulile au fost fixate înainte de comparare, inclusiv toleranțele și testul cu date întâmplătoare. Ce s-a adăugat după prima privire la rezultate e marcat ca atare: lecturile «mutat cu zile, o săptămână sau o lună» (cinci lecturi încercate pe fiecare eclipsă ratată; din întâmplare s-ar aștepta cam o potrivire la trei seturi de opt, au ieșit șase), testul orelor și lista eclipselor mari nenotate, verificată prin citire. Orele scrise de cronicari sunt în general la mai puțin de o oră de cele calculate; asta sugerează observația directă, dar nu o dovedește. Ce nu arată pagina. Cerul desenat e luminat de partea neacoperită a Soarelui; lumina venită de dincolo de umbra Lunii nu e modelată, așa că aproape de totalitate orizontul real e ceva mai luminos; la totalitate pagina îi dă cerului, ca înlocuitor, o zecime de miime din lumina obișnuită (o alegere a paginii, nu o măsurătoare). Pentru eclipsele mari nenotate, faptul că un text păstrat nu le pomenește nu înseamnă că nimeni nu le-a văzut. ## Surse - I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesci până la Urechia (1891) https://archive.org/details/ioan-bogdan-vechile-cronice-moldovenesci-pana-la-urechia-texte-slave-cu-studiu-traduceri-si-note - M. Kogălniceanu, Cronicele României, ed. a II-a (1872–1874) https://archive.org/details/croniceleromanie13koga - Magazinu istoricu pentru Dacia, tomul V (1847) https://archive.org/details/magazinuistoric03unkngoog - Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, IV–VII (1903–1918) http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/178034 - Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, ed. Trausch (1847–1848) http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/152629 - J. Kemény, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens I–II (1839–1840) https://archive.org/details/deutschefundgrub01kem - Istoria Țării Românești 1290–1690. Letopisețul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu și D. Simonescu (1960) https://archive.org/details/LetopisetulCantacuzinesc - F. Espenak și J. Meeus, Five Millennium Canon of Solar / Lunar Eclipses (NASA) https://eclipse.gsfc.nasa.gov/SEpubs/5MCSE.html - JPL DE422 (efemerida planetară) https://ssd.jpl.nasa.gov/planets/eph_export.html - A. G. Pingré, Cométographie (1783–1784) https://archive.org/details/comtographieou001ping - L. Křivský și K. Pejml, Solar activity, aurorae and climate in Central Europe (1988), catalogul NOAA https://www.ngdc.noaa.gov/stp/space-weather/aurora-airglow/aurorae.dat - M. Stangl și U. Foelsche, Aurora observations from the Principality of Transylvania, Solar Physics 296 (2021) https://doi.org/10.1007/s11207-021-01811-7 - H. Hayakawa și alții, A great space weather event in February 1730, A&A 616 (2018) https://doi.org/10.1051/0004-6361/201832735 - Atmosfera desenată: modelul din «Albastrul de după apus» (Bruneton 2017) https://mariuscomper.uk/albastrul-de-dupa-apus/