# Ce căuta Europa la Sulina?

*Sulina, 1856 – 1939*

În 1856 Tratatul de la Paris a adus șapte puteri la gura Sulinei, cu un mandat de doi ani. Au stat 82 de ani, au arborat steagul propriu și au dus bara de la 9 la 24 de picioare de apă.

Marius Comper · 18 septembrie 2026

## Gura Sulinei, 1856–1902

Cinci momente din războiul de 82 de ani cu aluviunile: aceeași gură la 9, 19, 20,5 și 24 de picioare de apă, apoi canalul drept de 34 de mile din 1902. Alege o epocă și privește cum cresc digurile.

Fiecare adâncime de mai jos este o sondă din cercetările Britannica din 1902 și 1911; desenul este schematic, o lectură a numerelor, nu o hartă de navigație.

### 1856: Țărmul sălbatic (9 picioare)

O bară de 9 picioare, epave pe post de repere, 2.000 de nave pe an care încărcau din șlepuri în radă.

### 1861: Digurile (19 picioare)

Digul de nord 4.631 de picioare, cel de sud 3.000: bara scade la 19 picioare, iar planul Sfântu Gheorghe moare.

### 1876: Digul lung (20,5 picioare)

Digul de sud ajunge în dreptul farului de pe digul de nord: 20,5 picioare, neschimbate 15 ani, fără dragare.

### 1894: Digurile paralele (24 picioare)

Două diguri interioare îngustează fluviul la 500 de picioare: un șenal de 24 de picioare, lung de 5.200 de picioare, până în larg.

### 1902: Canalul drept (24 picioare)

Tăieturile se încheie: 34 de mile drepte la 18 picioare, de la Sulina la Ceatalul Sfântu Gheorghe.

## I. Tratatul

*1856 – 1865 · 1856–1865, cei doi ani care au ținut*

- Tratatul: 30 martie 1856
- Prima ședință: 4 noiembrie 1856, Galați
- Mandatul: doi ani, păstrați 82

La 30 martie 1856 Tratatul de la Paris a încheiat Războiul Crimeii și a plantat un experiment la gurile Dunării: o Comisie Europeană care să curețe barele în aval de Isaccea, cu doi ani la dispoziție, apoi desființată. S-a întrunit prima oară la 4 noiembrie 1856, la Galați, cu șapte puteri la masă și Moldova privind dintr-un scaun consultativ.

Delegatul englez a luat executivul, francezul administrația, iar inginerii au pornit la lucru cu bani turcești împrumutați. Prin 1860 traficul plătea un tarif al său, iar în 1866 Comisia s-a împrumutat pe piața liberă cu 10 la sută, zălogind taxele de navigație – un agent comun al națiunilor care se purta ca un stat cu vistierie.

Nimeni n-a desființat nimic. Actul public din 2 noiembrie 1865 a pus Comisia sub dreptul internațional și i-a prelungit viața cu cinci ani; ce trebuia să țină doi ani a ținut 82. Același tratat care redesenase Marea Neagră crease prima bucată de guvernare internațională care funcționa.

> să desemneze și să dispună executarea lucrărilor necesare în aval de Isaccea, pentru a curăța gurile Dunării și părțile vecine ale mării de nisipurile și celelalte piedici care le astupă ...
> – Tratatul de la Paris, articolul XVI (traducere)

**Între timp** Organismul-soră din amonte, Comisia Internațională, a redactat în noiembrie 1857 un act pe care nimeni nu l-a primit; a așteptat până după 1918.

## II. Inginerii

*1858 – 1902 · 1858–1902, războiul cu aluviunile*

- Digurile: 1858–1861, 4.631 și 3.000 de picioare
- Bara: 9 picioare în 1856, 24 în 1900
- Brațul: 45 de mile reduse la 34 în 1902

Doi ani s-au certat pe Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe; o comisie tehnică de la Paris a ales Sfântu Gheorghe cu canalul său de 17 picioare cu ecluze, iar în decembrie 1858 șase din șapte delegați au votat pentru el. Apoi au vorbit banii și politica, iar Comisia a făcut permanente lucrările provizorii de la Sulina: două diguri începute în 1858 și terminate în 1861, cel de nord lung de 4.631 de picioare, cel de sud de 3.000.

Bara a răspuns pe loc, de la 9 la 19 picioare de apă. Un far nou s-a ridicat la capătul digului de nord în 1865; în 1876 digul de sud a fost prelungit până în dreptul lui, iar adâncimea a ajuns la 20,5 picioare și a rămas acolo din 1879 până în 1895, fără nicio dragare. În 1894 două diguri paralele au îngustat fluviul la 500 de picioare, iar un șenal lung de 5.200 de picioare la 24 de picioare adâncime, lat de 300 de picioare între diguri și de 600 în afară, a dus navele în larg.

În amonte, brațul s-a opus la fel: 45 de mile de la Ceatalul Sfântu Gheorghe la mare, unsprezece coturi sub 1.000 de picioare de rază, zece bancuri mișcătoare de 8 la 13 picioare. Tăieturile și pereele l-au dus la 11 picioare în 1865, la 13 în 1871, la 15 în 1886, iar ultima tăietură, începută în 1898 și așteptată în 1902, a lăsat 34 de mile drepte la 18 picioare. Hartley a condus totul până în 1872; danezul Charles Kühl a executat lucrările după el.

> Intrarea pe brațul Sulina era un țărm sălbatic și deschis, presărat cu epave, ale căror coci și catarge, ieșite din bancurile de nisip scufundate, le arăta marinarilor singurul semn al șenalului celui mai adânc.
> – Charles Hartley, 1873 (traducere)

**Între timp** În 1855, 36 din 2.928 de nave au naufragiat; în 1865, doar 7 din 2.676.

## III. Enclava

*1865 – 1914 · 1865–1914, un stat fără teritoriu*

- Actul: 2 noiembrie 1865
- Steagul: cinci benzi, C.E.D. cu alb
- Brăila: 1883, la 11 mile în amonte de Galați

Actul public din 2 noiembrie 1865 a făcut Comisia de neatins: ofițerii, lucrările și fondurile ei stăteau sub ocrotirea dreptului internațional, iar fiecare anexă putea fi schimbată cu votul majorității, care lega pe loc fiecare membru. Arbora steagul propriu, ținea un spital pentru marinarii tuturor țărilor și nu răspundea în fața niciunui stăpân teritorial.

Londra a adăugat în 1871 doisprezece ani și a întins neutralitatea asupra personalului; Berlinul a primit în 1878 România ca țară liberă și a lungit jurisdicția cu 26 de mile, de la Isaccea la Galați, în deplină independență față de autoritatea teritorială. Londra a împins-o în 1883 cu alte 11 mile, până la Brăila, și a prelungit Comisia cu 21 de ani, până la 24 aprilie 1904, apoi tacit, din trei în trei ani.

Steagul spunea povestea în pânză: cinci benzi paralele, roșu, alb, albastru, alb și roșu, cea albastră de înălțime dublă, purtând C.E.D. cu alb. Sulina a încetat să fie un sat de circa 1.000 de suflete și s-a făcut oraș legat prin fire și luminat, cu un cimitir pe care scriitorul Jean Bart l-a numit, în 1899, Cimitirul viu.

> alcătuit din cinci benzi paralele ... așezate în următoarea ordine a culorilor: roșu, alb, albastru, alb și roșu, banda albastră având o înălțime dublă față de fiecare dintre celelalte benzi și purtând cu alb literele «C.E.D.»
> – Tratatul de la Galați, 1881, articolul VIII (traducere)

**Între timp** Între 1861 și 1881, 111 nave maritime au naufragiat la guri; între 1909 și 1929, doar 5.

## IV. Sfârșitul

*1918 – 1939 · 1918–1939, Sinaia*

- Curtea: 1926, pierdut la toate capetele
- Sinaia: 18 august 1938, în vigoare din mai 1939
- Belgrad: 18 august 1948

Comisia a lucrat mai departe în primii doi ani de război, Aliații și Puterile Centrale tot la aceeași masă, până când Tratatul de la București din 7 mai 1918 a prefăcut-o într-o Comisie a Gurilor doar pentru statele riverane. Învingătorii au desfăcut totul: convenția semnată la 23 iulie 1921 a reașezat Comisia Europeană peste guri și a dat în sfârșit Comisiei Internaționale din amonte un statut permanent.

România voia gurile încă din 1881, când regele Carol a cerut controlul numai de către funcționari români; respinsă în 1919 și 1921, a pierdut la toate capetele în fața Curții Permanente în 1926, care a dat Comisiei întreaga Dunăre maritimă. O anchetă a Ligii Națiunilor, condusă de Walker Hines, arăta în august 1925 că flota căra cu 25% mai mult tonaj decât înainte de război, dar traficul era doar 56% din normal.

Sfârșitul a venit ca tocmeală, nu ca verdict: Aranjamentul de la Sinaia din 18 august 1938 a intrat în vigoare în mai 1939 și a dat Dunărea de Jos unei administrații românești. O comisie de experți găsise Sulina aproape impracticabilă în 1938; Aranjamentul de la Viena a măturat administrația în 1940, iar Convenția de la Belgrad din 18 august 1948 a pus fluviul numai sub comisii riverane.

> Fără posesiuni teritoriale, rămâne totuși o entitate internațională distinctă, care stăpânește suveran apele largi ale Dunării.
> – Glen A. Blackburn, 1930 (traducere)

**Între timp** Comisia Dunării care i-a urmat stă la Budapesta din 1954.

## Condu Comisia

Patru decizii pe care Comisia le-a înfruntat cu adevărat, dintr-un buget care nu ajungea niciodată. Alege, apoi verifică la ingineri.

1. **Alegerea.** 1858: șase din șapte delegați au votat canalul Sfântu Gheorghe. Digurile provizorii ale lui Hartley de la Sulina spală deja 19 picioare. Comisia: *Digurile de la Sulina: începute în 1858, terminate în 1861, au dus bara de la 9 la 19 picioare și au îngropat planul canalului.*
2. **Banii.** 1866: vistieria e goală după războiul austro-prusac. Comisia: *Obligațiunile: împrumuturile turcești veneau neregulat, așa că Comisia și-a zălogit taxele cu 10 la sută și a ieșit complet solvabilă.*
3. **Digul.** 1876: bara de 19 picioare sugrumă noile vapoare. Comisia: *Digul: prelungit în 1876, a ținut 20,5 picioare din 1879 până în 1895, fără nicio dragare.*
4. **Adâncimea.** 1894: vapoarele cresc mereu peste bara de 20 de picioare. Comisia: *Digurile paralele: strâmtarea de 500 de picioare a dat un șenal de 24 de picioare, lung de 5.200 de picioare, iar dragarea a ajuns excepția.*

## Patru planșe ale Sulinei

Patru imagini, în ordinea poveștii: gurile, planșa inginerilor, placa farului, draga.

### Planșa 1867: Cele trei guri

- Gurile Dunării în 1867, desenate de Heinrich Kiepert.
- Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe: întreaga jurisdicție a Comisiei.
- Brațul Sulina, cel din mijloc, a ajuns cel navigabil.

### Planșa 1887: Sigiliul

- Sigiliul Comisiei pe coperta atlasului său, 1887.
- Tratatul de la Paris, 1856, articolul 16: mandatul în aur.
- Un trident peste monogramă: enclava semna ca un stat.

### Planșa 1870: Placa

- Placa Comisiei pe farul de la Sulina.
- Ridicat în 1869, terminat în noiembrie 1870.
- Fotografiat în 2010; enclava își semna lucrarea.

### Planșa 1894: Draga

- Percy Sanderson, dragă cu elice duble de 1.320 de tone.
- Construită în 1894 de Wm. Simons din Renfrew pentru Comisie.
- Gravată pentru Britannica din 1911: războiul cu mâlul în imagini.

Imagini via Wikimedia Commons (domeniu public sau CC BY-SA cu credit). Datele sunt repere de planșă.

## Comisia în șase numere

Fiecare număr de mai jos vine din istoriile și cercetările citate. Anii sunt șira spinării Comisiei, 1856–1939.

- **1.856** – Tratatul de la Paris plantează Comisia
- **1.861** – digurile duc bara la 19 picioare
- **1.865** – Actul public pune Comisia sub scut
- **1.883** – jurisdicția ajunge la Brăila
- **1.902** – tăieturile se încheie, 34 de mile drepte
- **1.939** – Sinaia intră în vigoare, România preia

## Patru lucruri pe care lumea le greșește

### Sulina a fost doar românească

Fals: timp de 82 de ani gurile au răspuns în fața a șapte puteri sub steagul propriu C.E.D., iar România a stat ca membru plin abia după 1878. Controlul românesc începe în mai 1939, cu Sinaia – nu în 1856.

### Lucrările au durat doi ani

Fals: doi ani era mandatul din articolul XVIII. Numai digurile au durat 1858–1861, tăieturile au mers până în 1902, iar bara a avut nevoie de îngrijire în toți cei 82 de ani.

### România a controlat mereu gurile

Fals: Bucureștiul a pierdut la toate capetele în fața Curții Permanente în 1926, care a dat Comisiei întreaga Dunăre maritimă. Controlul a venit prin înțelegere, în 1938–1939, nu de drept.

### Comisia n-a lăsat nimic în urmă

Fals: o bară adâncită de la 9 la 24 de picioare, epave reduse de la 36 în 1855 la 7 în 1865, farul din 1870 cu placa lui și Cimitirul viu din 1899 – plus sistemul de convenții care cârmuiește fluviul și azi.

## Surse și metode

Instituțiile urmează cele două istorii ale Comisiei, engleză și română, verificate dată cu dată; fiecare adâncime, lungime, tonaj și sumă vine din Encyclopaedia Britannica din 1902 și 1911, amândouă în domeniul public. Picioarele rămân picioare, cu echivalenții metrici arătați ca aritmetică.

Datele de zile sunt peste tot pe stil nou; numele orașelor urmează epoca – Galațiul și Ibrăila din surse, Galați și Brăila azi. Același Tratat de la Paris e povestit dinspre diplomat într-o pagină-soră a acestui site.

Ce contestă sursele rămâne afară: niciun an al morții lui Hartley, nicio pretenție de 249 km, nicio sondă modernă, niciun pasaj memorialistic sub drept de autor. Desenele sunt lecturi schematice ale datelor, niciodată prezentate drept hărți.

### Gura

- [Desen schematic după datele Britannica 1902/1911: adâncimi, diguri și tăieturi 1856–1902, nu hartă de navigație](https://en.wikisource.org/wiki/Page:1902_Encyclop%C3%A6dia_Britannica_-_Volume_27_-_CHI-ELD.pdf/414)

### Tratatul

- [Tratatul de la Paris 1856: trei guri, mandat de 2 ani, 82 de ani de existență; Actul public din 2 noiembrie 1865](https://en.wikipedia.org/wiki/European_Commission_of_the_Danube)
- [Tratatul din 18/30 martie 1856; prima ședință 4 noiembrie 1856 la Galați; 7 puteri; executivul englez, administrația franceză](https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83_a_Dun%C4%83rii)

### Inginerii

- [Gura de vărsare: 9 picioare (1856), 19 (1871), 20,5 (1876, neschimbat 1879–1895), canal de 5.200 de picioare la 24 de picioare (1894)](https://en.wikisource.org/wiki/Page:1902_Encyclop%C3%A6dia_Britannica_-_Volume_27_-_CHI-ELD.pdf/414)
- [Digurile 1858–1861 (nord 4.631, sud 3.000 de picioare), 9 la 19 picioare; farul din 1865; 36 de epave (1855) și 7 (1865); Hartley 1873](https://en.wikisource.org/wiki/Page%3AEB1911_-_Volume_07.djvu%2F846)
- [Brațul de 45 de mile, 11 picioare (1865), 15 (1886), 34 de mile drepte la 18 picioare (1902); 450.000 și 1.800.000 de tone; Hartley–Kühl](https://en.wikisource.org/wiki/Page:1902_Encyclop%C3%A6dia_Britannica_-_Volume_27_-_CHI-ELD.pdf/414)

### Enclava

- [Steagul C.E.D. în 5 benzi, spitalul marinarilor, Londra 1871, Berlin 1878, Londra 1883; 111 epave (1861–1881) și 5 (1909–1929)](https://en.wikipedia.org/wiki/European_Commission_of_the_Danube)
- [Farul din 1869, orașul de 1.000 de locuitori, lumina electrică, spitalul gratuit; Jean Bart 1899, Cimitirul viu](https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83_a_Dun%C4%83rii)

### Sfârșitul

- [București 7 mai 1918, convenția din 23 iulie 1921, raportul Hines 1925, Curtea din 1926, Sinaia 18 august 1938, mai 1939](https://en.wikipedia.org/wiki/European_Commission_of_the_Danube)
- [Administrația Dunării de Jos 1938–1940, Aranjamentul de la Viena 1940, Convenția de la Belgrad 18 august 1948](https://ro.wikipedia.org/wiki/Comisia_European%C4%83_a_Dun%C4%83rii)

### Jocul

- [Cărțile de joc refac deciziile din Britannica 1902/1911 și din cele două istorii ale Comisiei](https://en.wikisource.org/wiki/Page:1902_Encyclop%C3%A6dia_Britannica_-_Volume_27_-_CHI-ELD.pdf/414)

### Cele patru planșe

- [Kiepert 1867, sigiliul atlasului Comisiei 1887, placa din 1870, draga din 1894, via Wikimedia Commons](https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Sulina)

---

Text, desene și ilustrații de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/) · https://mariuscomper.uk/sulina-1856/