mariuscomper.uk English

Tărtăria, județul Alba · 1961

Tăblițele de la Tărtăria: scriere sau semne?

În 1961, echipa lui Nicolae Vlassa a scos dintr-o groapă de la Tărtăria trei tăblițe de lut nears, zgâriate cu semne. Oase atribuite aceleiași depuneri au fost datate la 5370–5140 î.Hr. (68,2%), dar legătura stratigrafică dintre oase și tăblițe este nesigură; tăblițele nu au o datare directă. Dacă asocierea e corectă, socoteala dă circa 1.900 de ani înaintea primelor semne de la Uruk.

Marius Comper · 19 septembrie 2026

  • 3 tăblițe
  • 26 de statuete
  • 6 cm în diametru
  • 65 de ani de ceartă

Cercetează semnele Vezi cronologia

Cele trei tăblițe, scheme simplificate (nu probe)

5370–5140î.Hr.: oase atribuite depuneriităblițele: fără datare directă

Cele trei tăblițe, scheme simplificate (nu probe)

Groapa de la Tărtăria

Satul Tărtăria e la vreo 30 de kilometri de Alba Iulia. În 1942–1943, Kurt Horedt a deschis aici tranșeele A–F; în 1961, Nicolae Vlassa, arheolog la muzeul din Cluj, a deschis tranșeele G–H și a dat peste o groapă interpretată de unii drept rituală.

În depunere zăceau trei tăblițe de lut nears, 26 de statuete de lut și de piatră, o brățară de scoică și oasele rupte și răvășite ale unui adult, poreclit „Milady Tărtăria”. Alături: idoli de lut și de alabastru. Ajunse la muzeu, tăblițele au fost curățate într-o baie de acid clorhidric și impregnate în autoclav pentru conservare; tratamentul a compromis alte teste care ar fi putut ajuta la datarea ori caracterizarea pieselor. Lutul mineral nu poate fi datat în mod obișnuit prin radiocarbon: datate au fost oase atribuite depunerii, nu tăblițele.

Vlassa a publicat descoperirea în 1963, în revista Dacia, și a datat groapa între 2900 și 2700 î.Hr., după asemănările cu tăblițele de la Uruk și Djemdet Nasr. Analizele de mai târziu au dat oasele atribuite depunerii înainte de 4000 î.Hr., cu vreo 1.300 de ani mai devreme decât se aștepta el; proba Rome-1631, calibrată, dă 5370–5140 î.Hr. (68,2%), 5470–5060 (95,4%), 5480–5030 (99,7%). Tăblițele însele nu au datare directă, iar legătura lor stratigrafică cu oasele e nesigură. A trecut mai bine de o jumătate de veac de atunci, iar dosarul nu s-a închis.

Tăblița rotundă de lut, cu perforație sus și semne incizate în patru cadrane, pe fond negru.
Tăblița rotundă: 6 cm în diametru, cu perforație și semne pe o singură față. Tăblița rotundă, fotografie · Wikimedia Commons
Lespezi de piatră cioplite cu semne vechi, înălțate ca monument pe un câmp verde, sub cer albastru.
Monumentul de la Tărtăria, lângă locul descoperirii din 1961. Monumentul de la Tărtăria · Wikimedia Commons

Cele trei tăblițe, semn cu semn

Planșele sunt scheme simplificate, nu probe: desenul urmărește doar contururile vizibile în fotografie, iar desenele publicate nu coincid asupra unor semne. Unele semne presupuse pot fi zgârieturi, iar tratamentul cu acid a modificat contururile. Alege un semn ca să vezi ce se observă și ce întrebare rămâne deschisă. Niciuna dintre note nu e o descifrare.

Tăblița rotundă
Tăblița rotundă · 6 cm, cu perforație, semne în patru cadrane

Alege un semn de pe planșă.

Toate notele, pe scurt
Semnul cu trepte
Ce se vede: Trei bare orizontale între două linii verticale, trasate ferm. Ce nu se știe: E un semn unitar sau mai multe semne alăturate? Desenele publicate nu coincid aici.
Semnul în formă de D
Ce se vede: Un contur rotunjit, închis pe o latură dreaptă. Ce nu se știe: Forma se repetă în corpus; repetarea singură nu arată că semnul avea un înțeles.
Pieptenele
Ce se vede: O bară cu dinți paraleli, ca un pieptene. Ce nu se știe: Pieptenii ar putea fi socoteli de olar; dovada lipsește.
Șirul de semne în formă de D
Ce se vede: Semne rotunjite și închise, înșiruite pe un rând. Ce nu se știe: Ordinea și direcția de citire nu se pot stabili din piesă.
Bucla
Ce se vede: Linii scurte paralele, grupate compact. Ce nu se știe: E un semn de sine stătător sau o umplutură decorativă?
Chevroanele duble
Ce se vede: Două perechi de unghiuri alăturate. Ce nu se știe: Motivul se repetă pe multe obiecte; rostul lui aici e neclar.
Zăbrelele
Ce se vede: Trei linii verticale tăiate de două linii orizontale. Ce nu se știe: E o singură figură sau linii suprapuse?
Motivul cu linii încrucișate
Ce se vede: Linii verticale peste care se încrucișează două diagonale. Ce nu se știe: Colțul dreapta-jos e redat diferit de la un desen publicat la altul.
Tăblița dreptunghiulară simplă
Tăblița dreptunghiulară simplă · Fără perforație: animal cu coarne, figură neclară, motiv vegetal

Alege un semn de pe planșă.

Toate notele, pe scurt
Animalul cu coarne
Ce se vede: Un corp patrulater cu picioare, coarne și bot ascuțit. Ce nu se știe: E un animal anume sau o schemă? Asemănarea cu alte culturi nu cântărește nimic singură.
Figura neclară
Ce se vede: Un contur vertical cu cap rotund și membre schițate. Ce nu se știe: Fără un text complet, figura rămâne mută.
Motivul ramificat
Ce se vede: O tijă verticală cu ramuri simetrice. Ce nu se știe: Semn vegetal, socoteală sau decor? Piesa nu spune.
Tăblița dreptunghiulară cu perforație
Tăblița dreptunghiulară cu perforație · Perforație la mijloc, panouri cu semne pe ambele laturi

Alege un semn de pe planșă.

Toate notele, pe scurt
Perforația
Ce se vede: O perforație rotundă, cu marginile netezite, într-o zonă fără semne. Ce nu se știe: O perforație nu arată cum era purtată piesa, dacă era purtată.
Motivul cu coarne
Ce se vede: Un contur ca un scut, cu două coarne arcuite. Ce nu se știe: E un cap de animal sau o schemă geometrică? Interpretarea ca animal e o ipoteză.
Adânciturile rotunde
Ce se vede: Mici adâncituri rotunde, aliniate pe un rând. Ce nu se știe: Sunt semne intenționate, urme de folosire sau deteriorări?
Motivul în formă de jug
Ce se vede: Un dreptunghi împărțit, cu o bază rotunjită. Ce nu se știe: Forma se regăsește în corpus; funcția ei aici rămâne deschisă.

Două cronologii

Mileniile dinaintea erei noastre și cei 65 de ani de ceartă de după 1961.

Oase atribuite depunerii: 5370–5140 î.Hr. (68,2%); tăblițele: fără datare directă; Uruk: circa 3400 î.Hr. Dacă asocierea oaselor cu tăblițele e corectă, socoteala dă circa 1.900 de ani. 55005000450040003500 î.Hr. dacă asocierea e corectă: circa 1.900 de ani oase atribuite · 5370–5140 tăblițe · fără dată directă Uruk · circa 3400
Oase atribuite depunerii: 5370–5140 î.Hr. (68,2%); tăblițele: fără datare directă; Uruk: circa 3400 î.Hr. Dacă asocierea oaselor cu tăblițele e corectă, socoteala dă circa 1.900 de ani.

Mileniile

  1. 5400 î.Hr.

    Începe cultura Vinča

    Sate de agricultori în Balcani și în Transilvania, cu olărie fină și semne zgâriate pe vase.

  2. 5370–5140 î.Hr.

    Oasele atribuite depunerii

    Data oaselor, nu a tăblițelor: 6310±65 BP, calibrat la 5370–5140 î.Hr. (68,2%). Legătura stratigrafică e nesigură; tăblițele nu au datare directă.

  3. mileniul VI î.Hr.

    Dispilio, Grecia

    Tăbliță de lemn cu semne, găsită lângă Kastoria în 1993. Studiul din 2024 a datat lemnele de construcție ale așezării, nu obiectul cu semne.

  4. 4500–4000 î.Hr.

    Grosul simbolisticii Vinča

    Răstimpul în care e datat grosul simbolisticii Vinča. Catalogul DatDas adună, separat, 5.421 de ocurențe de semne.

  5. 3500 î.Hr.

    Semnele ies din uz

    În jur de 3500 î.Hr., semnele și obiectele lor ies din uz.

  6. circa 3400 î.Hr.

    Uruk, Sumer

    Proto-cuneiforma: tăblițe de contabilitate într-un sistem organizat de înregistrare. Dacă el codifica deja vorbirea e dezbătut.

  7. Mileniul IV î.Hr.

    Gradeșnița, Bulgaria

    Tăblițe de lut cu semne, găsite în 1969, păstrate la muzeul din Vrața.

  8. Djemdet Nasr

    Perioada de comparație

    Sfârșitul mileniului IV și începutul mileniului III: scrierea cu care Vlassa și-a asemănat tăblițele.

Cearta

  1. 1875

    Torma la Turdaș

    Zsófia Torma sapă la Turdaș și găsește primele cioburi cu semne necunoscute.

  2. 1908

    Vasić la Vinča

    Miloje Vasić găsește semne asemănătoare lângă Belgrad, la 245 de kilometri de Turdaș.

  3. 1942–1943

    Horedt la Tărtăria

    Kurt Horedt deschide tranșeele A–F pe dealul de la Tărtăria.

  4. 1961

    Vlassa găsește tăblițele

    Tranșeele G–H dau la iveală groapa: 3 tăblițe, 26 de statuete, oasele.

  5. 1963

    Publicarea

    Vlassa publică în Dacia și datează groapa între 2900 și 2700 î.Hr.

  6. 1965

    Milojčić preia ștafeta

    Vladimir Milojčić scrie despre tăblițe în Germania și le apără însemnătatea.

  7. 1967

    Hood strică potriveala

    Sinclair Hood arată că forma tăblițelor nu se potrivește cu cele din Djemdet Nasr.

  8. 1981

    Catalogul Winn

    Shan Winn adună 210 tipuri de semne Vinča.

  9. 1993

    Dispilio iese la lumină

    Echipa lui Hourmouziadis găsește tăblița de lemn de lângă Kastoria.

  10. 2013

    Acuzația de fals

    Erika Qasim sugerează în Das Altertum că Vlassa și Milojčić ar fi falsificat tăblițele.

  11. 2016

    Replica cu microscopul

    Attila László arată urmele de pământ din șanțurile semnelor: tăblițele au zăcut îndelung în pământ.

  12. 2024

    Dispilio: așezarea ancorată

    Dendrocronologia și furtuna solară din 5259 î.Hr. ancorează fazele așezării. Tăblița cu semne nu e datată independent.

Cinci întrebări deosebite

Autenticitatea, cronologia, clasificarea semnelor, funcția lor și codificarea vorbirii sunt întrebări deosebite. Nimeni n-a descifrat semnele.

Cuvintele, o singură dată

Scriere
reprezentarea sistematică a vorbirii. Numai ea e „scriere” pe această pagină.
Notație semasiografică
mesaj convențional care nu codifică vorbirea, ca un indicator rutier.
Semn, simbol
marcă al cărei înțeles e nesigur.

  1. Sunt piesele autentice?

    Argument puternic pentru vechime, nu certitudine.

    László și colaboratorii citesc urmele de sol din incizii ca dovadă a zacerii îndelungate în pământ; Qasim sugerase în 2013 un fals modern. Documentarea lacunară a săpăturii lasă contextul exact nesigur.

  2. Țin tăblițele de depunerea datată?

    Nesigur.

    Oasele atribuite gropii dau 6310±65 BP, calibrat la 5370–5140 î.Hr. (68,2%), dar legătura stratigrafică cu tăblițele nu e dovedită. Vlassa însuși le datase între 2900 și 2700 î.Hr.

  3. Sunt semnele deliberate și convenționale?

    Dezbătut.

    Catalogul DatDas numără 5.421 de ocurențe, 1.178 de inscripții și 971 de obiecte, iar Winn distinge 210 tipuri: forme reluate (Merlini). Scepticii cer dovada convenției: forma singură nu arată un înțeles (Renfrew, Milisauskas).

  4. Înregistrează semnele informații?

    Dezbătut.

    Ipoteze: mărci de proprietar (Garašanin, Srejović), socoteli de olar (pieptenii), posibilă notație semasiografică (Mäder 2019: 29,5%), ofrande votive (Gimbutas).

  5. Codifică semnele vorbirea?

    Nedovedit.

    Haarmann și Gimbutas vorbesc de o scriere dunăreană, alături de Merlini, Marler și Lazarovici; Anthony leagă primele notații de ritual, ca în China timpurie. Folosirea rituală nu exclude scrierea.

Unde s-a ajuns

László și colaboratorii consideră urmele de sol din incizii un argument puternic împotriva unui fals modern; documentarea incompletă a descoperirii lasă însă nesigure contextul exact și data pieselor. Până la o datare directă sau o descifrare acceptată, întrebarea din titlu rămâne deschisă.

Dacă nu e scriere, ce e?

Cinci răspunsuri care circulă, de la cel mai lumesc la cel mai solemn. Niciunul nu e dovedit; toate au nume în spate. Folosirea rituală nu exclude scrierea: primele caractere chinezești au slujit puterea sacră, nu administrația.

  1. Mărci de proprietar

    Milutin Garašanin și Dragoslav Srejović: semnele spun „al lui X”. Unele apar numai pe fundul oalelor și sunt unice: conținut, loc sau meșter.

  2. Numere de olar

    Pieptenii, cam o șesime din toate semnele, ar putea fi socoteli: cât face oala sau ce e în ea.

  3. Semne rituale

    Marija Gimbutas le vedea ofrande votive: cereri și făgăduințe îngropate după ceremonie. David Anthony adaugă paralela chineză: primele caractere au slujit puterea sacră, nu administrația.

  4. Posibilă notație semasiografică

    O numărătoare din 2019 împarte semnele în 59% mărci de oală, 11,5% ornamente și 29,5% posibilă notație semasiografică: mesaj fără limbă, ca un indicator rutier.

  5. Imitații? Nu se leagă.

    S-a propus și copierea nepricepută a unei culturi înaintate, dar atunci nu exista nicio cultură știutoare de carte de la care să copiezi.

Un ciob de oală cu un semn adânc în formă de M, așezat pe o suprafață deschisă la culoare.
Ciob Vinča cu semnul M: catalogul DatDas numără peste 85% inscripții cu câte un singur semn. Ciob Vinča cu semnul M · Wikimedia Commons

Șase întrebări, fără ocolișuri

Adevărat sau fals? Răspunde, apoi deschide cartea.

  1. 1

    Vechimea

    Oasele atribuite depunerii de la Tărtăria sunt mai vechi decât proto-cuneiforma de la Uruk.

    Vezi răspunsul

    Adevărat. Oasele dau 5370–5140 î.Hr., iar Urukul circa 3400 î.Hr.; socoteala de circa 1.900 de ani e valabilă numai dacă asocierea oaselor cu tăblițele e corectă.

  2. 2

    Datarea

    Tăblițele au fost datate direct cu radiocarbon.

    Vezi răspunsul

    Fals. Lutul mineral nu poate fi datat în mod obișnuit prin radiocarbon, iar baia de acid și impregnarea au compromis alte teste. Datate au fost oasele atribuite depunerii: 5370–5140 î.Hr.

  3. 3

    Forma

    Toate cele trei tăblițe sunt dreptunghiulare.

    Vezi răspunsul

    Fals. Două sunt dreptunghiulare și una rotundă, de 6 cm; două dintre ele au perforație.

  4. 4

    Mulțimea

    Majoritatea inscripțiilor Vinča au un singur semn.

    Vezi răspunsul

    Adevărat. Catalogul DatDas numără peste 85% inscripții cu câte un singur semn, de obicei pe ceramică.

  5. 5

    Publicarea

    Vlassa a publicat descoperirea în același an, 1961.

    Vezi răspunsul

    Fals. Publicarea a venit în 1963, în revista Dacia, la 2 ani după săpătură.

  6. 6

    Falsul

    Tăblițele s-au dovedit falsuri moderne.

    Vezi răspunsul

    Fals. În 2016, László și colaboratorii au arătat că urmele de sol din incizii sunt un argument puternic împotriva unui fals modern; contextul exact și data pieselor rămân nesigure.

Surse și metodă

Faptele despre descoperire vin din articolul lui Attila László, Dacia, 2016, citit integral, și din sinteze enciclopedice citite la 19 septembrie 2026. Totalurile DatDas, Winn și Mäder, ca și datele comparațiilor (Uruk, Gradeșnița, Karanovo), sunt citate prin sinteze, neverificate în lucrările de origine; registrul de dovezi marchează fiecare statut.

Anii dinaintea erei noastre sunt numere publicate, nu măsurători proprii: scriptul de verificare reface doar diferențele 5370–5140, 5470–5060, 5480–5030 și le caută capetele pe pagină. Planșele sunt scheme simplificate, etichetate ca atare: desenele publicate nu coincid, unele semne presupuse pot fi zgârieturi, iar tratamentul cu acid a modificat contururile.

Descoperirea

Semnele

Dezbaterea

Imagini