Răspunsul pe scurt

Dovezile citate aici nu ajung nici pentru „telefonul a provocat criza”, nici pentru „nu contează”.

Tristețea persistentă a crescut în datele americane: procentul liceenilor care spun că s-au simțit, aproape zilnic, două săptămâni la rând, atât de triști sau fără speranță încât au renunțat la activități obișnuite a oscilat între 33,9% și 36,7% la fete în 1999–2011 și a ajuns la 52,6% în 2023; la băieți, de la 21,5% în 2011 la 27,7% în 2023 (CDC). Creșterea este reală în aceste date. Două linii care urcă împreună nu arată însă cauza. Jonathan Haidt, Zach Rausch și Jean Twenge concluzionează, provizoriu, că există o legătură cauzală; Candice Odgers scrie, într-o recenzie din Nature, că cercetătorii au găsit „un amestec de asocieri inexistente, mici și variabile”; Orben și Przybylski au socotit legătura „prea mică pentru a justifica schimbări de politici”.

Dovezile se împart în trei: ce arată sondajele (legături mici în medie, mai mari la utilizarea intensă), ce arată experimentele (efecte mici în metaanaliza pe studenți și adulți; la minori, puține dovezi, între ele un efect moderat, pe două săptămâni, al reducerii ecranelor în general) și ce arată interdicțiile din școli (nicio încercare randomizată; rezultate amestecate).

−0,035mediana celor 372 de analize ale aceluiași sondaj; 356 sunt negative, 323 diferă semnificativ de zero
49,8% față de 32,0%dintre fete spun că au fost triste sau fără speranță: cele care folosesc dispozitive cinci ore sau mai mult pe zi, față de cele sub o oră (la băieți: 30,9% față de 16,5%); 2007–2015 la un loc, iar întrebarea despre dispozitive s-a lărgit în 2013
23,4 anivârsta medie a participanților din cele 32 de articole despre experimente de reducere a rețelelor sociale (5.544 de persoane), toți studenți sau adulți

În sondajul american analizat aici, legătura este mică în medie și, în aproape toate analizele, de același semn: mai mult timp pe ecrane, răspunsuri mai nefavorabile. Alte sinteze dau de la aproape zero până la r = 0,10–0,15. Cauza nu poate fi stabilită din sondaje, iar experimentele pe adolescenți sunt puține și mici. Aceste date nu stabilesc dacă telefoanele au provocat creșterea tristeții la adolescenți și nici efectele lor pe termen lung.

Tendința, pe care se sprijină ambele tabere

Procentul liceenilor americani care au răspuns „da” la întrebarea despre tristețea persistentă, pe sexe, în fiecare an al sondajului național (CDC). Linia a stat aproape pe loc până în 2011 și a urcat după aceea. Sondajul din 2021 a fost aplicat în toamnă, nu în primăvară ca de obicei, din cauza pandemiei (CDC).

An	Toți	Fete	Băieți
1999	28,3	35,7	21,0
2001	28,3	34,5	21,6
2003	28,6	35,5	21,9
2005	28,5	36,7	20,4
2007	28,5	35,8	21,2
2009	26,1	33,9	19,1
2011	28,5	35,9	21,5
2013	29,9	39,1	20,8
2015	29,9	39,8	20,3
2017	31,5	41,1	21,4
2019	36,7	46,6	26,8
2021	42,3	56,6	28,6
2023	39,7	52,6	27,7

Aceleași date, 372 de analize

Un studiu din 2019 (Orben și Przybylski, Nature Human Behaviour) a rulat toate analizele justificabile pe trei seturi mari de date și a concluzionat că ecranele explică cel mult 0,4% din variația stării de bine, „prea puțin pentru a justifica schimbări de politici”. Setul cu cele mai puține analize, sondajul american YRBS (75.083 de elevi, 2007–2015), are 372 de analize. Fiecare punct de mai jos este una.

β este panta standardizată a legăturii dintre timpul pe ecrane și răspunsurile la cinci întrebări din sondaj (fără control, este chiar corelația dintre ele): 0 înseamnă nicio legătură, iar valorile negative arată că mai mult timp petrecut în fața ecranelor este asociat cu răspunsuri mai nefavorabile. Cele 372 de analize au fost refăcute cu cod propriu pe fișierele CDC și coincid, rând cu rând, cu tabelul publicat al autorilor.

Cele cinci întrebări ale sondajului: s-a simțit trist sau fără speranță aproape zilnic, două săptămâni la rând; s-a gândit serios la suicid; a făcut un plan; a încercat; a avut nevoie de îngrijire medicală după o încercare. Sunt întrebări de sondaj, iar valorile sunt coeficienți de legătură, nu numere de cazuri.

Dacă subiectul te privește personal: Telefonul Copilului, 116 111 (luni–vineri, 10:00–20:00, gratuit), iar în urgență 112; detalii mai jos, la „Unde se poate cere ajutor”.

Critica: autorii studiului „au luat șase decizii analitice care au dus la mărimi mai mici ale efectului”, iar concluziile lor contrastează cu „diferențele importante din punct de vedere practic” găsite de alte analize ale acelorași date, „mai ales pentru rețelele sociale la fete” (Twenge și colab., 2020).

Dacă se schimbă filtrele, se schimbă și rezultatul: de aceea contează să se vadă toate analizele, nu una aleasă. Criticii (Twenge, Haidt, Joiner și Campbell, 2020) spun că deciziile analitice ale autorilor au dus la mărimi mai mici; autorii (Orben și Przybylski, 2020) răspund că criticii au concluzionat „incorect” că asocierile mici sunt produsul acestor decizii și aduc analize suplimentare. Panoul arată cât se mișcă rezultatul când se schimbă ce intră la „ecrane”, ce întrebări contează, fete și băieți separat, anul sondajului.

Medii pe categorii

Mediana β a celor 372 de analize, pe sex și pe ce se măsoară la ecrane (YRBS 2007–2015, necorectat pentru ponderi). La televizor, fetele au un coeficient aproape de zero; la dispozitive, coeficientul fetelor este puțin mai mare decât al băieților (diferență mică); la media celor două ecrane și pe ansamblul celor 372 de analize, coeficientul este mai mare la băieți.

Ecran	Toți	Fete	Băieți
Toate cele 372	−0,035	−0,033	−0,059
Televizor	−0,012	0,000	−0,028
Dispozitive	−0,071	−0,084	−0,075
Media celor două	−0,049	−0,056	−0,067
Negative	356	310	372
Semnificativ negative	323	261	364

Pe întrebări luate separat, cu dispozitive și fără control (β, fete / băieți): trist sau fără speranță −0,100 / −0,084; gânduri suicidare −0,087 / −0,077; plan −0,085 / −0,074; încercare −0,064 / −0,054; îngrijire medicală după încercare −0,028 / −0,036.

Procentul elevilor care răspund „da” la întrebarea despre tristețe, după orele pe zi

Un singur coeficient pentru toți nu arată cum diferă legătura după timpul de utilizare. Când elevii sunt grupați după orele petrecute pe dispozitive într-o zi obișnuită de școală, procentul celor care răspund „da” la întrebarea despre tristețea persistentă nu crește uniform: la fete este aproape același între „deloc” și două ore, apoi urcă până la 49,8% la cinci ore sau mai mult; la băieți urcă de la 16,5% (sub o oră) la 30,9%. Mediile sunt ponderate cu ponderile sondajului (2007–2015 la un loc).

Ore pe zi	Fete	n	Băieți	n
deloc	33,8 (32,4–35,2)	7.771	19,2 (17,6–20,9)	4.708
sub 1 oră	32,0 (29,9–34,1)	6.771	16,5 (15,2–17,8)	6.585
1 oră	32,2 (30,3–34,2)	5.145	17,6 (16,4–18,9)	5.333
2 ore	34,8 (33,1–36,6)	5.435	19,6 (18,4–20,8)	6.327
3 ore	39,7 (37,3–42,1)	3.948	20,3 (18,8–21,7)	4.874
4 ore	43,9 (41,1–46,7)	2.312	22,5 (20,1–24,9)	2.829
5 ore sau mai mult	49,8 (47,5–52,0)	5.045	30,9 (29,1–32,7)	5.326

Întrebarea despre dispozitive a avut alt conținut în ani diferiți: în 2007–2011 vorbea despre jocuri video sau calculator; din 2013 numără explicit și telefonul, tabletele și rețelele sociale. De aceea anii nu se compară direct. La televizor, diferențele între grupuri sunt mai mici (9,1 puncte procentuale la fete, 9,0 la băieți, față de 17,8 și 14,4 la dispozitive). Forma nu este strict crescătoare: la băieți, procentul la „deloc” este mai mare decât la „sub o oră”.

Ce nu rezultă de aici: nu rezultă că orele pe dispozitive provoacă tristețea. Elevii care stau cinci ore sau mai mult pe zi pe dispozitive pot diferi în multe alte privințe, iar tristețea poate duce la mai mult timp pe ecrane. Datele sunt dintr-un singur moment (fiecare elev a răspuns o singură dată), deci nu arată ce a precedat ce.

Rețelele sociale: întrebarea directă din 2023

Sondajul din 2007–2015 nu avea o întrebare despre rețelele sociale separat de jocuri și calculator. Cel din 2023 are: „Cât de des folosești rețelele sociale?” Dintre cele opt variante de răspuns, la fete procentul celor care spun că au fost triste sau fără speranță este de 52,1% la „de mai multe ori pe zi” și de 58,7% la „mai des de o dată pe oră”; la băieți, de 28,4% și de 32,8%. La cei care nu folosesc deloc rețelele sociale, intervalele de încredere sunt foarte largi (32,6–60,3% la fete, 375 de eleve; 11,4–35,5% la băieți, 672 de elevi), deci nu arată o diferență sigură; la fete, procentul la „nu folosește” (46,5%) este mai mare decât la „o dată pe zi”, tot cu interval larg.

Tabelul din spatele graficului

Cât de des	Fete	n	Băieți	n
nu folosește	46,5 (32,6–60,3)	375	23,4 (11,4–35,5)	672
de câteva ori pe lună	38,6 (20,6–56,7)	121	31,2 (11,4–51,0)	269
o dată pe săptămână	45,2 (22,0–68,4)	97	28,2 (20,1–36,4)	121
de câteva ori pe săptămână	47,7 (39,4–56,1)	309	22,6 (16,8–28,4)	386
o dată pe zi	40,0 (32,5–47,4)	328	21,1 (14,6–27,6)	565
de mai multe ori pe zi	52,1 (48,3–55,9)	3.039	28,4 (26,2–30,6)	2.791
o dată pe oră	56,4 (48,9–63,9)	542	24,0 (18,0–30,0)	622
mai des de o dată pe oră	58,7 (55,1–62,3)	2.628	32,8 (29,7–35,9)	2.119

Ponderea celor care răspund: la fete 42,0% la „de mai multe ori pe zi” și 39,7% la „o dată pe oră sau mai des”; la băieți 38,5% și 34,4%.

Limite: pentru 24,4% dintre elevi nu există un răspuns înregistrat la întrebarea despre rețelele sociale; gruparea în opt niveluri lasă puțini elevi în primele trei (intervale largi); un singur an; legătură, nu cauză. Ponderea totală a tristeții în 2023 (fete 52,6%, băieți 27,7%) coincide cu numerele publicate de CDC.

Ce arată experimentele

Cauza se testează cel mai direct dacă participanții sunt repartizați aleatoriu în grupuri care folosesc mai puțin sau mai mult rețelele sociale; experimentele naturale pot sprijini și ele concluzii cauzale, cu ipoteze suplimentare. Cele mai multe experimente de acest fel au fost făcute pe adulți și pe studenți.

Studiul	Cine, cât timp	Ce s-a găsit	Concluzia autorilor
Allcott et al. 2020	Utilizatori de Facebook din SUA, patru săptămâni înainte de alegerile din 2018; dezactivarea contului	Starea de bine: +0,09 abateri standard (indice general); în varianta de lucru NBER, îmbunătățiri „mici, dar semnificative”, iar măsura zilnică prin mesaje este pozitivă, dar nesemnificativă	„Dezactivarea … a sporit starea de bine subiectivă” (rezumatul din AER)
Lambert et al. 2022	154 de adulți (vârsta medie 29,6 ani), o săptămână fără rețele sociale	Bunăstare: diferență 4,9 [3,0; 6,8]; depresie −2,2 [−3,3; −1,1]; anxietate −1,7 [−2,8; −0,6]	O săptămână fără rețele sociale a dus la îmbunătățiri semnificative ale bunăstării, depresiei și anxietății; autorii cer studii pe populații clinice și pe termen mai lung
Hunt et al. 2018	143 de studenți ai Universității din Pennsylvania; 10 minute pe platformă pe zi, trei săptămâni	Mai puțină singurătate și depresie în grupul cu timp limitat; ambele grupuri au avut scăderi ale anxietății	„Limitarea … la circa 30 de minute pe zi poate duce la îmbunătățirea stării de bine”
Burnell et al. 2025	Metaanaliză: 32 de articole, 5.544 de persoane, 91 de mărimi de efect; „toate au fost eșantioane de studenți sau adulți”	ḡ = 0,17 [0,08; 0,27]; restricționarea a îmbunătățit semnificativ starea de bine subiectivă; eșantioane cu 70% femei	Doar „dovezi slabe privind eficiența restricționării” rețelelor sociale
Braghieri, Levy & Makarin 2022	Studenți americani, peste 430.000 de răspunsuri; apariția eșalonată a Facebook în campusuri (experiment natural)	Apariția Facebook într-un campus a avut „un impact negativ asupra sănătății mintale” a studenților	Autorii leagă efectul de comparațiile sociale nefavorabile
Sullivan, Cairney & Henderson 2026	Preprint, nerevizuit de specialiști: 82 de adolescenți din Regatul Unit, de 13–18 ani; 21 de zile fără smartphone și rețele sociale, cu sau fără telefon simplu	Îmbunătățiri provizorii la somn, simptome depresive, stres și memorie de lucru la 21 de zile; nemenținute la două luni	Studiu pilot al acceptabilității; autorii cer studii mai mari
Schmidt-Persson et al. 2024	89 de familii daneze, 181 de copii și adolescenți (vârsta medie 8,6 și 9,5 ani); ecrane în general (nu doar rețele sociale), două săptămâni	Dificultăți totale: −1,67 [−2,68; −0,67], d = 0,53; simptome interiorizate −1,03 [−1,76; −0,29]	Experiment randomizat pe familii; efect observat două săptămâni; nu se știe dacă durează

Experimentele cu minori sunt puține și mici: un experiment randomizat publicat (Schmidt-Persson și colab.) a redus timpul petrecut în fața ecranelor în general, nu doar pe rețelele sociale, iar participanții aveau în medie 9 ani; un studiu pilot cu 82 de adolescenți, încă nepublicat, a găsit îmbunătățiri care nu s-au mai văzut la două luni. Un experiment publicat și evaluat de specialiști, în care adolescenții să reducă rețelele sociale, nu a fost găsit; asta înseamnă o căutare fără rezultat, nu dovada că nu există.

Sinteza susținătorilor tezei cauzale (Haidt, Rausch și Twenge) numără experimentele care indică efecte negative și pe cele care nu; autorii documentului declară: „Nu suntem neutri”. Același document citează critici: într-un experiment (Hunt), reducerea a modificat doar două dintre cele șapte măsuri examinate, iar după corecția pentru comparații multiple a rămas semnificativă una singură (Patrick Markey). Intervențiile de restricționare din tabelul de mai sus durează de la o săptămână la patru.

Studii în timp pe adolescenți

Două cohorte urmăresc aceiași copii: într-un eșantion american (11.876 de copii, vârsta de 9–10 ani la start), creșterea timpului pe rețele sociale peste media proprie a fost asociată cu mai multe simptome depresive în anul următor (β 0,07 între anii 1 și 2, 0,09 între anii 2 și 3), simptomele depresive nu au fost asociate cu timpul de după, iar diferențele dintre copii în timpul pe rețele sociale nu au fost asociate cu simptomele (β −0,01); într-un eșantion din Melbourne (1.195 de adolescenți de 12–18 ani), utilizarea de peste două ore pe zi, față de mai puțin de o oră, a fost asociată cu o creștere mică a riscului de simptome depresive ridicate în anul următor (6,3 la 100 [2,7; 9,9]; la fete în adolescența timpurie 10,8 [2,7; 18,9]). Un studiu mai vechi (Orben, Dienlin și Przybylski, 2019) a găsit, într-un alt eșantion, asocieri mici în ambele direcții, diferite după sex și după alegerile analitice.

Media ascunde diferențe între persoane

Într-un studiu cu 63 de adolescenți olandezi (vârsta medie 15,12 ani), urmăriți de șase ori pe zi timp de o săptămână, 44% nu s-au simțit nici mai bine, nici mai rău după folosirea pasivă a rețelelor sociale, 46% s-au simțit mai bine și 10% mai rău. Într-un studiu pe 84.011 participanți de 10–80 de ani, analizele longitudinale pe 17.409 persoane de 10–21 de ani au găsit „ferestre de sensibilitate”, în care mai mult timp estimat pe rețele sociale prezice o scădere a satisfacției față de viață un an mai târziu: la 11–13 ani și la 19 ani la fete, la 14–15 ani și la 19 ani la băieți. Scăderile satisfacției față de viață au prezis și creșteri ulterioare ale timpului estimat pe rețele sociale, fără legătură cu vârsta sau sexul. Ambele studii sunt observaționale.

Cele două tabere, față în față

Tabelul compară argumente alese din ambele tabere; ghilimelele marchează citatele directe.

Întrebarea	Dacă ecranele fac rău (Haidt, Twenge)	Dacă „nu e dovedit” (Odgers, Orben, Przybylski, Ferguson)
Cât de mare e legătura?	Sinteza colaborativă, scrisă de susținători, afirmă că cercetători cu concluzii opuse în 2019 sunt acum de acord asupra unei legături de r = 0,10 … 0,15 la toți adolescenții, departe de zero și mai mare la fete; ea citează o sinteză a lui Orben (2020): „între aproximativ r = −0,15 și r = −0,10”.	Studiul din 2019: medianele celor trei seturi de date merg de la −0,005 la −0,035 (cel mult 0,4% din variație), iar mărimea depinde de alegeri. O metaanaliză cu 226 de articole, mai ales pe tineri adulți (preprint), dă r = 0,01 global, dar mai mare pentru anxietate (0,13) și depresie (0,12). Ferguson și colab. (2022, 37 de mărimi de efect din 33 de studii): r = 0,052, concluzia fiind că ecranele „joacă un rol mic”. O sinteză a 25 de recenzii (Valkenburg și colab., 2022) arată că majoritatea au descris asocierile drept „slabe” sau „inconsistente”, iar câteva drept „substanțiale” și „dăunătoare”.
Poate fi cauza?	Experimentele de reducere raportează îmbunătățiri mici, iar un experiment natural leagă apariția Facebook de o sănătate mintală mai slabă la studenți; într-o cohortă de copii, creșterea utilizării este asociată cu simptome în anul următor (Nagata 2025).	Experimentele de restricționare a rețelelor sociale din metaanaliza lui Burnell folosesc eșantioane de studenți sau adulți; Odgers subliniază că majoritatea datelor sunt corelaționale și că legăturile în timp indică și sensul invers (Odgers 2024).
Cine contează?	Diferențe „importante din punct de vedere practic”, „mai ales pentru rețelele sociale la fete” (Twenge și colab., 2020).	În datele YRBS analizate mai sus, diferența fete–băieți depinde de ce se măsoară: coeficientul este mai mare la fete pentru dispozitive și mai mare la băieți pentru televizor.
Ce urmează?	Soluții propuse de Haidt, citate de Odgers: vârste minime pentru platforme și interdicții pentru telefoane (ea le judecă, în schimb, puțin eficiente).	Odgers: „două lucruri pot fi adevărate deodată”: nu există dovezi că platformele „rescriu creierul copiilor” sau provoacă o epidemie de boală mintală, dar sunt necesare „reforme considerabile” ale platformelor; restricțiile de vârstă și interdicțiile pentru telefoane sunt, în opinia ei, „puțin probabil să fie eficiente” sau chiar „ar putea avea efect invers”; separat, o generație în criză are nevoie de ajutor.

Odgers (Nature, 2024): „Majoritatea datelor sunt corelaționale”. Acolo unde legăturile se văd în timp, ele sugerează, în cuvintele ei, că „tinerii care au deja probleme de sănătate mintală” folosesc mai des astfel de platforme. Cohorte publicate după recenzia ei raportează asocieri prospective în sens invers: utilizarea peste media proprie a copilului a fost asociată cu simptome mai târziu (Nagata 2025), iar categoriile de utilizare zilnică mai mare, cu simptome în anul următor (Vijayakumar 2026).

Tabelul combină citate atribuite, rezumate și analiza datelor de mai sus. Sinteza colaborativă a lui Haidt, Rausch și Twenge își recunoaște poziția: „Nu suntem neutri”.

Interzicerea telefoanelor în școală

Este o întrebare diferită de cea despre rețelele sociale: dacă o școală restricționează telefoanele, se schimbă notele sau starea elevilor? Nu există o încercare randomizată. Ce există sunt comparații între școli.

Studiul	Ce s-a comparat	Ce s-a găsit	Ce nu arată
Beland & Murphy 2016	Școli din Anglia cu interdicție, comparate înainte și după; 91 de școli au răspuns la chestionar (21% din cele vizate)	Rezultate la teste: +6,41% dintr-o abatere standard (semnificativ doar la p < 0,1); elevii din cel mai slab sfert după rezultatele anterioare: +14,23%; cei din vârf: fără efect; fără câștiguri dacă interdicția nu este respectată pe scară largă	Nu spune nimic despre starea de spirit; datele numerice sunt din varianta de lucru a articolului
Goodyear et al. 2025	30 de școli din Anglia (20 restrictive, 10 permisive), 1.227 de elevi de 12–15 ani; studiu transversal	Bunăstare: diferență −0,48 [−2,05; 1,06]; timp la telefon în timpul programului școlar cu 0,67 ore mai puțin; timp total pe telefon, fără diferență	Autorii: nicio dovadă că restricțiile școlare sunt asociate cu un timp total mai mic pe telefon sau cu o stare de bine mai bună; datele nu susțin interdicțiile „în forma lor actuală”
Abrahamsson 2026	Școli gimnaziale din Norvegia, înainte și după interdicție	Fără efect mediu asupra educației sau sănătății mintale; la fete, folosirea serviciilor de sănătate mintală a scăzut, iar mediile școlare au crescut; agresiunea a scăzut la ambele sexe	Valorile numerice nu au fost citite în rezumat
Kohnstamm Instituut & Oberon 2025	Evaluare națională în Țările de Jos (2025): 271 de școli secundare cu reguli privind telefoanele; răspunsurile școlilor	74,9% raportează efect pozitiv asupra concentrării, 58,7% asupra bunăstării elevilor și climatului școlar, 27,7% asupra performanței; niciuna nu raportează efect negativ asupra concentrării	Percepții ale școlilor, nu rezultate măsurate
Böttger & Zierer 2024	Sinteză rapidă a cinci studii	Efect mic: d = 0,162, mai mare pentru starea socială decât pentru note; autorii recomandă interdicții însoțite de măsuri educative și evaluate periodic	Doar cinci studii
Campbell et al. 2024	Sinteză exploratorie a 22 de studii	„Absența studiilor randomizate”; designuri și măsuri foarte diferite, ceea ce face concilierea rezultatelor dificilă	Nu arată un efect

Pe scurt: elevii din școlile cu restricții folosesc mai puțin telefonul în timpul programului școlar; efectul asupra notelor este mic și mai clar la elevii slabi (Anglia); efectul asupra stării de bine nu apare în comparația englezească, iar în datele norvegiene scade folosirea serviciilor de sănătate mintală la fete și scade agresiunea la ambele sexe. Un raport pregătit pentru Comisia Europeană (ENESET, 2026) constată că „dovezile privind impactul interdicțiilor din școli rămân limitate”.

Numărul sistemelor de educație cu interdicție națională a crescut: sub un sfert dintre țări în 2023, 114 sisteme (58% dintre țări) în 2026, după UNESCO (Raportul Global de Monitorizare a Educației).

Ce spun regulile

Țara	Regula	Sursa
România	Legea nr. 198/2023, art. 106: interzis telefonul pe durata orelor în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, cu excepția utilizării educative și a spațiilor permise de regulamentul intern; liceele pot interzice în toată incinta prin regulament intern; sunt exceptate echipamentele pe care elevii cu CES sunt autorizați să le folosească	legea (Monitorul Oficial 613/2023)
Franța	Legea din 2018 interzice telefoanele în școlile primare și gimnaziale, inclusiv în pauze; din 2025 „pauza digitală” (elevii predau telefonul la sosire) a fost generalizată în colegii, până la 15 ani	Raport ENESET pentru Comisia Europeană, 2026
Țările de Jos	Acord național din 2024, neobligatoriu prin lege, dar puternic recomandat: fără telefoane în timpul orelor, în învățământul secundar din ianuarie 2024 și în cel primar după vara aceluiași an; principiul „nu, decât dacă” (de pildă, când e necesar pentru lecție sau din motive medicale)	Guvernul olandez, 12 iulie 2024; raportul ENESET
Italia	Circulară din iulie 2024: interdicție pe durata întregii zile de școală, inclusiv în pauze și pentru uz educativ, la 3–14 ani; extinsă în iunie 2025 la liceu; excepții pentru elevii cu planuri educaționale individualizate	Raport ENESET pentru Comisia Europeană, 2026
Danemarca	Acord politic din 30 septembrie 2025: școli primare și gimnaziale (6–16 ani) fără telefoane în timpul programului, cu politici locale, din anul școlar 2026/27; legislația este în pregătire	Raport ENESET pentru Comisia Europeană, 2026; Eurydice
Ungaria	Decretul 245/2024, în vigoare din 1 septembrie 2024: elevii predau telefonul la începutul zilei, el se păstrează sub cheie și se restituie după ultima oră; excepții educative și medicale	Raport ENESET pentru Comisia Europeană, 2026; Eurydice

În 2026, Senatul a adoptat un proiect de lege al AUR privind utilizarea telefoanelor în licee (59 de voturi pentru, din 96 de senatori prezenți), proiectul a trecut doar de Senat, nu este lege; iar ministrul educației, Mihai Dimian, a spus: „În momentul de față, legea nu este respectată” (presă; textele oficiale ale proiectelor nu au fost verificate la sursă). Edupedu Wall-Street.ro

România în date

Două surse internaționale spun ceva despre adolescenții din România. Niciuna nu analizează aici legătura dintre ecrane și starea de spirit a elevilor români.

Studiul HBSC 2021–2022 al Organizației Mondiale a Sănătății (aproape 280.000 de adolescenți de 11, 13 și 15 ani, 44 de țări și regiuni): România are cea mai mare pondere de „utilizare problematică a rețelelor sociale”, 22% față de 11% media, urmată de Malta (18%) și Bulgaria (17%); România a avut și cea mai mare creștere. „Problematică” înseamnă că adolescentul a răspuns „da” la șase sau mai multe dintre nouă afirmații despre simptome (printre simptome: dificultatea de a-și controla utilizarea, neliniștea când este restricționată, preocuparea pentru rețele când nu este online); este o scală de autoevaluare cu nouă întrebări cu răspuns da sau nu. Raportul notează că utilizarea problematică este asociată cu o bunăstare mentală, socială și școlară mai scăzută. La 13 ani, ponderea este 21% la băieți și 28% la fete.

În PISA 2022, 68,6% dintre elevii români de 15 ani au spus că sunt distrași la orele de matematică de dispozitivele colegilor în unele, în cele mai multe sau în toate lecțiile, față de 59,3% media OECD. Acoperirea populației de 15 ani în România este între 50% și 75%, ceea ce OECD semnalează cu semnul †.

Nu s-a găsit, din surse primare, o analiză care să lege în România timpul pe ecrane de starea de spirit a elevilor. Datele brute HBSC din 2021–2022 erau sub embargo până în octombrie 2026.

Metoda

Date: fișierele naționale ale sondajului YRBS (CDC) din 2007, 2009, 2011, 2013 și 2015 (75.083 de elevi, dintre care 37.402 eleve și 37.412 elevi cu sexul cunoscut, ca în studiu) și din 2023 (20.103 elevi). Itemii își schimbă numărul de la un an la altul, așa că au fost potriviți după textul întrebării.
Cele 372 de analize: trei măsuri de ecran (televizor, dispozitive, media lor) × 31 de combinații de cele cinci întrebări × două reguli de combinare × cu sau fără control pentru rasă/etnie (alb nehispanic sau nu). Fiecare analiză este o regresie liniară cu variabile standardizate; β este panta standardizată.
Verificare: tabelul cu cele 372 de analize al autorilor (OSF, CC BY 4.0) a fost comparat rând cu rând cu rezultatul codului propriu: diferență maximă a lui β 6e-14 (practic zero), același n în toate rândurile, mediana −0,035 (în studiu: −0,035), 356 negative și 323 semnificativ negative (în studiu: 356 și 323). Tabelele MTF și MCS ale autorilor sunt afișate fără recalculare; mediile lor coincid cu cele din textul studiului.
Regula „problemă la toate întrebările alese”: tabelul publicat se reproduce dacă respondentul este socotit în afara categoriei doar când raportează o problemă la fiecare întrebare aleasă; textul studiului descrie regula ca „da la una sau mai multe întrebări”. Pagina reproduce tabelul publicat.
Extinderea proprie (pe sexe și pe ani) rulează aceleași 372 de analize pe subeșantioane; nu apare în studiul original.
Ponderi: cele 372 de analize sunt necorectate, ca în studiul original. Procentele din graficele „orele pe zi” și „rețele sociale” sunt ponderate cu ponderile sondajului, cu intervale de încredere de 95% din varianța în clustere (strat și unitate primară de eșantionare). Procentele totale de tristețe coincid cu cele publicate de CDC (2013: 39,05% la fete în ambele surse; 2023: 52,6% și 27,7%).
Datele despre experimente, interdicții și România vin din rezumatele sau textele publicate ale surselor citate.

Limite

Un sondaj american al elevilor de liceu; răspunsurile sunt autoraportate; fiecare elev a răspuns o singură dată, deci nu se vede ordinea în timp.
Întrebarea despre dispozitive nu separă rețelele sociale în 2007–2015; întrebarea s-a lărgit în 2013 (include telefonul și rețelele sociale).
Singurul control din tabelul YRBS este rasa/etnia; alți factori (somn, condiții din familie, venit) nu sunt controlați.
Tristețea persistentă se măsoară cu o singură întrebare; întrebările despre suicid sunt întrebări de sondaj, iar rezultatul nu este un număr de cazuri.
MTF și MCS: se afișează tabelele autorilor; fără datele brute (acces cu înregistrare) nu se pot reface.
Experimentele cu minori sunt puține și mici; în căutarea făcută nu s-a găsit niciun experiment evaluat de specialiști în care adolescenții să fi redus special rețelele sociale.
Nimic din text nu este sfat medical, iar datele nu stabilesc efectele pe termen lung ale telefonului asupra adolescenților. Reevaluare: la publicarea datelor HBSC 2021–2022 sau până la 3 ianuarie 2027.

Date și cod

Arhiva conține rezultatele calculate (CC BY 4.0), codul (MIT) și un script care descarcă fișierele originale (CDC, OSF), le verifică prin SHA-256 și reface cele 372 de analize. Nu conține fișierele CDC, nici articolele sau rezumatele, pentru că arhiva nu are dreptul să le redistribuie în numele surselor.

Refacerea locală:

pip install -r requirements.txt
cd code
python3 reproduce.py

CDC blochează descărcările automate: scriptul încearcă mai întâi CDC, apoi o copie din Internet Archive, și verifică SHA-256; dacă ambele eșuează, spune ce fișier să descarci manual din pagina CDC.

Rezultatele calculate sunt sub CC BY 4.0, codul sub licență MIT. Fișierele CDC sunt publicate de CDC fără condiții de acces pe pagina de descărcare; tabelele OSF ale autorilor sunt sub CC BY 4.0.

Telefonul și starea de spirit a adolescenților: ce arată datele publice