# Șoarecele ud se scutură de 30 de ori pe secundă Un Labrador are nevoie de aproximativ 4,5 Hz, iar ursul brun de 4 Hz. La șoarecele adult, valoarea măsurată a fost 29 Hz, rotunjită la 30 în titlu; modelul fizic explică ritmul prin accelerația necesară ca apa să se desprindă din blană. Studiul lui Andrew K. Dickerson, Zachary G. Mills și David L. Hu, publicat în 2012 în *Journal of the Royal Society Interface*, a filmat 33 de animale din 16 specii cu 500–1.000 de cadre pe secundă. Relația a fost ajustată pe 25 de puncte reprezentative. ## Mărimea dictează ritmul Eșantionul merge de la 0,01 kg la 260 kg, un raport de 26.000 la 1 și peste patru ordine de mărime. Potrivirea măsurată este *f* ∝ *M*−0,22, cu R² = 0,95. Modelul fizic prezice exponentul −3/16, adică −0,19 după rotunjire. Șoarecele adult din tabel se scutură de aproximativ 6,4 ori mai repede decât exemplarul Labrador 2. Un ciclu durează 34 ms la șoarece, 222 ms la Labrador și 250 ms la ursul brun. ## Picătura pleacă atunci când inerția învinge capilaritatea Tensiunea superficială ține apa între mănunchiurile de păr. Schimbarea rapidă a direcției produce accelerația *Rω*2, care mărește greutatea aparentă a picăturii până la desprindere. Valorile publicate se întind între 12 și 72 de ori accelerația gravitațională. Dacă șoarecele adult ar copia ritmul de 4 Hz al unui câine, calculele dau aproximativ 1 × *g*, iar apa ar rămâne agățată de blană. ## Pielea mobilă amplifică mișcarea La Labrador, markerul de pe piele a avut o amplitudine de aproximativ 90°, iar mișcarea estimată a coloanei a fost de 30°. Amplitudinea triplă produce un câștig de nouă ori al forței legate de viteză. ## Scuturarea elimină aproximativ 70% din apă Blana păstrează aproximativ 30% din apa acumulată după scuturare. Modelul energetic estimează un consum între o zecime de miime și o miime din energia cerută de evaporarea părții eliminate, echivalent cu 0,01%–0,1%. ## Limitele regulii Majoritatea speciilor sunt reprezentate printr-un singur animal. Unele dimensiuni ale animalelor mari au fost estimate din literatura de specialitate, iar cele mai mari și cele aproape lipsite de păr pot ieși din relația observată. Studiul explică mecanica uscării după declanșarea gestului. ## Sursă - [Andrew K. Dickerson, Zachary G. Mills și David L. Hu, „Wet mammals shake at tuned frequencies to dry”, *Journal of the Royal Society Interface*, 2012](https://doi.org/10.1098/rsif.2012.0429) - [Versiunea interactivă HTML](https://mariuscomper.uk/treizeci-de-ori/) Un proiect de [Marius Comper](https://mariuscomper.uk/).