# Vulcanul Ciomad, considerat „stins”, poate avea încă roci topite sub Lacul Sfânta Ana

Ciomadul a erupt ultima dată acum 27.000–32.000 de ani. În literatura despre Ciomad, „stins” e o etichetă de convenție pentru un vulcan care nu a mai erupt de peste 10.000 de ani. Sub crater, instrumentele indică rocă parțial topită, în proporții estimate între 5 și 58 la sută. Studiile nu indică o erupție iminentă și niciunul nu poate prezice una.

Marius Comper · verificat la 20 septembrie 2026 · [surse](#surse)

## Cât de mare e craterul Lacului Sfânta Ana, de fapt

Lacul Sfânta Ana ocupă un crater de cam 1,6 km lățime, modelat de ultima erupție. Marginea craterului se ridică 300–400 m deasupra apei, iar lacul are 6–7 m adâncime și cam 500 m între maluri. Desenul de mai jos are aceeași scară pe orizontală și pe verticală, așa că proporțiile sunt cele reale.

Lacul se umple cu nămol. Avea 12 m adâncime în 1867, 8,5 m în 1907 și 6,5 m în 2006. Sub apă sunt peste zece metri de sedimente: un carotaj a scos 17 m.

Terenul vine dintr-un model care măsoară suprafața, inclusiv coroanele copacilor, așa că marginile păduroase apar cu câțiva metri în plus. Apa e desenată la nivelul publicat al lacului, 950 m. În jurul craterului relieful are pasul de 40 m; la distanțe mari, celule de cam un kilometru netezesc vârfurile.

### Distanțe în linie dreaptă de la lac până la câteva orașe

- Brașov: 57 km, sud
- Iași: 175 km, nord-est
- București: 189 km, sud
- Cluj-Napoca: 189 km, nord-vest
- Constanța: 305 km, sud-est
- Timișoara: 363 km, vest

Distanța arată doar unde a căzut cenușă în trecut.

## Acum 30.000 de ani: cât de departe e asta?

Trei metode de datare au dat pentru ultima erupție vârste publicate între 26.000 și 35.000 de ani; valorile lor centrale cad între 27.000 și 32.000. Rezultatele se suprapun, dar nu coincid, iar echipele nu sunt de acord care strat de cenușă e ultimul. De aceea „30.000” este o rotunjire a unui interval.

Un studiu din 2010 a măsurat 27.200 de ani pe cărbune din curentul de cenușă de la Bixad. Sunt ani radiocarbon; în ani calendaristici, aceeași probă are cam 31.500.

Echipele împart diferit erupțiile de la sfârșit. Una datează cenușa de la Târgu Secuiesc la cam 31.500 de ani și atribuie 29.600 unei erupții ulterioare; alta o datează la 29.500 ± 1.600, în cadrul ultimului episod eruptiv, de acum 29.000–33.000 de ani.

### Ultima erupție, după fiecare măsurătoare (mii de ani în urmă)

- Bloc de lavă, potasiu–argon (Karátson et al. 2019): 26,3–29,1
- Sediment deasupra cenușii finale, radiocarbon (vârstă minimă) (Karátson et al. 2016): 29–30,2
- Cristale de zircon din cenușă (Harangi et al. 2020): 27,9–31,1
- Cărbune de la Bixad, recalibrat: în 2010 atribuit ultimei erupții; după Karátson, cu cam 2.000 de ani mai vechi (Harangi et al. 2010; Karátson et al. 2016): ≈ 31,5
- Ultima etapă (interval), zircon (Molnár et al. 2019): 29,5–34
- Cărbune și sol, radiocarbon (interval larg) (Szakács et al. 2015): 27–35

Barele arată, după caz, valoarea publicată cu eroarea ei, o vârstă minimă sau intervalul publicat pentru o etapă eruptivă; fiecare rând spune care. Tipul erorii diferă de la un studiu la altul.

### Cât e 30.000 de ani, pe o axă?

- Astăzi: 0
- Roma cucerește Dacia (105–106): 1.920
- Neoliticul timpuriu (Starčevo–Criș): 7.500–8.500
- Calotele glaciare la maxim: 19.500–26.500
- Ultima erupție a Ciomadului: 27.000–32.000
- Omul de la Oase: 37.000–42.000

Ultima erupție e de peste 14 ori mai departe în timp decât cucerirea romană a Daciei și de peste 3 ori mai departe decât începutul neoliticului în România.

Erupția a venit când calotele glaciare încă creșteau: au ajuns la extinderea maximă între 33.000 și 26.500 de ani în urmă.

Când a erupt Ciomadul, oamenii moderni ajunseseră deja în România. Mandibula de la Oase, din sud-vestul țării, are 37.000–42.000 de ani după cele mai recente estimări, deci e mai veche decât ultima erupție cu mai multe mii de ani.

## Stins, adormit sau activ: cine ce spune

Regula obișnuită: un vulcan e „activ” dacă a erupt în ultimii 10.000 de ani, adică în holocen, și „stins” dacă tace de mai mult timp. De la ultima erupție a Ciomadului au trecut vreo 30.000 de ani, de circa trei ori pragul convențional. Dar clasificarea e discutată chiar în lucrările despre el.

- **Presa românească, 2019** (folosește „stins”). Adevărul scrie „un vulcan stins” și adaugă, în aceeași frază, că „nu pare cu totul mort”. Același text a dat volumul de topitură greșit (vezi mai jos).
- **Convenția de 10.000 de ani** (folosește „stins”). Un vulcan „stins” nu a mai erupt de peste 10.000 de ani; unul „potențial activ” a erupt în holocen. Harangi et al. (2010) o atribuie lui Simkin și Siebert (1984); Laumonier et al. o citează ca regulă generală, fără să numească pe cineva.
- **Smithsonian Global Volcanism Program** (altă poziție). Trece Ciomadul (sub numele „Munții Harghita de Sud”) printre vulcanii din pleistocen, fără nicio erupție cunoscută în holocen. Pe pagina consultată nu folosește cuvintele stins, adormit sau activ.
- **Kis et al., 2019** (nu-l poate socoti stins). Notează că vulcanul e „de obicei considerat inactiv”, din cauza celor 30.000 de ani de liniște, dar concluzionează că Ciomadul, aflat de mult în repaus, nu poate fi considerat stins.
- **Lahitte et al., 2019** (nu-l poate socoti stins). Liniștea de acum e mai scurtă decât cele din trecutul vulcanului, deci Ciomadul nu poate fi socotit stins. Prima pauză a fost de circa 250.000 de ani.
- **Harangi et al., 2015** (magmă potențial activă). Propun termenul „vulcan cu rezervor de magmă potențial activ”. Precizează că topitura singură nu îl face „potențial activ” după regula de 10.000 de ani, pentru că nu s-au detectat semne de activitate vulcanică anormală.
- **Laumonier et al., 2019** (nu-l poate socoti stins). „Aparent stins” în titlu, „capabil să erupă” în rezumat; în concluzii îl numesc „potențial activ”. Autorul principal scrie pe blog că statutul unui vulcan ar trebui stabilit după sistemul din adâncime; o perioadă fără activitate vizibilă nu este suficientă.
- **Szakács et al., 2015; Popa et al., 2012** (altă poziție). Lucrările sugerează că magma din sistemul de alimentare nu s-a solidificat complet (Szakács et al.) și că activitatea viitoare nu poate fi exclusă (Popa et al.).
- **Szakács și Kovács, 2023** (altă poziție). Pun sub semnul întrebării modelul termic din studiul Laumonier: condițiile de plecare sunt nerealiste, iar zonele conductoare ar putea veni din cantități mici de fluide urcate din manta. Rezumatul e tot ce s-a putut citi; nu s-a găsit un răspuns publicat.
- **Institutul Geologic al României, 2015** (altă poziție). Un post de radio a relatat că institutul a spus că vulcanul „nu prezintă semne de reactivare”. E o relatare de mâna a doua: nu s-a găsit niciun document al institutului.
- **Janine Krippner, vulcanolog la Smithsonian, 2019** (altă poziție). Într-un interviu pentru National Geographic, „stins” e „un cuvânt foarte nesigur”, iar linia de 10.000 de ani i se pare oarecum arbitrară. Nu a făcut parte din echipa studiului.

Dintre lucrările al căror text integral a putut fi consultat, niciuna nu susține pe baza unor măsurători că Ciomadul e stins. Capitolul lui Szakács din 2022, „Adormit sau stins?”, e disponibil doar ca rezumat, iar concluzia lui nu se cunoaște.

### Două numere din presă care nu sunt în studiu

Presa românească a scris că sub Ciomad sunt „între 8 și 24 de kilometri cubi” de magmă. Studiul dă 20–58 km³ de topitură în rezumat și circa 15–58 în text. Cei 8–14 km³ sunt tot ce a emis vulcanul în istoria lui.

Presa în engleză a scris că în unele zone roca ar fi topită în proporție de până la 45 la sută. Numărul 0,45 din studiu este pragul de la care o magmă e considerată capabilă să erupă. Modelul termic dă în medie 14 la sută și local cel mult circa 40; experimentele de conductivitate dau 20–58 la sută în anumite părți ale masei.

## Ce e sub Lacul Sfânta Ana: câțiva metri de apă și, mult mai jos, rocă parțial topită

Lacul are 6–7 m adâncime. Cinci kilometri mai jos, instrumentele arată ceva ce nu se vede de la suprafață: roci care conduc curentul electric ca o rocă parțial topită. Coboară pe aceeași scară, de la metri la zeci de kilometri.

- **Suprafața lacului · 950 m altitudine** (măsurat). Marginea craterului se ridică 300–400 m deasupra apei. Aici începe scara: fiecare pas de mai jos coboară mai adânc decât cel dinainte.
- **Fundul lacului · 6–7 m** (măsurat). Adâncimea a fost 12 m în 1867, 8,5 m în 1907 și 6,5 m în 2006: lacul se umple. Ceilalți autori dau 6 sau 7,1 m.
- **Nămolul · peste 10 m** (măsurat). Un carotaj de 17 m a trecut prin sedimentele lacului. Cel mai vechi strat datat are aproape 27.200 de ani, deci lacul e cel puțin atât de vechi.
- **5 km · începe zona care conduce curentul** (dedus). Metoda magnetotelurică măsoară cât de bine conduc rocile curentul electric natural al Pământului, ca să găsească rocă parțial topită sau fluide. Sub vulcan, între 5 și 25 km, rocile conduc mult mai bine decât roca solidă. Autorii spun că măsurătorile disting cu greu topitura de fluide. Adâncimile vin dintr-un model calculat din măsurători.
- **8–12 km · unde a stat magma dinainte de erupții** (dedus). Mineralele din lava ultimelor erupții arată că o masă de cristale, cu puțină topitură între ele, a stat la 8–12 km. Tomografia seismică arată dedesubt o zonă în care undele merg mai încet, cu un posibil rezervor între 8 și 20 km.
- **5–18 km · cât de multă topitură?** (model). Aici estimările se despart. Măsurătorile electrice și petrologia dau cel puțin 5–15 la sută topitură; experimentele și modelul lui Laumonier, 15–58 km³ de topitură în total. O lucrare din 2023 contestă modelul. Diagramele de mai jos le pun alături.
- **30–40 km · baza scoarței** (dedus). Un al doilea corp conductor apare la 30–40 km, într-un model bidimensional. Autorii deduc acolo o magmă fierbinte, bogată în fier și magneziu, până la limita dintre scoarță și manta, la cam 40 km. Nu au dovezi că se leagă de rezervorul de deasupra.

Zona care conduce curentul începe la peste 700 de ori adâncimea lacului.

### Cât de multă topitură? Estimările alături

- Magnetotelurică și petrologie (Harangi et al. 2015), cel puțin: 5–15 %
- Model termic (Laumonier et al. 2019): medie 14, local până la 40: 14–40 %
- Conductivitate în laborator (Laumonier et al. 2019): 20–58 %
- Tot ce a emis vulcanul în istoria lui: 8–14 km³
- Topitură estimată acum (Laumonier et al.): 15–58 km³
- Masă cristalină încă prezentă (Lukács et al. 2021): ≈ 35 km³
- Masă de cristale cu topitură între ele, total (Laumonier et al.): ≈ 100 km³

Dacă modelul lui Laumonier are dreptate, topitura de acum ar depăși tot ce a emis vulcanul. Rezumatul lui spune „poate încă avea” 20–58 km³; textul, 15–58. Cea mai mică valoare, 15, o depășește puțin pe cea mai mare estimare pentru tot ce a erupt, 14; ambele sunt aproximative.

Alte estimări sunt mai mici. Un model din 2021 (Lukács et al.), semnat și de mai mulți autori ai studiului anterior, estimează circa 35 km³ de masă cristalină cu topitură între cristale. Volumul nu reprezintă topitură pură; autorii scriu că o nouă injecție de magmă ar putea duce la o reactivare rapidă. Laumonier et al. precizează că topitura nu înseamnă o erupție iminentă.

## Mofetele: gazul nevăzut care iese din munte

În jurul Ciomadului iese din pământ dioxid de carbon rece, pe la gropi și peșteri numite mofete. Un studiu estimează cel puțin 8.700 de tone pe an pentru toată zona. Dioxidul de carbon nu se vede și nu are miros, iar în locul greșit poate omorî.

Izotopii gazului sugerează o componentă din manta și una provenită din calcare. Mofete apar în partea de sud a lanțului vulcanic Călimani–Gurghiu–Harghita, inclusiv la Covasna, la 38 km de lac. În sursele consultate, nimeni nu leagă gazul de la Covasna anume de magma Ciomadului.

Dioxidul de carbon e mai greu decât aerul și se adună în gropi, peșteri și pivnițe. Cercetătorii care au numărat animalele moarte în peșterile de la Turia, pe flancul sud-estic al masivului, scriu că gazul „formează capcane mortale” la fundul gropilor.

O lucrare din 2018 descrie gropile cu CO₂ de acolo drept „capcane de sufocare pentru insecte, păsări și mamifere”; liliecii care zboară sub stratul de gaz mor. Între 1997 și 2012 s-au numărat 204 pârși mari morți în peșteri. Numărătoarea se oprește în 2012. Despre orașul Covasna nu există o descriere științifică a animalelor moarte în sursele consultate.

### Dacă ești în zonă

- Nu intra în gropi, peșteri sau pivnițe din care iese gaz. Gazul se adună jos: nu te apleca deasupra unei gropi și nu coborî în ea.
- Dioxidul de carbon nu miroase. Unele mofete conțin și hidrogen sulfurat, cu miros de ouă stricate, dar compoziția gazului diferă de la un loc la altul: mirosul, prezent sau nu, nu spune dacă aerul e sigur. La concentrații mari CO₂ provoacă dureri de cap, amețeală, confuzie și pierderea cunoștinței.
- Iarba uscată, insectele moarte sau păsările moarte găsite în același loc sunt un semn al gazului. Grosimea stratului de gaz se schimbă, mai ales pe vreme calmă și dimineața. Nu testa aerul cu o flacără sau cu o brichetă.
- Dacă cineva se prăbușește într-o groapă, nu intra după el. Sună la 112.
- Autorii studiului despre emisiile de CO₂ spun că pericolul trebuie comunicat vizitatorilor; într-o peșteră din zonă, o altă lucrare notează că nu există niciun avertisment natural: sulful acoperă pereții doar în secțiunile mai adânci.

La Covasna, gazul e folosit în tratamentul bolilor cardiovasculare la spitalul de recuperare, într-un cadru medical cu contraindicații. Gazul mofetelor naturale are 90–98% CO₂.

## Ce nu poate spune nimeni

Cât de probabilă e o nouă erupție? Nicio sursă nu dă un număr: nicio probabilitate și niciun interval de revenire. Autorii spun că nu pot prezice o erupție și că topitura nu înseamnă o erupție iminentă.

Cei 30.000 de ani de liniște nu spun mare lucru. Vulcanul a avut pauze de 100.000–200.000 de ani, iar una de circa 250.000. Autorii avertizează că o liniște lungă poate induce în eroare când se estimează cât de des erupe.

Nu există un răspuns la „când”. După o reîncălzire, erupția poate veni în săptămâni sau luni, iar semnele pot trece neobservate la un vulcan nemonitorizat. Aceste scenarii petrologice descriu cât de repede ar putea reacționa magma după o reîncălzire. Nu prezic probabilitatea sau data unei erupții.

Baza de date a Smithsonian nu are pentru acest vulcan date despre deformarea terenului sau despre emisii, deși CO₂ a fost măsurat în studii publicate. În 2015, cercetătorii cereau monitorizare mai atentă a gazelor și nu detectau semne de activitate vulcanică anormală. În sursele consultate nu e descrisă o rețea permanentă de monitorizare.

Un rezervor de magmă complet solidificat ar avea mult mai puține șanse să erupă din nou. Întrebarea de la care pornesc toate studiile e dacă a rămas topitură, iar răspunsurile de până acum diferă.

Ce se poate spune fără rezerve: Ciomadul, ultimul vulcan care a erupt pe teritoriul României, este și cel mai tânăr din regiunea carpato-panonică. După cele mai multe date, ultima erupție a avut loc acum vreo 30.000 de ani.

## Surse și limite

Afirmațiile de pe pagină se sprijină pe lucrări științifice și pe surse oficiale, iar calculele se pot reface din numerele publicate. Unde s-a putut citi doar rezumatul, lista de mai jos spune „rezumat”. Presa e folosită doar pentru cuvântul „stins”, pentru două numere greșite, pentru o declarație a Institutului Geologic și pentru sfaturile despre mofete, și e marcată separat.

Terenul: Copernicus DEM GLO-30 (30 m) în jurul craterului și GLO-90 (mediat la cam 1 km) la distanțe mari; e un model al suprafeței, cu coroanele copacilor. Conturul lacului și al Mohoșului vine din OpenStreetMap. Localitățile (peste 1.000 de locuitori) vin din GeoNames. Distanțele sunt în linie dreaptă, de la centrul lacului.

Pagina se revizuiește până la 20 martie 2027 sau mai devreme, dacă apare un răspuns publicat la Szakács și Kovács (2023), un buletin de monitorizare a Ciomadului sau o dată nouă pentru ultima erupție.

### Când a erupt și cum s-a datat

- Harangi, Sz. et al. 2010. Radiocarbon dating of the last volcanic eruptions of Ciomadul volcano. Radiocarbon 52. https://doi.org/10.1017/S0033822200046580
- Karátson, D. et al. 2016. The latest explosive eruptions of Ciomadul volcano: a tephrostratigraphic approach for the 51–29 ka BP time interval. J. Volcanol. Geotherm. Res. 319. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2016.03.005
- Karátson, D. et al. 2019. Eruptive history of the Late Quaternary Ciomadul volcano, part II: magma output rates. Bull. Volcanol. 81: 28. https://doi.org/10.1007/s00445-019-1287-8
- Harangi, S. et al. 2020. Fingerprinting the Late Pleistocene tephras of Ciomadul volcano. J. Quaternary Sci. 35. https://doi.org/10.1002/jqs.3177
- Molnár, K. et al. 2019. Episodes of dormancy and eruption of the Late Pleistocene Ciomadul volcanic complex constrained by zircon geochronology. J. Volcanol. Geotherm. Res. 373. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2019.01.025
- Szakács, A., Seghedi, I., Pécskay, Z., Mirea, V. 2015. Eruptive history of a low-frequency and low-output rate Pleistocene volcano, Ciomadul. Bull. Volcanol. 77: 12. https://doi.org/10.1007/s00445-014-0894-7
- Túri, M. et al. 2021. Holocene paleoclimate inferred from stable isotope values in Sphagnum cellulose, Mohos peat bog. J. Paleolimnol. 66. https://doi.org/10.1007/s10933-021-00202-z

### Istoria vulcanului, craterele și lacul

- Lahitte, P. et al. 2019. Eruptive history of the Late Quaternary Ciomadul volcano, part I: timing of lava dome activity. Bull. Volcanol. 81: 27. https://doi.org/10.1007/s00445-019-1286-9
- Molnár, K. et al. 2018. The onset of the volcanism in the Ciomadul Volcanic Dome Complex. J. Volcanol. Geotherm. Res. 354. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2018.01.025
- Wulf, S. et al. 2016. The ‘Roxolany Tephra’ (Ukraine): new evidence for an origin from Ciomadul volcano. J. Quaternary Sci. 31. https://doi.org/10.1002/jqs.2879
- Begy, R. et al. 2011. A sedimentation study of St. Ana Lake applying the 210Pb and 137Cs dating methods. Geochronometria 38. https://doi.org/10.2478/s13386-011-0017-6
- Magyari, E.K. et al. 2009. Palaeolimnology of the last crater lake in the Eastern Carpathian Mountains. Hydrobiologia 631. https://doi.org/10.1007/s10750-009-9801-1
- Longman, J. et al. 2017. Periodic input of dust over the Eastern Carpathians during the Holocene. Clim. Past 13. https://doi.org/10.5194/cp-13-897-2017
- Smithsonian Institution, Global Volcanism Program. South Harghita Mountains (volcano 210801), archived 22 December 2024. https://web.archive.org/web/20241222202502/https://volcano.si.edu/volcano.cfm?vn=210801

### Cuvântul „stins”

- Szakács, A. 1994. Redefining active volcanoes: a discussion. Bull. Volcanol. 56. https://doi.org/10.1007/BF00326458
- Szakács, A. 2022. Ciomadul volcano: dormant or extinct? In: Ciomadul (Csomád), the youngest volcano in the Carpathians. Springer. https://doi.org/10.1007/978-3-030-89140-4_7
- Szakács, A., Kovács, I.J. 2023. Is the most recently active volcano in the Carpathian–Pannonian Region capable of further eruptions? J. Volcanol. Geotherm. Res. 440. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2023.107868
- Laumonier, M. 2019. Extinct or asleep volcanoes: hints from Ciomadul. VIPS Commission blog. https://vipscommission.org/extinct-or-asleep-volcanoes-hints-from-ciomadul-romania/
- Wei-Haas, M. 2019. Magma found simmering under an ‘extinct’ volcano. National Geographic. https://www.nationalgeographic.com/science/article/magma-found-simmering-under-extinct-volcano-romania
- Adevărul, 19 iulie 2019. Un vulcan din România considerat stins „clocotește” până la pragul de erupție. https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/un-vulcan-din-romania-considerat-stins-1958447.html
- Europa FM, 16 iunie 2015. Institutul Geologic: Vulcanul Ciomatu nu se va reactiva. https://www.europafm.ro/institutul-geologic-vulcanul-ciomatu-nu-se-va-reactiva/

### Ce e sub lac

- Laumonier, M. et al. 2019. Evidence for a persistent magma reservoir with large melt content beneath an apparently extinct volcano. Earth Planet. Sci. Lett. 521. https://doi.org/10.1016/j.epsl.2019.06.004
- Harangi, S. et al. 2015. Combined magnetotelluric and petrologic constraints for the nature of the magma storage system beneath Ciomadul. J. Volcanol. Geotherm. Res. 290. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2014.12.006
- Lukács, R. et al. 2021. Zircon geochronology suggests a long-living and active magmatic system beneath the Ciomadul volcanic dome field. Earth Planet. Sci. Lett. 565. https://doi.org/10.1016/j.epsl.2021.116965
- Cserép, B. et al. 2023. Constraints on the pre-eruptive magma storage conditions of the 56–30 ka explosive volcanism of Ciomadul. Contrib. Mineral. Petrol. https://doi.org/10.1007/s00410-023-02075-z
- Kiss, B. et al. 2014. Amphibole perspective to unravel pre-eruptive processes and conditions: Ciomadul volcano. Contrib. Mineral. Petrol. 167. https://doi.org/10.1007/s00410-014-0986-6
- Popa, M. et al. 2012. New seismic and tomography data in the southern part of the Harghita Mountains. Pure Appl. Geophys. 169. https://doi.org/10.1007/s00024-011-0428-6

### Gazul și pericolul lui

- Kis, B.M. et al. 2017. Quantification of carbon dioxide emissions of Ciomadul. J. Volcanol. Geotherm. Res. 341. https://doi.org/10.1016/j.jvolgeores.2017.05.025
- Kis, B.M. et al. 2019. Noble gas and carbon isotope systematics at the seemingly inactive Ciomadul volcano. Geochem. Geophys. Geosyst. 20. https://doi.org/10.1029/2018GC008153
- Vaselli, O. et al. 2002. A geochemical traverse across the Eastern Carpathians. Chem. Geol. 182. https://doi.org/10.1016/S0009-2541(01)00348-5
- Kis, B.M. et al. 2026. Geochemistry of CO₂-rich gas emissions in the Carpathians. Earth-Sci. Rev. 279. https://doi.org/10.1016/j.earscirev.2026.105528
- Sarbu, S.M. et al. 2018. Sulfur Cave (Romania), an extreme environment with microbial mats. Int. J. Speleol. 47. https://doi.org/10.5038/1827-806X.47.2.2164
- Barti, L. 2012–2013. The edible dormouse (Glis glis) as a cave-dwelling species in Romania. Acta Siculica.
- Health and Safety Executive (UK). General hazards of carbon dioxide. https://www.hse.gov.uk/coshh/basics/carbondioxide.htm
- NIOSH (US). Carbon dioxide: immediately dangerous to life or health concentrations. https://www.cdc.gov/niosh/idlh/124389.html
- Suceveanu, M. et al. 2015. Role of mofette therapy in cardiovascular rehabilitation: the Covasna model. Balneo Res. J. 6. https://doi.org/10.12680/balneo.2015.1089
- Bencze, E. 2026. Interviu cu geologul Csaba Jánosi despre mofete. Székelyhon, 15 septembrie 2026. https://szekelyhon.ro/aktualis/amikor-a-gyogyito-gaz-eletveszelyesse-valik-ezt-erdemes-tudni-a-mofettazasrol
- Miulescu, A., directorul Institutului Național de Balneologie, declarație pentru ProTV News, 14–15 septembrie 2026: mofete autorizate și neautorizate. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/locatia-din-harghita-unde-a-murit-un-barbat-in-timpul-unui-tratament-balnear-nu-era-autorizata-este-detinuta-de-primarie.html

### Axa timpului

- Trinkaus, E. et al. 2003. An early modern human from the Peștera cu Oase, Romania. PNAS 100. https://doi.org/10.1073/pnas.2035108100
- Fu, Q. et al. 2015. An early modern human from Romania with a recent Neanderthal ancestor. Nature 524. https://doi.org/10.1038/nature14558
- Clark, P.U. et al. 2009. The Last Glacial Maximum. Science 325. https://doi.org/10.1126/science.1172873
- Hervella, M. et al. 2015. Ancient DNA from South-East Europe reveals different events during Early and Middle Neolithic. PLoS ONE 10. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0128810
- Chilver, G.E.F. Dacia. Encyclopaedia Britannica. https://www.britannica.com/place/Dacia

### Date și fotografii

- Copernicus DEM GLO-30 and GLO-90. Produced using Copernicus WorldDEM-30 © DLR e.V. 2010–2014 and © Airbus Defence and Space GmbH 2014–2018, provided under COPERNICUS by the European Union and ESA; all rights reserved. https://spacedata.copernicus.eu/collections/copernicus-digital-elevation-model
- © OpenStreetMap contributors, Open Database Licence: lake outline (way 27742482) and Mohoș bog outline (way 88161521). https://www.openstreetmap.org/copyright
- GeoNames, places of Romania with over 1,000 inhabitants, Creative Commons Attribution 4.0. https://www.geonames.org/