# Uriașul de jumătate de tonă care trăia numai cu plante

Masculii aveau 400–500 de kilograme și 1,7 metri la greabăn, iar oasele spun că mâncau numai plante. Stai lângă ei, la scară, și vezi ce-au găsit cercetătorii în peșterile din România.

De Marius Comper · 20 septembrie 2026 · toate numerele vin din studii publicate; le găsești la [surse](#surse)

## Coborârea în timp, de azi până acum 50.000 de ani

- **Azi** La Peștera Urșilor din Chișcău, ghizii spun povestea celor peste 140 de urși prinși înăuntru acum 15.000 de ani. Săpăturile spun altceva.
- **Acum 51 de ani** În 1975, o explozie la cariera de marmură deschide peștera. Minerul Traian Curta coboară primul în puț. Peste 5 ani, peștera se deschide pentru vizitatori.
- **Acum circa 100 de ani** Între 1917 și 1921, Emil Bächler sapă peștera Drachenloch din Elveția și crede că vede un cult al ursului. În 1975, Jean-Pierre Jéquier arată că nicio dovadă nu rezistă.
- **Acum 24.000–26.000 de ani** Mor ultimii urși de peșteră. Cel mai tânăr os datat vine din Polonia, iar stingerea se petrece în cea mai rece fază a glaciațiunii.
- **Acum 28.000–48.000 de ani** Șase urși din peșterile Măgura, Cioclovina și Răsuflătoarei, ale căror oase aveau să lămurească hrana, trăiesc în Carpați.

## Cât de mare era, de fapt?

Alege ursul, potrivește-ți înălțimea și privește. Apoi adu lângă el ursul brun de azi.

### *Ursus spelaeus* — mascul de Ursus spelaeus

Un mascul de jumătate de tonă, cu până la 1,7 metri la greabăn, care mânca numai plante.

- Lungime: 2,7–3,5 m
- La greabăn: până la 1,7 m
- Masă: masculi 400–500 kg, femele 225–250 kg
- Hrană: plante
- Stins: acum 24.000–26.000 de ani

### *Ursus arctos* — mascul de Ursus arctos, cel de azi

Ursul Carpaților de azi, o rudă apropiată în viață a ursului de peșteră.

- Lungime: 1,5–3 m
- La greabăn: 0,9–1,5 m
- Masă: masculi 135–635 kg (s-au înregistrat și peste 775), femele 80–250 kg
- Hrană: de toate: plante, fructe, pește, carne
- Unde: azi în Carpați; în glaciațiune, în Europa, odată cu ursul de peșteră

Masculii mari aveau 400–500 de kilograme, femelele 225–250. La greabăn, adică în vârful umerilor, ajungeau până la 1,7 metri. După oasele picioarelor, ursul de peșteră era cam cât cei mai mari urși de azi, iar ideea unor uriași de o tonă n-are sprijin.

Ridicat în două labe, un mascul ajungea pe la 2,5 metri. Numărul vine dintr-o lucrare veche, din 1987; studiile noi nu dau înălțimea în picioare, așa că imaginile care promit 3 metri și jumătate promit ceva ce nimeni n-a măsurat.

## Ce mânca un urs de jumătate de tonă?

Oasele a șase urși din trei peșteri din România au lămurit o ceartă veche de decenii. Mai întâi ghicește.

**Uriașul de peșteră era…?**

Toți cei șase urși testați, inclusiv cei ale căror oase păreau de mâncători de carne, se hrăneau numai cu plante.

Metoda veche măsura azotul din tot osul, iar la unii urși din România numărul ieșea mare, ca la lei. Metoda nouă măsoară azotul din două cărămizi aparte ale osului, glutamatul și fenilalanina, și arată limpede: plante, la toți șase.

### Azotul din oase, pe înțelesul tuturor

Cu cât bara e mai lungă, cu atât animalul pare mai sus în lanțul trofic. Calul stă jos, leul stă sus, iar urșii sunt peste tot, unul chiar deasupra leului. După barele acestea, unii urși ar fi mâncat carne. Analiza aminoacizilor a arătat că nu.

- Cal: 4,2 ‰
- USR22 · Cioclovina: 5,2 ‰
- USR67 · Răsuflătoarei: 5,4 ‰
- USR10 · Măgura: 6,3 ‰
- USR11 · Măgura: 8,1 ‰
- Leu de peșteră: 8,3 ‰
- USR25 · Cioclovina: 8,9 ‰
- USR65 · Răsuflătoarei: 9,8 ‰

Cercetătorii au comparat urșii cu două capete de scară: un leu de peșteră, care mânca sigur carne, și un cal, care mânca sigur plante. Trei dintre urși stăteau lângă cal, doi lângă leu, iar unul, USR65 de la Răsuflătoarei, deasupra leului.

De aici pornise cearta: după metoda veche, urșii din România păreau când vegetarieni, când mâncători de carne sau chiar de pește. Metoda nouă ocolește problema, fiindcă cele două cărămizi din os nu depind de solul în care au crescut plantele.

Rămân două limite. Oasele spun că urșii mâncau plante, dar nu spun care plante. Și șase urși sunt puțini, chiar dacă vin din trei peșteri. Dincolo de România, sutele de oase studiate în toată Europa arată însă la fel: plante.

## I se închinau oamenii ursului? Nu.

Timp de jumătate de secol, manualele au spus că neanderthalienii aveau un cult al ursului de peșteră. Toată povestea pornea dintr-o peșteră din Elveția.

### Ziduri, lăzi de piatră și cranii aliniate

Între 1917 și 1921, Emil Bächler sapă peștera Drachenloch, „Gaura Dragonului”, din Alpii elvețieni. Găsește ziduri scunde de piatră, lăzi din lespezi pline cu cranii de urs și un craniu străpuns de un femur. I se pare limpede: neanderthalienii se închinau ursului.

Ideea prinde. Intră în romane, în filme și în manuale. Nimeni nu verifică săpătura.

### Niciun caz n-a rezistat

Jean-Pierre Jéquier reia, caz cu caz, toate dovezile cultului. Concluzia: nicăieri dovezile nu sunt de ajuns. Bächler lucra cu muncitori, lipsea de pe șantier și descria ce credea, nu ce vedea: schița din 1923 și cea din 1940 ale aceleiași lăzi nu se potrivesc.

Iar natura explică restul: urșii scormoneau culcușuri și împingeau oasele în crăpături, iar tavanul cădea peste ele. Din mii de oase mișcate de sute de urși, unele combinații ciudate sunt de așteptat.

**La Chauvet, în Franța, podeaua e acoperită de 150 de schelete de urs, iar un craniu stătea pe o lespede, pus de o mână. Ce-a fost?**

„Nu e nicio cale să spui dacă a fost curiozitate sau ceva religios”, spune Hervé Bocherens, de la Universitatea din Tübingen.

Craniul de la Chauvet e pus de mână omenească, spre deosebire de „dovezile” de la Drachenloch. Dar mâna nu spune și de ce.

## Ce spun ghizii și ce spun oasele

Peștera de la Chișcău, județul Bihor, e printre cele mai vizitate din România. Povestea pe care o auzi la intrare sună bine. Oasele spun altceva.

**Povestea ghizilor**

Acum 15.000 de ani, peștera adăpostea urși. La un moment dat, intrarea s-a prăbușit, iar peste 140 de urși au rămas blocați înăuntru. Înfometați, s-au atacat între ei până au murit toți.

### Ce spun săpăturile

- **Când? Nu acum 15.000 de ani.** Specia se stinsese deja de vreo 9.000 de ani, iar urșii de la Chișcău sunt din stadiul MIS 3, cu peste 10.000 de ani mai vechi decât povestea.

- **Câți? Numărul 140 n-are urmă.** Trimiterea din enciclopedii duce la o pagină de student dispărută. Săpăturile vechi au studiat 1.660 de oase, cu 99 de cranii și 107 de femururi; cea nouă, 1.424 de oase de membre.

- **Canibali? Urmele sunt de la alții.** Pe oase sunt urme de dinți, dar nu de urs flămând: cel puțin două carnivore, între care hiena de peșteră, au ros oasele. Coatele sunt cele mai roase, aproape 4 din 10.

### Culcușurile

Pe podeaua peșterii se văd peste 100 de culcușuri: gropi late de până la 180 cm și adânci de 60, scormonite de urși pentru somn. 14 sunt gropi adânci, de până la 2 metri, socotite culcușuri de naștere.

Peștera s-a deschis la 17 septembrie 1975, când o explozie la cariera de marmură a spart tavanul unui gol. Minerul Traian Curta a coborât primul. Trei zile mai târziu o explorau amatorii de la Speodava, iar la 14 iulie 1980 se deschidea pentru vizitatori.

## De unde vin dovezile

Patru peșteri din România, fiecare cu povestea ei. Atinge un punct ca să vezi ce s-a găsit acolo.

### Toate dovezile vin din vestul țării

Punctele sunt peșterile din care vin oasele studiate: una e șantierul cu mii de oase, în trei s-au făcut testele de hrană.

### Apuseni: Chișcău și Măgura

Peștera Urșilor (Chișcău) e șantierul cel mare: 1.660 de oase studiate în săpăturile vechi, 1.424 de oase de membre în cea nouă, peste 100 de culcușuri. La circa 3 kilometri, peștera Măgura, lungă de 1.500 de metri, a dat 2 dintre cei 6 urși testați.

### Cioclovina: cei mai vechi testați

Peștera Cioclovina Uscată, lungă de 2.002 metri, în parcul Grădiștea Muncelului–Cioclovina. Cei 2 urși de-aici au 43.000–48.000 de ani, cei mai vechi dintre cei șase.

### Banat: Răsuflătoarei

Peștera din Munții Banatului, în parcul Semenic–Cheile Carașului. De-aici vine USR65, ursul al cărui azot stătea deasupra leului, și care s-a dovedit tot vegetarian.

### Ce nu e pe hartă

Drachenloch (Elveția), Chauvet (Franța) și peșterile cu ultimii urși (Polonia) sunt în afara hărții. Harta arată unde s-au găsit dovezile din România, nu tot arealul speciei.

## Adevărat sau fals?

Opt propoziții despre urs. Unele sună a poveste și sunt adevărate.

- **Ursul de peșteră mânca mai ales plante.** Adevărat. Toți cei șase urși testați din România, din trei peșteri, se hrăneau numai cu plante, după azotul din aminoacizii oaselor. ([Naito și colab. 2020, Scientific Reports](https://doi.org/10.1038/s41598-020-62990-0))

- **Masculii ajungeau la o tonă.** Fals. Masculii mari aveau 400–500 de kilograme, femelele 225–250. Ideea unor urși de o tonă n-are sprijin în oase. ([Christiansen 1999, Annales Zoologici Fennici](https://openalex.org/W174807521))

- **La Chișcău au fost găsite 140 de schelete, în 1983.** Fals. Numărul 140 n-are urmă până la vreo numărătoare. Săpăturile au studiat 1.660 de oase, cu 99 de cranii și 107 de femururi. ([Viehmann 1987; Robu și colab. 2016, Acta Carsologica](https://doi.org/10.3986/ac.v45i3.3329))

- **Ultimii urși de peșteră au murit acum 24.000–26.000 de ani.** Adevărat. Peste 200 de datări pun stingerea la 26.100–24.300 de ani în urmă. Cel mai tânăr os vine din Polonia. ([Baca și colab. 2016, The Science of Nature](https://doi.org/10.1007/s00114-016-1414-8))

- **Neanderthalienii se închinau ursului de peșteră.** Fals. Din 1975 se știe că nicio dovadă a „cultului” nu rezistă: fie descrierea era deja o interpretare, fie natura explica totul. ([Chase 1987, după Jéquier 1975](https://www.penn.museum/sites/expedition/the-cult-of-the-cave-bear/))

- **La Chauvet, un craniu fusese pus pe o lespede de o mână omenească.** Adevărat. Podeaua e acoperită de 150 de schelete, iar un craniu stătea pe o lespede, pus acolo de cineva. De ce, nimeni nu știe. ([Bocherens, în Smithsonian 2010](https://www.smithsonianmag.com/history/fate-of-the-cave-bear-69538895/))

- **Urșii de la Chișcău trăiau acum 15.000 de ani.** Fals. Urșii de-acolo sunt din stadiul MIS 3, cu peste 10.000 de ani mai vechi. Acum 15.000 de ani specia se stinsese deja. ([Robu și colab. 2018; Baca și colab. 2016](https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2018.01.009))

- **Pe oasele de la Chișcău sunt urme de dinți de carnivore.** Adevărat. Cel puțin două carnivore au ros oasele, iar un schelet aproape întreg de hienă zăcea printre ele. Coatele sunt cele mai roase: 39,3%. ([Robu și colab. 2016, Acta Carsologica](https://doi.org/10.3986/ac.v45i3.3329))

## Ce poți vedea azi la Chișcău

Peștera Urșilor e în Chișcău, comuna Pietroasa, județul Bihor, și se vizitează numai cu ghid.

În peșteră sunt 9 grade tot anul. Programul și tarifele se schimbă; verifică-le înainte de drum.

- **Galeriile de sus** Urșilor, Emil Racoviță și Lumânărilor: 847 de metri de poteci, circa 45 de minute.

- **Sala Oaselor** Oase și culcușuri păstrate pe loc, în galeria întâi.

- **Rezervația științifică** Nivelul de jos, de circa 700 de metri, e închis publicului: acolo se sapă.

## De unde știm toate acestea

Mărimile și datele vin din studii publicate; unde am putut citi doar rezumatul sau n-am putut deschide articolul, lista de mai jos o spune. Când sursele dau valori diferite, am scris intervalul.

Trei lucruri pe care le vei întâlni în alte părți lipsesc de aici sau stau cu semn de întrebare, fiindcă n-au sursă primară: înălțimea în picioare (se vehiculează 3–3,5 metri; singurul număr citit e 2,5, într-o lucrare din 1987), numărul celor 140 de urși de la Chișcău și cauza stingerii. Pentru cea din urmă, două studii serioase spun lucruri diferite, și le-am pus față în față.

- Christiansen, P. (1999). What size were Arctodus simus and Ursus spelaeus (Carnivora: Ursidae)? Annales Zoologici Fennici 36(2): 93–102. https://openalex.org/W174807521 — masele: masculi 400–500 kg, femele 225–250 kg; tona, respinsă (citit rezumatul; PDF-ul revistei n-a putut fi deschis)
- Viehmann, I. (1987). Traces of the cave bear's life. Travaux de l'Institut de Spéologie „Émile Racovitza” 26: 73–79. https://www.travaux-racovitza.com/journals/downloads/87/art08.pdf — 2,5 metri în picioare; 1.660 de oase de la Chișcău, 99 de cranii, 107 de femururi; peste 100 de culcușuri
- Bear Conservation (2014). Species factsheet 2: Brown bear (Ursus arctos). http://www.bearconservation.org.uk/Factsheet%202%20Brown%20Bear%2020140909.pdf — mărimile ursului brun de azi, pentru comparație
- Anderson, N. (2020). European cave bears had pure herbivorous diet. Sci-News, 26 mai 2020. https://www.sci.news/paleontology/herbivorous-cave-bears-08466.html — lungimea de 2,7–3,5 metri și greabănul de 1,7 metri (rezumat de presă; nicio sursă primară citită nu le dă)
- Naito, Y.I., Meleg, I.N., Robu, M., Vlaicu, M., Drucker, D.G., Wißing, C., Hofreiter, M., Barlow, A., Bocherens, H. (2020). Heavy reliance on plants for Romanian cave bears evidenced by amino acid nitrogen isotope analysis. Scientific Reports 10: 6612. https://doi.org/10.1038/s41598-020-62990-0 — cei 6 urși din 3 peșteri, aminoacizii, graficul cu azot, coordonatele peșterilor
- Curry, A. (2010). Fate of the cave bear. Smithsonian Magazine, decembrie 2010. https://www.smithsonianmag.com/history/fate-of-the-cave-bear-69538895/ — sutele de oase din toată Europa, tot cu plante; Chauvet; urmele de cuțit de la Hohle Fels
- Baca, M. și colab. (2016). Retreat and extinction of the Late Pleistocene cave bear. The Science of Nature 103: 92. https://doi.org/10.1007/s00114-016-1414-8 — stingerea la 26.100–24.300 de ani; cel mai tânăr os, din Polonia; clima, ca explicație (citit rezumatul)
- Stiller, M. și colab. (2010). Withering away — 25,000 years of genetic decline preceded cave bear extinction. Molecular Biology and Evolution 27(5). https://doi.org/10.1093/molbev/msq083 — declinul genetic de 25.000 de ani; mai multe cauze, inclusiv lupta cu oamenii pentru peșteri (citit rezumatul)
- Marciszak, A. și colab. (2024). Fate and preservation of the late Pleistocene cave bears from Niedźwiedzia Cave in Poland. Scientific Reports 14. https://doi.org/10.1038/s41598-024-60222-3 — morți din lipsă de hrană în hibernare, mai ales puii (citit rezumatul)
- Chase, P.G. (1987). The cult of the cave bear: prehistoric rite or scientific myth? Expedition Magazine 29(2), Penn Museum. https://www.penn.museum/sites/expedition/the-cult-of-the-cave-bear/ — demontarea cultului după Jéquier 1975; Bächler la Drachenloch, 1917–1921
- Robu, M. și colab. (2016). Carnivore impact on cave bear bones… Case study: Urşilor Cave. Acta Carsologica 45(3). https://doi.org/10.3986/ac.v45i3.3329 — 1.424 de oase de membre, 69 de înțepături de dinți, ulne 39,3%, hiena
- Robu, M. și colab. (2018). Palaeoichnology of an MIS 3 cave bear settlement – Urşilor Cave. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 493. https://doi.org/10.1016/j.palaeo.2018.01.009 — urșii de la Chișcău sunt din MIS 3 (titlul și referința; textul n-a putut fi deschis)
- Pliantul turistic al Peșterii Urșilor (fără dată): povestea celor 140 de urși și datele vizitării. http://www.cazaretransilvania.ro/Ofertespeciale/Pestera_Ursilor1.pdf — povestea spusă vizitatorilor, pe care pagina o verifică, nu o urmează
- Coordonatele peșterilor testate, din Naito și colab. (2020); cea a Peșterii Urșilor, din OpenStreetMap; fundalul, Natural Earth. https://www.naturalearthdata.com/ — harta