# Voința de păcănele

https://mariuscomper.uk/vointa-de-pacanele/

Oamenii aruncă zaruri de mii de ani și știu de tot atâta vreme cum se termină. Pofta de joc a rămas aceeași. S-au schimbat zarurile, mesele și aparatele. Primești 100 de fise și le duci prin istorie: fiecare epocă îți dă jocul ei, cu șansele lui reale.
„Când hotărăsc să nu mai joc cu ele, prietenii pleacă și rămân singur. Dar când zarurile brune zornăie pe tablă, alerg la întâlnire ca o fată îndrăgostită.”Rigveda, cartea a 10-a, imnul 34, strofa 5 (după traducerea lui R. T. H. Griffith, 1896)
[Începe cu arșicele ↓](https://mariuscomper.uk/vointa-de-pacanele/#zaruri)

Acum aproximativ 3.000 de ani

## Cel mai vechi jucător care ne vorbește

Imnul 34 din ultima carte a Rigvedei e vocea unui om care a pierdut totul la zaruri. Zarurile lui erau nuci din arborele vibhīdaka. Soția îl ține la distanță, iar soacra îl urăște. Alții îi mângâie nevasta, iar tatăl, mama și frații spun despre el: „Nu-l cunoaștem. Legați-l și luați-l.” Și totuși se întoarce la masa de joc, „cu trupul arzând”, întrebându-se: „Oare am noroc?”

Spre final, imnul dă un sfat pe care l-ar putea da și un consilier de azi: „Nu juca zaruri. Lucrează-ți ogorul și bucură-te de ce ai.”

Arșicele sunt mai vechi decât imnul. Sunt oasele mici din glezna oilor și caprelor, cu patru fețe pe care pot cădea. În așezări neolitice din Anatolia, precum Çatalhöyük, arheologii au găsit arșice tocite de folosire, pe care le citesc ca piese de joc, amulete sau unelte de ghicit. Grecii și romanii le numărau fețele cu 1, 3, 4 și 6. Aruncarea cea mai proastă, patru de 1, se numea „câinele”. Cea mai bună, cu toate patru fețele diferite, se numea „Venus”.

În 1962, statisticiana F. N. David a aruncat un arșic de oaie la nesfârșit, ca să-i măsoare fețele. A găsit că fețele 3 și 4 ies fiecare cam în patru cazuri din zece, iar 1 și 6 cam într-unul din zece. De aici rezultă că Venus iese cam o dată la 26 de aruncări.

Ce vezi mai sus e un joc fără casă. Oricine câștigă, câștigă de la altcineva de la masă. Așa a rămas mii de ani.

Primele secole î.Hr. și d.Hr.

## Statul intră în joc: 5%

În *Arthaśāstra*, tratatul indian de guvernare atribuit lui Kauṭilya, jocul de noroc e o afacere de stat. Un „supraveghetor al jocurilor” trebuie să adune tot jocul într-un singur loc, ca să poată prinde spioni și hoți. Jucătorul care joacă în altă parte plătește 12 paṇa amendă. Casa dă zarurile cu chirie. Iar din fiecare câștig, supraveghetorul „ia 5 la sută”.

Tratatul adaugă, cu un realism care nu s-a demodat: „jucătorii sunt din fire trișori”.

Zarurile sunt cinstite și adversarul are aceleași șanse ca tine. Totuși, la fiecare aruncare pierzi în medie 2,5 bănuți la fiecare sută pusă în joc: jumătate din cei 5 opriți de casă, fiindcă nu câștigi decât jumătate din partide. Și asta fără chiria zarurilor și celelalte taxe. E cea mai veche „cotă a casei” pe care am găsit-o scrisă ca regulă. De acum înainte, casa stă la cele mai multe mese. Pe parcurs vei întâlni și două excepții.

Secolul I d.Hr.

## Împărații jucau și ei

Tacitus scria despre vechii germani că joacă zaruri treji, ca pe o treabă serioasă. „Când au pierdut tot, își pun pe ultima aruncare libertatea și propriul trup.” Cel care pierde intră de bunăvoie în sclavie și se lasă legat și vândut, oricât de tânăr și de puternic ar fi. „Ei numesc asta onoare.”

La Roma, legile interziceau jocul pe bani, cu excepția pariurilor la întrecerile sportive și a Saturnaliilor din decembrie. Împărații nu se prea țineau de ele. Suetoniu citează o scrisoare a lui Augustus către Tiberius: la sărbătoarea Quinquatria a „ținut tabla caldă” toată ziua și a pierdut douăzeci de mii de sesterți. Claudius era atât de pasionat încât a scris o carte despre joc și și-a montat o tablă în trăsură, ca să nu se strice partida pe drum. Nero juca patru sute de mii de sesterți pe un punct.

Un turn de zaruri din secolul al IV-lea, găsit în 1985 la Vettweiss-Froitzheim, în Germania, și păstrat la muzeul din Bonn, poartă inscripția *PICTOS VICTOS · HOSTIS DELETA · LVDITE SECVRI*: „Picții sunt învinși, dușmanul e nimicit, jucați fără grijă.” Turnul avea un scop precis: zarurile trec prin trepte interioare, așa că nimeni nu le poate conduce cu mâna.

Constantinopol, în jurul anului 500

## Mașina de la Hipodrom

În 1834, lângă Hipodromul din Constantinopol, s-a găsit un bloc de marmură de 77 de centimetri și 290 de kilograme. Pe o latură are o pistă în trepte, cu găuri. Pe celelalte are o zi de curse sculptată: statuia unui cal, un cântăreț din aulos, slujitori care trag la sorți ordinea carelor, două cvadrige care se urmăresc, învingătorul care primește ramura de palmier. Într-o fereastră se uită o femeie. Astăzi blocul e la Bode-Museum din Berlin.

Un comentariu vechi explică la ce folosea: pariorii puneau în vârful pistei patru bile de culori diferite și le lăsau să coboare prin găuri. Bila care ieșea prima prin ultima gaură îi aducea victoria celui care pariase pe ea. Muzeul numește obiectul o „variantă de lux” a unor astfel de automate de joc și spune că a fost „sigur” folosit la Hipodrom pentru pariuri.

Nu știm dacă organizatorii opreau ceva din pot. În forma de mai sus, jocul e perfect cinstit: pe termen lung, fiecare culoare câștigă o dată din patru.

Împăratul Iustinian a interzis și zarurile, și mașinile. O lege dată la Constantinopol pe 22 septembrie 529 spune că jocul de zaruri, îngăduit odinioară doar la întreceri, ajunsese „o nenorocire”. Unii jucau fără să știe nimic despre joc, în afară de numele fețelor zarului, și își pierdeau averea jucând zi și noapte pe argint, pietre prețioase și aur. Legea interzicea jocul în public și în privat. Oricine pierduse își putea cere banii înapoi, chiar și după cincizeci de ani. Rămâneau permise cinci sporturi, între care săritura, aruncarea suliței și lupta, cu miza de cel mult un galben, „oricât de bogat ar fi” jucătorul. Legea următoare din Codul lui Iustinian interzice și jocul cu „cai de lemn” (*equi lignei*), pe care muzeul îi identifică cu astfel de mașini, iar casele în care se juca erau confiscate. Muzeul din Berlin datează interdicția mașinilor de acest fel în 534, anul ediției revizuite a Codului.

Obiectul: [„Kugelspiel mit Szenen von Wagenrennen”](https://smb.museum-digital.de/object/141248), marmură de Proconnesos, în jurul anului 500, Skulpturensammlung und Museum für Byzantinische Kunst, Staatliche Museen zu Berlin, nr. inv. 1895. Fotografii pe pagina muzeului.

Atlasul etnografic

## Aproape peste tot. Nu chiar peste tot.

Coranul pune alcoolul și jocurile de noroc, *maysir*, alături: „în amândouă e mare păcat și ceva folos pentru oameni, dar păcatul e mai mare decât folosul” (2:219). În China, codul dinastiei Tang pedepsea cu o sută de lovituri pe oricine juca pe bunuri, dar ierta pariurile la tragerea cu arcul și pe cele puse doar pe mâncare și băutură. În Țara Românească, *Îndreptarea legii* din 1652 le lua preoților care jucau „în harjeți” dreptul de a sluji și îi afurisea pe mireni. Ediția critică explică „harjeții” drept „arșice, zaruri”.

În 1907, Stewart Culin a adunat jocurile popoarelor native din America de Nord. A găsit jocuri cu zaruri la 130 de triburi din 30 de familii de limbi și n-a găsit niciun trib unde să lipsească. În schimb, șahul și celelalte jocuri de strategie pură lipseau cu totul.

Harta de mai jos arată toate cele 486 de societăți din Atlasul Etnografic al lui Murdock pentru care antropologii au notat ce jocuri aveau.

Jocurile de noroc apar în 310 din cele 486 de societăți, adică aproape două din trei. Sunt în toate cele 79 din sud-vestul Statelor Unite, în toate cele 42 din regiunile „Canada de vest” și „Canada de est” ale atlasului și în 15 din cele 17 din Europa de Est. Lipsesc însă în toate cele 17 societăți din Brazilia, în toate cele 6 din Australia și în 12 din cele 14 din Noua Guinee și insulele vecine. Doar 26 de societăți n-aveau niciun fel de joc.

Ce se vede pe hartă depinde în parte de cine a scris. Atlasul are mult mai multe comunități din America de Nord decât din alte locuri. Fiecare punct descrie un singur grup, la data la care l-a studiat un etnograf, iar un joc pe care etnograful nu l-a văzut nu apare. Cu aceste rezerve, pentru Australia avem și alte dovezi: o teză din 2008 nu găsește jocuri de noroc în societatea aborigenă tradițională, iar cartea de joc pare să fi venit acolo cu negustorii din Makassar.

Antropologii John Roberts, Malcolm Arth și Robert Bush au observat în 1959, pe 50 de societăți, că jocurile de noroc apar mai des acolo unde oamenii cred în zei și spirite binevoitoare, pe care îi pot îndupleca. Aruncarea zarurilor era, uneori, un fel de a întreba cerul.

Paris, 1654

## Probabilitățile s-au născut la masa de joc

În vara lui 1654, Blaise Pascal îi scrie lui Pierre de Fermat despre cavalerul de Méré. Méré știa că merită să pariezi că scoți cel puțin un șase din patru aruncări ale unui zar: avantajul e „ca 671 la 625”. Dar dacă arunci două zaruri, pariul pe cel puțin o dublă de șase din 24 de aruncări iese în pierdere. Lui Méré asta i se părea imposibil. Pascal scrie că acesta era „marele lui scandal” și că Méré ajunsese să spună că aritmetica și-a ieșit din minți.

Din scrisorile acelei veri, mai ales despre cum împarți miza unui joc întrerupt, s-a născut teoria probabilităților.

51,8%șanse să scoți un șase din 4 aruncări

49,1%șanse să scoți o dublă de șase din 24 de aruncări

Diferența e prea mică pentru ca un jucător s-o simtă la masă. Scrisoarea lui Pascal arată doar că Méré a obiectat la calcul; despre bani pierduți nu spune nimic. Primul pariu e singurul din pagină în care tu ești cel avantajat. Casele de joc au învățat repede lecția.

1567–1906

## Loteria, noroc cu bilet de la stat

Elisabeta I a anunțat în 1567 prima loterie de stat a Angliei, ca să strângă bani pentru repararea porturilor. Biletul costa zece șilingi, iar tragerea s-a făcut în 1569, la catedrala Sfântul Paul. Din 1612, Compania Virginia și-a ținut colonia americană în viață mai ales din loterii. Loterii au strâns bani și pentru Harvard, în 1745, și pentru colegiul din care a crescut Universitatea Columbia.

În România, Loteria de Stat pornește dintr-o lege promulgată de Carol I pe 29 mai 1906, care strângea un fond pentru îngrijirea medicală a sătenilor. Caragiale publicase deja, în 1898, povestea lui Lefter Popescu, cel care își caută cu disperare biletele câștigătoare. Le găsește, își dă demisia și află la ghișeu că numerele fuseseră greșit tipărite în ziar. A intitulat-o, din 1901, „Două loturi”.

Bad Homburg, Baden-Baden, 1843–1867

## Un singur zero

Frații François și Louis Blanc au pus la cazinoul din Bad Homburg, în 1843, o ruletă cu un singur zero. Din 1863, Monte Carlo a devenit afacerea lui François Blanc. Pe o ruletă cu un zero, un pariu pe roșu câștigă în 18 cazuri din 37. Cota casei e de 1 din 37, adică 2,7%.

Dostoievski a jucat prima dată la ruletă la Wiesbaden, în 1863, și a continuat, cu pauze, până în 1871. În octombrie 1866, sub amenințarea unui contract care i-ar fi luat drepturile asupra operelor sale, i-a dictat în 26 de zile stenografei Anna Snitkina romanul *Jucătorul*, care se petrece într-o stațiune inventată, Roulettenburg. Anul următor s-au căsătorit. În luna de miere de la Baden-Baden, după însemnările ei, au amanetat verigheta ei, cerceii, broșa, apoi paltonul lui.

San Francisco, anii 1890 – azi

## Aparatul care joacă singur

Pe la 1894–1899 (sursele nu cad de acord asupra anului), un mecanic din San Francisco, Charles Fey, a construit Liberty Bell: trei role cu potcoave, romburi, pici, inimi, stele și un clopot crăpat. Aparatul plătea singur, în monede. Nu mai era nevoie de un adversar la masă, de un crupier sau de o altă persoană.

Rolele mecanice aveau un număr fix de poziții, așa că și cele mai mari premii nu puteau fi foarte rare. În 1984, Inge Telnaes a patentat soluția: un generator de numere aleatorii alege o poziție pe o rolă „virtuală” mult mai lungă, care apoi se traduce într-o poziție pe rola reală. O poziție reală poate corespunde, scrie patentul, „uneia sau mai multor” poziții virtuale. Asta înseamnă că proiectantul decide cât de des apare fiecare simbol și, mai ales, unde.

În 2009, Kevin Harrigan și Mike Dixon au obținut prin cereri de acces la informații fișele tehnice ale unor aparate din Ontario. Una dintre ele e Double Diamond Deluxe: 22 de poziții reale pe rolă și 72 virtuale. Simbolul Double Diamond de pe poziția 8 are o singură poziție virtuală. Golurile de deasupra și de dedesubtul lui au câte cinci.

Ochiul vede diamantul „la un pas” de linie de zece ori mai des decât pe linie. Cercetătorii numesc asta un „aproape-câștig”. E scris în harta rolei. Pe toată rola, cu al doilea diamant și cu pozițiile pe care aparatul le împinge pe lângă linie, raportul e de 7,5 la 1.

### Pierderi care sună a câștig

Aparatele video pot juca pe 15 linii deodată. La Lucky Larry's Lobstermania, un alt aparat din același studiu, jucătorul care pariază pe toate cele 15 linii „câștigă” ceva la o treime dintre învârtiri. Numai că 61% dintre aceste câștiguri sunt mai mici decât miza. Aparatul aprinde luminile și cântă, iar tu ai mai puțini bani decât înainte. Mike Dixon și colegii lui au măsurat în 2010 transpirația pielii jucătorilor: la aceste „câștiguri” ea crește la fel ca la câștigurile adevărate.

### Zona

Antropologa Natasha Dow Schüll a petrecut în jur de cincisprezece ani cu jucătorii de la aparatele din Las Vegas. Cei mai înrăiți i-au descris o stare pe care o numesc „zona”, în care grijile și chiar senzația propriului trup se estompează. Joacă doar ca să poată juca mai departe. Industria, arată cartea ei, *Addiction by Design* (2012), își proiectează aparatele, sălile și programele de fidelitate pentru un singur scop: „timpul pe aparat”.

Viteza face restul. O rolă mecanică se învârte cam o dată la șase secunde, adică 600 de învârtiri pe oră. Un aparat video, la trei secunde, face 1.200 pe oră. Comisia australiană pentru productivitate a calculat în 2010 că, la miza maximă permisă și la această viteză, un jucător poate pierde în medie 1.200 de dolari pe oră.

Neuroștiință

## De ce ne place să nu știm

Neuronii cu dopamină din creierul maimuțelor răspund mai ales la surpriză: la o recompensă mai bună decât se așteptau. Când recompensa e sigură, tac. Când lipsește, activitatea lor scade. Wolfram Schultz și colegii lui au descris acest „semnal de eroare de predicție” în anii 1990. În 2003, laboratorul lui a găsit la două maimuțe un semnal care creștea cel mai mult când șansa de recompensă era de exact 50%, adică atunci când incertitudinea era cea mai mare. Autorii au vorbit prudent de un „rol posibil” în asumarea riscului, iar interpretarea e încă discutată.

La oameni, Luke Clark și colegii lui au arătat în 2009 că aproape-câștigurile sunt resimțite ca mai neplăcute decât pierderile clare, dar cresc dorința de a mai juca și aprind în creier regiuni care răspund și la câștigurile reale. Ellen Langer a găsit în 1975 că oamenii cer de peste patru ori mai mult pe un bilet de loterie ales de ei decât pe unul primit, deși șansele sunt identice.

Cea mai stranie dovadă vine din medicină. Unii bolnavi de Parkinson tratați cu medicamente care imită dopamina încep să joace compulsiv. Într-un studiu pe peste 3.000 de pacienți, 17,1% dintre cei tratați astfel aveau o tulburare de control al impulsurilor, față de 6,9% dintre ceilalți. Din 2013, manualul american de diagnostic DSM-5 trece tulburarea de joc de noroc alături de dependențele de substanțe. E prima dependență fără substanță pe care o recunoaște.

Cine joacă

## De ce mai ales bărbații tineri

Comisia Lancet pentru jocurile de noroc a strâns în 2024 studiile din toată lumea. Au jucat în ultimul an 49,1% dintre bărbați și 37,4% dintre femei. Diferența mare apare la probleme: 11,9% dintre bărbați au cel puțin un semn de joc riscant, față de 5,5% dintre femei. Jocul problematic sau tulburarea de joc îi afectează pe 2,2% dintre bărbați și pe 1% dintre femei.

54,7 mil.bărbați cu joc problematic sau tulburare de joc, estimare pentru toată lumea

25,3 mil.femei cu joc problematic sau tulburare de joc

O meta-analiză din 2011 a lui Catharine Cross, Lee Copping și Anne Campbell, pe 277 de studii, sugerează de unde ar putea veni diferența, deși nu măsoară jocul de noroc propriu-zis. Bărbații caută mai mult senzațiile tari, iar femeile sunt mai sensibile la amenințarea pedepsei sau a pierderii. La sensibilitatea față de recompensă, cele două sexe practic nu diferă. Dacă aplicăm asta la joc, ar însemna că pofta de câștig e aceeași, doar că pe bărbați pierderea îi oprește mai greu.

Vârsta contează la fel de mult ca sexul. Căutarea senzațiilor tari crește în adolescență și atinge vârful pe la 19 ani, iar autocontrolul se maturizează abia spre 23–26 de ani. Într-un experiment celebru al lui Margo Gardner și Laurence Steinberg, adolescenții au luat de două ori mai multe riscuri într-un joc de condus atunci când erau în cameră doi prieteni. La adulți, efectul era mult mai slab.

Există și explicații evoluționiste. Margo Wilson și Martin Daly au propus în 1985 un „sindrom al tânărului bărbat”: la vârsta la care concurența pentru statut și parteneră e cea mai aprigă, riscul ar fi fost răsplătit. E o ipoteză influentă, greu de testat. Testosteronul, vinovatul obișnuit, iese prost din studii: relațiile găsite sunt inconsecvente, iar experimente mari în care voluntarii au primit hormonul n-au găsit un efect asupra riscului.

Apoi e piața. Comisia Lancet scrie că reclamele pe rețelele sociale îi pot viza anume pe tinerii bărbați. În sezonul 2022–23 din Premier League, 40% dintre sponsorii de pe tricouri erau firme de pariuri. Pariul sportiv le mai dă tinerilor și impresia că joacă cu mintea, fiindcă știu fotbal. Printre adulții care pariază pe sport, unul din unsprezece are joc problematic sau tulburare de joc. Printre adolescenții care pariază, unul din șase.

România, azi

## Sala de la colț

La Videle, un oraș de vreo 10.000 de locuitori, singurul liceu stă la o intersecție cu vreo opt săli de jocuri, scria Ariana Coman în reportajul „La răscruce de păcănele” (PressOne, aprilie 2024). În aceeași lună, pe 17 aprilie 2024, a fost promulgată legea care interzice sălile de jocuri în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori. Asta înseamnă peste 90% dintre localitățile țării. Din februarie 2026, o ordonanță de urgență le permite consiliilor locale să aprobe, să interzică sau să limiteze jocurile de noroc și în orașele mai mari. Primarul din Slatina spunea că orașul lui are 70 de săli și trei biblioteci.

Potrivit auditului Curții de Conturi la ONJN, relatat de Mediafax în iulie 2026, românii au mizat în 2024 aproximativ 96,1 miliarde de lei, din care 60,1 miliarde la aparate. Cea mai mare parte se întoarce ca premii. Ce rămâne firmelor, adică pierderea netă a jucătorilor, a fost de 19,1 miliarde de lei: 9,8 miliarde online și 7,8 miliarde la aparatele din săli.

O hotărâre de guvern din 2016 cere ca aparatele din săli să plătească în premii cel puțin 85% din ce primesc. Cu alte cuvinte, legea îi permite aparatului să păstreze, în medie, până la 15 bani din fiecare leu jucat. Supraveghetorul din *Arthaśāstra* lua, socotit la fel, 2,5 bani: de șase ori mai puțin.

Comisia Lancet mai notează că Europa de Est are cea mai mare proporție de jucători cu semne de joc riscant dintre toate regiunile lumii, atât la bărbați, cât și la femei.

Lumea, 2024

## 2,3 miliarde

Comisia Lancet estimează că 46,2% dintre adulții lumii au jucat pe bani în ultimul an: aproximativ 2,3 miliarde de oameni. Jocurile de noroc sunt legale, într-o formă sau alta, în peste 80% dintre țări, iar pe internet pot fi accesate aproape de oriunde. Pierderile nete ale jucătorilor ar urma să ajungă la aproape 700 de miliarde de dolari pe an până în 2028.

Fiecare punct de mai jos înseamnă 10 milioane de oameni care au jucat în ultimul an.

*au jucat (2,3 miliarde)*cu semne de joc riscant (449 de milioane)*cu joc problematic sau tulburare de joc (80 de milioane)

Un studiu canadian citat de Comisie a găsit că cei mai activi 20% dintre jucători fac 90% din jocul la cazinourile online. Afacerea se sprijină pe puțini oameni, iar aparatele sunt proiectate să-i țină cât mai mult pe scaun.

Socoteala

## Ce ți-a luat istoria

Ai pornit cu 100 de fise. Iată ce s-a întâmplat cu ele, joc cu joc, lângă ce spune matematica fiecărui joc: miza înmulțită cu cota casei, adunate pe toate tragerile tale.

Un exemplu: 100 de trageri la Double Diamond Deluxe, câte o fisă. Aparatul întoarce 92,6%, deci în medie pierzi 100 × 7,4% = 7,4 fise. Pe un număr mic de trageri, însă, rezultatul poate ieși oricum: după 1.000 de trageri, fișa aparatului dă orice între 59% și 126% din ce ai băgat. De-abia la un milion de trageri ajunge sigur între 91,5% și 93,6%.

Dacă ești pe plus, nu e o greșeală de calcul. Fișa tehnică a aparatului arată că, după 1.000 de trageri, un jucător poate avea orice între 59% și 126% din ce a băgat. Doar după un milion de trageri aparatul ajunge sigur în jurul lui 92,6%. Cota casei e prea mică ca s-o vadă un singur om. O vede însă proprietarul, care însumează milioanele de trageri ale tuturor.

Pofta care îl trăgea pe omul din Rigveda înapoi la masă e aceeași care te-a făcut să mai tragi o dată. S-a schimbat doar ce e de partea cealaltă a mesei: un prieten, apoi un funcționar cu 5%, apoi o bilă de marmură, o ruletă cu un zero, o rolă cu 72 de poziții și un aparat care nu doarme.

Dacă tu sau cineva apropiat nu mai poate să se oprească: Asociația Joc Responsabil oferă consiliere gratuită și confidențială la [0800 800 099](https://mariuscomper.uk/vointa-de-pacanele/tel:0800800099) (luni–vineri, 9–17) și pe [jocresponsabil.ro](https://jocresponsabil.ro/). Te poți autoexclude din sălile și site-urile de joc.

## Surse

- Rigveda 10.34, trad. Ralph T. H. Griffith, *The Hymns of the Rigveda* (1896), [sacred-texts.com](https://sacred-texts.com/hin/rigveda/rv10034.htm). Nucile vibhīdaka: W. Norman Brown, „The Indian Games of Pachisi, Chaupar, and Chausar”, *Expedition* (1964), [Penn Museum](https://www.penn.museum/sites/expedition/the-indian-games-of-pachisi-chaupar-and-chausar/).

- Arșicele de la Çatalhöyük: [Çatalhöyük Archive Report 2003](http://www.catalhoyuk.com/archive_reports/2003/ar03_13.html). Probabilitățile măsurate: F. N. David, *Games, Gods and Gambling* (1962), cap. 1.

- *Arthaśāstra* III.20, trad. R. Shamasastry (1915), [Wikisource](https://en.wikisource.org/wiki/Arthashastra/Book_III).

- Tacitus, *Germania* 24, [Project Gutenberg](https://www.gutenberg.org/cache/epub/7524/pg7524.txt). Suetoniu, *Viețile celor doisprezece Cezari* (Augustus 71, Claudius 33, Nero 30), trad. J. C. Rolfe, [LacusCurtius](https://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Suetonius/12Caesars/). Turnul de la Vettweiss-Froitzheim, LVR-LandesMuseum Bonn.

- Mașina de la Hipodrom: Staatliche Museen zu Berlin, [museum-digital](https://smb.museum-digital.de/object/141248) și [Google Arts & Culture](https://artsandculture.google.com/asset/petanque-set-with-chariot-race-scenes-unknown/sgFMh19WVoCGBw) (comentariul tradus de Dieter Roderich Reinsch).

- Codul lui Iustinian 3.43, trad. Fred H. Blume, *Annotated Justinian Code*, [University of Wyoming](https://www.uwyo.edu/lawlib/blume-justinian/).

- Coranul 2:219, trad. Pickthall, [quran.com](https://quran.com/2/219). Codul Tang, art. 402, [Wikisource](https://zh.wikisource.org/wiki/%E5%94%90%E5%BE%8B%E7%96%8F%E8%AD%B0/%E5%8D%B726). *Îndreptarea legii* (1652), glava 104, ediția Academiei (1962), [archive.org](https://archive.org/details/IndreptareaLegii.PravilaCeaMare1652).

- Stewart Culin, *Games of the North American Indians* (1907), [archive.org](https://archive.org/details/gamesofnorthamer00culirich). Atlasul Etnografic, variabila EA035 („Jocuri”), [D-PLACE](https://d-place.org/), cu codurile după [codebook-ul SCCS](https://growthecon.com/assets/Standard_Cross-Cultural_Sample-Codebook.pdf). Australia: M. Fogarty, teză de doctorat, Charles Darwin University (2008). Roberts, Arth și Bush, „Games in Culture”, *American Anthropologist* 61 (1959), rezumat la [HRAF](https://hraf.yale.edu/ehc/summaries/games-and-sports).

- Pascal către Fermat, 29 iulie 1654, în *Oeuvres de Fermat*; [APS News](https://www.aps.org/archives/publications/apsnews/200807/physicshistory.cfm).

- Loteria din 1567: [History Today](https://www.historytoday.com/archive/feature/first-english-national-lottery). Loteria Română: [loto.ro](https://www.loto.ro/?p=4560). Caragiale, „Două loturi”, [Wikisource](https://ro.wikisource.org/wiki/Dou%C4%83_loturi).

- François Blanc și ruleta cu un zero: M. Braude, *Making Monte Carlo* (2017). Dostoievski: [„The Gambler (novel)”](https://en.wikipedia.org/wiki/The_Gambler_(novel)) și [„Anna Dostoevskaya”](https://en.wikipedia.org/wiki/Anna_Dostoevskaya); amanetările din jurnalul Annei, după [Bookforum](https://www.bookforum.com/print/2804/two-new-biographies-delve-into-dostoyevsky-s-relationship-with-his-long-s).

- Liberty Bell: [Wikipedia](https://en.wikipedia.org/wiki/Liberty_Bell_(game)), [charlesfey.com](https://www.charlesfey.com/liberty-bell-slot-machine/). Patentul Telnaes, US 4.448.419 (1984), [Google Patents](https://patents.google.com/patent/US4448419A/en).

- K. A. Harrigan și M. Dixon, „PAR Sheets, probabilities, and slot machine play”, *Journal of Gambling Issues* 23 (2009), [PDF](https://cdspress.ca/wp-content/uploads/2022/08/Kevin-A.-Harrigan-Mike-Dixon-.pdf). Tabelele 2, 5 și 6 alimentează jocurile de pe această pagină.

- M. J. Dixon și colab., „Losses disguised as wins in modern multi-line video slot machines”, *Addiction* 105 (2010). N. D. Schüll, *Addiction by Design* (Princeton, 2012). Productivity Commission, *Gambling* (2010), vol. 1.

- Fiorillo, Tobler și Schultz, *Science* 299 (2003). Clark și colab., *Neuron* 61 (2009). Langer, *J. Pers. Soc. Psychol.* 32 (1975). Weintraub și colab. (studiul DOMINION), *Archives of Neurology* 67 (2010).

- Cross, Copping și Campbell, *Psychological Bulletin* 137 (2011). Steinberg și colab., *Developmental Psychology* 44 (2008). Gardner și Steinberg, *Developmental Psychology* 41 (2005). Wilson și Daly, *Ethology and Sociobiology* 6 (1985). Stanton și colab., *Psychological Science* 22 (2011). Studiile de administrare a testosteronului: *Hormones and Behavior* (2024) și *PNAS* (2025), [doi:10.1073/pnas.2508519122](https://doi.org/10.1073/pnas.2508519122).

- H. Wardle și colab., „The Lancet Public Health Commission on gambling”, *Lancet Public Health* 9 (2024), [acces liber](https://www.thelancet.com/journals/lanpub/article/PIIS2468-2667(24)00167-1/fulltext).

- Ariana Coman, „La răscruce de păcănele”, [PressOne](https://pressone.ro/la-rascruce-de-pacanele-reportaj-din-videle-unul-din-orasele-unde-salile-de-jocuri-devin-ilegale), 21 aprilie 2024. Ovidiu Cornea, [Europa Liberă](https://romania.europalibera.org/a/pacanele-interzicere-lege--orase-15000-de-locuitori-promulgare-klaus-iohannis/32909280.html), 17 aprilie 2024, și 28 februarie 2026. Cezar Moldovan, [Mediafax](https://www.mediafax.ro/economic/audit-onjn-romanii-au-mizat-peste-96-miliarde-lei-la-jocuri-de-noroc-in-2024-curtea-de-conturi-indica-lipsa-controalelor-si-taxe-neincasate-surse-23765593), 2 iulie 2026. HG 111/2016, art. 84, [anaf.ro](https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/HG_111_2016.pdf).

Jocurile folosesc numere aleatorii generate în browser și șansele exacte din sursele de mai sus. Nu se joacă pe bani, iar fisele nu părăsesc pagina.

Marius Comper · [mariuscomper.uk](https://mariuscomper.uk/) · septembrie 2026 · Vezi și [de unde vine cuvântul „noroc”](https://mariuscomper.uk/noroc-narok/) și [riscul, în 186 de societăți](https://mariuscomper.uk/risk-everywhere/ro/).