# Zero simptome comune? Depinde ce numeri.

O persoană nu poate dormi și slăbește. Alta doarme prea mult și se îngrașă. Ambele pot avea depresie. Dar manifestările opuse pot bifa aceleași criterii: somnul și greutatea. Diferența schimbă sensul lui „zero”.

Marius Comper · Revizuit la 5 septembrie 2026 · [DSM](https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK571021/box/ch4.b4/?report=objectonly)

## Același criteriu poate ascunde experiențe opuse

Pentru un episod depresiv major, regula simptomelor cere cel puțin cinci dintre nouă criterii în aceeași perioadă de două săptămâni, inclusiv dispoziție depresivă sau pierderea interesului ori plăcerii. Două mulțimi de câte cinci elemente din nouă au cel puțin un element comun.

5 + 5 − 9 = 1Cel puțin un criteriu comun. Zero este imposibil la acest nivel.

Mai jos sunt două profiluri ipotetice. Primul bifează cinci criterii, al doilea șase. Manifestările enumerate sunt diferite, dar trei criterii sunt comune.

Aceleași criterii, manifestări diferite

Criteriu | Profil A | Profil B | 
| --- | --- | --- |
1. Dispoziție | Dispoziție depresivă | — | 
2. Interes / plăcere | — | Pierderea interesului sau plăcerii | 
3. Greutate / apetit | Scădere în greutate | Creștere în greutate | 
4. Somn | Insomnie | Hipersomnie | 
5. Activitate psihomotorie | Agitație | Încetinire | 
6. Energie | Oboseală | — | 
7. Valoare de sine / vinovăție | — | Vinovăție excesivă | 
8. Concentrare / decizii | — | Dificultăți de concentrare | 
Sunt comune criteriile 3, 4 și 5. Linia indică o manifestare absentă în exemplu. Criteriul 9, gânduri recurente despre moarte sau suicid, este absent din ambele profiluri și nu apare în tabel.

A număra separat insomnia și hipersomnia poate produce „zero manifestări identice” în aceste liste. A le grupa în criteriul somnului produce suprapunere. Niciuna dintre numărători nu arată că două persoane nu au nimic clinic în comun.

Listele ilustrează doar regula simptomelor. Diagnosticul cere și suferință semnificativă ori afectarea funcționării și evaluarea altor explicații. Pentru tulburarea depresivă majoră contează inclusiv istoricul de manie sau hipomanie. Tabelul nu stabilește un diagnostic și nu indică un tratament. [DSM](https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK571021/box/ch4.b4/?report=objectonly)

## Câte feluri de a îndeplini aceeași regulă?

Regulile de diagnostic care permit mai multe combinații se numesc politetice. Numărătoarea tratează fiecare criteriu ca prezent sau absent. Nu ține cont de intensitate și nu spune cât de frecvent apare un profil în cabinet.

Episod depresiv major227

Cel puțin 5 din 9, cu cel puțin unul dintre primele două criterii.

256 − 29 = 227

Din toate cele 256 de selecții cu minimum cinci criterii, eliminăm cele 29 care nu includ niciun criteriu de bază.

PTSD636.120

Patru grupe: minimum 1 din 5, 1 din 2, 2 din 7 și 2 din 6.

31 × 3 × 120 × 57

Numărăm selecțiile admise în fiecare grupă, apoi le înmulțim. Expunerea la traumă, durata de peste o lună și celelalte condiții rămân obligatorii.

ADHD, până la 16 ani inclusiv116.220

Minimum 6 din 9 în cel puțin una dintre cele două grupe.

512² − 382²

De la 17 ani, pragul scade la cinci, iar același calcul dă 196.608 combinații. Debutul, durata, prezența în mai multe contexte și afectarea funcționării nu intră în această numărătoare.

Acestea sunt combinații permise de regulile simptomelor, nu sute de mii de boli demonstrate sau de profiluri observate. Calculul pentru PTSD folosește criteriile DSM-5 pentru adulți și copii de peste șase ani, păstrate în DSM-5-TR. [PTSD](https://www.ptsd.va.gov/professional/treat/essentials/dsm5_ptsd.asp) · [ADHD](https://www.cdc.gov/adhd/hcp/clinical-care/index.html)

În PTSD, două selecții pot fi complet disjuncte chiar la nivelul celor 20 de simptome: de exemplu, B1/C1/D2/D4/E1/E3 și B2/C2/D1/D6/E2/E6. Fiecare îndeplinește pragurile grupelor. Ambele trebuie însă să satisfacă și condițiile clinice comune ale diagnosticului.

## Diversitatea observată este o altă întrebare

Diversitatea apare și în date. Fried și Nesse au analizat 3.703 pacienți ambulatori cu depresie din studiul STAR*D și au identificat 1.030 de profiluri de simptome. Cel mai frecvent apărea la numai 1,8% dintre participanți. [Fried & Nesse, 2015](https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25451401/)

Cele 1.030 de profiluri nu contrazic cele 227 de combinații: studiul a separat manifestări pe care criteriile DSM le grupează și a transformat răspunsurile în prezență sau absență. Rezultatul depinde de instrument și de această codare. Este o observație într-un eșantion de pacienți care solicitau tratament, nu o distribuție pentru întreaga populație.

Pentru cititor, miza este simplă: numele diagnosticului și scorul total lasă informație importantă pe dinafară. Merită să știm ce simptome are persoana, cât de intense sunt și cum îi afectează viața. Numărul combinațiilor nu decide singur utilitatea diagnosticului.

## De la diferențe între oameni la o ipoteză despre cauze

Teoria rețelelor, formulată de Denny Borsboom, propune că unele simptome se pot întreține reciproc. O buclă posibilă ar lega insomnia de oboseală, dificultățile de concentrare și îngrijorarea care perturbă din nou somnul. Săgețile exprimă o ipoteză despre cauze. Numărarea criteriilor nu o demonstrează. [Borsboom, 2017](https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5269502/)

Insomnie → Oboseală → Concentrare dificilă → Îngrijorare → Insomnie

Buclă ilustrativă. Relațiile și intensitatea lor pot diferi între persoane.

O consecință posibilă a feedbackului puternic este histerezisul: după dispariția unui impuls extern, sistemul poate rămâne într-o stare diferită de cea inițială. Istoria contează. Modelul de mai jos arată această proprietate matematică; nu reproduce evoluția depresiei unui om.

### Un sistem care își păstrează starea

Compară feedbackul slab cu cel puternic. Aplică impulsul, apoi retrage-l. La feedback puternic, activarea rămâne ridicată.

Feedback 

Rezultatul experimentului: la feedback puternic, activarea trece de la aproximativ 0,02 la 1,00 cu impulsul și rămâne la 0,98 după retragerea lui. La feedback slab, revine la 0,02. Numerele sunt unități abstracte, nu scoruri clinice.

Ecuația și limitele exemplului

x′ = 1 / [1 + exp(−(c × x + s − 4))]

Pornim de la x = 0,02. Feedbackul c este 2 sau 8; impulsul s este 0 sau 3. Fiecare acțiune calculează 100 de pași, folosind starea precedentă. Schimbarea feedbackului și resetarea pornesc un experiment nou. Coeficienții sunt aleși pentru demonstrație, nu estimați din date despre pacienți. Un singur număr comprimă aici întregul sistem.

În cercetare, o rețea estimată din corelații nu dovedește automat că un simptom îl cauzează pe altul. Relațiile într-un grup nu descriu neapărat o anumită persoană. Sinteza lui Robinaugh și a colegilor cere fenomene empirice robuste și teorii formale care să le explice. [Robinaugh et al., 2020](https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31875792/)

## Ce ne spune și ce nu ne spune suprapunerea

Mai multe diagnostice pot include probleme asemănătoare. Somnul apare atât în criteriile depresiei, cât și în cele pentru PTSD. Asta poate complica delimitarea categoriilor, dar nu dovedește că diagnosticele multiple sunt doar o eroare de catalog. Un simptom comun nu stabilește singur niciunul dintre diagnostice.

Într-o ipoteză de rețea, un simptom care leagă două grupuri ar putea fi o punte între ele. Pentru a recomanda o intervenție, trebuie însă arătat că modificarea lui produce un beneficiu clinic. O legătură desenată sau un nod central nu este suficient.

Rămân trei rezultate distincte. Regulile permit profiluri diferite. Studiile pot măsura cât de diferite sunt profilurile observate. Modelele propun explicații pentru apariția și persistența problemelor. Un diagnostic poate orienta evaluarea fără să spună întreaga poveste a persoanei.

## Surse și metodă

Calcule proprii pe reguli binare ale simptomelor; fără estimări de prevalență. Articolul discută DSM, nu generalizează rezultatele la ICD. Sursele și bibliografia au fost verificate la 5 septembrie 2026.

[DSM](https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK571021/box/ch4.b4/?report=objectonly)

[PTSD](https://www.ptsd.va.gov/professional/treat/essentials/dsm5_ptsd.asp)

[ADHD](https://www.cdc.gov/adhd/hcp/clinical-care/index.html)

[Fried & Nesse, 2015](https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25451401/)

[Borsboom, 2017](https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5269502/)

[Robinaugh et al., 2020](https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31875792/)

https://mariuscomper.uk/zero-simptome-comune/