România la Marea Ionică
Pe Wikipedia în română, România a avut între 1934 și 1939 un teritoriu pe coasta albaneză a Mării Ionice: 29,8 kilometri pătrați, de paisprezece ori cât Monaco, dăruiți de un rege unui istoric. În acte e altceva: un lot de 746 de metri pătrați, din care statul a primit 373, și o casă cu arcade pe care Bucureștiul o cere și azi înapoi.
Institutul Român de la Sarandë, anii 1930. Fișa de pe Commons indică 1937. Biblioteca Metropolitană București, prin Wikimedia Commons, domeniu public.
Cât de mare era
Pătratul din infocasetă are latura de 5,46 kilometri, puțin peste o oră de mers pe jos. Undeva înăuntru e lotul adevărat.
-
Un pătrat de 29,8 km², cu latura de 5,46 km. Punctul din mijloc e lotul de 373 m². Monaco, cu 2,08 km², e pătratul punctat. Pătratul din infocasetă: 29,8 km². Monaco, cu 2,08 km², ar încăpea în el de paisprezece ori.
Pe ecranul tău, lotul de 373 m² are acum o lățime de cam un pixel. În jurul lui sunt 79.866 de loturi la fel.
Pe un ecran de telefon, lățimea lotului e de cam un pixel. Suprafața de 29,8 km² din infocasetă e de 39.933 de ori cât lotul întreg de 746,25 m².
-
Statul Vatican, cel mai mic stat din lume, are 0,44 km². Pătratul punctat are aceeași arie. În pătratul din infocasetă ar încăpea de aproape 68 de ori.
-
Un teren de fotbal de 105 × 68 m. Pătratul de 373 m² e în mijloc. Un teren de fotbal, 105 pe 68 de metri, are 7.140 m². În el încap 19 loturi ca acesta.
-
Pătratul are aria de 373,125 m², iar terenul de tenis e desenat la aceeași scară. Iată lotul: 373,125 m², cu latura de 19,3 metri, cât 1,4 terenuri de tenis. Atât a primit statul român la 13 august 1934, jumătate din lotul lui Nicolae Iorga de la Sarandë.
În sursele cercetate nu apare niciun teritoriu. Apar un lot și o casă.
Un rând fără sursă
La 23 august 2019, la 16:35 (UTC), cineva a adăugat un rând într-o infocasetă Wikipedia în engleză: Area, 29.8 km². Rezumatul editării vorbea despre altceva. Numărul n-avea nicio sursă. Cu patru zile înainte, pagina nu avea niciun câmp pentru suprafață; cuvântul „concesiune” stătea în ea din 2018.
Reconstituire adaptată după revizia din 23 august 2019. Textul Wikipedia e disponibil sub CC BY-SA 4.0; istoricul paginii dă autorii. Rândurile din jur nu sunt refăcute.
Un an și trei luni mai târziu, la 27 noiembrie 2020, articolul românesc a primit același număr, cu virgulă în loc de punct. Nici editarea aceea nu are rezumat.
La 8 februarie 2021, pagina engleză a fost mutată sub numele „Romanian Institute in Albania”, cu rezumatul „not a concession”, iar într-o oră numărul a dispărut din ea. Pagina românească l-a păstrat. Ultima ei revizie, din 19 martie 2023, îl are și la verificarea din 5 octombrie 2026: aproape șase ani.
Toate reviziile, una câte una, sunt la sfârșit.
Un teren pentru Iorga
La 24 aprilie 1932, Vasile Stoica, trimisul României la Tirana, telegrafiază că regele și guvernul albanez au oferit un teren la Sarandë, că actele trebuie făcute pe numele lui Nicolae Iorga și că e nevoie de o procură.
Iorga era în ziua aceea prim-ministru al României și cel mai cunoscut istoric al ei. În 1919 scrisese, în franceză, o scurtă istorie a Albaniei.
În memorii, Iorga pomenește „o căsuță pe malul Adriaticei”, promisă de albanezi, care se va ridica poate „pe locul dăruit mie pe urmă, la Santi Quaranta, de regele național”. Santi Quaranta era numele italian al orașului Sarandë. Cuvântul lui e „căsuță”.
Lotul, după notele arheologului Dumitru Berciu, avea 746,25 m² și era al lui Iorga, nu al statului. La 13 august 1934 el l-a donat pe jumătate statului român, cu condiția să se întemeieze acolo un institut. Jumătatea înseamnă 373,125 m². Decretul care a primit donația are numărul 2279/1934, iar numărul autentificării actului e tipărit în ediție în două feluri: 6006 și 60006.
Piatra de temelie s-a pus la 9 noiembrie 1936, iar din 1 iulie 1937 s-a construit serios. Proiectul îi e atribuit arhitectului Petre Antonescu; planul, după ediție, cerea o clădire de 727,6 m² (33,30 × 21,85 m). Pe teren a ieșit mai mică: etajul al doilea n-a mai fost construit, iar fațada spre golf a rămas la circa două treimi. Institutul Român din Albania a fost înființat prin decret-lege la 25 iulie 1938; Misiunea Științifică Română exista de la 13 iulie 1934.
17 sau 680
La 21 septembrie 1937, un decret-lege albanez a îngăduit Crucii Roșii albaneze să doneze „profesorului N. Iorga, cetățean român” terenul din jurul lotului. Cât teren? În transcrierea decretului, 17 m². Pe copia de arhivă, cu creionul, 680 m², iar 680 apare și în alte note ale lui Berciu. Editorii o socotesc pe a doua mai plauzibilă. Beneficiarul era Iorga personal, nu statul.
Pătratele au aria scrisă alături, la aceeași scară.
Cum se adună
| Lotul din 1932 | 746,25 |
| + adaos din 1937, în transcrierea decretului | 17 |
| = 746,25 + 17 | 763,25 |
| + adaos din 1937, scris cu creionul pe copie | 680 |
| = 746,25 + 680 | 1.426,25 |
| Total scris de Berciu în note | 1.424,26 |
| 1.426,25 − 1.424,26 | 1,99 |
Numere tipărite în transcriere · creion pe copia de arhivă, după editori · calcul făcut aici. Scanările originale n-au fost văzute.
Cele două numere nu se împacă, și nici totalul. Nimic din ce se păstrează nu spune care e greșeala, așa că rămân alături.
Actele de mai sus vin din ediția Tănăsescu–Păunescu a arhivei Ministerului de Externe și din notele lui Berciu; originalele n-au fost văzute.
Primăvara lui 1939
La 7 aprilie 1939, în Vinerea Mare, trupe italiene debarcă în Albania, în patru porturi. Unul dintre ele e Santi Quaranta, unde se afla casa lui Iorga.
Premierul britanic Neville Chamberlain spune Camerei Comunelor, la 13 aprilie: „Ocupația Albaniei a început în primele ore ale zilei de 7 aprilie.” O fotografie din 15 mai 1939 arată casa de la Sarandë în picioare. Orașul ajunge să se cheme Porto Edda, după fiica cea mare a lui Mussolini.
La 18 aprilie 1940, un raport consular român vorbește despre „Institutul Român de la Porto Edda (Santi Quaranta)” și constată că institutul nu are autorizația Albaniei.
La 1 august 1941, un alt raport consular descrie clădirea: spital militar italian, bine întreținut. Un decret din 13 mai 1943 reînființează institutul, pe hârtie.
În toamna lui 1948, o vizită diplomatică românească găsește Casa Iorga în degradare, cu un salon și cinci camere. O evocare din 1991 pune înăuntru circa 20.000 de volume; nicio listă din 1948 nu susține numărul. Berciu își amintește altfel: în 1942 armata italiană ocupase casa și „tot inventarul dispăruse”. Cele două relatări nu se potrivesc, iar în sursele cercetate nu apare ce s-a ales de cărți.
Casa care așteaptă
Între 1 și 4 aprilie 2026, o delegație a Comisiei juridice a Senatului României a vizitat casa de la Sarandë.
Potrivit unei interpelări parlamentare din 2023, în 1944 un tribunal militar din Gjirokastër a naționalizat proprietatea; hotărârea nu s-a găsit. În 1992, scrie AGERPRES, imobilul a fost vândut unui privat.
Într-un răspuns din 10 octombrie 2023, ministerul român de externe citează o hotărâre definitivă a justiției albaneze, din 9 iulie 2007, și spune că executarea ei e încă în discuție. AGERPRES scrie că hotărârile definitive din 2007 recunosc proprietatea statului român. Textul hotărârii, instanța exactă și numărul dosarului nu s-au găsit.
La Sarandë, președintele comisiei juridice albaneze, Ulsi Manja, a reafirmat voința politică de a aplica hotărârea și a vorbit despre cât de complicat e regimul proprietății în Albania.
La 11 mai 2026, ministra de externe interimară, Oana Țoiu, a spus că a convenit cu omologul albanez, Ferit Hoxha, „o foaie de parcurs” pentru rezolvarea dosarului „fără alte amânări”. Casa, scrie AGERPRES, „așteaptă de aproape 20 de ani să fie efectiv retrocedată”. Raportul nu dă termene. Nota Ministerului albanez al Afacerilor Externe despre aceeași întâlnire nu pomenește Casa Iorga.
La 5 octombrie 2026, sursele publice verificate nu confirmă că imobilul ar fi fost înscris pe numele statului român sau predat. Lipsa confirmării nu dovedește că nu s-a întâmplat nimic. Ce se dispută e proprietatea asupra unei case și a unui teren; un act prin care România să fi primit suveranitate, jurisdicție sau administrație la Sarandë nu apare în sursele cercetate.
Pe Wikipedia în română, România are încă, la 5 octombrie 2026, 29,8 km² pe Marea Ionică. În sursele găsite, ea așteaptă încă o casă.
Pentru cine verifică
Cum a circulat numărul
- 30 oct. 2018 · 18:18 UTC Pagina engleză apare cu textul despre un „teritoriu” și o „concesiune”. Fără suprafață. en · 866498772
- 19 aug. 2019 · 07:20 UTC Fără câmp pentru suprafață. en · 911496038
- 23 aug. 2019 · 16:35 UTC + 29.8 km² cea mai timpurie apariție găsită
Rezumat: „Expanded infobox; Added Romanian and Albanian versions of title.” en · 912156839 - 26 nov. 2020 · 21:00 UTC Articolul românesc „Concesiunea română din Saranda”, fără suprafață. ro · 13719299
- 27 nov. 2020 · 07:43 UTC + 29,8 în infocasetă, fără rezumat. Opt minute mai târziu, virgula devine punct. ro · 13719554
- 8 feb. 2021 · 10:11 UTC Mutarea paginii engleze: „Romanian concession in Sarandë” devine „Romanian Institute in Albania”. Rezumat: „not a concession”. Revizia are încă 29.8. en · 1005567059
- 8 feb. 2021 · 11:12 UTC Prima revizie engleză fără numărul. Rezumat: „details.” en · 1005575076
- 21 mar. 2021 · 04:04 UTC Adevărul publică „Teritoriul românesc de la Marea Ionică. Ce s-a întâmplat cu terenul dăruit lui Nicolae Iorga de Regele Zogu al Albaniei”. Versiunea de azi, actualizată la 2 august 2022, nu are 29,8 km²; textul din 2021 n-a putut fi văzut. adevarul.ro
- 27 dec. 2021 · 21:08 UTC Ultima revizie albaneză verificată; infocaseta are 29.8. sq · 2375540
- 19 mar. 2023 · 13:57 UTC Ultima revizie a articolului românesc, văzută la 5 octombrie 2026. Are 29.8 și încadrarea de concesiune. ro · 15607190
Adevărul a publicat la 21 martie 2021 un articol despre „teritoriul românesc de la Marea Ionică”, de Dorin Țimonea. Versiunea de azi, actualizată la 2 august 2022, nu conține numărul de 29,8 km². Spune că Iorga a donat statului jumătate dintr-un teren de aproape 1.000 de metri pătrați. Wikipedia nu e menționată.
Căutările în cărți, în presă și în arhivele web nu au găsit un text mai vechi cu numărul. Căutarea e limitată, așa că 23 august 2019 rămâne cea mai timpurie apariție găsită, nu o dovadă că nu a existat ceva înainte.
Ce nu se știe
- Unde a stat lotul: nicio adresă, niciun număr cadastral, niciun plan de parcelă.
- Cât teren a primit Iorga în 1937: 17 sau 680 m².
- Numărul actului din 1934: 6006 sau 60006.
- Ce s-a ales de biblioteca de circa 20.000 de volume.
- Textul hotărârii din 2007 și al deciziei din 1944: instanța, data, numărul dosarului.
- Ce scria Adevărul în ziua publicării, în 2021.
- Dacă după mai 2026 s-a făcut vreun pas efectiv de restituire: nicio sursă publică nu-l confirmă.
Pentru cine vrea să corecteze articolul
- Wikipedia în română
- Ultima revizie, din 19 martie 2023, are 29.8 în infocasetă și încadrarea de concesiune. Primele rânduri spun că România a administrat un teritoriu la Sarandë între 13 august 1934 și 7 aprilie 1939. Starea e cea de la verificarea din 5 octombrie 2026.
- Wikipedia în albaneză
- Ultima revizie verificată, din 27 decembrie 2021, are 29.8 în infocasetă.
- Wikidata
- Elementul Q97290762 nu are nicio valoare de suprafață. Printre afirmațiile fără referințe se numără tipul „concesiune” și un proprietar și operator, Regatul României. Starea e cea de la verificarea din 5 octombrie 2026.
Un text sprijinit pe surse ar putea spune doar ce spun ele: un lot oferit lui Iorga personal în 1932; jumătatea lui, donată statului român la 13 august 1934; un institut înființat în 1938; o casă ocupată de armata italiană; un litigiu de proprietate în care Albania și România dau relatări diferite. Sursele de mai jos se pot cita; articolul propriu-zis rămâne al celor care îl editează.
Surse
Reviziile Wikipedia
- en, 23 august 2019: 912156839; înainte: 911496038.
- en, 8 februarie 2021: mutarea 1005567059; prima revizie fără număr 1005575076.
- ro: 13719299, 13719554, 15607190. sq: 2375540. Wikidata: Q97290762.
Acte și istorie
- Bogdan Tănăsescu, Emil Păunescu, Dumitru Berciu și Institutul Român din Albania (2011) și traducerea albaneză Dumitru Berçiu dhe Instituti rumun i Shqipërisë (2024): ediția albaneză, ediția română. Sursa pentru lot, donație, decrete, rapoarte consulare și vizita din 1948.
- Academia Română, Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor, 2018: donația din 13 august 1934.
- Nicolae Iorga, O viață de om așa cum a fost, transcriere Wikisource.
- Camera Comunelor, 13 aprilie 1939.
- Radio România Internațional, 80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga (în engleză).
Situația juridică și presa
- Interpelarea 10761A/2023 și răspunsul MAE; interpelarea 5216A.
- Senatul României, comunicat din aprilie 2026.
- AGERPRES, 11 mai 2026; nota MAE despre întâlnire.
- Adevărul, 21 martie 2021 (versiunea actualizată la 2 august 2022), Dorin Țimonea.
- Pentru dimensiunile de referință: IMSEE, Monaco în cifre (2,08 km²); Statul Vatican (0,44 km²); ITF (teren de tenis, 23,77 × 10,97 m); UEFA (teren de fotbal, 105 × 68 m).
Imagini, hartă, metodă
Fotografia casei: Biblioteca Metropolitană București, prin Wikimedia Commons, domeniu public. Portretul din 1931 și pagina de titlu din 1919: domeniu public, prin Wikimedia Commons. Harta golfului: © contribuitorii OpenStreetMap, ODbL. Infocaseta și istoricul reviziilor: Wikipedia, CC BY-SA 4.0, adaptate. Căutările în presă, cărți și arhive web au fost făcute la 5 octombrie 2026 și sunt limitate; o căutare fără rezultat nu dovedește că nu există nimic. Toate datele despre actele din arhivă vin dintr-o ediție publicată, nu din scanările originale.