Aerul nemăsuratROEN

Câte stații au date valabile despre aerul din județul tău?

În 2021, 134 dintre stațiile rețelei naționale au avut date valabile pentru dioxidul de azot în cel puțin trei sferturi din orele anului. În 2022 au fost 61, în 2023, 29, iar în 2024, 25. Numerele vin din datele pe care România le-a trimis, verificate, Agenției Europene de Mediu. Pragul de trei sferturi este cel folosit de Agenție în statistici; cel din lege este mai sever. O lună fără date înseamnă că în această evidență nu există valori valabile, nu neapărat că aparatul era oprit. Alege județul și vezi, lună de lună, când au stațiile de lângă tine date valabile și când lipsesc.

Distribuie pagina:WhatsAppFacebook

Fiecare rând e o stație, fiecare pătrat e o lună#

O celulă luminată înseamnă o lună cu măsurători valabile; cu cât e mai palidă, cu atât mai puține ore sau zile au fost acoperite. Zonele întunecate sunt luni din care evidența europeană nu are nicio valoare valabilă de la stația respectivă. Stațiile sunt așezate pe județe, în ordine alfabetică.

lună cu măsurători valabilenicio valoare valabilăjudețul ales

Stații cu date valabile de dioxid de azot în cel puțin trei sferturi din an, 2013–2025. Din 157 de stații care au raportat vreodată acest gaz.

Golul din 2022–2024 nu este primul. Și în 2013–2016 evidența are cel mult 38 de stații pe an cu date valabile pentru dioxidul de azot; pagina nu poate spune dacă atunci stațiile nu măsurau sau datele nu au ajuns în acest flux de raportare. În toți cei 13 ani, cel mai bun an a fost 2021, cu 134 de stații. 112 stații din 157 au cel puțin o pauză mai lungă de doi ani între două ore cu valori valabile; la jumătate dintre stații, cea mai lungă pauză are cel puțin 899 de zile.

Pragul de trei sferturi este cel mai blând dintre cele folosite: Agenția Europeană de Mediu ia în calcul, pentru statisticile anuale, stațiile cu peste 75 % din date valabile. Directiva europeană în vigoare în acești ani cere 90 %, fără a socoti pierderile din calibrare și întreținere, iar noua directivă cere 85 %. Tabelul arată numărătoarea cu fiecare prag.

Stații cu date valabile în cel puțin 75 %, 85 % sau 90 % din an
Poluant și prag2013201420152016201720182019202020212022202320242025
NO₂ · ≥ 75 %3620323810610881105134612925115
NO₂ · ≥ 85 %251411219299748912260272191
NO₂ · ≥ 90 %199487077626710052191577
PM10 · ≥ 75 %5343422869886480111686777142
PM10 · ≥ 90 %201518193442345277495351112
PM2,5 · ≥ 75 %965410136102314305664

Ce nu s-a mai putut ști#

Fără destule măsurători nu se poate spune că o limită a fost respectată. În 2021, cinci stații au înregistrat mai mult de 35 de zile cu peste 50 µg/m³ de particule PM10, adică au depășit limita zilnică din lege: Craiova, Rovinari (județul Gorj), Iași, Ungheni (județul Iași), Târgu Mureș. Pentru 2023, niciuna dintre ele nu are în evidență un an valabil de PM10. Trei dintre ele (Craiova, Iași, Târgu Mureș) nu au nicio valoare pentru acel an. Celelalte două au ani incompleți, în care limita apare totuși depășită: 69 de zile peste prag la Rovinari, cu 64 % din zile acoperite și 86 de zile peste prag la Ungheni, cu 68 % din zile acoperite.

La dioxidul de azot, 62 de stații aveau în 2021 o medie anuală peste 20 µg/m³, limita prevăzută pentru 2030. Dintre ele, 17 au un an valabil în 2023 și 14 în 2024.

În 2023, 56 din cele 110 localități cu stații nu au avut nicio stație cu un an valabil, la niciunul dintre cei trei poluanți urmăriți aici. În ele locuiau, la recensământul din 2021, aproximativ 1,95 milioane de oameni. În 2021 erau 21 de localități în această situație. Pentru dioxidul de azot, 26 de județe din 42 (cu București) nu au niciun an valabil în 2023 și 28 în 2024, față de unul în 2021.

Ce date au continuat să vină

Particulele PM10 se măsoară și altfel decât gazele: un filtru adună praful o zi întreagă și este cântărit în laborator. Aceste probe zilnice au continuat în multe stații. Cu ele, numărul stațiilor cu un an valabil de PM10 a scăzut de la 111 în 2021 la 68 în 2022 și 67 în 2023, apoi a urcat la 77 în 2024.

La București, numărul stațiilor cu un an valabil de dioxid de azot a rămas aproape neschimbat: 6 în 2021, 5 în 2023, 7 în 2025. Stațiile care au rămas în evidență în 2023 sunt, în general, cele din orașele mari. Din cele 134 de stații cu an valabil în 2021, 24 au și 2023 valabil; media lor de dioxid de azot în 2021 era de 26,1 µg/m³, față de 19,6 µg/m³ la cele 110 care lipsesc. De aceea, o medie națională calculată pe stațiile rămase nu poate fi comparată cu cea din 2021.

Lipsesc datele tocmai când aerul e mai murdar? Două teste#

Dacă orele lipsă ar fi cele mai poluate, mediile anuale ar ieși prea mici chiar și la stațiile care trec pragul. Două verificări, cu praguri fixate înainte de numărătoare, răspund la întrebare.

Ultima oră dinaintea unei pauze nu se confirmă

Pentru 9.801 pauze de cel puțin șase ore, ultima valoare măsurată a fost comparată cu valorile aceleiași stații din aceeași lună, la aceeași oră din zi. Dacă datele ar dispărea după ore neobișnuit de poluate, ultima valoare ar sta, în medie, mult peste mijlocul clasamentului. Stă la 48,1 % (mijlocul este 50 %, pragul ales era 55 %).

Stația vecină, în timpul pauzei semnal la PM10 nu la NO₂

Când unei stații îi lipsesc datele între șase ore și 30 de zile, ce măsoară altă stație aflată la cel mult 15 km? La dioxidul de azot, vecinele arată în acele ore 98 % din nivelul lor din restul aceleiași luni, deci nicio creștere. La particulele PM10 măsurate automat, vecinele arată cu 18 % mai mult (interval de încredere 95 %: de la 7 % la 30 %), iar raportul este peste 1 în fiecare dintre anii 2022–2025. Pragul ales era de 10 %. La PM2,5 rezultatul este neconcludent.

Testul nu arată de ce. O explicație posibilă, neverificată aici, este că aceeași vreme care ține praful aproape de sol, cum sunt ceața și aerul rece și nemișcat, îngreunează și funcționarea aparatelor. Consecința practică rămâne: la PM10, o medie anuală calculată dintr-un șir automat cu pauze riscă să fie mai mică decât cea reală.

Ce urmează: limitele din 2030#

În 2025, datele au revenit: 115 stații au un an valabil de dioxid de azot. Nicio stație cu an valabil nu depășește mediile anuale permise acum; 12 stații depășesc însă limita zilnică de PM10, cu peste 35 de zile cu mai mult de 50 µg/m³. Directiva (UE) 2024/2881 prevede limite mai joase de la 1 ianuarie 2030: 20 µg/m³ pentru dioxidul de azot, 20 pentru PM10 și 10 pentru PM2,5. Față de ele, în 2025 erau peste limită 43 din 115 stații la dioxid de azot, 83 din 142 la PM10 și 59 din 64 la PM2,5. Statele trebuie să transpună directiva până la 11 decembrie 2026.

La 11 decembrie 2025, Comisia Europeană a decis să trimită România în fața Curții de Justiție a UE, pentru că rețeaua națională de monitorizare nu îndeplinește cerințele directivelor europene privind numărul punctelor de prelevare și calitatea datelor; procedura a început în 2017. Agenția Europeană de Mediu estimează că, în 2023, 14.065 de decese din România au putut fi atribuite particulelor PM2,5.

Surse și limite#