CUVÂNTUL CARE A ZBURAT DIN STUP
De unde vine cuvântul «albină»? Dintr-un «stup» latin pe care un gramatic îl corecta
Româna n-a păstrat pentru albină latinescul apis, ci alvina, un cuvânt al stupului — tocmai forma pe care un gramatic roman o corecta: alvearia, nu alvinae.
Gramaticul Caper, tranșant:
ALVEARIA forma bună
ALVINAE forma oprită
Peste veacuri, româna a păstrat tocmai forma oprită: ALBINĂ
Răsturnarea, dintr-o privire:
română: albina
O literă și un sens despart stupul de albină.
Dovezile
Cum știm că stupul a devenit albină
Dicționarele etimologice și istorice consultate aici converg asupra originii latine alvina. Se despart la mecanism: cum a ajuns stupul insectă.
Verdictul DEX
Lat. alvina «stup»
MDA2, CADE, Șăineanu, Scriban și DER converg aici: aceeași obârșie latină, alvina.
Gramaticul care a interzis-o
«alvearia, non alvinae»
Gramaticii nu interzic forme pe care nimeni nu le spune: corecția e dovada că alvinae circula. Copiile manuscrise oscilează între alvinae și alvine — încă un semn că forma trăia. Româna a păstrat tocmai familia respinsă.
Pușcariu, tranșant
«Der Bedeutungswandel ist: Bienenkorb — Bienenschwarm — Biene»: trecerea sensului e stup — roi — albină.
Pușcariu dă albină < ALVINA, din alvus «stup», și citează el însuși corecția lui Caper.
Mecanismul, după DER
«Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvīna „stup”, der. de la alvus (Pușcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393).»
DER propune trecerea printr-o elipsă probabilă, (musca) alvina, unde muscă înseamnă roi, sens curent în apicultură. Ideea o formulase și Hasdeu în HEM. Probabilă: dicționarul însuși pune ipoteza sub semnul lui «probabil».
IPOTEZĂ
Șăineanu, într-o singură frază
«numele locuinței trecând asupra insectei»
Pe scurt: casa și-a dat numele locatarului — o prescurtare elegantă a evoluției probabile, nu un fapt observat. Șăineanu adaugă că aromânii numesc albina stup: o singură însemnare, lăsată aici așa cum stă în dicționar.
Drumul cuvântului
Drumul albinei
Un singur drum, cu dovada la fiecare pas: ALVUS → ALVINA → puntea semantică → ALBINĂ. Alături, ramura apuseană: APIS dă italiana ape, iar APICULA dă spaniola abeja, franceza abeille, catalana abella și portugheza abelha.
Fiecare pas poartă o etichetă — ATESTAT: formă documentată; MOȘTENIT: formă continuată; IPOTEZĂ: explicație probabilă.
Alege drumul:
albina
ALVINA
alvus
pântece; stup — Lewis & Short, cu atestări la Varro, Pliniu și Columella
alvina
stup; DEX: rom. albină < alvina «stup»
alvearia, non alvinae
gramaticul cere alvearia, nu alvinae (Keil VII, p. 107); copiile oscilează între alvinae și alvine
(musca) alvina
DER propune (probabil) elipsa; muscă = roi în apicultură; paralela alb. bletë (Pușcariu 59)
albinelor
Coresi, Psaltire 1577: «ca albinile» (Ps 117:12, în ed. Bianu 1889, p. 388); Omiliar 1580: «a albinelor» (după HEM)
albină
insecta; «numele locuinței trecând asupra insectei»
alvină / albină / albire
dialecte: aromână alvină, meglenoromână albină, istroromână albire
Drumul, pe scurt
Același cuprins, în tabel: fiecare cuvânt de azi cu rădăcina și pașii lui.
| Cuvântul | Rădăcina | Pașii | Surse |
|---|---|---|---|
| albina | alvina | alvus → alvina → alvearia, non alvinae → (musca) alvina → albinelor → albină → alvină / albină / albire | L&S, DEX, Keil, GL VII, DER, Bianu 1889; HEM, Șăineanu |
| ape | apis | apis → ape | Treccani |
| abeja | apicula | apicula → abeja | RAE |
| abeille | apicula | apicula → abelha → abeille | Académie |
| abella | apicula | apicula → abella | DECat |
| abelha | apicula | apicula → abelha | Priberam |
Bonus: romanii și albinele
Albinele născute din bou
Romanii credeau că albinele se pot naște din carnea de bou. Virgiliu descrie meșteșugul lui Aristeu în Georgice; pasajul de mai jos e credință romană, spusă de un poet — nu știință care a funcționat.
«Hic vero subitum ac dictu mirabile monstrum / adspiciunt, liquefacta boum per viscera toto / stridere apes utero et ruptis effervere costis.»
- Bugonia: albinele se nasc din boul jertfit.
- Nu e biologie: e credință romană, spusă de un poet.
- Albinele lui Virgiliu se numesc apes — cuvântul pe care româna nu l-a păstrat.
Trei dări, trei nume
albinărit
DEX: dare — «a zecea parte din mierea și ceara produse», în Țara Românească.
stupărit
NODEX: «impozit care se plătea pentru stupi».
prisăcărit
DER: «impozit pe stupi».
Ce nu știm (și spunem)
- Tipăritura lui Coresi din 1577 n-a fost văzută direct: «ca albinile» (Ps 117:12) e verificat în ediția Bianu 1889, p. 388.
- Pasajul din Omiliar 1580 e citat după HEM; tipăritura însăși n-a fost verificată aici.
- Trimiterea la DAR pentru paralela albaneză bletë e citată după DER; DAR n-a fost consultat direct.
Un stup a dat numele unei insecte, iar insecta a dus numele mai departe decât stupul.
Surse
Martorii latini întâi, apoi etimologia românească, apoi Apusul romanic. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.
Martori latini
Etimologia românească
Apusul romanic
Dările
Bonus
Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.