Alfabetul de tranziție · 1828–1881
Cum ai fi citit o gazetă din 1861
Între 1860 și 1862, trecerea de la chirilice la latine nu s-a făcut printr-un singur ordin peste noapte. Ani la rând, tiparul a amestecat slovele vechi cu literele noi, uneori pe aceeași pagină. Trage lupa și descifrează singur fragmentul.
Deschide atelierulFragmentul de mai jos e o reconstituire didactică, culeasă cu slovele tiparului din anii 1850. Glisorul mută lupa de la stânga la dreapta: fiecare slovă chirilică peste care trece se aprinde în roșu de corectură și își arată citirea latină.
Газета чеа ноуъ се читеште ку слове аместекате
0 din 39 semne descifrate.
Niciun semn descifrat încă.
Harta e orientativă: slovele cu citiri duble își cereau înțelesul din context, iar tabelul de mai jos arată care sunt.
Transcrierea, pe scurt
„Gazeta cea nouă se citește cu slove amestecate.” Așa arată fragmentul după ce lupa trece peste toate cele 39 de slove.
Descifrarea cere efort fiindcă alfabetul de tranziție cerea efort: cititorul din 1861 ținea în minte două coduri deodată, slovă cu slovă.
Tabelul strânge citirile de bază folosite în atelier. Ultimele rânduri arată slovele cu înțeles dublu: acolo nici tipograful din 1861 nu decidea fără propoziția din jur.
| Slova | Citirea | Ca în |
|---|---|---|
| А | a | amurg |
| Б | b | brad |
| В | v | vară |
| Г | g | grâu |
| Д | d | dor |
| Е | e | etaj |
| Ж | j | jar |
| З | z | zăpadă |
| И | i | inel |
| К | c | casă |
| Л | l | lună |
| М | m | munte |
| Н | n | nor |
| О | o | oi |
| П | p | pâine |
| Р | r | râu |
| С | s | soare |
| Т | t | tată |
| У | u | urs |
| Ф | f | foc |
| Х | h | horă |
| Ц | ț | țară |
| Ч | ce, ci; c | ceas, chip; casă |
| Ш | ș | școală |
| Щ | șt | știință |
| Ъ | ă; î | măr; înger |
| Ѣ | ea; e | seară; lege |
| Ѫ | â; î | când; împarte |
| Ю | iu | iunie |
| Я | ia | iarbă |
| Ѳ | t | teatru |
| Ѵ | i | ipostas |
Tabelul dă citirile obișnuite din tiparul românesc al secolului al XIX-lea, nu toate valorile pe care o slovă le-a avut vreodată în slavonă.
Datele diferă de la o cancelarie la alta, așa că pagina le arată pe piste paralele: anii sunt aceiași, vitezele nu.
Heliade taie mai întâi
1828. Ion Heliade Rădulescu cere în gramatica lui ca slovele chirilice să scadă la 27 și scrierea să urmeze rostirea. Alfabetul de tranziție pornește de aici și ține vreo trei decenii.
Țara Românească trece prin lege
1860. În Țara Românească, scrierea latină e introdusă prin lege. Tiparul oficial trece primul; coala de zi cu zi îl urmează în ritmul ei.
Moldova urmează după doi ani
1862. Moldova adoptă scrierea latină în 1862. Abia atunci cele două Principate Unite scriu la fel în acte.
Marginile țin pasul târziu
După 1862. Transilvania trece tot pe la 1860, prin tipar, fără decretul Unirii. Chirilicele mai apar ocazional până spre anii 1920, mai ales în Basarabia.
Epilogul, pe scurt
Academia Română se întemeiază în 1866 și pune ortografia pe masa învățaților. Prima ortografie oficială vine în 1881, cu principiul fonetic și cu hainele graiului muntean. Semnele pentru ț și ș, moștenite de la Petru Maior și Gheorghe Șincai, intră atunci în rândul lumii.
Anii vin din istoriile limbii: legea din Țara Românească e datată 1860, cea din Moldova 1862, iar prima ortografie oficială 1881. Gramatica lui Heliade din 1828 și reducerea la 27 de slove sunt descrise în studiile de istoria ortografiei (numărul exact variază între lucrări: 27–29). Folosirea ocazională a chirilicelor până spre anii 1920, mai ales în Basarabia, e consemnată în istoria alfabetului chirilic românesc.
Harta slovelor din convertor și citirile din tabel urmează corespondențele obișnuite ale chirilicei românești. Slovele Ѣ, Ѫ și Ъ aveau citiri duble, așa că o transliterare mecanică rămâne orientativă: hotărârea o dădea propoziția.
- Fragmentul din atelier e o reconstituire culeasă pentru pagină. Textele de epocă se citesc în cataloagele bibliotecilor, nu sunt copiate aici.
- Datele legilor diferă între cancelarii și între lucrări; pagina arată pistele paralele tocmai ca să nu ascundă asta.
- Pagina vorbește despre trecerea slovelor, nu despre istoria limbii: cine caută atlasul limbii merge la limba română, iar cine vrea tiparul vechi merge la psaltirea scheiană.
- DEXonline, dexonline.ro — numele și înțelesul literelor; definițiile se citesc pe site, nu sunt copiate aici.
- Biblioteca Academiei Române, biblacad.ro — tipărituri de epocă; niciun extras nu e reprodus aici.
- Arhivele Naționale ale României, arhivelenationale.ro — ordinele administrative despre scriere; pagina nu publică un presupus număr de document.
- Muzeul Național de Istorie a României, mnir.ro — obiecte de tipar; nicio imagine nu e reprodusă aici.
- Portalul Legislativ, legislatie.just.ro — rădăcina oficială a legilor; textele din 1860–1862 sunt anterioare acoperirii portalului.
Textele din spatele anilor: 1860 și 1862 (Sorescu-Marinković, 2021), reforma din 1828 și ortografia din 1881 (Dragomirescu), gramatica de la Sibiu (Napeu, 2015), întemeierea din 1866 (Academia Română), chirilicele Basarabiei (Condrea), alfabetul (Omniglot) și transliterarea (Burlacu & Rabus, 2021).