Ce gust are apa de la Herculane?

Numele antic al locului nu e tranșat. Tabula Peutingeriana dă un Ad Mediam pe drumul roman: proiectul tabelei și Fodorean îl pun la Herculane, enciclopedia Princeton, după Tudor, la castrul de la Mehadia — cu semnul întrebării. Cultul e însă neîndoielnic: în jurul izvoarelor calde s-a ridicat un cult balnear sub Hercule, Esculap și Higeea, cu temple, băi, altare și statui.

Formula «Ad Aquas Herculi Sacras» trăiește în tradiția locului — o poartă fântâna Izvorul Tămăduirii — iar o placă latinească din 1817 unește «Thermas Herculanas Ad Mediam». Prima e tradiție modernă, a doua e latină habsburgică: niciuna nu dovedește un nume oficial antic.

Corpul herculanean numără 19 inscripții în IDR III/1, nr. 54–68, plus descoperiri ulterioare; RAN ține astăzi 20 de inscripții votive. Șase statui ale lui Hercule se leagă de izvoare; numai în 1737 s-au găsit șapte. Unele piese au ajuns la Viena — altarul lui Veteranus (CIL III 1560) e azi la Nationalbibliothek — iar o corabie cu antichități s-a scufundat în 1775 în fața Pestei.

Nicio rețetă antică nu s-a păstrat: pietrele vorbesc despre vindecare, nu despre miligrame, iar gustul exact al apei romane nu-l putem reconstrui. După retragerea aureliană, exploatarea balneară nu mai poate fi urmărită documentar până în epoca habsburgică: săpătura din 2015 a găsit bazine romane și, deasupra, o urmă medievală-timpurie — activitate, nu dovada unei cure neîntrerupte.

După Pacea de la Passarowitz (1718), Banatul intră sub Viena, iar din 1736 generalul Hamilton reface băile — și rade ce-i stă în cale: RAN spune că lucrările au distrus bazine, conducte și sanctuare romane ca să facă loc construcțiilor noi, iar unele ruine au fost aruncate în aer cu explozibil. Antichitățile ridicate au plecat spre Viena.

La 1 octombrie 1817, Francisc I poposește la Herculane; o placă latinească îi consemnează vizita, iar stațiunea primește oficial numele «Băile Herculane». Veacul XIX clădește în etape: plan baroc târziu în XVIII, nucleu clasicist în jurul Pieței Hercules, apoi ansamblul Cazinoului — a doua jumătate a veacului, arh. Wilhelm von Doderer — și Băile Neptun, 1883–1886, arh. Ignác Alpár: amândouă eclectice.

La 19 iulie 1852, Franz Joseph vizitează stațiunea; de atunci, sub antrepriza lui Tatarczy Károly, Herculane ia avânt. Formula «cea mai frumoasă stațiune de pe continent» i se atribuie împăratului în tradiția ulterioară — formularea primară n-a fost regăsită. Împărăteasa Elisabeta a poposit și ea aici, iar jurnalul ei îi acordă stațiunii o atenție însemnată.

Paradoxul Herculanelor: stațiunea modernă s-a ridicat ștergând parțial termele antice — iar azi specialiști și voluntari încearcă să salveze tocmai băile imperiale care le-au luat locul.

Romanii au lăsat pietre votive. În 1773, Heinrich Johann Nepomuk Crantz publică la Viena analizele chimice ale apelor — Analyses Thermarum Herculanarum Daciae Traiani. Secolul XX aduce hidrogeologia sistematică, iar sinteza de referință e Povară–Simion–Marin 2008, cu date de monitorizare compilate din 1984–1995.

La scara rezervorului, apele sunt clorurate și dominate de sodiu; spre sud cresc, în general, mineralizarea și hidrogenul sulfurat — dar fiecare izvor își are amestecul lui de apă termală adâncă și apă carstică rece. Hercules e diluat puternic, cu H2S absent; sursele sudice sunt de tip Na–Ca–Cl, cu bromuri, ioduri și sulfuri.

Din raporturile K–Na și K–Mg, modelul Giggenbach estimează o temperatură de echilibru adânc de 170–190 °C: o estimare geochimică, nu o măsurătoare cu termometrul. Iar sistemul e sensibil: pompele de probă de la Neptun IV au secat până la dispariție izvoarele grupei Diana. Compoziția chimică nu e recomandare medicală — cura se face cu sursele amenajate, după indicații.

Băile Neptun (1883–1886, Alpár) sunt scoase din funcțiune și grav degradate, cu trei sectoare în pre-colaps — dar nu abandonate: HerculaneProject a executat în etape intervenții de urgență (2019, întreținere 2020–2022, eșafodaj 2022) și duce un proiect de reactivare, cu situația juridică încă nerezolvată.

Sub Hotelul Roman, terminat în 1975, se păstrează 3 cabine și 4 bazine ale vechii Băi Romane, cu un basorelief al lui Hercule sculptat în stâncă. Iar Herculane e azi singura destinație românească din rețeaua Roman Thermal Spas of Europe (9 destinații) și membră activă EHTTA din 2023.