Combinatorică genealogică și demografie istorică
Arborele care se închide
Ai doi părinți, patru bunici și opt străbunici. Dacă dublezi numărul de locuri din arbore la fiecare generație, ajungi la 1.073.741.824 de locuri la generația 30. Aceiași oameni ocupă însă mai multe locuri: strămoșii tăi erau înrudiți între ei. Explorează această suprapunere într-un model simplificat. Modelul nu stabilește o generație la care toți europenii ar avea exact aceiași strămoși.
Paradoxul dublării
La fiecare generație, numărul de locuri teoretice se dublează. Cu 30 de ani pe generație și anul 2026 ca punct de plecare, generația 10 corespunde aproximativ anului 1726 și are 1.024 de locuri; generația 20, anului 1426 și are 1.048.576 de locuri; generația 30, anului 1126 și are 1.073.741.824 de locuri.
Un loc din arbore nu înseamnă o persoană distinctă. Aceeași persoană poate fi strămoșul tău pe mai multe ramuri. Dublarea nelimitată ar depăși populația care putea trăi în acea epocă; acest argument arată că ramurile trebuie să se suprapună.
Fenomenul se numește colaps genealogic sau implex. Numărul exact de strămoși distincți depinde de istoria familiei, de migrație și de legăturile dintre comunități. Curba de mai jos ilustrează efectul unor ipoteze despre populație și alegerea părinților.
Fusul genealogic
Compară trei ipoteze despre populație de-a lungul a 40 de generații; rezultatele sunt ilustrative.
Endogamia mai strânsă apropie momentul colapsului și reduce numărul de strămoși unici.
Ce înseamnă să avem strămoși comuni
În 1999, Joseph Chang a studiat un model cu populație constantă și generații separate, în care fiecare individ își primește aleatoriu cei doi părinți din generația precedentă. În acest model, timpul până la cel mai recent strămoș comun al întregii populații crește aproximativ ca logaritmul în baza doi al mărimii populației. Ipotezele nu descriu fidel istoria Europei.
Modelul are și un prag mai vechi, numit punctul strămoșilor identici: cei care au urmași în populația prezentă sunt strămoșii tuturor membrilor ei. Pragul este un rezultat al modelului. Studiul lui Rohde, Olson și Chang din 2004 adaugă geografie și migrație, iar datele rezultate depind de aceste ipoteze. Niciunul dintre aceste rezultate nu dovedește că toți europenii au aceiași strămoși după 20, 30 sau 40 de generații.
Ralph și Coop au analizat în 2013 date genetice de la 2.257 de persoane, grupate în 40 de populații europene. Au găsit numeroase legături de rudenie și diferențe geografice importante. Un strămoș genealogic poate să nu-ți fi transmis ADN identificabil; studiul nu arată că fiecare pereche de europeni are segmente comune din ultimul mileniu.
Evoluția generațiilor și pragurile de colaps
Date comparative pentru generațiile cheie, calculând numărul de locuri teoretice, populația istorică estimată și ponderea locurilor repetate în modelul european.
| Generația | Anul aprox. | Locuri teoretice (2g) | Populație Europa | Populație Glob | Locuri repetate, model european |
|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 1996 | 2 | 712.760.000 | 5.851.200.000 | 0,00% |
| 6 | 1846 | 64 | 292.980.000 | 1.288.200.000 | 0,00% |
| 10 | 1726 | 1.024 | 143.200.000 | 706.200.000 | 0,00% |
| 15 | 1576 | 32.768 | 104.000.000 | 528.400.000 | 0,03% |
| 20 | 1426 | 1.048.576 | 66.500.000 | 397.100.000 | 1,77% |
| 21 | 1396 | 2.097.152 | 60.720.000 | 375.600.000 | 3,83% |
| 27 | 1216 | 134.217.728 | 69.600.000 | 364.800.000 | 72,74% |
| 30 | 1126 | 1.073.741.824 | 63.560.000 | 330.400.000 | 96,22% |
| 33 | 1036 | 8.589.934.592 | 58.160.000 | 304.000.000 | 99,56% |
| 40 | 826 | 1.099.511.627.776 | 46.300.000 | 245.200.000 | 100,00% |
Metodologie și surse
Numărul de locuri teoretice este exact: S(g) = 2g. Anii afișați folosesc convenția de 30 de ani pe generație, pornind de la 2026; duratele reale ale generațiilor diferă.
Curba strămoșilor distincți este o aproximație ilustrativă: U(g) = N(g) · (1 − e−2·U(g−1)/N(g)). Aici, N(g) este populația presupusă pentru bazinul ales, înmulțită cu 0,797. Factorul este o ipoteză simplificatoare a acestei demonstrații, nu o rată istorică măsurată. Curba nu reconstituie familia ta și nu calculează pragul strămoșilor comuni ai întregii Europe.
Populațiile istorice sunt repere aproximative ale demonstrației, interpolate între anii de referință. Bibliografia inițială indică Maddison și McEvedy–Jones, fără trimiteri la tabele pentru fiecare reper, iar seria regională nu are o proveniență verificabilă pentru fiecare valoare. Valorile nu trebuie folosite ca estimări demografice precise. Rezultatele procentuale descriu modelul ales.
- Chang, Joseph T. (1999). Recent Common Ancestors of All Present-Day Individuals. Advances in Applied Probability, 31(4), 1002–1026.
- Rohde, D. L., Olson, S., & Chang, J. T. (2004). Modelling recent common ancestry in humans. Nature, 431(7008), 562–566.
- Ralph, Peter & Coop, Graham (2013). The Geography of Recent Genetic Ancestry across Europe. PLoS Biology, 11(5), e1001555.
- Maddison Project Database (2020). Historical Statistics of the World Economy. University of Groningen.
- McEvedy, Colin & Jones, Richard (1978). Atlas of World Population History. Facts on File / Penguin Books.