Sari la conținut
Marius Comper

Combinatorică genealogică și demografie istorică

Arborele care se închide

Fiecare om are 2 părinți, 4 bunici și 8 străbunici. Continuând dublarea înapoi în timp, la generația 30 un arbore cere 1.073.741.824 de strămoși simultani — de trei ori mai mulți decât toți oamenii care trăiau pe Pământ în anul 1100. Matematic, arborele genealogic nu este un evantai care se deschide la infinit, ci o pânză care se restrânge: după generația 20, ramurile se reîmpletesc atât de des încât fiecare european de astăzi împarte aceiași strămoși cu toți ceilalți.

1.073.741.824 locuri teoretice dintr-un singur arbore la generația 30 (~anul 1120)
320 milioane populația estimată a întregului glob în anul 1100
Generația 33 pragul unde pozițiile din arbore depășesc populația actuală a Terrei (8,1 miliarde)
1.000 de ani orizontul dincolo de care orice om cu descendenți e strămoșul tuturor

Paradoxul dublării

Logica elementară a descendenței pare simplă: la fiecare pas în trecut, numărul de strămoși se înmulțește cu doi. La zece generații în urmă, în jurul anului 1720, un om are 1.024 de locuri în arbore. La douăzeci de generații, în vremea lui Mircea cel Bătrân (anul 1420), sunt deja 1.048.576 de poziții. La treizeci de generații, în epoca primelor cruciade (anul 1120), formula 230 produce 1.073.741.824 de persoane.

Aici aritmetica se lovește de realitatea fizică. În anul 1100, întreaga Europă număra aproximativ 62 de milioane de locuitori, iar pe tot globul pământesc trăiau doar 320 de milioane de oameni. La generația 40 (anul 820 d.Hr.), arborele ar cere 1,1 trilioane de strămoși simultani — de patru mii de ori mai mulți decât populația globului din acea epocă.

Concluzia matematică este de neocolit: strămoșii din arbore nu sunt persoane distincte. Aceiași oameni reapar pe mii, apoi pe milioane de ramuri diferite. Fenomenul poartă numele de colaps genealogic (sau implex). Arborele nu rămâne un con care se lărgește spre trecut, ci se gâtuie și se închide ca un fus, urmărind plafonul populației reale din fiecare epocă.

Fusul Genealogic

Explorează cum se curbează arborele tău pe măsură ce călătorești înapoi prin 40 de generații

Sari la:
Generația / Anul estimat Generația 30
Gen 1 (1996) ~1126 Gen 40 (826)
Bazinul de căsătorie & mobilitate

Endogamia mai strânsă apropie momentul colapsului și reduce numărul de strămoși unici.

Locuri teoretice (2g)
Strămoși reali distincți
Populația istorică a Europei
Generația și Epoca
Generația 30 · Anul ~1126
Locuri teoretice în arbore
1,07 miliarde
Exact 1.073.741.824 de locuri teoretice (2^30)
Strămoși reali unici estimați
~45 milioane
Strămoși reali distincți în modelul european
Rata de colaps genealogic (Implex)
95,80%
Peste 95% din ramurile arborelui s-au reunit deja cu ramuri înrudite.
Multiplicatorul mediu de prezență
23,8 ori
De câte ori apare un strămoș mediu pe ramuri distincte ale arborelui tău.
Comparație cu populația epocii
Depășește populația Europei din acel an de 17,3 ori (62 milioane loc.)

De ce suntem toți veri de sânge

Cercetătorul Joseph Chang de la Universitatea Yale a demonstrat matematic în 1999 că, într-o populație cu reproducere obișnuită, Cel Mai Recent Strămoș Comun (MRCA) al tuturor oamenilor din prezent a trăit cu doar câteva zeci de generații în urmă. Pentru populația Europei, calculele genetice și genealogice plasează acest strămoș comun în urmă cu aproximativ 25–30 de generații — adică în jur de anul 1000–1100 d.Hr.

Și mai frapant este Punctul Strămoșilor Identici (Identical Ancestors Point), atins la circa 35–40 de generații în urmă (secolele IX–X d.Hr.). În acel punct din istorie, fiecare om care a trăit și a lăsat descendenți până astăzi se află pe cel puțin o ramură din arborele fiecărui european de astăzi. Dacă un țăran din Transilvania, un fierar din Germania sau un nobil din Franța secolului al X-lea are cel puțin un urmaș în viață în secolul XXI, atunci el este strămoșul de sânge al tuturor locuitorilor actuali de pe continent.

Analizele genomice conduse de Peter Ralph și Graham Coop în 2013 (studiind 2.257 de profile genetice din 40 de populații europene) au confirmat fizic ceea ce combinatorica impunea: oricare doi oameni de pe continent împărtășesc mii de strămoși comuni recenți și blocuri identice de ADN moștenite din ultimul mileniu.

Evoluția generațiilor și pragurile de colaps

Date comparative pentru generațiile cheie, calculând numărul de locuri teoretice, populația istorică estimată și cota de duplicare.

Generația Anul aprox. Locuri teoretice (2g) Populație Europa Populație Glob Statut colaps
Gen 1 1996 2 725 mil. 5,84 mld. 0% (Unici)
Gen 6 1846 64 250 mil. 1,20 mld. < 0,01%
Gen 10 1726 1.024 135 mil. 680 mil. ~0,1%
Gen 15 1576 32.768 95 mil. 500 mil. ~2,5%
Gen 20 1426 1.048.576 65 mil. 380 mil. ~40%
Gen 21 1396 2.097.152 60 mil. 375 mil. Depășește pop. Țărilor Române (~1,2 mil.)
Gen 27 1216 134.217.728 70 mil. 365 mil. Depășește pop. Europei (~70 mil.) de 1,9 ori
Gen 30 1126 1.073.741.824 62 mil. 320 mil. Depășește pop. Globului (~320 mil.) de 3,3 ori
Gen 33 1036 8.589.934.592 58 mil. 305 mil. Depășește populația Terrei din 2026 (8,15 mld.)
Gen 40 826 1.099.511.627.776 45 mil. 240 mil. Punctul Strămoșilor Identici (>99,99% colaps)

Metodologie și Surse

Numărul de locuri teoretice dintr-un arbore genealogic la generația g este calculat strict combinatoric prin formula binară S(g) = 2g, pornind de la g = 0 pentru individul din prezent.

Modelarea numărului de strămoși distincți U(g) urmează ecuația clasică de recurență a proceselor de ramificare în populații finite (Chang 1999): U(g) = N · (1 - e-2·U(g-1)/N), unde N reprezintă mărimea efectivă a bazinului reproductiv ancestral, scalată la cota reproductivă istorică de aproximativ 79,7% conform distribuției Galton-Watson.

Datele privind populația istorică a Europei și a globului provin din sintezele demografice internaționale Maddison Project Database (2020) și lucrarea de referință a lui Colin McEvedy și Richard Jones (Atlas of World Population History, Penguin, 1978). Estimările pentru spațiul carpato-danubiano-pontic sunt aliniate cu lucrările istoricilor demografi Sabin Manuilă, Dinu C. Giurescu și Gheorghe Platon.