«Dați un leu pentru Ateneu!»

Povestea

Ⅰ · 1865–1886

Apelul

Trei fondatori, un testament și un apel care avea să țină o generație.

La 1 noiembrie 1873, casa comitelui Scarlat Rosetti din strada Academiei se vinde la licitație cu 40.010 lei. E primul ban serios al Ateneului: comitele lăsase prin diata din 9 aprilie 1870 două imobile și biblioteca sa, iar Esarcu, întors din străinătate, adună și capitalizează totul cu meticulozitatea unui naturalist.

Cu opt ani înainte, în 1865, trei oameni puseseră bazele Societății culturale Ateneul Român: naturalistul Constantin Esarcu, scriitorul V. A. Urechia și medicul Nicolae Kretzulescu. Gândul lor e limpede: Bucureștiul are nevoie de o casă a științei și artelor, ridicată din inițiativă privată, nu din vistieria statului.

La 3 (15) noiembrie 1883, Esarcu citește în ședința plenară darea de seamă: fondul a ajuns la 117.300 lei în scrisuri funciare. Și tot el spune răspicat că suma nu ajunge pentru palatul visat. De aici înainte, apelul către public — „Dați un leu pentru Ateneu!” — devine o campanie de douăzeci și opt de ani, cum o socotește istoria.

Al doilea chip al apelului e Urechia: istoric, academician, om cu condeiul neobosit, care dă campaniei glasul ei public. O fotografie din 1890 îl arată când Ateneul era deja deschis.

Scena, în cuvintele sursei

„…cu suma de care dispunem, nu vom putea construi decât un edificiu vulgar și meschin, nici de cum în raport cu înalta idee ce el reprezintă.”

— C. Esarcu, darea de seamă din 3 (15) noiembrie 1883 (ortografie modernizată)

Între timp: În timp ce Ateneul strângea leu cu leu, România își câștiga independența în războiul din 1877–78 și se proclama regat în 1881.

Ⅱ · 1886–1887

Loteria

Contractul, loteria, piatra fundamentală și socotelile de un an mai târziu.

La 26 octombrie 1886, în Grădina Episcopiei se pune piatra fundamentală a palatului, iar pentru ocazie se bat medalii. Cu cinci luni înainte, la 24 mai 1886, se încheie contractul cu arhitectul francez Albert Galleron: planurile palatului, croite pe fundația deja turnată a manejului început de Societatea Equestră Română — pe pământ ce fusese al Văcăreștilor. Locul li se pare unora prea departe de centru; Esarcu ține morțiș la el.

Apoi vine apelul. Biuroul Ateneului tipărește socoteala pe față: palatul cere între cinci și șase sute de mii de lei, iar casa are numai 200.000. Restul trebuie să vină de la „toți amicii culturei naționale”, sub patronajul Regelui și al Reginei. Loteria se organizează în 1886.

La 24 octombrie 1887, casierul Th. Ștefănescu consemnează 467.427,35 lei încasați din bilete, după remize și sumele rămase de încasat. Din ei, după premii și cheltuieli, rămân 332.571,20 lei. Cu 19.468,10 lei câștig din titluri și o donație de 100 de lei, beneficiul loteriei ajunge la 352.139,30 lei.

Alături, donațiile și moștenirile cresc la 221.858,65 lei. Iar zidăria merge înainte: la 10 noiembrie 1887, contabilul Alex. Zissu totalizează 513.797,52 lei cheltuiți — mai mult de jumătate, zidăria lui Dobre Nicolau.

Scena, în cuvintele sursei

„Atheneul, dispunând numai de un fond de 200.000 lei, vine, prin loteria de față, de face apel către toți amicii culturei naționale…”

— Apelul Biuroului Ateneului către amicii culturei naționale, 1886 (ortografie modernizată)

Între timp: La două zile după piatra fundamentală, peste ocean se dezvelește Statuia Libertății — 28 octombrie 1886.

Ⅲ · 14/26 februarie 1888

Inaugurarea

Palatul se deschide neterminat, iar Odobescu visează friza.

La 14 februarie 1888 stil vechi — 26 februarie stil nou — ușile Ateneului se deschid pentru prima oară. Clădirea e parțial neterminată, din lipsă de fonduri, dar intră numaidecât în folosință: conferințe, expoziții de pictură și concertele Societății Filarmonice Române.

Seara e și una de idei. Alexandru Odobescu ține conferința din ziua inaugurării și visează cu glas tare la friza goală a sălii circulare: o feerie de scene din istoria națională. Visul lui avea să aștepte până în 1939.

Arhitectura e a lui Galleron, după recomandarea lui Charles Garnier, omul Operei din Paris — dar nu a lui singur: alături stau Constantin Băicoianu și arhitecții Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, iar după 1888 Leonida Negrescu duce lucrările până în 1897.

Programul serii inaugurale — ce s-a cântat, cine a dirijat — nu se află în sursele consultate: rămâne nedocumentat.

Scena, în cuvintele sursei

„N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria națională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?”

— Alexandru Odobescu, conferința din 14/26 februarie 1888

Între timp: În aceeași iarnă, la Paris se înalță Turnul Eiffel, început la 28 ianuarie 1887 și terminat în 1889 — tot o construcție de fier și de ambiție.

Ⅳ · 1897–1939

Ecoul

Clădirea întreagă, sala Unirii și friza care așteaptă cincizeci de ani.

La 29 decembrie 1919, fruntașii țării se adună în sala rotundă și votează unirea Basarabiei, Transilvaniei și Bucovinei cu Vechiul Regat. Ateneul, clădit din subscripție națională, devine sala în care se pecetluiește România Mare.

Cu două decenii înainte, în 1897, lucrările de extindere se încheiaseră sub arhitectul Leonida Negrescu. Abia atunci palatul lui Galleron era întreg: cupola de 41 de metri, peristilul de 48 de metri, sala de 28,50 de metri cu cele vreo 794 de locuri — 600 la parter și 52 de loji.

Friza rămâne goală încă patru decenii. În 1901, oferta pictorului Ștefan Popescu — minimum 80.000 de lei — e refuzată ca prea scumpă. Abia în 1933 începe Costin Petrescu (1872–1954) marea frescă, inaugurată în seara de 26 mai 1939: 25 de scene, de 3 metri lățime, lungi de 70 de metri după unele surse și 75 după altele — lungimea rămâne disputată.

În același an, 1939, răsună și orga: strânsă din inițiativa lui George Enescu din 1935, construită de firma Walcker și inaugurată la 22 aprilie 1939. Fresca lui Petrescu — pictorul a murit în 1954 — e încă sub drepturi de autor: cele 25 de scene se povestesc în cuvinte, fără imagini.

Scena, în cuvintele sursei

„Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”

— Inscripția cu litere aurite de pe friza goală, după 1888

Între timp: Între terminarea clădirii și frescă, harta se schimbă: la 1 decembrie 1918, Alba Iulia proclamă Marea Unire.

✦

Casa de bani

Toată socoteala stă într-un singur document: dările de seamă tipărite de Esarcu în 1887 — de unde veneau plasatorii de bilete, câți bani au intrat și pe ce s-au dus.

Catastiful: intră, iese

• Donații și moșteniri221.858,65 lei
• Loterie, beneficiu net352.139,30 lei
• Suma celor două situații573.997,95 lei
• Cheltuiți la 10 nov. 1887513.797,52 lei

La 24 octombrie 1887, din bilete de 500.000 de lei se scad remizele plasatorilor de 30.799,50 lei și restul de încasat de 1.773,15 lei: încasările în numerar sunt 467.427,35 lei. După premii de 102.500 de lei și cheltuieli de 32.356,15 lei, rămân 332.571,20 lei. Câștigul din titluri de 19.468,10 lei și o donație de 100 de lei duc beneficiul total la 352.139,30 lei. Remizele sunt deja scăzute din încasări.

Moștenirea Rosetti (150.800), locul din strada Mercur (60.001), legatiștii Hagi Vasile și San-Marin, cupoane — total declarat: 221.858,65 lei, august 1887.

Donații și moșteniri de 221.858,65 lei plus beneficiul loteriei de 352.139,30 lei: suma aritmetică este 573.997,95 lei. Cele două situații sunt din august și octombrie 1887 și includ numerar și titluri; suma nu reprezintă un sold consolidat de casă și nici costul final al clădirii. Devizul din apel era de 500.000–600.000 de lei.

Din cei 513.797,52 lei: zidăria lui Dobre Nicolau 262.055,65; ferăria și cupola 95.614,35; planurile și drumul lui Galleron 13.400,80; Societatea echestră 16.165,50.

De unde venea leul

Leul din străinătate

Trei rânduri din Tabloul I arată că leul venea și din străinătate:

• Varnav Liteanu, Berlin — 300 lei
• Mavrogheni, Viena — 110 lei
• M. Mitillineu, Bruxelles — 100 lei

Cel mai mare rând din Tabloul I: Majestatea Sa Regele — 10.000 lei. Al doilea: Eulogiu Georgief — 5.000 lei.

Clădirea care crește

Cheltuielile totale ale clădirii: 513.797,52 lei până la 10 noiembrie 1887. Donațiile și beneficiul loteriei însumează aritmetic 573.997,95 lei, din situații separate.

Clădirea crește pe măsură ce banii intră în casă. Costul final al anilor 1888–1897 este nedocumentat.

✦

Joc: ține tu campania

Biroul casierului · noiembrie 1883 – februarie 1888

Ești casierul campaniei. Pornești de la 117.300 lei (noiembrie 1883) și trebuie să strângi 500.000 până la inaugurarea din februarie 1888, în timp ce cheltuielile mușcă din casă în fiecare an. Alege câte o acțiune pe rundă.

Cinci ani, cinci runde: fiecare alegere se trece în catastif cu chitanță.

Atenție: aceeași acțiune de două ori la rând aduce jumătate — donatorii obosesc. Loteria există abia din 1886.

Numerele

• 1.865fondarea Societății Ateneul
• 117.300lei în casă la 1883
• 1.886contractul cu Galleron
• 352.139,30lei net din loterie
• 513.797,52lei cheltuiți la 10 nov. 1887
• 1.888inaugurarea Ateneului
• 41metri până-n vârful cupolei
• 794locuri în sală, circa
• 1.939inaugurarea frescei

Mituri, puse la socoteală

Surse și metodă

• Sumele vin din dările de seamă tipărite de Esarcu în 1887 (domeniu public); cităm totalurile declarate în document, nu adunări proprii.
• Datele duble (3 (15) noiembrie, 14/26 februarie) sunt reproduse ca în surse: stilul vechi și cel nou.
• Harta subscripției arată localități atestate în Tabloul II — fără sume pe localități, fiindcă documentul nu le dă în formă citabilă.
• Ce nu se poate dovedi e marcat disputat (lungimea frescei: 70/75 m) sau nedocumentat (costul final, programul inaugurării).

Cap. I — Apelul

• Societatea culturală Ateneul Român, fondată în 1865 de Esarcu, Urechia și Kretzulescu; subscripția de 28 de ani și sloganul „Dați un leu pentru Ateneu!” [→]
• Esarcu: testamentul lui Scarlat Rosetti (9 aprilie 1870), licitația din 1 noiembrie 1873 (40.010 lei), darea de seamă din 3 (15) noiembrie 1883 (117.300 lei) [→]
• Esarcu (1836–1898), naturalist și ministru de externe în 1891; V. A. Urechia (1834–1901) [→]
• Războiul de Independență 1877–78; Regatul proclamat în 1881 [→]

Cap. II — Loteria

• Contractul cu Galleron, 24 mai 1886; piatra fundamentală, 26 octombrie 1886; loteria din 1886 [→]
• Apelul loteriei: trebuincioși 500–600.000 lei, disponibili 200.000; situația din 24 octombrie 1887 (brut 467.427,35; net 352.139,30; total 519.568,10) [→]
• Cheltuielile clădirii la 10 noiembrie 1887: total 513.797,52 lei (zidărie 262.055,65; ferărie 95.614,35; Galleron 11.500 aur) [→]
• Statuia Libertății, dezvelită la 28 octombrie 1886, la două zile după piatra fundamentală [→]

Cap. III — Inaugurarea

• Inaugurarea la 14 februarie 1888 (26 februarie stil nou); clădire parțial neterminată, lucrări până în 1897 sub Leonida Negrescu [→]
• Conferința lui Odobescu din 14/26 februarie 1888 și inscripția „Loc rezervat marei fresce…” [→]
• Turnul Eiffel în construcție (din 28 ianuarie 1887, terminat în 1889) [→]

Cap. IV — Ecoul

• Ratificarea Unirii la Ateneu, 29 decembrie 1919; Marca patrimoniului european, 2007 [→]
• Fresca lui Costin Petrescu (1872–1954): începută 1933, inaugurată 26 mai 1939; 25 scene; oferta refuzată din 1901 (min. 80.000 lei); orga Walcker, 22 aprilie 1939 [→]
• Marea Unire, 1 decembrie 1918, Alba Iulia [→]

Casa de bani

• Sumele casei de bani: donații 221.858,65 + loterie net 352.139,30 = 573.997,95 lei față de devizul de 500–600.000 și cheltuielile de 513.797,52 lei [→]
• Tabloul I: Regele 10.000 lei; Tabloul II: plasatori din București („Loco”) până la Severin, plus Berlin, Viena, Bruxelles [→]
• Harta: contur Natural Earth 1:50m (domeniu public); punctele sunt schematice, atestarea e documentară [→]

Jocul

• Jocul pornește de la scara documentată (117.300 lei în 1883, ținta 500.000); rundele și sumele sunt reguli de joc, nu istorie [→]

Imaginile

• galleron — PD: Albert Galleron d. 1904
• esarcu — PD: 19th c., unknown author
• urechia — PD: 1890, unknown author
• odobescu — PD: D. William lithograph 1881
• ateneu1940 — PD: 1940, unknown author
• socoteala — PD: Esarcu brochure print 1887