DE LA BANCĂ LA BANCRUTĂ
Banca ta e o bancă. Bancruta e banca spartă.
Zaraful își ținea banii pe o bancă adevărată — banc în germana veche a sec. IX, banca în italiana veche, banque, bank, bancă. Iar falimentul e banca aceea ruptă: banca rotta. Legenda zice că banca falitului ajungea bucăți în piață; dicționarele răspund că povestea cu cioburi e, probabil, doar o figură de stil.
- sec. IX
- banc, «laviță», în germana veche
- 1466
- banqueroute, atestat în franceză
- 6
- forme datate, în șase limbi
Cuvântul își schimbă straiele la graniță:
- banca rotta italiană
- banqueroute franceză
- bankroet olandeză
- bankrupt engleză
- Bankrott germană
- bancrută română
SCENA 2 DIN 6 · RĂDĂCINA
Banca e o bancă
Înainte să păzească bani, banca ținea oameni: lavița germanică a intrat în italiană odată cu negustorii, iar italiana i-a dat sens bănesc.
- 1
- rădăcină germanică: *bankiz
- sec. IX
- banc în germana veche
- 12
- secole de la laviță la bancă
Dicționarul etimologic german (Pfeifer, via DWDS) duce substantivul Bank, «loc pentru mai mulți», până în germana veche a sec. IX — banc —, cu rude în engleza veche (benc, de unde bench) și în nordica veche (bekkr). Toate vin din protogermanicul *bankiz. Despre originea mai adâncă, dicționarul spune limpede că rămâne nesigură.
Italiana a luat cuvântul din germanică: Treccani înregistrează banca drept variantă veche sau regională pentru panca și banco — lavița. Tot pe o laviță de lemn ședea, la Veneția, la Modena și în Sicilia, magistratura supremă colegială; de aici sensurile vechi de tribunal și de masă de recrutare. Mobila ajunsese instituție înainte să ajungă bani.


SCENA 3 DIN 6 · ZARAFUL
Masa zarafului
Pe banca germanică s-au numărat bani italienești: banca devine tejgheaua zarafului, apoi cuvântul pentru «bancă» în toată Europa.
sec. XV
DE Bank — reîmprumutul
Germana își reîmprumută propriul cuvânt din italiană (banco, banca: masa schimbătorilor de bani, cf. germana medie wehselbanc). Genul feminin se fixează în sec. XVIII după franceză. (Pfeifer, via DWDS)
1466
FR banqueroute
Franceza atestă banqueroute la 1466, din it. banca rotta. (EWN)
sf. sec. XV
EN bank — «money-dealer's counter»
Englezescul bank pornește ca «tejgheaua sau prăvălia zarafului», din italiana veche banca și franceza banque, pe filieră germanică (germana veche bank, «bancă, masa zarafului»). (Etymonline)
anii 1620
EN bank — «institution»
Sensul de instituție care primește și împrumută bani apare în anii 1620. (Etymonline)
sec. XVIII
RO bancă
DEX: sensurile bănești vin din it. banca și fr. banque (sec. XVIII); sensurile de mobilier vin separat, din fr. banc.


SCENA 4 DIN 6 · ARTICULAȚIA
Lovitură (legendă)
Aici povestea se rupe în două: întâi legenda, spusă ca legendă, apoi cele trei verdicte ale dicționarelor.
legendă
Se spune că, la faliment, banca zarafului ajungea bucăți, sub ochii pieței. Așa ar fi rămas numele: banca rotta, banca ruptă.


Ce răspund dicționarele
«probabil figurativ»
„Se zice că de la un vechi obicei de a rupe banca faliților — dar aluzia e probabil figurativă.”
Originalul englez
“Said to have been so called from an old custom of breaking the bench of bankrupts, but the allusion probably is figurative.”
pseudo-etimologie
„Povestea cu spargerea băncii trebuie trimisă în împărăția pseudo-etimologiei; relatarea îi aparține juristului Domenico Azuni (1749–1827), din sec. XVIII.”
Originalul olandez
“moet naar het rijk der pseudo-etymologie verwezen worden … Domenico Azuni (1749-1827)”
rotto = falit din sec. XIV
„Cuvântul nu vine dintr-un obicei (altminteri neatestat) de a rupe banca; rotto însemna «falit» încă de la începutul sec. XIV.”
Originalul olandez
“Het woord stamt niet van een (overigens niet overgeleverd) gebruik … de bank stuk te slaan … De betekenis 'platzak, failliet' voor rotto bestaat in het Italiaans al sedert het begin van de 14e eeuw.”
Oxford (OALD) întărește firul fără să pomenească niciun obicei: bankrupt, mijlocul sec. XVI, din it. banca rotta, «broken bench».
SCENA 5 DIN 6 · JOCUL
Cuvântul se sparge în șase
Șase forme, șase dicționare, șase date. Mai jos le așezi singur, de la cea mai veche la cea mai nouă, în Lanțul spart.
Lanțul spart
Lanțul întreg (rezolvat)
Ordinea cronologică, cu datele dicționarelor — aceeași pe care jocul o cere.
- banca rotta italiană — sensul: începutul sec. XIV · compusul: mijlocul sec. XVI
- Bankrott germană — Bank bănesc: sec. XV (reîmprumut din italiană)
- banqueroute franceză — 1466
- bankroet olandeză — atestări 1524–1555
- bankrupt engleză — substantiv anii 1530 · verb anii 1550 · adjectiv anii 1560
- bancrută română — sec. XVIII (pe filieră franceză)
Atinge cioburile de la cel mai vechi la cel mai nou, după prima atestare din dicționar. Tastele 1–6 fac același lucru.
Scor copiat.
SCENA 6 DIN 6 · ACASĂ
Banca spartă, pe românește
DEX-ul desparte apele: mobila și banul au intrat în română pe uși diferite.
bancă (bani)
Din it. banca, fr. banque (sec. XVIII). Tot aici: a sări banca.
bancă (mobilă)
Sensurile de laviță vin separat, din fr. banc.
bancrută
Din fr. banqueroute, care la rândul său provine din it. banca rotta.
spartă
Femininul lui spart, -ă: «prefăcut în bucăți, în cioburi».
“banca ta e tot o bancă — stai pe ea.”
Ce nu spunem (și de ce)
- Nu lărgim familia: șase forme sunt verificate în dicționare; alte înrudiri posibile rămân piste, nu afirmații.
- Nu numim nicio piață, nicio cetate, niciun an al ruperii: nicio sursă nu le numește.
- Nu povestim bresle și bănci de pe canale: istoria instituțională rămâne dincolo de ediția aceasta.
- Nu legăm englezescul «broke» de banca ruptă: nicio sursă savantă verificată nu face legătura.
- Traducerile din olandeză și engleză ne aparțin; originalele stau la un gest distanță, cu trimitere la sursă.
Surse
Dicționarele întâi; figurile, dedesubtul fiecăreia. Sursele de mai jos documentează formele și datele.
Dicționare
- Etymonline: bankrupt
- Etymonline: bank
- OALD: bankrupt
- Treccani: banca
- DWDS / Pfeifer: Bank
- EWN: bankroet
- dexonline: bancă
- dexonline: bancrută
- dexonline: spart
Imagini și litere
Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.





