DE LA BANC LA BANCRUTĂ
Banca ta vine dintr-un banc. Iar bancruta păstrează urma unui banc rupt.
Potrivit lui Schweickard, în italiană sunt atestate din 1392 cuvinte care descriu obiceiul de a rupe tejgheaua zarafului falit. Peste un veac și jumătate, fraza franceză născută din gestul acesta se întoarce în italiană și pornește spre română. Pe drum, dicționarele vechi și noi spun două povești deosebite.
- 1392
- rompere il banco, practica în Italia
- 1455
- banque route, fraza în franceză
- 1876
- bancrută, rostită în Parlament
Cuvântul își schimbă straiele la graniță:
- rompere il banco italiană · 1392
- banque route franceză · 1455
- banquerupt olandeză · 1524
- Bankrott germană · 1530
- bankrupt engleză · 1533
- banca rotta italiană · 1561
- bancrută română · 1876
SCENA 2 DIN 6 · PISTA BĂNCII
Un banc, apoi o tejghea, apoi o bancă
Înainte să păzească bani, banca ținea oameni: cuvântul germanic pentru laviță a intrat în italiană, iar italiana i-a dat sens bănesc.
- 1277–1282
- banco în italiană
- 1348
- banca, atestată dinainte
- sec. XVII
- banca ajunge instituție
- scaunul lung
- tejgheaua
- tejgheaua zarafului
- activitatea și instituția
Amândouă vin din germanicul *banki-, băncuța lungă și îngustă: italiana banco e atestată din 1277–1282, iar banca circulă dinainte de 1348. (Treccani, Novelli) Despre originea mai adâncă, dicționarul german spune limpede că rămâne nesigură.
Banco avea doi referenți: masa lungă care despărțea vânzătorii de cumpărători și tejgheaua zarafilor și a cămătarilor. (Treccani, Novelli) Tot pe o laviță de lemn ședea magistratura supremă la Veneția, la Modena și în Sicilia; de aici sensurile vechi de tribunal și de masă de recrutare. (Treccani, Vocabolario)
Ca instituție, banca apare în scris abia în secolul al XVII-lea (Novelli). Vocabularul Treccani datează separat folosirea lui banco cu sens bănesc încă din secolul al XIV-lea: pista băncii și pista ruperii merg o vreme în paralel.


SCENA 3 DIN 6 · PISTA RUPERII
Ruperea, pas cu pas
Nouă date spun povestea cuvântului care s-a rupt de bancă: fiecare spune limpede ce datează — o faptă, o frază, un sens, o formă sau un împrumut.
De la banco și rompere il banco (Italia, 1392) la banque route (Franța, 1455), apoi la banquerupt, Bankrott și bankrupt (1524, 1530, 1533); compusul se întoarce în italiană ca banca rotta (1561) și ajunge în română ca bancrută (1876).
Săgeata de întoarcere spre 1561: după reconstrucția Schweickard (2024). Gestul e italian; cuvântul care a călătorit pare să fi devenit cuvânt în franceză.
1392
rompere il banco — practica, în Italia
Câmpul de cuvinte al lui rompere (a rupe tejgheaua) descrie obiceiul ruperii tejghelei zarafului insolvabil sau necinstit. Dată raportată de Schweickard. PRACTICĂ DOCUMENTATĂ CERCETARE 2024
c. 1407
(bancherium) rumpere — practica, în latină
Latina medievală numește aceeași practică: rumpere. Dată raportată de Schweickard. PRACTICĂ DOCUMENTATĂ CERCETARE 2024
1455
(faire) banque route — fraza, în franceză
Franceza preia practica și o numește banque route sau, mai rar, banque rompue. Dată raportată de Schweickard; dicționarul francezei medievale (DMF) arată bancque ropte în actele afacerilor lui Jacques Cœur, 1453–1457. FRAZĂ DICȚIONAR
1524
banquerupt — forma, în olandeză
Prima formă olandeză atestată a falimentului (MNHWS, după EWN); urmează banckroeten (1526) și alte forme până la 1555. FORMĂ ATESTARE
1530
Bankrott — împrumutul, în germană
Termenul francez intră în germană: 1530, dată raportată de Schweickard. DWDS scrie um 1500, din italiană — lexicografia anterioară, pe care reconstrucția din 2024 o reașază pe filieră franceză. ÎMPRUMUT CERCETARE 2024
1533
bankrupt — forma, în engleză
Substantivul apare la More („Suche bancke rouptes”); urmează banke rota (1539), verbul la Huloet (1552) și adjectivul din 1565. OED dă etimoane duble: italiana banca rotta și adaptarea franceză banqueroute; -rupt vine pe urmă din latină. FORMĂ DICȚIONAR
1546
Fare banqua rotta — fraza, la Calepino
Dicționarul lui Calepino, tipărit la Lyon: „quod Itali vocant Fare banqua rotta”. Aceeași frază la Veneția (1548, 1555, 1557); la Paris (1588): Fare bancha rotta. (Fusco) FRAZĂ DICȚIONAR
1561
banca rotta — forma, în italiană
La Ochino (Basel, pp. 59–60): „…presto haurebbeno fatto banca rotta”, folosire figurată, în două cuvinte; la Venusti, masculinul bancherotto. Compusul se întoarce în italiană din franceză. FORMĂ SURSĂ PRIMARĂ
1876
bancrută — împrumutul, în română
Maiorescu rostește în Parlament „o bancrută deghizată”; discursul se tipărește în 1897. Etimonul dicționarelor: francezul banqueroute. ÎMPRUMUT SURSĂ PRIMARĂ



SCENA 4 DIN 6 · ARTICULAȚIA
Legenda care ar avea documente
Timp de un veac, dicționarele au privit povestea băncii sparte cu neîncredere. Apoi o cercetare din 2024 a adus atestări datate. Cinci pași, în ordinea lor.
Afirmația
La faliment, tejgheaua zarafului ajungea bucăți. Așa explică Treccani compusul (da banca rotta, per l’uso medievale di rompere il banco al banchiere insolvente) și, pe urmele lui, dicționarul francez (TLFi). La Tommaseo-Bellini, Florența cu tejgheaua ruptă e tradiție lexicografică, nu probă primară.
Verdictul vechi
Etymonline: aluzia e „probabil figurativă”. Dicționarul etimologic olandez trimite povestea spargerii în împărăția pseudo-etimologiei, pe seama juristului Domenico Azuni (1749–1827); J. de Vries adaugă că obiceiul e altminteri neatestat, iar rotto însemna „falit” de la începutul secolului al XIV-lea. Trei verdicte oneste, cu documentele de atunci.
1392: atestarea italiană
Câmpul italian al lui rompere (il banco) descrie ruperea tejghelei zarafului insolvabil sau necinstit — dată raportată de Schweickard, în abstractul publicat. Documentele propriu-zise n-au fost inspectate direct pentru pagina aceasta.
c. 1407: atestarea latină
Latina medievală: (bancherium) rumpere. Aceeași practică, altă limbă de cancelarie — dată raportată de Schweickard.
2024: reevaluarea
Reconstrucția curentă Schweickard 2024 (ZrP 140(2), 587–597, DOI 10.1515/zrp-2024-0027; abstract publicat și relatarea detaliată din Fusco 2024) reașază filiera: practica italiană, lexicalizarea franceză. Teza n-are încă nicio citare: o prezentăm drept reconstrucție curentă, nu drept adevăr încheiat.

«probabil figurativ»
„Se zice că de la un vechi obicei de a rupe banca faliților — dar aluzia e probabil figurativă.”
Originalul englez
“Said to have been so called from an old custom of breaking the bench of bankrupts, but the allusion probably is figurative.”
«pseudo-etimologie»
„Povestea cu spargerea băncii trebuie trimisă în împărăția pseudo-etimologiei; relatarea îi aparține juristului Domenico Azuni (1749–1827), din secolul al XVIII-lea.”
Originalul olandez
“moet naar het rijk der pseudo-etymologie verwezen worden … Domenico Azuni (1749-1827)”
reconstrucția curentă
„Obiceiul ruperii mesei peste care zaraful insolvabil sau necinstit își face negoțul — făcându-i astfel insolvabilitatea vădită — era descris în Italia medievală prin câmpul de cuvinte al lui rompere (il banco) (atestat din 1392) și prin latina medievală (bancherium) rumpere (c. 1407).” (traducerea ne aparține; abstractul integral, dedesubt)
Abstractul integral, în engleză
“The custom of breaking the table over which an insolvent or fraudulent money changer transacts his business, thereby making his insolvency obvious, was described in medieval times in Italy with the word field of It. rompere (il banco) (recorded since 1392) and Medieval Latin (bancherium) rumpere (c1407). That practice was adopted also in France where it was initially referred to with the phrase (faire) banque route or (much less frequently) (faire) banque rompue (both recorded for the first time in 1455). Subsequently, the French term entered German as Bankrott (first in 1530) and somewhat later Italian as bancarotta (1561).”
Lecție de metodă: Oxford (OALD) scrie „mid 16th cent.: from Italian banca rotta broken bench…” — datarea privește englezescul bankrupt, nu italiana. Iar Van Dale păstrează, de contrast, povestea populară: „Wanneer een geldwisselaar failliet ging, werd zijn tafel kapotgeslagen.“
SCENA 5 DIN 6 · FORMELE
Șase limbi, șase dovezi
Fiecare formă își spune data și dovada; dedesubt, jocul „Ce datezi?” te pune să spui ce datează fiecare dată.
Ce datezi?
Corect: 1392 datează practica descrisă în Italia, nu un compus.Corect: 1455 datează fraza franceză, nu substantivul lexicalizat.Corect: începutul secolului al XIV-lea datează un sens, nu o spargere.Corect: 1524 e prima formă olandeză atestată a falimentului.Corect: 1530 datează împrumutul din franceză în germană.Corect: 1876 datează rostirea românească, împrumutată din franceză.Răspunsurile, pe scurt
Fiecare dată spune ce datează — aceeași listă pe care o cere jocul.
- rompere il banco italiană · 1392 — ACȚIUNE
- banque route franceză · 1455 — FRAZĂ
- rotto = „falit” italiană · începutul sec. XIV — SENS
- banquerupt olandeză · 1524 — FORMĂ
- Bankrott germană · 1530 — ÎMPRUMUT
- bancrută română · 1876 — ÎMPRUMUT
Șase date, cinci tipare. Pentru fiecare dată, alege ce datează: o faptă, o frază, un sens, o formă sau un împrumut. Merge și cu tastatura: tastele 1–5 răspund la prima întrebare rămasă.
rompere il banco italiană · 1392
Câmpul de cuvinte al lui rompere, dată raportată de Schweickard.
banque route franceză · 1455
(faire) banque route, dată raportată de Schweickard; DMF arată bancque ropte la 1453–1457.
rotto = „falit” italiană · începutul sec. XIV
Sensul lui rotto, după EWN și de Vries.
banquerupt olandeză · 1524
MNHWS, după EWN: prima formă olandeză atestată.
Bankrott germană · 1530
Intrarea în germană, după reconstrucția Schweickard (DWDS: um 1500).
bancrută română · 1876
Maiorescu, în Parlament; tipărit 1897. MDA2: din fr. banqueroute.
Scor copiat.
SCENA 6 DIN 6 · ACASĂ
Bancruta, pe românește
În română s-au întâlnit din nou două ramuri ale aceluiași arbore: mobila și banul.
bancă (bani)
Din italiana banca și franceza banque; MDA2 arată atestare la LB (1825). Tot aici: a sări banca.
bancă (mobilă)
Sensurile de laviță vin separat, din francezul banc.
bancrută
Din francezul banqueroute; în spate, preistoria dezbătută: practica italiană din 1392, lexicalizarea franceză de la 1455 și întoarcerea în italiana de la 1561. DEX, MDA2 și CADE dau etimon francez; alte dicționare adaugă italiana sau germana.
bancrută simplă și frauduloasă
Încadrarea dicționarului românesc: faliment însoțit de nereguli financiare. Atât — pagina aceasta nu face avocatură.
“Banca ta vine dintr-un banc — iar bancruta păstrează urma bancului rupt.”
Ce nu spunem (și de ce)
- Documentele din 1392 și c. 1407 n-au fost inspectate direct; anii sunt date raportate de Schweickard, prin abstractul publicat și relatarea lui Fusco.
- Versurile lui Baude (ed. Quicherat 1856, text integral) nu conțin banqueroute: proveniența lui „1466” din TLFi rămâne un puzzle deschis.
- OED e cu plată: intrările englezești sunt citate din fragmente oficiale, fișa editurii și OED1/Murray 1888 (integral, liber).
- DLR (serie nouă) e inaccesibil online; verbul bancruta are „At: DA” (serie veche) — o mențiune prudentă, nu o datare.
- Traducerile din olandeză, franceză și engleză ne aparțin; originalele stau la un gest distanță, cu trimitere la sursă.
Surse
Cercetarea din 2024 întâi; sursele primare inspectate, apoi dicționarele. Figurile își poartă creditul dedesubtul fiecăreia.
Cercetarea din 2024
Surse primare inspectate
- Ochino 1561 — scanare
- Maiorescu, Discursuri vol. I — scanare
- Florio 1611 — scanare
- Cotgrave 1611 — scanare
Dicționare și baze lexicografice
- Treccani: banca (Novelli)
- Treccani: banca (Vocabolario)
- Treccani: bancarotta
- Treccani: rotto
- DMF: banqueroute
- TLFi / CNRTL: banqueroute
- EWN: bankroet
- DWDS: Bank (Pfeifer)
- DWDS: Bankrott
- MDA2: bancrută
- DEX: bancă
- DEX: bancrută
- DEX: spart
- OALD: bankrupt
- Etymonline: bankrupt
- Etymonline: bank
Imagini și litere
Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.





