Ești aici: planul locului scanat, cu nordul în sus
scanat
stâncă tăiată
tăietura
nescanat
Basarabi–Murfatlar · Constanța
Trei biserici săpate una sub alta, într-un deal de cretă
Acum mai bine de o mie de ani, lângă Murfatlar, cineva a săpat în cretă șase bisericuțe, chilii, galerii și morminte, pe trei niveluri. Trei dintre biserici stau una sub alta, în același bloc de piatră. Ce vezi e complexul, scanat cu laserul de Global Digital Heritage și Institutul Național al Patrimoniului.
La 20 km vest de Constanța · închis publicului: aici îl vizitezi în scanare
Derulează: o lamă coboară prin cretă și le deschide pe rând.
Marius Comper · 28 septembrie 2026
Unde suntem
Un deal de cretă din Dobrogea, lângă Canalul Dunăre–Marea Neagră
Complexul e pe versantul nord-vestic al dealului Tibișir, lângă orașul Murfatlar, la vreo 20 de kilometri vest de Constanța. Valea de la poalele dealului e azi Canalul Dunăre–Marea Neagră.
În spate vezi malul carierei de cretă, o bucată de vreo 75 de metri, privită dinspre nord-vest. Încăperile vechi sunt săpate în stâncă; scările, podinile, gardurile și acoperișurile sunt de azi. Planul din colț îți arată ce parte a complexului vezi.
suprafața scanată, cu fotografiile ei
stânca tăiată de lamă (dosul suprafeței scanate, nu un volum măsurat)
fără suprafață scanată
linia tăieturii
11 iunie 1957
Totul a pornit de la o explozie în carieră
În după-amiaza zilei de 11 iunie 1957, exploziile din cariera de cretă au prăbușit stratul de pământ de deasupra unei bisericuțe și i-au dezvelit intrarea. E B1, săpată mai sus decât B3 și B4 (după muzeu, cam la nivelul lui B2): lungă de vreo 6 metri, lată de 2, cu trei încăperi înșirate de la vest la est.
Lama de pe ecran taie dealul prin mijlocul ei: se văd cele trei încăperi, una după alta. Cariera a mâncat apoi dealul din jur, așa că azi complexul stă pe marginea unui abrupt. Scările, podinile și gardurile din scanare sunt construcții moderne.
Un bloc de cretă cu trei biserici înăuntru
În fața lui B1 s-a păstrat un bloc de cretă de vreo 9,5 metri pe latură, legat de deal printr-o fâșie lată de 3 metri. Înăuntru, săpate una sub alta, sunt bisericile B2, B3 și B4.
Din afară nu se vede nimic din ele. Ca să le vezi, trebuie să tai stânca.
Nivelul de sus
B2, cea mai mică, s-a prăbușit încă din vechime
Lama taie acum blocul pe orizontală. Griul-albăstrui arată stânca tăiată: e dosul suprafeței scanate, nu un volum măsurat. Ce are culoare e suprafața scanată a încăperilor de dedesubt; ce e întunecat n-a fost scanat.
Sus de tot era B2: 4 × 2,2 metri, cu pronaos, naos și un altar curbat spre sud-est. Tavanul i s-a surpat încă din vechime, iar pereții se mai înalță cel mult un metru și jumătate. Azi blocul e sub o acoperire modernă, iar sub ea s-au păstrat doar resturile bisericii. Spre biserica de dedesubt se cobora printr-un tunel.
Nivelul de mijloc
B3: un altar, trei cripte și o galerie în spirală
B3 are doar naos și altar. Naosul are 2,5 × 2 metri și 2,1 metri înălțime, după descrierea publicată în 2009, care reia măsurătorile săpăturilor din anii ’50–’60; muzeul din Constanța dă pentru toată biserica 4,5 × 2. Altarul e singurul din complex cu masa de piatră liberă, neprinsă de perete.
În jur sunt morminte, trei cripte și o galerie răsucită ca o cochilie de melc, poate un osuar. Doar pe peretele de est al naosului sunt vreo 50 de cruci, iar în galeria care urcă spre B2 sunt zgâriate două corăbii. Dintr-o încăpere laterală, o deschidere în podea dă direct în B4.
Nivelul de jos
B4, cea mai mare, cu un stâlp gros în mijloc
B4 are 7 × 3,5 metri. Bolta naosului se sprijină pe un stâlp central, iar altarul, cu o treaptă mai sus, se deschide spre naos prin trei arcade conturate cu vopsea roșie. În scanare, de la podea la boltă sunt vreo 2,3 metri.
Intrarea e pe latura de vest, la peste un metru deasupra solului de atunci: se urca probabil pe o scară. Axa bisericii se abate cu 10 grade de la orientarea ortodoxă spre est. Pe pereții lui B4 sunt cele mai multe inscripții slavone ale complexului, un text din Evanghelia după Marcu, un labirint și, pe peretele de est, ce pare a fi planul unei biserici, schițat în cretă.
Trei niveluri, trei etape
Arheologii care au refăcut planul complexului în 2009 leagă cele trei niveluri de trei etape de lucru, care s-au succedat destul de repede: sus, B1 și sectorul E; la mijloc, B3; jos, B4. Care a fost prima nu spun.
Muzeul din Constanța socotește că cele șase biserici au fost folosite cam o jumătate de secol, în general una după alta. În B1 urmele de fum sunt slabe: s-a slujit acolo puțin.
Capătul de sud
Sectorul E: încă două biserici și galeriile cu morminte
La capătul de sud al complexului, la nivelul de sus, mai sunt două bisericuțe. E3, de vreo 6 × 3,5 metri, e în mare parte distrusă. E5, săpată mai adânc în stâncă, are un naos de vreo 3 metri pe latură și 2,2 metri înălțime.
Din E5, o deschidere mică duce în cinci galerii funerare. În tot complexul s-au găsit 20 de morminte. Cu B1–B4, E3 și E5, bisericile sunt șase.
Ce nu se vede în scanare
Scanarea arată forma încăperilor, nu zgârieturile de pe pereți. Cele peste 500 de graffiti documentate din 2021 încoace, dintre care 210 sunt texte, sunt incizii fine în cretă, iar multe se șterg: arheologii scriau în 2009 că numărul celor vizibile scade de la o zi la alta.
Le găsești mai jos, grupate după scriere: cele care se citesc și cele pe care nu le-a descifrat nimeni.
O reprezentare a complexului rupestru de la Basarabi, expusă la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Reperul din model indică B4, unde sursele plasează cele mai multe inscripții slavone; fișa fotografiei nu localizează peretele reprezentat în cadrul complexului.Fotografie: CristianChirita, Wikimedia Commons; CC BY-SA 3.0. Redimensionată și convertită în WebP.
Taie tu blocul
Coboară lama și urmărește cum apar, una sub alta, cele trei biserici. Trage de scenă ca s-o rotești.
E un complex săpat în cretă, pe care arheologii îl socotesc o mănăstire, pe versantul nord-vestic al dealului Tibișir, lângă orașul Murfatlar (Basarabi, între 1924 și 1965 și între 1975 și 2007), pe malul a ceea ce a fost Valea Carasu, azi Canalul Dunăre–Marea Neagră. În numărătoarea arheologilor din 2009, folosită aici, are șase bisericuțe (B1, B2, B3, B4, E3 și E5); proiectul aflat în desfășurare din 2021 le descrie ca patru biserici suprapuse și două capele. Mai are chilii, galerii și morminte, pe trei niveluri, într-o zonă cercetată de circa 200 × 50 de metri. Datarea tradițională plasează complexul în secolele IX–XI; arheologii români au restrâns-o la secolul al X-lea, când Dobrogea ținea de Primul Țarat Bulgar, iar echipa internațională coordonată de Institutul Național de Arheologie din Sofia, din 2021 încoace, a extins-o până în secolul al XII-lea.
Pereții poartă însemnări în patru scrieri — grecești, glagolitice, chirilice și rune turcice — și desene: cruci, călăreți, corăbii, un labirint. Runele, cele mai multe, n-au fost descifrate. Complexul e monument istoric (cod LMI CT-I-s-A-02585), închis publicului și în degradare.
Măsurile vin din descrierea publicată în 2009 de Oana Damian, Andra Samson și Mihai Vasile, care reia măsurătorile săpăturilor din anii ’50–’60. Unde muzeul din Constanța dă alte măsuri, le punem alături.
Bisericile complexului, de sus în jos
Biserica
Nivelul
Mărimea
Ce o deosebește
B1
sus
circa 6 × 2 m, 2 m înălțime (muzeul: 2–2,15 m)
Trei încăperi de la vest la est; intrarea în latura de nord. Pe pereți: cruci, un călăreț, cai, iepuri, însemnări chirilice și rune.
B2
sus, în blocul de cretă
4 × 2,2 m
Cea mai mică; prăbușită din vechime, pereți păstrați până la 1,5 m.
B3
mijloc
naosul 2,5 × 2 m, 2,1 m înălțime (muzeul, toată biserica: 4,5 × 2 m)
Masa altarului liberă; trei cripte, o galerie în spirală, vreo 50 de cruci pe peretele de est.
B4
jos
7 × 3,5 m
Cea mai mare; stâlp central, altar cu trei arcade conturate cu roșu; cele mai multe inscripții slavone.
E3
sus, capătul de sud
circa 6 × 3,5 m
În mare parte distrusă. Articolul din 2009 îi numără două încăperi în descriere și trei în rezumat; Ion Barnea, trei; muzeul, patru.
E5
sus, capătul de sud
naos circa 3 × 3 m, 2,2 m înălțime
Săpată mai adânc; din ea se intră în cinci galerii funerare.
Blocul de cretă tăiat la trei înălțimi, din scanare: nivelul de sus, unde era B2, sub acoperirea modernă; B3, cu galeria rotundă; B4, cu stâlpii și cele trei deschideri ale altarului spre est-sud-est. Nordul e în sus; fiecare pătrat are 12 metri pe latură.Desen după The Basarabi-Murfatlar Cave Complex, Global Digital Heritage și GDH-Afrika, CC BY 4.0
Cele două surse nu se potrivesc în câteva locuri, iar noi n-am ales între ele: arheologii din 2009 pun anexele lui B3 la sud, muzeul la vest; pentru mormântul din B4, arheologii din 2009 dau o criptă în peretele de sud și un mormânt în peretele de vest, muzeul doar pe cel de vest. Tot arheologii din 2009 scriu, în rezumat, că altarele lui B2–B4 privesc spre sud-est, iar în descrierea lui B3, spre est. În scanare, cele trei deschideri ale altarului din B4 privesc spre est-sud-est.
Pentru o oră despre Evul Mediu timpuriu la Dunărea de Jos sau despre cum lucrează arheologii. Pagina se proiectează bine și merge pe telefon.
Unde suntem (1 minut). Harta din al doilea card: Dobrogea, Dunărea, Constanța. Planul din colț arată mereu ce parte a complexului se vede.
Ce e vechi și ce e nou (2 minute). Pe vederea de ansamblu, elevii caută ce e de azi: scări, podine, garduri, acoperișuri. Tot restul e creta cioplită.
Lama (4 minute). Derulați până la „Taie tu blocul” și coborâți lama: B2 sus, B3 la mijloc, B4 jos. Griul-albăstrui e stânca tăiată; ce are culoare e încăperea scanată.
Pereții (3 minute). Secțiunea „Patru scrieri și desene, pe același perete”: care se citesc, care nu.
Întrebări pentru discuție: Ce vedeți în scanare și ce trebuie să ghicim? De ce ar săpa cineva biserici una sub alta? Știm în ce ordine au fost săpate? Ce nu poate arăta o scanare laser? De ce un singur loc are patru scrieri? Pentru proiectat, desenul cu cele trei niveluri de mai sus arată blocul văzut de sus, cu nordul în sus.
Alege de mai jos. Culoarea spune dacă o putem citi. Le-au zgâriat mulți oameni, în momente diferite: călugări, pelerini și lucrători din carieră.
Schemă, nu copie după perete: arată cele patru scrieri și desenele, nu cum arată ele.
se citesc
se văd, nu se citesc
nedescifrate
Peste 500 de graffiti cu totul, dintre care 210 sunt texte, în patru scrieri; 70 dintre ele au fost înregistrate prima dată din 2021 încoace. Multe nu se mai văd cu ochiul liber.
Rune turcice
Circa 60, în inventarul din 2009
nedescifrate
Cele mai multe însemnări de la Basarabi sunt scrise cu rune de tip turcic, același fel de semne ca pe rozeta de la Pliska și pe zidurile primei capitale bulgare. Limba e probabil cea a protobulgarilor. După multe încercări de descifrare, nu există o citire acceptată de toți, iar scrisul pare amestecat.
Chirilice
20, în inventarul din 2009, plus altele noi
se citesc
20 de texte în alfabet chirilic număra inventarul din 2009, stratul cel mai numeros dintre scrierile pe care le putem citi. În 2024 au fost publicate alte două graffiti chirilice noi, din pronaosul bisericii B4.
Glagolitice
Un text în slavonă
se citesc
Un singur text în limba slavonă, în redacție bulgară, scris cu alfabetul glagolitic, cel mai vechi alfabet slav; el așază mănăstirea în lumea Primului Țarat Bulgar, din secolul al X-lea.
Grecești
Trei, în inventarul din 2009
se citesc
Trei însemnări cu litere grecești număra inventarul din 2009, semn că pe pereții de cretă s-a scris și în greacă; alfabetul singur nu spune de unde veneau cei care au scris. Unul e graffitoul „cu dată” din B4, citit de Oikonomides „luna martie, indictionul 10, anul 6490”, adică 982, o lectură contestată. În 2024, Pantelis Charalampakis a propus o lectură nouă, după observații la fața locului: graffitoul stă deasupra intrării în cripta lui B4, ține probabil de pomenirea morților și, după forma literelor, e de la sfârșitul secolului al X-lea.
Desene
Siluete, cruci, corăbii, o făptură sculptată
se văd, nu se citesc
Pe lângă litere, pereții poartă siluete incizate, cruci și corăbii; despre una dintre ele s-a spus că ar fi vikingă, o ipoteză contestată, lămurită mai jos. Un bloc sculptat cu o făptură înaripată se păstrează la muzeul din Constanța.
Printre textele în slavona veche, de caracter religios-comemorativ, sunt un text din Evanghelia după Marcu, pe peretele de vest al pronaosului, pomeniri cu nume — un preot cu numele Aian, Simeon și jupan Gheorghe —, iar unul dintre însemnați, Toupan, spune că a tăiat în cretă bisericuța Sfântului Gheorghe.
Complexul a ieșit la lumină în după-amiaza zilei de 11 iunie 1957. Cariera modernă își lărgea spre vest zona de exploatare a cretei, cu împușcături în stratul de steril care acoperea masivul. O parte din steril s-a prăbușit deasupra bisericii B1, de la nivelul cel mai înalt, și i-a dezvelit intrarea.
În vara aceluiași an au început săpăturile, conduse de Institutul de Arheologie din București și de Muzeul Regional Dobrogea. Colectivul era alcătuit din Ion Barnea, responsabil de șantier, alături de Virgil Bilciurescu, Petre Diaconu, Adrian Rădulescu și Radu Florescu. Au degajat sterilul din jurul bisericii B1, au găsit o locuință sau biserică la nord-est de ea, camerele C1 și C2, galeriile E și o locuință la sud-sud-vest, au ridicat releveele inscripțiilor și desenelor și planul general. De pe atunci au început și stricăciunile: turiștii au atins scrierile de pe pereți, iar galeriile E au fost grav lovite de intemperii după prăbușirea unei arcade.
La 1 septembrie 1960, șantierul a trecut la Direcția Monumentelor Istorice, care l-a izolat de carieră și a oprit scurgerile de apă. Săpăturile comune cu Institutul de Arheologie au dezvelit biserica B2, apoi deschiderea galeriei H, prin care s-a coborât la nivelul de mijloc, cu biserica B3, și la cel de jos, cu biserica B4. În 1961 au ieșit la iveală locuințe de suprafață, un mic cimitir, vetre de foc și zece schelete de oameni și de animale. În 1962, alte două bazine ale carierei, cu cruci pe pereți, plus unelte de fier cunoscute azi doar din fotografii: șase topoare sau târnăcoape, un amnar, un cui și trei cuțite. Apoi lucrările de consolidare s-au oprit din lipsă de fonduri.
Datarea tradițională — sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al XI-lea, strânsă de arheologii români în jurul secolului al X-lea pe baza ceramicii, a însemnărilor și a legăturii cu marele val de piatră, lung de 59 de kilometri și datat după anul 943, înscris pe un bloc din temelia sa — a fost revizuită de echipa internațională coordonată din 2021 încoace de Institutul Național de Arheologie cu Muzeu din Sofia, cu muzeul din Constanța și Universitatea din Göteborg, care a urcat limita superioară la secolul al XII-lea. Ultima inscripție chirilică e din secolul al XIV-lea: poate marca sfârșitul folosirii complexului sau doar trecerea unuia dintre ultimii vizitatori. Legătura cu Primul Țarat Bulgar, de care ținea atunci Dobrogea, privește faza din secolul al X-lea, iar complexul e socotit o urmă a monahismului răspândit în Bulgaria acelui secol.
Două însemnări dau ani: o inscripție în limba slavă din dreapta intrării în biserica B1, citită de Damian P. Bogdan leat 6500, adică anul 992, și graffitoul grecesc cu anul 6490, adică 982. Amândouă citirile sunt contestate.
Unde
Versantul nord-vestic al dealului Tibișir, pe malul a ceea ce a fost Valea Carasu, azi Canalul Dunăre–Marea Neagră, la 15 kilometri de litoral
Când
Secolele IX–XI în datarea tradițională, cu limita superioară urcată la secolul al XII-lea; citiri contestate dau anii 982 și 992
Ce
Biserici rupestre, între care cele patru notate B1–B4, chilii, galerii, cripte și morminte, pe trei niveluri
Statut
Monument istoric, cod LMI CT-I-s-A-02585
Cum ajungi
Nu se vizitează; complexul e închis și în degradare
Unul dintre desenele de la Basarabi e o corabie. Unii cercetători români au văzut în ea o ambarcațiune vikingă, semn că oameni ai nordului ar fi ajuns până în Dobrogea. Ipoteza s-a bucurat de trecere: fișa fotografiei cu peretele de graffiti de la muzeul din Constanța vorbește de imagini „în stil scandinav”.
Alți cercetători au contestat-o. Vladimir Agrigoroaei a respins mai întâi ipoteza vikinge, apoi a reexaminat-o în 2008 în lumina unui graffito asemănător găsit în Suedia, cu spirale la capete și parâme legate de catarg. Întrebarea a rămas deschisă: spiralele și parâmele apar și la corabia de la Basarabi, dar asta nu ajunge ca dovadă. După o altă părere, desenul l-ar fi putut zgâria călugării locului în vremea năvălirii rușilor în Bulgaria.
Corabia rămâne, astfel, ce e și restul complexului: un semn al cărui sens nu s-a hotărât. Îl poți privi, nu îl poți citi.
Starea complexului e de degradare grabnică. Din galeriile E au rămas doar pereți coșcoviți, iar în bisericile B1, B3 și B4 și în camera C1 pereții se exfoliază. Construcția de protecție nu a fost încheiată: acoperă un sfert din complex și nu lasă aerul să circule. Documentele de turism ale orașului declară complexul nevizitabil, iar arheologii scriau în 2009 că numărul de graffiti vizibili scade de la o zi la alta.
A început, de aceea, o cursă contra timpului. Condusă de dr. Evgenia Komatarova-Balinova, de la Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe (NAIM-BAS), o echipă internațională a documentat complexul câțiva ani cu scanări laser și modele 3D. Proiectul s-a desfășurat împreună cu Muzeul din Constanța (MINAC), cu participarea a aproximativ douăzeci de cercetători în diferitele etape ale proiectului. În mai 2025, echipa a primit permisiunea unei ultime expediții de teren, la sfârșit de mai; după aceea, mănăstirea urma să fie închisă pe termen nelimitat. „Am văzut cu ochii mei cum o adiere face să dispară o literă”, spunea Granberg. „Sunt lucruri pe care le vedeam acum câțiva ani și nu le mai vedem.” Ce nu se citește azi s-ar putea să nu se mai citească niciodată.
Construcția de protecție de deasupra complexului, văzută de după gard. Situl e închis publicului.Foto: Mpb eu, Wikimedia Commons, domeniu public
Modelul 3D a fost realizat de fundația Global Digital Heritage împreună cu Institutul Național al Patrimoniului, în programul lor de digitizare din România, cu campanii în octombrie 2023 și septembrie 2024; modelul face parte din colecția campaniei din 2024, iar ziua scanării nu e publicată. L-au construit din 374 de poziții ale unui scaner laser Leica RTC360 și 2.702 fotografii și l-au publicat în noiembrie 2025, sub licență liberă CC BY 4.0. Echipa internațională condusă de dr. Evgenia Komatarova-Balinova, de la Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe (NAIM-BAS), a documentat și ea complexul cu scanări laser; modelul de aici nu aparține echipei.
Originalul are 4,5 milioane de triunghiuri. Aici e redus la vreo 360.000, ca să se încarce repede și pe telefon, cu fotografiile de suprafață micșorate. E o versiune de vizualizare, care păstrează forma generală a încăperilor; zgârieturile de pe pereți nu se văd nici în modelul original.
Scanarea nu are coordonate geografice. Am identificat structurile din scanare suprapunând planul general publicat în 2009: locuința L1, blocul cu B2–B4 și sectorul E se potrivesc fiecare cu forma lor. Tot din plan vine nordul, cu o eroare de câteva grade. Înălțimea de 2,3 metri a lui B4 și direcția altarului ei le-am măsurat noi în scanare.
Pagina se sprijină pe sursele de mai jos. Afirmațiile cu număr, dată și citire țin de ele; ipotezele sunt marcate ca atare în text.
Ansamblul rupestru de la Murfatlar, Wikipedia în limba română: descoperirea din 11 iunie 1957, campaniile 1957–1962, bisericile B1–B4, codul LMI CT-I-s-A-02585, starea de degradare.
Murfatlar Cave Complex, Wikipedia în limba engleză: datarea tradițională, numărătoarea mai veche a însemnărilor, contextul Primului Țarat Bulgar.
Oana Damian, Andra Samson, Mihai Vasile, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi, Materiale și Cercetări Arheologice 2009: numărătoarea pe scrieri — trei grecești, 20 chirilice, una glagolitică, circa 60 rune nedescifrate —, inscripția slavă cu leat 6500 de la intrarea în B1, graffitoul grecesc cu 982, anul 943 de pe val, scăderea zilnică a graffitiurilor, autorii mulți și diferiți.
Complexul rupestru de la Murfatlar, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: bisericile B4, E3 și E5, conținutul slavon religios-comemorativ, graffitoul cu anul 982.
The Invisible Traces of Murfatlar, Institutul Național de Arheologie cu Muzeu, Sofia, 2024: expediția începută în 2021, 132 de inscripții, numărul raportat atunci (210, potrivit conducătoarei expediției), peste 500 de graffiti, limita superioară urcată la secolul al XII-lea, ultima inscripție din secolul al XIV-lea.
A. Kamburov, E. Komatarova-Balinova, M. Tsenov, Application of SLAM LIDAR Scanning for 3D Digitalization of the Murfatlar Rock Complex in Romania, Proc. 9th International Conference on Cartography and GIS, Nessebar, 2024, p. 263–272: campania de scanare laser mobilă din mai 2023 (scaner SLAM portabil plus iPhone 14 Pro) și lanțul ei de procesare 3D.
E. Komatarova-Balinova, Y. Miltenov, A. Granberg, Church № 4 from the Murfatlar Rock Complex – Some Newly Documented Graffiti along the East-West Axis and Their Analogies, Pontica LVI, 2023, p. 161–199: graffiti noi documentate în B4 de-a lungul axei est-vest (documentația fotografică din aprilie 2022), cu analogii de la Pliska.
Dr. Evgenia Komatarova-Balinova (NAIM-BAS), conducătoarea expediției, comunicare personală, 28 septembrie 2026: 210 inscripții documentate; ultima scanare laser 3D a fost realizată în 2025; proiectul e condus de NAIM-BAS, în colaborare cu MINAC.
Dr. Antoaneta Granberg (Universitatea din Göteborg), comunicare personală, 28 septembrie 2026: face parte din echipă, nu o conduce; conducătoarea proiectului este dr. Komatarova-Balinova (NAIM-BAS); circa douăzeci de cercetători au contribuit în etapele proiectului (relatarea din mai 2025 despre expediție descrie un grup de opt).
Dr. Evgenia Komatarova-Balinova (NAIM-BAS), comunicare personală, 29 septembrie 2026: intrarea în B4 e pe latura de vest, nu pe cea de nord; axa bisericii se abate cu 10 grade de la orientarea ortodoxă; alte două articole (mai sus).
Forskare gör en sista expedition, Universitatea din Göteborg, mai 2025: ultima expediție de teren, închiderea pe termen nelimitat, cei opt cercetători, declarațiile Antoanetei Granberg.
Orașul Murfatlar, strategie de turism transfrontalier, 2019: complexul declarat nevizitabil.
The invisible traces of Murfatlar, proiectul coordonat de Institutul Național de Arheologie cu Muzeu din Sofia, cu MINAC și Universitatea din Göteborg: peste 500 de graffiti, dintre care 132 de texte (70 înregistrate pentru prima dată; 210, potrivit conducătoarei expediției în septembrie 2026), patru biserici suprapuse și două capele, inscripția chirilică din secolul al XIV-lea.
Global Digital Heritage și GDH-Afrika, cu Institutul Național al Patrimoniului, The Basarabi-Murfatlar Cave Complex, model 3D publicat în noiembrie 2025, CC BY 4.0: 374 de poziții de scaner laser Leica RTC360 și 2.702 fotografii. E scanarea din care sunt făcute vederea 3D și planurile de niveluri.
Oana Damian, Andra Samson, Mihai Vasile, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi, Materiale și Cercetări Arheologice, s.n. V, 2009, p. 117–158: planul general (fig. 4), planurile bisericilor (fig. 5–6), măsurile lui B1–B4, E3 și E5, cele trei niveluri și ordinea lor, blocul de 9,5 metri.
Complexul rupestru de la Murfatlar, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: pereții lui B1, B3 și B4, crucile și corăbiile din B3, cele șase biserici folosite cam o jumătate de secol.
Bunuri istorice și arheologice excepționale, Historia, 14 iulie 2026: campaniile de digitizare 3D ale Institutului Național al Patrimoniului cu Global Digital Heritage, din octombrie 2023 și septembrie 2024.
Verificare: numărătoarea pe scrieri e cea din inventarul 2009, totalurile expediției desfășurate din 2021 încoace, cu 210 de texte potrivit conducătoarei expediției; anii 982 și 992 sunt citiri contestate, datarea tradițională e revizuită spre secolul al XII-lea. Măsurile bisericilor sunt ale arheologilor din 2009; unde muzeul din Constanța dă altele, stau alături. Înălțimea lui B4 și direcția altarului ei sunt măsurate în scanare. Confruntarea cu sursele: 24, 28 și 29 septembrie 2026.
