Răspunsul pe scurt

Avantajul mediu e mic și nu e clar că vine din bilingvism.

În cele 1.194 de rezultate adunate de Lowe și colegii lui (2021), copiii bilingvi stau în medie puțin mai bine decât cei monolingvi: g = 0,08. Valoarea g arată cu câte abateri standard diferă două medii. Zero înseamnă nicio diferență, iar 0,2 e pragul pe care psihologii îl numesc «mic»; 0,08 e sub el. Ca ilustrație, în ipoteza unor distribuții normale cu aceeași varianță, un g de 0,08 așază media bilingvilor în dreptul percentilei 53 a monolingvilor. Nu e o percentilă observată la vreun copil.

Rezultatele pozitive se publică mai ușor decât cele nule. După ce autorii corectează estimarea pentru asta, media devine −0,04: nu mai rămâne o dovadă clară de avantaj. Pentru adulți, o meta-analiză (Lehtonen și colegii, 2018) și un studiu pe 11.041 de oameni (Nichols și colegii, 2020) au ajuns la aceeași concluzie, iar la 4.524 de copii de 9–10 ani Dick și colegii (2019) au găsit puține dovezi de avantaj.

0,08diferența medie în abateri standard, interval de încredere 95%: 0,01 până la 0,14
−0,04după corecția pentru publicarea selectivă
53percentila monolingvilor în dreptul căreia ar sta, ilustrativ, media bilingvilor

Rezultatul privește probe de laborator la copii de 3–17 ani. Nu spune nimic despre notele de la școală, despre ce câștigă un copil care poate vorbi cu bunicii în limba lor sau despre un copil anume.

Fiecare punct e un rezultat: încearcă toate filtrele

Un punct înseamnă o comparație între copii bilingvi și monolingvi la o probă. Punctele din dreapta arată rezultate mai bune pentru copiii bilingvi, cele din stânga pentru cei monolingvi. Cu cât punctul e mai sus, cu atât au fost mai mulți copii în comparație. Linia verticală de la zero înseamnă nicio diferență între bilingvi și monolingvi.

Mediile pe categorii, calculate pe toate rezultatele

Aceleași medii, ca tabel, pentru oricine nu poate folosi graficul. Modelul e refăcut după codul autorilor, pe tabelul lor public. Categoriile sunt grupate din probele tabelului și nu coincid cu domeniile din lucrarea autorilor: domeniul lor «atenție executivă» are g = 0,06 (interval −0,02 până la 0,14). Rândurile pe vârstă nu însumează totalul: 44 de rezultate nu au vârsta indicată.

Filtru	g	Interval 95%	Rezultate	Grupuri de copii
Toate rezultatele	0,075	0,013 … 0,138	1.188	189
Copii sub 5 ani	0,130	−0,025 … 0,286	194	38
Copii de 5–7 ani	0,055	−0,053 … 0,163	426	68
Copii de 8 ani și peste	0,077	0,002 … 0,152	524	74
Ignorarea distragătorilor	0,029	−0,071 … 0,129	371	93
Schimbarea regulii	0,049	−0,065 … 0,162	270	78
Memorie de lucru	0,052	−0,047 … 0,151	331	101
Atenție	0,152	−0,049 … 0,353	105	19
Oprirea unui răspuns	0,174	0,047 … 0,302	57	30
Altele	0,060	−0,037 … 0,158	54	17
Doar în reviste științifice	0,077	0,011 … 0,144	1.101	174
Nepublicate în revistă	0,036	−0,118 … 0,190	87	15

Cele mai mari zece studii

Ordonate după cea mai mare comparație din fiecare. Autorii și anii sunt cei din tabelul public. «Media rezultatelor» e media simplă a rezultatelor studiului.

Studiu	Cei mai mulți copii	Media rezultatelor	Rezultate
Dick 2019	4.524	0,00	3
Santillan 2018	949	−0,07	1
Lesaux 2003	938	−0,31	3
Choi 2018	685	−0,10	1
Soliman 2014	612	0,69	11
Brito 2018	534	−0,04	3
Dunabeitia 2014	504	−0,03	6
Anton 2014	360	−0,09	14
Jaekel 2019	337	0,12	4
Arizmendi 2018	247	−0,21	4

Cum s-a schimbat media pe măsură ce s-au adunat studiile

Media cumulată pe studiile publicate până într-un an: pentru 2005 (55 de rezultate din 20 de grupuri de copii) a fost 0,145, iar cu toate studiile ajunge la 0,075, cu fluctuații între aceste momente. Intervalul s-a îngustat în același timp: din 2016 nu mai include zero, dar media a rămas mică. Valorile descriu baza de dovezi pe măsură ce crește, nu o scădere constantă, și amestecă probe, grupuri de cercetare și vârste diferite.

Rombul gol arată valoarea publicată de autori după corecția pentru publicarea selectivă: −0,04.

Valorile din grafic

Până în	g	Interval 95%	Rezultate	Grupuri de copii
2005	0,145	−0,037 … 0,326	55	20
2008	0,143	−0,064 … 0,350	97	30
2010	0,126	−0,033 … 0,285	252	45
2012	0,118	−0,010 … 0,245	376	60
2014	0,084	−0,008 … 0,176	612	91
2016	0,114	0,030 … 0,198	817	122
2018	0,074	0,008 … 0,139	1.117	170
2020	0,075	0,013 … 0,138	1.188	189

De ce un efect mic poate să pară mare

Într-un studiu cu 50 de copii (două grupuri egale), o diferență trebuie să depășească aproximativ 0,55 de abateri standard ca să fie «semnificativă». Studiile mici au puțină putere să detecteze o diferență de 0,08: estimările lor sar mult dintr-un studiu în altul, iar o diferență mare poate apărea și din întâmplare. Un rezultat mare se publică mai ușor, unul nul ajunge mai greu la cititor.

Cele 219 rezultate semnificative în favoarea bilingvilor (după testul descris la «Cum sunt calculate numerele»; 18% din toate) au o medie simplă de 0,98. Media modelului pe toate rezultatele e 0,08. Cealaltă coadă are 71 de rezultate (6%) semnificative în favoarea monolingvilor. Dacă toate efectele reale ar fi zero, testele ar fi bine calibrate și nimic n-ar fi selectat, ar fi de așteptat aproximativ 2,5% în fiecare coadă. Eterogenitatea și selecția pot mări ambele procente, deci din asta nu se vede dacă dezechilibrul vine dintr-un efect real mic sau din selecție.

Media simplă, fără ajustări, e 0,28 în treimea comparațiilor cu cei mai puțini copii (17–50 de copii), 0,18 în treimea de mijloc și 0,02 în treimea cu cei mai mulți (66–4.524 de copii). Compararea nu ține seama de diferențele dintre probe sau de rezultatele multiple ale acelorași copii.

Procentul rezultatelor semnificative în favoarea bilingvilor nu scade clar cu mărimea studiului: 20% în treimea cu cei mai puțini copii, 16% în cea cu cei mai mulți (treimile au 460, 343 și 391 de rezultate). Și printre cele mai mari studii sunt excepții, ca în tabelul de mai sus.

Cercetătorii au urmărit selecția direct. De Bruin și colegii (2015) au analizat rezumatele prezentate la conferințe în perioada 1999–2012 și au verificat care au fost publicate ulterior. După clasificarea reprodusă în tabelul lui Leivada (2023), au fost publicate 27 din 40 de rezumate cu rezultate favorabile bilingvilor (68%), față de cinci din 17 cu rezultate nule sau negative (29%). Leivada contestă o parte din clasificare. Comparația sugerează publicare selectivă în acea clasificare, dar nu spune cât din media totală explică selecția.

Adulții, vârsta a treia și limba în care înveți

Pentru adulți, Lehtonen și colegii (2018) au adunat 891 de rezultate din 152 de studii. Înainte de corecție au găsit un avantaj foarte mic la trei dintre cele șase domenii. După corecția pentru publicarea selectivă nu a mai rămas niciun avantaj. La fluența verbală (câte cuvinte spui într-un minut) a ieșit un dezavantaj mic. Nichols și colegii (2020), pe 11.041 de oameni și douăsprezece probe, au găsit un avantaj la o probă, iar monolingvii au stat mai bine la patru. Toate diferențele au dispărut când grupurile au fost făcute comparabile din punctul de vedere al factorilor care pot încurca rezultatul.

Studiile despre demență ajung la concluzii diferite pentru că nu măsoară același lucru. Craik și colegii (2010) au analizat 211 pacienți consecutivi, diagnosticați cu boala Alzheimer: cei bilingvi fuseseră diagnosticați cu 4,3 ani mai târziu și raportaseră primele simptome cu 5,1 ani mai târziu, iar grupurile erau echivalente la nivel cognitiv și ocupațional (monolingvii avuseseră mai multă școală). Sunt însă pacienți care au ajuns la clinică, iar Mukadam și colegii (2017) notează că rezultatele studiilor retrospective pot fi influențate mai mult de educație sau de diferențele culturale în accesul la serviciile medicale pentru demență. În studiile prospective, ei au găsit un raport de șanse de 0,96 (interval 0,74–1,23, 5.527 de participanți bilingvi) și nu au găsit protecție împotriva declinului cognitiv sau a demenței.

Vocabularul, evaluarea la copiii mici și școala

La copii, Bialystok și colegii (2010) au analizat 1.738 de copii de 3–10 ani și au găsit constant un vocabular receptiv mai mic la bilingvi, în limba în care au fost testați, mai ales la cuvintele din viața de acasă. Dick și colegii (2019) au regăsit diferența pentru engleză, iar ea s-a micșorat mult după ce au ținut seama de statutul socioeconomic sau de inteligență.

La copiii mici, Core și colegii (2013) au comparat 47 de copii bilingvi spaniolă–engleză, de 22–30 de luni, cu 56 de copii monolingvi. Vocabularul total, adică cuvintele din ambele limbi la un loc, a avut medii și ritm de creștere asemănătoare cu ale monolingvilor și a identificat aceeași proporție de copii sub percentila 25. Autorii recomandă vocabularul total pentru evaluarea limbajului la copiii bilingvi mici. Studiul privește evaluarea, pe un singur eșantion; nu spune ce să faci dacă un copil vorbește foarte puțin. Genesee și colegii (1995) au urmărit cinci copii bilingvi, de la un an și 10 luni până la doi ani și două luni: amestecau cuvinte din cele două limbi, dar le distingeau clar.

Limba maternă contează clar în altă parte: la școală. Potrivit Băncii Mondiale (2021), aproximativ 37% dintre elevii din țările cu venituri mici și medii învață într-o limbă diferită de cea pe care o vorbesc. Banca Mondială scrie că elevii învață mai mult și își continuă studiile mai mult timp dacă li se predă mai întâi într-o limbă pe care o vorbesc și o înțeleg. E o problemă de organizare a școlii, nu o comparație între limbi.

Alte afirmații despre limba maternă

Aceeași întrebare, pusă și altor afirmații care circulă. Fiecare rând trimite la studiul însuși.

Afirmația	Ce s-a găsit	Verdict
«Rușii disting mai repede nuanțele de albastru, pentru că limba lor are două cuvinte.»	Winawer și colegii (2007): 26 de vorbitori de rusă și 24 de engleză, din care au rămas câte 21 în analiză; la nuanțe apropiate, rușii au fost mai rapizi când nuanțele cădeau de-o parte și de alta a graniței dintre «goluboi» și «sinii», iar avantajul a dispărut când vorbitorii repetau în gând un număr lung. Martinovic și colegii (2020), în două experimente, n-au găsit avantajul la aceeași graniță. Winawer et al. 2007 Martinovic, Paramei & MacInnes 2020	Dovezi mixte pentru o diferență de viteză legată de limbă. Probele acestea nu stabilesc o schimbare a felului în care vezi.
«Genul gramatical schimbă felul în care vedem obiectele.»	Samuel și colegii (2019) au trecut în revistă 43 de lucrări cu 5.895 de participanți: efectul e prezent în unele sarcini și absent în altele. O reluare preînregistrată pe 375 de participanți (Elpers și colegii, 2022) nu l-a regăsit pentru limbile naturale. Samuel, Cole & Eacott 2019 Elpers et al. 2022	Slab și dependent de sarcină.
«Limbile fără viitor obligatoriu fac oamenii să economisească mai mult.»	Chen (2013) a raportat o asociere, la 76 de țări: vorbitorii de limbi cu viitorul neobligatoriu au avut cu 31% mai multe șanse să fi economisit într-un an. Roberts, Winters și Chen (2015) au ținut seama de înrudirea limbilor: asocierea e mai slabă și, într-un model cu toate valurile sondajului (coeficient logit 0,26, interval −0,06 până la 0,57), nu mai e semnificativă; autorii notează totuși că a rămas destul de solidă la alte teste. Chen 2013 Roberts, Winters & Chen 2015	Asociere slabă, fără dovadă că gramatica o provoacă.
«Numeralele transparente fac copiii mai buni la matematică.»	Miller și colegii (1995): 99 de copii chinezi și 98 de americani, de 3–5 ani. Diferențe semnificative la numărat au apărut la 4 și 5 ani, nu la 3, și doar pentru numerele de la 11 la 19: până la 20 au numărat 74% dintre cei chinezi și 48% dintre cei americani; până la 10, 92% și 94%. Între 20 și 99, ca și la problemele simple, nu au fost diferențe. Lê și Noël (2020), pe 104 copii vietnamezi și 104 belgieni francofoni de 3½–5½ ani, au regăsit diferența doar la numărat. Miller, Smith, Zhu & Zhang 1995 Lê & Noël 2020	Avantaj observat la numărat, la 4–5 ani și nu la 3, pentru numerele de la 11 la 19; rezultatele nu permit separarea influenței limbii de cea a familiei și a educației timpurii.
«Limba maternă hotărăște cât de inteligent ești.»	Scorurile la testele de inteligență cresc cu 1–5 puncte pentru fiecare an de școală (Ritchie și Tucker-Drob, 2018), așa că o comparație între limbi nu poate separa limba de școală, de venit și de sănătate. Nu cunoaștem un instrument validat pentru înțelepciune, pe limbi. Ritchie & Tucker-Drob 2018	Nu se poate stabili pe datele existente.
«Unele limbi sunt mai eficiente: spun mai mult în același timp.»	Coupé și colegii (2019), 17 limbi, calculat din datele lor: informația pe secundă variază între 33,8 și 45,9 de biți, deși vorbitorii rapizi folosesc silabe care spun mai puțin. Pentru limba română, informația pe secundă nu a fost măsurată. Coupé, Oh, Dediu & Pellegrino 2019	Între cele 17 limbi măsurate, rata cea mai mare e de cel mult 1,36 de ori rata cea mai mică; vorbitorii rapizi spun mai puțin pe silabă. Nu rezultă un clasament al «eficienței».

Pe site

Cum sunt calculate numerele

Datele provin din tabelul public al lui Lowe și al colegilor săi, disponibil pe OSF: 1.194 de rezultate din 149 de surse (136 de articole, 11 teze de doctorat și două seturi de date nepublicate), 189 de grupuri independente de copii și 98 de grupuri de cercetare. Codul autorilor și convenția de calcul au fost preluate neschimbate: un g pozitiv înseamnă un avantaj pentru bilingvi.
Specificația din codul autorilor a fost refăcută în Python: media rezultatelor, cu efecte aleatoare imbricate (grup de cercetare, studiu, grup de copii), variații de eșantionare cunoscute pentru fiecare rezultat, estimare REML și interval cu aproximare normală. Pe toate rezultatele ajunge la g = 0,075 (interval 0,013 până la 0,138), față de 0,08 (0,01 până la 0,14) publicat, pe aceleași 1.188 de rezultate. Fiecare filtru de pe pagină reface modelul; sub opt rezultate sau patru grupuri de copii nu se afișează o medie.
Ca în codul autorilor, cele șase rezultate cu |g| mai mare de 3 nu intră în calculul mediilor. Axa graficului e mai îngustă decât valorile extreme: punctele de dincolo de margine sunt numărate sub grafic.
Culorile arată dacă intervalul fiecărui rezultat, calculat aproximativ normal și neajustat, exclude zero: z peste 1,96 în favoarea bilingvilor, sub −1,96 în favoarea monolingvilor. Pot diferi de testele din lucrările originale. Curbele punctate sunt aproximări pentru grupuri egale. Mediile simple din text sunt marcate ca atare.
Corecția pentru publicarea selectivă nu a fost recalculată: −0,04 e valoarea autorilor. Mediile de pe grafic nu sunt corectate.

Ce nu spun datele

Copiii au între 3 și 17 ani, iar aproximativ 51% dintre rezultate vin din SUA și Canada.
Sunt probe de laborator. Nu există aici note, locuri de muncă sau fericire.
Media unui grup nu spune nimic despre un copil anume.
Limba maternă și bilingvismul sunt lucruri diferite: graficul compară copii cu și fără o a doua limbă, nu limbi între ele. Tabelul cu alte afirmații raportează studii care compară grupuri, iar niciunul nu susține un clasament al limbilor.
Sunt studiile adunate de autori. Nu există garanția că sunt toate cele care există.

Datele și codul, ca să verifici singur

Tot ce a calculat pagina poate fi refăcut. Pachetul de mai jos conține cele 322 de medii pe filtre, numerele de pe pagină cu sursa fiecăruia, codul și un script care descarcă tabelul autorilor, îi verifică amprenta și refă modelul.

Din folderul pachetului:

pip install -r requirements.txt
cd code
python3 reproduce.py

Trebuie să iasă g = 0,075 (interval 0,013 până la 0,138), față de 0,08 (0,01 până la 0,14) publicat, pe aceleași 1.188 de rezultate.

Tabelul autorilor nu e în pachet: proiectul de pe OSF care îl conține nu declară o licență (preprintul lor e sub CC0), așa că pachetul trimite la sursă. Pagina își desenează punctele din numerele lor, așa cum au fost publicate, cu credit.

Licențe: mediile și numerele calculate aici, CC BY 4.0; codul, MIT. Studiile citate și rezumatele lor rămân ale autorilor.

Ai găsit o greșeală sau un număr care nu iese? Scrie la bilingual@mariuscomper.uk.

Surse

Datele

Tabelul public al lui Lowe și al colegilor săi (OSF), cu codul de analiză

Copii bilingvi: sunt mai deștepți? Ce arată 149 de studii despre atenție și memorie