Unde s-au dus cele 13 zile?

1582–1919

Anul iulian e cu circa 11 minute prea lung. Prin 1900 lipsa crescuse la 13 zile, iar România - încă pe calendarul lui Iuliu Cezar - se trezea cu două săptămâni în urma anotimpurilor.

Bula Inter gravissimas a papei Grigore al XIII-lea, din 24 februarie 1582, a tăiat 10 zile - joi, 4 octombrie a fost urmată de vineri, 15 octombrie, ciclul săptămânii neatins - și a schimbat regula bisectilor: secolele sunt bisecte numai dacă se împart la 400. Așa că 1900 n-a fost bisect pe stil nou, în vreme ce calendarul iulian și-a păstrat ziua de 29 februarie 1900. Ziua aceea în plus a împins lipsa de la 12 la 13 zile la 1 martie 1900, și acolo a rămas: orice dată românească de dinainte de aprilie 1919 cere 13 zile adăugate ca să cadă la fel cu restul Europei.

5 martie – 14 aprilie 1919

Două reforme de mai devreme căzuseră - 1864 și 1900. În martie 1919 guvernul n-a mai întrebat și a decretat: 1 aprilie stil vechi devine 14 aprilie stil nou.

Decretul-lege nr. 1053 s-a votat la 5 martie stil vechi - 18 martie stil nou - 1919 și s-a publicat în Monitorul Oficial la 6 martie: ziua de după 31 martie stil vechi avea să se cheme 14 aprilie. Aprilie 1919 a avut 17 zile. Un secol mai târziu, Banca Națională a pus pe moneda centenară, alături de decret, două nume: Ferdinand I și Ion I. C. Brătianu. Decretul a unit și ceasurile țării: Ardealul, venit din Austro-Ungaria, trăia deja pe stil nou; Vechiul Regat și Basarabia i s-au alăturat acum.

1–13 aprilie 1919

Treisprezece date au pierit: 1–13 aprilie 1919 stil nou n-au fost niciodată. Zilele de naștere scrise pe stil vechi tot se convertesc - plus 13 zile - iar Paștele anului a picat într-o singură duminică comună.

Oricine s-a născut „5 aprilie 1919” într-un registru ținut pe stil vechi s-a născut de fapt la 18 aprilie stil nou: adaugă 13 zile. Săptămâna nu s-a rupt - 1 aprilie stil vechi a picat într-o luni, la fel și 14 aprilie stil nou, aceeași zi. Iar primul Paște de după trecere n-a cerut nicio conversie: socoteala ortodoxă a dat 7 aprilie stil vechi, Apusul a ținut duminica de 20 aprilie - aceeași dimineață, 20 aprilie 1919.

1919 – 1/14 octombrie 1924

Statul a trecut în aprilie 1919; altarele, nu. Încă cinci ani România s-a rugat pe calendarul vechi, până în toamna lui 1924.

După Congresul panortodox de la Constantinopol din 1923, Sfântul Sinod a primit calendarul îndreptat în noiembrie 1923 și l-a tâlcuit în circularele din iunie și august 1924. La 1 octombrie stil vechi - 14 octombrie stil nou - 1924, sub mitropolitul Miron Cristea, praznicele de 1–14 octombrie stil vechi s-au mutat la 14–27 octombrie stil nou. Numai Paștele n-a mișcat: pascalia veche îi hotărăște data și azi. Cei ce n-au primit - mai ales în Moldova și în jurul Bucureștiului - au devenit stiliștii; până în 1936 ridicaseră vreo 40 de biserici.