mariuscomper.ukEnglish

Dacia, anul 108

Cât e un pas?

Întreabă un soldat roman și îți răspunde cu trupul: cinci picioare puse cap la cap, de la o urmă a aceluiași picior până la următoarea. Pasul lui a măsurat drumuri de la Roma până în Dacia. Mila lui s-a dus; cuvântul a rămas.

Un pas roman: 1,48 m.

Pietrele de bazalt ale drumului Via Appia, cioplite de două mii de ani de pași
Via Appia, drumul pe care s-au numărat cele mai multe mii de pași din istorie. Fiecare piatră de aici a fost măsurată, la vremea ei, cu piciorul.Foto: Flavia Verona, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0

Soldatul ca instrument de măsură

Romanii nu aveau nevoie de ruletă câtă vreme aveau soldați. Piciorul, pes, măsura în jur de 29,6 cm. Doi pași și jumătate făceau pasul simplu, gradus, de 74 cm. Iar pasul dublu, passus, numărat de la călcâiul unui picior până la următoarea urmă a aceluiași picior, aduna cinci picioare: 1,48 m.

Pe marș, fiecare sută de pași dubli se număra cu glas tare. La o mie de pași, drumul primea o bornă de piatră: mille passuum, o mie de pași, adică 1.480 m. Imperiul întreg a fost parcelat în felii de câte o mie de pași de soldat.

Trei urme de pași cu măsurile romane Trei urme: pasul simplu gradus de 74 cm între primele două, pasul dublu passus de 1,48 m între prima și a treia, iar lungimea tălpii pes de 29,6 cm. gradus · 74 cm passus · 1,48 m pes · 29,6 cm
Trei urme lăsate pe drum: doi pași simpli adună un pas dublu. Soldatul număra pașii dubli, fiindcă piciorul drept lovea pământul o dată la fiecare passus.

Măsoară-ți mila

Alege lungimea pasului tău și află în câți pași de-ai tăi încape mila romană.

Mila romană are 1.480 m. Cu pasul tău de 75 cm, o străbați în 1.973 de pași.

Zece mii de pași, petrecuți în piatră

La Aiton, lângă Cluj, un stâlp de piatră număra odată distanța în pași de soldat. Miliarul, descoperit în 1758 de profesorul Mihály Szathmári Pap, fusese ridicat în anul 108, la porunca lui Traian, pe drumul dintre Potaissa și Napoca. Ultimele litere spun totul: M·P·X, adică milia passuum decem, zece mii de pași, 14,8 km.

Drumul îl construise cohorta întâi de hispani, cohors I Flavia Ulpia Hispanorum, o unitate de o mie de oameni. Inscripția e prima atestare scrisă a numelor Potaissa și Napoca, Turda și Clujul de azi. Theodor Mommsen a înregistrat textul în Corpus Inscriptionum Latinarum, volumul III, la numărul 1627.

Originalul s-a pierdut; îl cunoaștem dintr-un desen din 1758, reprodus în 1773 de istoricul Johann Seivert într-un manuscris păstrat la Cluj. Astăzi, copii ale bornei stau în curtea școlii din Aiton și în fața Poștei din Turda, din 1993.

Imp · Caesar · Nerva · Traianus · Aug · Ger · Dacicus
fecit · per · coh · I · Fl · Ulp · Hispan · mil · c · R · eq
a · Potaissa · Napocae
M · P · X

Miliarul de la Aiton, CIL III 1627, în formă prescurtată: Traian a făcut drumul prin cohorta întâi de hispani, de la Potaissa spre Napoca, zece mii de pași.
Desenul din 1758 al inscripției de pe miliarul de la Aiton
Desenul din 1758 al inscripției, singura mărturie a originalului pierdut.Desen de Mihály Szathmári Pap, prin Wikimedia Commons, domeniu public
Copia miliarului de la Aiton, așezată la Turda în 1993
Copia de la Turda, din fața Poștei, așezată în 1993 după desenul din 1758.Foto: CristianChirita, Wikimedia Commons, domeniu public
Unde
Aiton, județul Cluj; copii la școala din Aiton și la Turda
Când
Anul 108, la doi ani după cucerirea Daciei
Număr
CIL III 1627
Distanța
M·P·X: zece mii de pași, 14,8 km

Mila de pași a ținut două mii de ani. A pierdut în fața metrului: la 15 septembrie 1864, Alexandru Ioan Cuza a semnat legea prin care România adopta sistemul metric, cu Mihail Kogălniceanu susținând-o în parlament. Kilometrul numără de atunci distanțele, iar borna de la Aiton a rămas un monument al felului în care se măsura înainte.

Ce a rămas în limbă

Mila s-a dus, dar pasul a rămas. Trei urmași ai lui passus se aud și azi în română, plus o măsură veche și o milă pierdută.

  1. passuspas

    a ajuns în română

    Latinescul passus a dat direct pas. Două mii de ani mai târziu, cuvântul măsoară tot distanța dintre două călcâie, numai că nimeni nu-l mai socotește în picioare romane.

  2. pasa păși

    a ajuns în română

    Din pas s-a născut verbul a păși: a face pași, a înainta. Expresiile a păși cu dreptul și a păși cu stângul păstrează vechea legătură dintre mers și noroc.

  3. passera pasa

    întors prin franceză

    Verbul a pasa, de pe terenul de sport, e un împrumut modern din francezul passer, care la rândul lui coboară din latina târzie passare. Același sânge, alt drum: a plecat din latină, s-a întors prin Paris.

  4. passuspas mare

    măsură veche, socoteală nouă

    Măsurile vechi românești cunoșteau pasul mic, de patru palme, și pasul mare, de șase palme. Cu stânjenul socotit la circa doi metri, pasul mare iese la circa un metru și jumătate: cât un passus. Potrivirea e orientativă, fiindcă stânjenul varia de la o țară la alta.

  5. mille passuum—

    s-a pierdut

    Mila de o mie de pași nu a prins rădăcini în română. Distanțele lungi le numără azi kilometrul, moștenit din legea metrică din 1864. Bornele au rămas mute.

Surse

Măsurile romane sunt cele standard: piciorul de 29,6 cm, pasul de cinci picioare, mila de o mie de pași. Etimologiile sunt din dicționarele de pe dexonline. Traducerea inscripției e una literală, după textul din CIL.