mariuscomper.ukEnglish

Indonezia · peșteri · artă rupestră

Cea mai veche mână datată: o siluetă pe peretele unei peșteri, veche de cel puțin 67.800 de ani

Cineva a lipit palma de piatră și a suflat pigment în jur. Mâna a plecat, silueta a rămas.

Un perete de piatră cu pigment roșu suflat în jurul unei mâini; mâna a rămas curată, ca o siluetă.Ilustrație · altă mână, nedatată

Conturul mâinii e trasat după o fotografie a unei mâini adevărate din peștera Leang Pettakere, Sulawesi; nu am găsit o dată pentru acel panou. Mâna de 67.800 de ani nu are nicio fotografie liberă. Pe computer, apasă și trage; pe telefon, apasă «Suflă pigment» și trage; o atingere pune o mână în plus.

Silueta de pe insula Muna din Indonezia a fost datată în 2026, într-un articol din revista Nature, pe baza crustei de calcit crescute peste ea: are cel puțin 67.800 de ani. Ce s-a păstrat e o pată de pigment aproape ștearsă, de 14 pe 10 centimetri, cam cât o palmă.

Compară-ți palma cu pata de 14 × 10 cmCum se știe vârsta

Ce este o mână în negativ

O mână în negativ arată locul unde pigmentul n-a ajuns. Palma era ținută lipită de perete, iar în jurul ei se sufla ocru măcinat, uscat sau amestecat cu apă, cu gura sau printr-un tub. Când mâna s-a retras, a rămas pe piatră o siluetă cu marginea fină, ca de praf.

În experimentele lui Groenen, marginea moale a mâinilor din Gargas a fost reprodusă prin pulverizare (Groenen, 1988). Experimente mai noi arată că mai multe metode, inclusiv suflatul cu gura, dau margini asemănătoare, iar pentru mâinile din locuri înalte sau incomode cercetătorii socotesc posibil să fi fost doi oameni: unul își ținea mâna pe perete, celălalt sufla pigmentul (Fernández-Navarro et al., 2026).

Mâna de pe peretele de la început e tot o siluetă, dar a unei mâini adevărate din Sulawesi: i-am trasat conturul după o fotografie. Pigmentul îl suflă calculatorul.

Pune-ți palma pe ecran

Cea mai veche mână datată s-a păstrat ca o pată de 14 pe 10 centimetri. Ca să vezi cât e, potrivește mai întâi ecranul: ține un card bancar lângă dreptunghiul de mai jos și mărește sau micșorează dreptunghiul până are aceeași lățime ca latura scurtă a cardului. Apoi pune-ți palma peste pată.

1. Potrivește ecranul

card bancar, latura scurtă, 53,98 mm

2. Pune-ți palma pe pată

În ANSUR II, un eșantion de militari americani adulți, palma măsoară în medie 11,7 pe 8,8 centimetri la bărbați și 10,9 pe 7,8 la femei (ANSUR II; lungimea palmei, de la încheietură la baza degetelor, și lățimea peste articulațiile degetelor). Pata de la Muna e puțin mai mare decât o palmă, fiindcă cuprinde și o parte din degete.

Pata de la Gua Mbokita, 24 pe 17 centimetri, e mai mare decât mâna unui adult din același eșantion, care măsoară în medie între 18,1 și 19,3 centimetri în lungime. Pigmentul se așază și în jurul mâinii, iar o mână în negativ iese de obicei mai lungă decât mâna care a făcut-o, cu degetele mai scurte (Rabazo-Rodríguez et al., 2017).

Cum se știe cât de veche e o pictură de pe un perete de peșteră

Ocrul roșu al unei mâini nu se poate data direct. Dar în peșteri apa picură și lasă peste peretele pictat crusta de calcit, un calcar depus de apă, ca un strat de gheață. Calcitul conține uraniu, care se transformă încet în toriu, într-un ritm cunoscut. Din raportul dintre cele două se află de când crește stratul.

Crusta crește după ce pigmentul e pe perete, nu înainte. De aceea răspunsul e o vârstă minimă: mâna e mai veche decât stratul, dar nu se știe cu cât. Dacă între mână și crustă au trecut o sută de ani sau zece mii, datarea nu spune.

60.00065.00070.00075.00080.000cel puțin 67.800 de animâna e mai veche decât crustamăsurat: 71.600 ± 3.800ani în urmă
Mâna de la Muna. Măsurătoarea cade la 71.600 de ani, cu o eroare de ± 3.800 (două erori standard). Autorii scad eroarea din dată și păstrează doar limita de jos: 67.800 de ani (Oktaviana et al., 2026).

Metoda are și o regulă de siguranță: uraniul nu trebuie să se fi scurs din crustă, altfel rezultatul iese prea vechi. La Muna, cercetătorii au măsurat mai multe zone ale crustei și au verificat că vârstele zonelor sunt în ordine sau egale în limita erorii. Criticii metodei spun că o ordine corectă nu dovedește singură că vârstele sunt bune (White et al., 2020).

Clasamentul vârstelor minime nu e un clasament al mâinilor. Articolul din 2026 precizează chiar el că diferențele dintre vârste minime nu demonstrează că o pictură e mai veche decât alta (Oktaviana et al., 2026).

Mai e un candidat la «cea mai veche mână»: urmele de mâini și de picioare apăsate într-un travertin moale pe platoul Tibet, la Quesang, pe un strat de 169.000 până la 226.000 de ani. Dar sunt amprente în piatră, nu mâini în negativ cu pigment, iar vârsta e a stratului, nu a gestului (Zhang et al., 2021). Aici le lăsăm deoparte.

Mâinile de pe pereți, de la cea mai veche la cea mai nouă

Opt locuri, fiecare cu ce știm despre vârsta mâinilor de acolo. Vârstele sunt minime, dacă nu scrie altfel, și nu spun cine a făcut mâna.

  1. cel puțin 67.800de ani

    Liang Metanduno, insula Muna, Indonezia

    datată după crusta de deasupra, vârstă minimă

    Pata de 14 pe 10 centimetri din prima secțiune. Crusta de calcit crescută peste ea are 71.600 ± 3.800 de ani, deci mâna are cel puțin 67.800 de ani. Vârful unui deget pare îngustat intenționat. Pe Sulawesi au trăit înaintea noastră și hominini arhaici, iar cercetătorii spun că nu au o metodă de a afla cine a făcut mâna; o atribuie speciei noastre pe baza degetului îngustat și a vremii în care se știe că am ajuns în regiune (Oktaviana et al., 2026).

    Nu există nicio fotografie liberă a acestei mâini. Articolul din Nature nu poate fi reprodus; desenul arată doar întinderea petei, nu forma ei.
  2. cel puțin 66.700de ani

    Peștera Maltravieso, Cáceres, Spania

    disputată

    O mână roșie acoperită aproape de tot de calcit: 70.080 de ani (+3.820/−3.410), deci cel puțin 66.700 de ani. Autorii o atribuie neanderthalienilor. Alți cercetători contestă și data, și atribuirea: uraniul se poate scurge din crustă și poate face rezultatul să pară prea vechi (Hoffmann et al., 2018; White et al., 2020). Vârstele minime de la Muna și de la Maltravieso se suprapun în limitele erorii; care mână e mai veche rămâne necunoscut.

    Fără fotografie liberă a mâinii datate.

  3. cel puțin 44.700de ani

    Gua Mbokita, insula Muna, Indonezia

    datată după crusta de deasupra, vârstă minimă

    Pe aceeași insulă, o mână roșie de 24 pe 17 centimetri: 50.800 ± 6.100 de ani, deci cel puțin 44.700 de ani. Eroarea e mare (Oktaviana et al., 2026).

    Fără fotografie liberă.
  4. cel puțin 39.900de ani

    Leang Timpuseng, Maros, Sulawesi

    datată după crusta de deasupra, vârstă minimă

    În 2014, mâna aceasta a devenit cea mai veche mână în negativ cunoscută atunci: 40.700 de ani (+870/−840), deci cel puțin 39.900 de ani (Aubert et al., 2014). Aceeași metodă a stârnit dispută în Spania; pentru crustele subțiri din Sulawesi, criticii înșiși scriu că sistemul a rămas închis, adică uraniul nu s-a scurs (White et al., 2020).

    Mai multe mâini în negativ, palide, pe un perete roșu închis, în peștera Leang Pettakere
    Mâini din peștera Leang Pettakere, în același masiv Maros. Nu am găsit o dată pentru acest panou.
  5. cel puțin 37.300de ani

    El Castillo, Cantabria, Spania

    datată după crusta de deasupra, vârstă minimă

    Panoul Mâinilor are în jur de 40 de mâini. Cea mai veche dată pentru o mână de aici vine de la o mână roșie aflată sub un bizon galben: 37.630 ± 340 de ani, deci cel puțin 37.300 de ani (Pike et al., 2012).

    Pe tavanul peșterii El Castillo, mâini roșii și un bizon schițat în galben
    Panoul Mâinilor din El Castillo. Fotografie: Gabinete de Prensa del Gobierno de Cantabria.
  6. cel puțin 37.200de ani

    Lubang Jeriji Saléh, Borneo, Indonezia

    datate după crusta de deasupra, vârstă minimă

    Două mâini portocalii au fiecare cel puțin 37.200 de ani. O a treia, de aceeași culoare, are o vârstă maximă de 51.800 de ani. Mâinile purpurii, închise la culoare, sunt mai noi: au în jur de 20.000 până la 21.000 de ani (Aubert et al., 2018).

    Șase mâini în negativ, aranjate în cerc, pe un perete de calcar din Borneo
    «Buchetul de mâini» din Lubang Jeriji Saléh. Nu știm care dintre aceste mâini a fost datată.
  7. fără dată proprie

    Peștera Gargas, Pirinei, Franța

    fără dată proprie

    Cea mai mare colecție din Europa: 231 de mâini, în negativ și în pozitiv. Nicio mână nu are o dată proprie. Un os găsit într-o crăpătură de lângă mâna numărul 4 are 26.860 ± 460 de ani radiocarbon, necalibrați, dar nu se poate dovedi nicio legătură cu pictura (García-Diez et al., 2015). De ce lipsesc degetele de la multe dintre ele, vezi mai jos.

    Fără fotografie liberă din peșteră.

  8. fără dată proprie

    Cueva de las Manos, Santa Cruz, Argentina

    fără dată proprie; nu sunt din epoca glaciară

    Peste 800 de mâini, mai ales stângi, pe un perete ca un coridor. Straturile de locuire cele mai vechi din peșteră au în jur de 9.300 de ani radiocarbon, iar ultimul stil de pictură are în jur de 1.300 de ani. Mâinile în sine nu au fost datate direct (Gradin et al., 1987; dosarul UNESCO nr. 936).

    Perete roșu și alb acoperit de mâini în negativ la Cueva de las Manos
    Cueva de las Manos, Argentina. Fotografie: Mariano, domeniu public.
  9. Acum

    Tu

    Dacă socotim câte 25 de ani pe generație, între mâna ta și cea de la Muna sunt cel puțin 2.712 generații.

Cine și-a pus mâna pe perete: femei, bărbați, copii?

Patru studii au măsurat mâini din peșteri din Franța și Spania, câteva chiar din aceeași peșteră, și au ajuns la rezultate care se contrazic.

  1. Guthrie 2005 201 mâini, Europa
    bărbați 169femei 32din 201
  2. Snow 2013 32 de mâini, opt peșteri
    bărbați 9femei 23din 32
  3. Rabazo-Rodríguez et al. 2017 21 de mâini, El Castillo
    bărbați 10femei 11din 21
Numerele din fiecare studiu, cum sunt raportate. Guthrie 2005 prin Nelson et al., 2017 (concluzia lui: mai ales adolescenți băieți); Snow 2013 după tabelul lui Nelson (comunicatul de presă al universității spune 75% femei, adică 24 din 32); Rabazo-Rodríguez et al., 2017 la El Castillo. Al patrulea studiu, Ripoll et al., 2021, tot la El Castillo, găsește mai ales mâini de bărbați. El raportează 68 de bărbați, 17 femei și 15 care nu pot fi măsurate, adică 100 din 98 de mâini; de aceea nu l-am inclus în grafic.

De ce nu se pun de acord: metodele se bazează pe mărimea mâinii și pe lungimea degetelor, iar mâinile bărbaților și ale femeilor se suprapun. Mâna unui adolescent băiat poate arăta ca a unei femei. Formulele lui Snow au identificat corect sexul în 79% din cazuri pe mâini moderne, după măsurători ale mâinii și degetelor, și în 59% după raportul dintre degete, iar eșantionul de referință era format din europeni de nord de azi (Nelson et al., 2017). Nicio mână din peșteri nu are un proprietar cunoscut, deci nu există cum să verifici.

Cine erau cei mai mulți rămâne o întrebare deschisă. Nu e dovedit că majoritatea erau femei, și nici că majoritatea erau bărbați.

Ce se vede mai sigur: la Gargas, Groenen a găsit mâini de copii, de adolescenți și de adulți, plus două mâini de bebeluș, prea șterse ca să poată fi măsurate (Groenen, 1988). O sinteză din 2026 arată că au participat în număr mare adolescenți și copii, ca și bărbați și femei (Fernández-Navarro et al., 2026).

Încă un amănunt: la El Castillo, cele mai multe mâini sunt stângi (Ripoll et al., 2021). Autorii presupun că mâna dreaptă ținea pigmentul sau tubul.

De ce le lipsesc degetele multor mâini din Gargas?

La Gargas, în Pirinei, un inventar din 1976 numără 231 de mâini. Pe 124 se văd bine. Dintre acestea, 114 au degetele scurtate sau lipsă, iar doar 10 sunt întregi. Celelalte 107 sunt prea șterse ca să spui ceva (Hooper, 1980; Groenen, 1988).

mâini cu degete scurtate 114mâini întregi 10mâini șterse 107
Inventarul lui Barrière, 1976. Din cele 124 lizibile, 114 au degetele scurtate: 92%. Din toate cele 231, jumătate (49%).

S-au propus trei explicații: o boală sau degerături, o amputare rituală sau ca pedeapsă, ori degete pur și simplu îndoite în timp ce se sufla pigmentul. Groenen a refăcut, în experimente, aceleași semne îndoind degetele, și a găsit că e posibil și chiar ușor. Majoritatea autorilor recenți pe care i-am citit socotesc azi că degetele erau îndoite și nu tăiate. Discuția nu s-a încheiat însă: Hooper a susținut în 1980 că mâinile erau mutilate.

Unii cred că îndoitul degetelor era un semn, ca un limbaj al vânătorilor. E o ipoteză: pozițiile degetelor pot fi imitate în aer, dar nimeni nu știe ce ar fi însemnat (Etxepare & Irurtzun, 2021).

Încearcă: lipește palma de o foaie albă, îndoaie patru degete și lasă doar degetul mare întins. E forma cea mai frecventă din tabelul lui Leroi-Gourhan, 44 de apariții din cele 92 de mâini trecute în el.

Și în România?

Nu am găsit publicată nicio mână în negativ dintr-o peșteră din România. La Coliboaia, în Bihor, sunt desene în cărbune: un bizon, un cal, capete de urs și de rinocer. Două date cu radiocarbon: 27.870 ± 250 de ani pe desenul unui animal nedeterminat și 31.640 ± 390 pe cărbunele găsit sub el. Calibrate, datele indică între 31.000 și 33.000 de ani, respectiv între 35.000 și 37.000 de ani (calculul nostru cu curba IntCal20, nu un interval publicat) (Clottes et al., 2013).

Cei mai vechi oameni moderni găsiți în România, cei din Peștera cu Oase din Banat, au trăit acum aproximativ 40.440 de ani (Oase 1: 40.440 ± 1.030 de ani calibrați, Rougier et al., 2007). Limita minimă a mâinii de la Timpuseng, 39.900 de ani, cade în aceeași zonă de timp, iar mâna de la Muna e cu peste 25.000 de ani mai veche decât acești oameni. Despre ei, pe larg: Peștera cu Oase.

Ce e măsurat, ce e desenat și ce e închipuit

  • Măsurat de alții Vârstele, mărimile petelor (14 pe 10 și 24 pe 17 centimetri), numărul de mâini de la Gargas, rezultatele studiilor de mai sus, mâna medie de adult.
  • Trasat după o fotografie Conturul mâinii de pe peretele de sus, după o fotografie din Leang Pettakere (Cahyo, CC BY-SA 4.0). Fotografia nu are scară, deci conturul nu are mărime reală.
  • Închipuit de noi Peretele (o textură generată de calculator), suflatul pigmentului, aspectul petei de pe ecran, în care e desenată doar întinderea.
  • Nu se știe Cine a făcut mâna de la Muna. Ce voiau să spună mâinile. Dacă pot fi numite o semnătură: în nordul Australiei, oameni care au făcut mâini în negativ în secolul al XX-lea au spus că ele marcau o persoană și un loc (May et al., 2020); pentru mâinile din epoca glaciară nu există o asemenea mărturie.
  • Ce rămâne la tine Nimic din ce faci pe pagină nu pleacă de pe dispozitivul tău și nicio mână nu e salvată. Se păstrează doar, în browser, mărimea ecranului după ce ai potrivit cardul și tema aleasă.

Surse

  1. Oktaviana et al., 2026. Rock art from at least 67,800 years ago in Sulawesi. Nature 650:652–656.
  2. Hoffmann et al., 2018. U-Th dating of carbonate crusts reveals Neandertal origin of Iberian cave art. Science 359:912–915.
  3. White et al., 2020. Still no archaeological evidence that Neanderthals created Iberian cave art. Journal of Human Evolution 144:102640.
  4. Aubert et al., 2014. Pleistocene cave art from Sulawesi, Indonesia. Nature 514:223–227.
  5. Aubert et al., 2018. Palaeolithic cave art in Borneo. Nature 564:254–257.
  6. Pike et al., 2012. U-series dating of Paleolithic art in 11 caves in Spain. Science 336:1409–1413.
  7. García-Diez et al., 2015. The chronology of hand stencils in European Palaeolithic rock art: implications of new U-series results from El Castillo Cave. Journal of Anthropological Sciences 93:135–152.
  8. Groenen, 1988. Les représentations de mains négatives dans les grottes de Gargas et de Tibiran. Bulletin de la Société royale belge d’Anthropologie et de Préhistoire 99:81–113.
  9. Hooper, 1980. Further information on the prehistoric representations of human hands in the cave of Gargas. Medical History 24:214–216.
  10. Etxepare & Irurtzun, 2021. Gravettian hand stencils as sign language formatives. Philosophical Transactions of the Royal Society B 376:20200205.
  11. Nelson et al., 2017. Beyond size: the potential of a geometric morphometric analysis of shape and form for the assessment of sex in hand stencils in rock art. Journal of Archaeological Science 78:202–213.
  12. Snow, 2013. Sexual dimorphism in European Upper Paleolithic cave art. American Antiquity 78:746–761.
  13. Ripoll et al., 2021. Hands stencils in El Castillo Cave (Puente Viesgo, Cantabria, Spain): an interdisciplinary study. Proceedings of the Prehistoric Society 87:51–71.
  14. Rabazo-Rodríguez et al., 2017. New data on the sexual dimorphism of the hand stencils in El Castillo Cave (Cantabria, Spain). Journal of Archaeological Science: Reports 14:374–381.
  15. Fernández-Navarro et al., 2026. Reevaluating hand stencil phenomena in cave art. Cambridge Archaeological Journal 36:272–292.
  16. Clottes et al., 2013. The discovery of a new Paleolithic decorated cave in Romania (Bihor department; Coliboaia). Palethnologie 5.
  17. Rougier et al., 2007. Peștera cu Oase 2 and the cranial morphology of early modern Europeans. Proceedings of the National Academy of Sciences 104.
  18. May et al., 2020. Survival, social cohesion and rock art: the painted hands of western Arnhem Land, Australia. Cambridge Archaeological Journal 30(3).
  19. Zhang et al., 2021. Earliest parietal art: hominin hand and foot traces from the middle Pleistocene of Tibet. Science Bulletin.

Fotografii și licențe

Conturul mâinii de sus e o lucrare derivată din prima fotografie și se folosește sub aceeași licență, CC BY-SA 4.0. Articolul din Nature (Oktaviana et al., 2026) e sub licența CC BY-NC-ND și nu am reprodus nicio figură din el.