Se vedeau între ele cetățile dacice din Munții Orăștiei?

Ce se spune

Un sistem de cetăți care își dădeau de veste#

În jurul capitalei dacilor, Sarmizegetusa Regia, stau cinci cetăți de piatră: Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. Cele șase cetăți sunt împreună în patrimoniul mondial UNESCO din 1999; înainte de înscriere, denumirea „cetățile dacice din Munții Orăștiei” desemna patru dintre ele, iar Bănița și Căpâlna, mai depărtate, au intrat în grup odată cu înscrierea (Aurora Pețan, 2018). Institutul Național al Patrimoniului le descrie ca pe un singur sistem defensiv, în care legătura dintre cetăți era asigurată de „un sistem arborescent” de turnuri de pază, inclusiv între Costești-Cetățuie și capitală.

Despre semnale, arheologii scriu cu prudență. Despre turnurile din jurul cetății Blidaru, cei care le-au săpat scriu că rostul lor „nu a constat doar în observarea și semnalizarea unui eventual pericol” (Pescaru și colegii, 2014). Niciunul dintre studiile citate aici nu descrie urmele unui foc aprins ca semnal.

La o parte a întrebării se poate răspunde prin calcul: se vede o cetate de pe zidurile celeilalte?

Cum se verifică

Două cetăți vecine: se văd#

Pe un model al reliefului cu celule de 30 de metri, de la o cetate la alta se trage o linie dreaptă, de la 6 m deasupra solului până la 6 m deasupra solului: înălțimea pe care Ioana Oltean și João Fonte o folosesc pentru zidurile dacice. Dacă relieful dintre ele rămâne sub linie, cele două locuri se văd. Calculul ține seama de curbura Pământului și de felul în care aerul îndoaie lumina.

Costești-Cetățuie și Blidaru sunt la 1,6 km una de alta. Linia trece la 8,6 m peste solul gol. La o asemenea distanță, celulele de 30 m sunt prea mari pentru un răspuns sigur: când cele două capete sunt mutate cu câteva zeci de metri, linia rămâne liberă în 71 din 100 de încercări.

Aici răspunsul îl dă o măsurătoare mai fină. Pe relieful scanat cu laser, cu celule de un metru, Edmond Nogyi (2025) găsește că de pe Blidaru se văd, de la înălțimea unui om, atât cetatea Costești-Cetățuie, cât și turnurile ei.

De la poartă la capitală

Linia spre Sarmizegetusa intră în munte#

Costești-Cetățuie stă la intrarea pe valea Grădiștii, drumul spre capitală. De aici până la Sarmizegetusa Regia sunt 13,6 km în linie dreaptă. Linia pleacă de pe ziduri și după câțiva kilometri intră în culmile dintre văi.

De la Blidaru, relieful trece cu 120 m peste linia spre capitală, de la Piatra Roșie cu 114 m. Nicio înălțime de turn nu acoperă o asemenea diferență, iar pădurea o poate doar mări.

Toate perechile

Din 15 perechi, una singură#

Între cele șase cetăți sunt 15 perechi. În 14, linia este blocată pe ambele măsurători ale reliefului, cu sau fără pădure. Chiar cu turnuri de 12 m la ambele capete, așezate pe oricare celulă de 30 m din limitele siturilor din Repertoriul Arheologic Național, relieful rămâne cu cel puțin 100 m peste linie. Rămâne perechea Costești-Cetățuie–Blidaru. Între cele patru cetăți din vechiul grup (capitala, cele două de la Costești și Piatra Roșie), sunt blocate cinci din cele șase perechi.

Împreună cu Vârful lui Hulpe și Cucuiș-Dealul Golu, alte două locuri întărite cu poziții cunoscute, sunt opt locuri. În 27 de perechi, cele două locuri sunt la mai mult de 3 km unul de altul: niciuna nu are linie liberă, iar linia cel mai puțin blocată trece cu 81 m pe sub relief.

Ce se vede

Fiecare cetate, ca o lampă#

Dacă pe ziduri ar sta o lampă, ar lumina exact terenul care se vede de acolo. Zonele luminate de pe hartă sunt acest teren: fiecare celulă aprinsă are linie liberă până la cetate.

De pe Blidaru se văd 96 km² pe o rază de 25 km: valea Apei Orașului, pe unde vine drumul, și dealurile dinspre Mureș; arheologii care sapă aici descriu și ei o bună vizibilitate spre valea Grădiștii și spre valea Mureșului. Spre sud, spre capitală, lumina se oprește în prima culme.

Drumul

Cele două cetăți de la intrare văd valea de jos#

Institutul Național al Patrimoniului numește și calea principală spre capitală: din valea Mureșului, în susul râului care curge pe sub dealurile de la Costești. Drumul antic nu este cartat, așa că aici îi ține locul linia de azi a râului: 46 km de la Mureș până sub dealul capitalei. Pe sol gol, un om aflat pe această linie ar putea fi văzut de pe zidurile cetății Blidaru de-a lungul a circa 26 km și de pe cele de la Costești-Cetățuie de-a lungul a circa 22 km: cea mai mare parte a văii de jos, de la Mureș până la cele două cetăți.

Aici cele două stau mai bine decât vecinii lor. Blidaru vede mai puțin teren decât cele mai multe dealuri din jur, dar mai mult din râu decât 13 din cele 14 dealuri cu care a fost comparat; Costești-Cetățuie, mai mult decât opt din 12.

Mai sus de Blidaru, valea iese din lumină. Râul mai are 17 km până sub capitală, iar pe 13 până la 15 dintre ei, după cum este mutată linia cu câteva zeci de metri, nu se vede din niciunul dintre cele opt locuri întărite; pe șoseaua de azi, pe 12 km din 16. Calculul nu arată dacă valea de sus era supravegheată în Antichitate: din el lipsesc turnurile fără poziție exactă și drumul de munte pe care, după arheologii de la Blidaru, se poate ajunge la capitală de la turnul de la La Vămi.

Capitala

Sarmizegetusa își vede doar valea#

Lampa capitalei luminează aproape numai versantul din față. Cetatea stă pe un picior de deal la vreo mie de metri, sub culmi mai înalte din toate părțile. Paul Pupeză a scris în 2012 că este „dominată de toate înălțimile din jur” și că a fost așezată astfel probabil „nu ca să vadă împrejurimile, ci ca să fie văzută din împrejurimi”. Oltean și Fonte, pe relief scanat cu laser, au constatat că de aici se vedea doar o parte a împrejurimilor. Versanții luminați de pe hartă sunt atât cei văzuți de pe ziduri, cât și cei de pe care se puteau vedea zidurile.

Comparația cinstită este cu vecinii. Alături de 12 dealuri asemănătoare din jur, dealul capitalei este al treilea de la coadă după suprafața de teren pe care o vede. La fel stau toate: fiecare dintre cele opt locuri întărite vede mai puțin teren decât jumătate dintre dealurile cu care a fost comparat.

Comparația cu alte dealuri

Lipsa liniilor apare și între dealuri luate la întâmplare#

Poate că munții aceștia nu lasă pe nimeni să vadă departe. Pentru comparație, locul fiecărei cetăți este înlocuit, la întâmplare, cu un alt vârf de deal de înălțime apropiată, aflat la cel mult câțiva kilometri, și liniile se calculează din nou, de 4.000 de ori.

Rețelele astfel obținute au în medie 2,0 perechi care se văd din cele 27, iar 16 din 100 nu au niciuna, ca rețeaua reală. Lipsa liniilor între cetăți nu este deci neobișnuită pentru relieful acestor locuri. Nimic din calcul nu arată că locurile ar fi fost alese ca să se vadă între ele.

Un lucru se repetă totuși la toate cele opt: fiecare vede mai puțin teren decât cel puțin jumătate dintre dealurile cu care a fost comparat. Pupeză observase deja că, deși stau sus, cetățile sunt dominate de relieful din jur. Numărătoarea terenului văzut este un rezultat separat, care merge în același sens. Calculul nu arată de ce au fost alese aceste locuri.

Un lanț de semnale

Un singur post ar fi ajuns. Unde ar fi stat?#

Nimeni nu susține că focul se vedea direct la 13 km peste munți; un sistem de semnale înseamnă posturi intermediare. Numărul lor depinde tot de relief. Cu posturi așezate pe vârfurile de deal ale acestor munți, la 6 m deasupra solului gol, între Blidaru și capitală ajunge un singur post, dacă un semnal se vede până la 17 km, și două, dacă se vede până la 8 km. Cele două distanțe sunt doar repere: vin dintr-o încercare din Finlanda cu fum de cauciucuri arse.

Terenul de pe care se văd deodată și Blidaru, și Sarmizegetusa Regia însumează 5,19 km², în petice pe câteva culmi: sunt zonele luminate de pe hartă. Dintre cele 27 de locuri din lista folosită aici, unul singur atinge aceste petice: Muncelul, o fortificație pe care Oltean și Fonte o citesc ca bază a armatei romane în timpul asediului. Chiar și acolo, linia dintre Muncel și capitală rămâne nesigură.

Niciuna dintre fortificațiile dacice din listă nu atinge aceste petice. Asta nu dovedește că acolo nu a existat niciun post: lista cuprinde doar locuri cu poziții publicate, iar pentru turnurile pe care Institutul Național al Patrimoniului le menționează între Costești și capitală nu s-au găsit poziții exacte. Repertoriul Arheologic Național înregistrează La Vămi drept cetate dacică și Șesul Ciorii drept turn dacic, ambele fără localizare exactă. Cele 17 turnuri din jurul cetății Blidaru apar pe un plan publicat de Pescaru și colegii; pe hărțile lui Nogyi, stau la mai puțin de un kilometru de cetate. Un lanț cu mai multe posturi, pe alt traseu, rămâne posibil; calculul dă cel mai mic număr de posturi pentru pozițiile și distanțele încercate.

Cealaltă armată

Între castrele romane, liniile există#

În anii războaielor cu Traian, armata romană și-a făcut tabere pe culmile din jurul capitalei: pe Comărnicel, la aproape 1.900 m, pe Vârful lui Pătru, pe Jigoru Mare, pe Muncel. Între nouă asemenea castre (dealul Comărnicel, cu trei tabere, este socotit prin Comărnicel I), 14 din cele 36 de perechi au linie liberă de la 6 m pe sol gol; de la 2,8 m, înălțimea folosită de Oltean și Fonte pentru taberele romane, sunt 13 perechi cu linie liberă. Șase trec toate verificările: trei modele de teren, pădure, poziții mutate.

Nici aici comparația nu arată un plan: dealuri luate la întâmplare din aceleași locuri dau în medie 9,9 perechi cu linie liberă. Castrele stau sus, pe creste; cetățile, pe dealuri mai joase. Calculul constată diferența, fără să-i poată da o cauză.

Asediul

Din cele mai multe castre, capitala nu se vedea#

Din 11 castre (aici cele trei de pe Comărnicel sunt numărate separat), opt nu au linie spre cetatea de pe Dealul Grădiștii. De la castrul Comărnicel I, aflat la 10,2 km, relieful trece cu 71 m peste linie; Oltean și Fonte au ajuns la același răspuns pe relieful scanat cu laser.

De la taberele de asediu de lângă ea, Șesului, la 1,9 km, și Muncel, la 2,4 km, răspunsul modelului este nesigur; pentru Șesului, Marcu și Mateescu scriu că de acolo se puteau observa fortificația și sanctuarele. Mai neașteptat este castrul de la Târsa, de pe platoul Luncanilor: la 11,7 km, linia rămâne liberă pe toate cele trei modele, cu cel puțin 5 m. O diferență atât de mică trebuie verificată pe teren.

Unde înșală harta

De aproape, celulele de 30 de metri sunt prea mari#

În jurul cetății Blidaru stau 17 turnuri izolate. Pentru cele mai multe nu există poziții publicate destul de precis, iar la câteva sute de metri depărtare un model cu celule de 30 m lasă adesea răspunsul nesigur. Harta are linii doar pentru unul, Poiana Perții, cu poziție aproximativă.

Pentru ele există studiul lui Nogyi, pe relief scanat cu laser: de la înălțimea unui om, 10 din cele 17 se văd dintr-un punct sau altul al cetății; de la vreo 6,5 m s-ar vedea toate, dacă și turnurile erau cel puțin la fel de înalte. La scara aceasta, cetatea și turnurile ei se puteau vedea. Dacă își și dădeau semnale, calculul nu poate spune.

Pădurea de pe hartă este cea înregistrată de radar în ultimele decenii, nu cea de acum două mii de ani; nimeni nu știe cât de despădurite erau culmile atunci, așa că fiecare linie este calculată și pe sol gol, și cu pădure. Iar o linie liberă spune doar că un semnal s-ar fi putut vedea.

Nici o linie blocată nu spune totul. Calculul presupune ziduri și turnuri de cel mult 12 m; înălțimea a fost aleasă pentru calcul și nu este dovedită în fiecare loc. Fumul urcă mai sus: o coloană de fum deasupra capitalei ar trebui să aibă între 280 și 340 m ca să se vadă peste culmi de la Costești-Cetățuie, de pe Blidaru sau de la Piatra Roșie.