Între chei
km 26,5–28,7 · Între chei: de la marginea stațiunii la Poarta de Piatră, sub Suhardul Mic.
trei popasuri
HĂȘMAȘ · GEOLOGIE 3D
Cheile au șase kilometri, șapte kilometri și jumătate sau opt kilometri, după cum măsori. Râul Bicaz și-a tăiat drum prin calcare jurasice și a lăsat în urmă pereți de peste trei sute de metri, patru sectoare și o ceartă de numere.
Alege măsura
Harta, sectoarele și răspunsul pe scurt urmează măsura aleasă.
Alege locul
Pentru fiecare loc se actualizează harta, secțiunea și datele principale.
Imaginează-ți un masiv de calcar străbătut de un râu și lasă timpul să lucreze. Patru meșteri țin rândul: ploaia adună apa, râul sapă în adâncime, pereții tari rămân verticali, iar valea se îngustează și se transformă în chei. Schema de mai jos e ilustrativă — trage de timp și privește râul cum coboară și pereții cum se despart.
Ploaia și izvoarele se adună pe versanți și intră pe fisurile calcarului. Apa dizolvă piatra puțin câte puțin — pregătește drumul râului.
Bicazul și-a adâncit valea strat după strat, într-un masiv înălțat odată cu Carpații. Urmarea se vede azi: sute de metri de perete deasupra unui fir de apă.
Calcarul tare rămâne vertical pe sute de metri. Unde piatra e mai slabă, valea se lărgește — acolo apar poienile și confluențele.
Valea adâncită de râu se transformă în chei: șapte kilometri și jumătate de la Lacul Roșu la Bicaz-Chei, cu pereți de peste trei sute de metri.
Schemă ilustrativă, fără scară: timpul arată ordinea proceselor, nu un calendar geologic.
Cheile s-au tăiat într-o masă de calcare jurasice, veche de circa 200–145 de milioane de ani. De-a lungul traseului apar și jaspuri, cenuși vulcanice și conglomerate — pietre diferit colorate, de forme și alcătuiri felurite, care fac din traseu unul dintre cele mai frumoase itinerare din Carpați.
Asocierile de roci după Wikipedia în limba română; grosimile din desen sunt orientative.
Calcarul are peste o sută de milioane de ani; numele sectoarelor au mai puțin de un secol. Între ele: înălțarea munților, un lac născut dintr-o alunecare și legea care a trecut cheile între ariile protejate.
Trei numere circulă pentru aceeași vale, toate cu sursă. Deosebirea stă în ce măsori: cheile strânse, șoseaua între borne sau valea rotunjită.
| Măsura | Ce măsoară | Sursa |
|---|---|---|
| 6 km | Cheile strânse | Prezentarea Parcului Național |
| 7,5 km | Șoseaua km 26,5–34 pe DN12C | Cristea 1965/1978, potrivit Wikipediei în limba română |
| 8 km | Valea rotunjită | Wikipedia în limba engleză + clasamentul național |
Șase kilometri: cheile strânse, după prezentarea parcului național. Pereții de peste trei sute de metri stau pe această porțiune; Glodul și Munticelul rămân pe dinafară.
Șapte kilometri și jumătate: șoseaua de la km 26,5 la km 34 pe DN12C, măsura lui Cristea din ghidurile din 1965 și 1978. Pe ea stau cele patru sectoare.
Opt kilometri: rotunjirea din Wikipedia în limba engleză, preluată și de clasamentul național al cheilor. Aceeași vale, alt fel de a o spune.
Alpinistul Emilian Cristea a împărțit cheile în patru sectoare, după bornele șoselei. Pe lângă ele se deschid, după Wikipedia în limba română, trei chei laterale — Lapoșul, Bicăjelul și Șugăul — fiecare cu valea ei.
km 26,5–28,7 · Între chei: de la marginea stațiunii la Poarta de Piatră, sub Suhardul Mic.
trei popasuri
km 28,7–31,0 · Polițele Bardosului: pereții Altarului și Poienii, tunelul, serpentine de aproape un kilometru.
patru popasuri
km 31,0–32,2 · Gâtul Iadului: strâmtoarea-canion adevărată, sub Piatra Surducului.
două popasuri
km 32,0–34,0 · Sfârșitul Cheilor: pante mai domoale, conglomerate, poarta Șugăului.
un popas
Se deschid pe stânga, în amonte de Altar.
chei laterale
Se deschid pe dreapta, în lărgirea sectorului II.
chei laterale
Se deschid pe stânga la km 34, poarta din aval.
chei laterale
Profilul schematic al văii se întinde pe șapte kilometri și jumătate, de la Lacul Roșu la Bicaz-Chei, și este măsurat pe modelul de relief. Secțiunile de mai jos arată schematic forma văii: canionul de la Gâtul Iadului, strâmtoarea Altarului și lărgirea din sectorul IV.
| Loc | Altitudine sau descriere | Coordonate |
|---|---|---|
| Lacul RoșuCheile încep la marginea estică a stațiunii. | Stațiune la poarta amonte a cheilor, km 26,5 pe DN12C. pagina-soră | 25.7953° E, 46.7930° N |
| Suhardul MicPeretele lui sud-estic închide sectorul I, pe stânga.sector I | 1.344 m | 25.7934° E, 46.8001° N |
| Poarta de PiatrăCapătul sectorului I, tăiat în pintenul Surducului.sector I · aproximativ | Poartă de piatră tăiată de șosea; fără altitudine publicată. | 25.8055° E, 46.8065° N |
| Piatra AltaruluiTurnul Bardosului: chipul sectorului II.sector II | 1.147 mvariantă publicată: 1.148 m (SummitPost) | 25.8135° E, 46.8143° N |
| Piatra PoieniiPeretele drept al sectorului II; tunelul Lacu Roșu îi străpunge pintenul.sector II | 1.128 mvariantă publicată: 1.125 m (SummitPost) | 25.8195° E, 46.8083° N |
| BardosPolițele Bardosului: peretele etajat de deasupra Altarului.sector II | 1.273 m | 25.8078° E, 46.8213° N |
| Turnul NegruSe înalță chiar înainte ca valea să se deschidă spre Bicăjel.sector II | 1.048 m | 25.8240° E, 46.8092° N |
| Gâtul IaduluiPorțiunea-canion adevărată, km 31–32,2.sector III · aproximativ | Strâmtoare de canion; fără o singură altitudine. | 25.8305° E, 46.8125° N |
| Piatra SurduculuiPeretele drept al Gâtului Iadului.sector III | 1.075 m | 25.8301° E, 46.8123° N |
| Bicaz-CheiCheile se termină la intrarea în comună. | Comună la poarta aval a cheilor, km 34 pe DN12C. | 25.8754° E, 46.8278° N |
| Piatra GloduluiDincolo de capăt: de ce lungimea depinde de unde te oprești.în afara cheilor | Coloană înaltă dincolo de pârâul Șugău — în afara cheilor propriu-zise (Cristea). | 25.8509° E, 46.8270° N |
| MunticelulStâncile Munticelului stau dincolo de Șugău, în afara cheilor.în afara cheilor | 1.381 m | 25.8412° E, 46.8462° N |
Coordonate din OpenStreetMap; Poarta de Piatră și Gâtul Iadului sunt interpolate de-a lungul văii. Rândul pentru Lacul Roșu trimite la pagina-soră a lacului.
Profil schematic Lacul Roșu – Bicaz-Chei, calibrat la șapte kilometri și jumătate. Înălțimile modelului nu sunt altitudini de hartă.
Trei tăieturi de-a curmezișul văii: canionul, strâmtoarea și lărgirea. Înălțimile modelului nu sunt altitudini de hartă.
Șoseaua care străbate cheile e DN12C, între Gheorgheni și Bicaz; pe ea se află atât tunelul, cât și serpentinele de aproape un kilometru.
Tabelul locurilor unește coordonate OpenStreetMap (noduri verificate la 1 octombrie 2026) cu cote OSM: Bardos 1.273 m, Suhardul Mic 1.344 m, Munticelul 1.381 m, Cupaș 1.405 m (vecin), Piatra Altarului 1.147 m, Piatra Poienii 1.128 m, Turnul Negru 1.048 m, Piatra Surducului 1.075 m. Poarta de Piatră și Gâtul Iadului sunt interpolate de-a lungul văii, fără nod OSM. Sectoarele și bornele vin de la Emilian Cristea (1965, 1978), potrivit Wikipediei în limba română; lungimile de la parcul național (6 km), Cristea (7,5 km) și Wikipedia în limba engleză (8 km).
Harta 3D folosește un mozaic Terrarium z13 re-eșantionat la 1/3600 grade, cu exagerare verticală 1,6×. Profilul văii e măsurat pe același mozaic de-a lungul unui fir schematic, calibrat la 7,5 km (km 26,5–34). Mașina tăieturii e o schemă ilustrativă: arată ordinea proceselor, nu un calendar.
Lungimi cu variante. Șase kilometri, șapte kilometri și jumătate și opt kilometri, fiecare cu sursa ei; pagina lasă măsura la latitudinea cititorului, cu șapte kilometri și jumătate ca opțiune implicită.
Cote OSM, nu oficiale. Altitudinile pinilor sunt preluate din OpenStreetMap (Altarului 1.147 m față de 1.148 m la SummitPost, Poienii 1.128 m față de 1.125 m); două locuri sunt interpolate și marcate ca atare.
Înălțimile modelului nu sunt altitudini. Relieful Terrarium subcitește turnurile înguste (Altarului apare cu circa 130 m sub cotă); forma — vale, strâmtori, lărgiri — e proba; valorile modelului nu se tipăresc drept altitudini.
Profil schematic, calibrat. Firul văii e o polilinie prin locurile cunoscute, nu geometria râului (Overpass a fost indisponibil la extragere); lungimea poliliniei a fost ajustată la șapte kilometri și jumătate după bornele lui Cristea.
Șapte kilometri și jumătate de șosea, de la km 26,5 la km 34 pe DN12C (măsura lui Cristea); șase kilometri de chei strânse după parcul național; opt kilometri rotunjiți după Wikipedia în limba engleză. Toate trei numerele au sursă — deosebirea stă în ce măsori.
Râul Bicaz și-a adâncit valea în calcarele jurasice ale culmii Tulgheș–Valea Rece, într-un masiv înălțat odată cu Carpații. Pe traseu apar și jaspuri, cenuși vulcanice și conglomerate, după Wikipedia în limba română.
De peste trei sute de metri, după prezentarea parcului. Reperele de pe muchii: Bardos 1.273 m, Piatra Altarului 1.147 m, Piatra Poienii 1.128 m (cote OSM, cu variantele notate).
Împărțeala lui Emilian Cristea: Între chei (km 26,5–28,7), Polițele Bardosului (28,7–31), Gâtul Iadului (31–32,2) și Sfârșitul Cheilor (32–34).
Da: DN12C leagă Gheorgheni de Bicaz chiar prin chei, cu tot cu tunel și serpentine de aproape un kilometru. Cheile fac legătura între Transilvania și Moldova.
Nu, după Cristea: coloana stă dincolo de pârâul Șugău, la fel ca stâncile Munticelului. De aceea lungimea depinde de unde te oprești din numărat.