Cine îi dă României puncte la Eurovision: publicul și juriul fiecărei țări, față în față

Unde trăiesc mulți emigranți, publicul se îndepărtează de juriu

Aceeași comparație, pentru toate perechile de țări fără graniță comună și fără limbă apropiată, în finalele din 2016–2026: cât a dat publicul peste juriu, după ce se scade diferența din restul Europei. Perechile sunt grupate după câți oameni născuți în țara care cântă trăiesc în țara care votează.

Sub o mie de emigranți, publicul și juriul dau aproape la fel (−0,43 puncte de diferență, 503 perechi). Peste 100.000, publicul dă în medie cu 1,5 puncte mai mult decât juriul (54 de perechi).

Din punctele de 12 date de public în finalele cu juriu, 34% au mers la o țară vecină sau cu limbă apropiată, iar 9% la o țară fără graniță comună și fără limbă apropiată, cu peste 100.000 de oameni născuți acolo stabiliți în țara care votează. La jurii, aceleași două categorii au primit 21% și 4% din punctele de 12.

Publicul favorizează țările din est care au mulți cetățeni stabiliți la el; pe cele din vest, aproape deloc

Unde trăiesc peste 100.000 de cetățeni ai unei țări din Europa Centrală și de Est (aici intră și Turcia și Caucazul), publicul țării gazdă i-a dat acelei țări în finale, în medie, +3,0 puncte peste cât a primit piesa de la restul Europei. Pentru țările din vest cu peste 100.000 de cetățeni în țara gazdă (Germania, Franța, Italia, Portugalia, Spania, Regatul Unit și celelalte), publicul a dat +0,22. Juriile acelorași țări: −0,23 și +0,12. Calculul lasă deoparte vecinii și țările cu limbă apropiată și folosește cele 30 de țări gazdă pentru care Eurostat publică cetățenia.

Graficul arată, pentru fiecare țară cu destule voturi, media punctelor primite de la publicul și de la juriul țărilor unde trăiesc peste 100.000 de cetățeni ai ei, în finale și semifinale cu juriu, fără vecini și fără țări cu limbă apropiată. Polonia primește 7,4 de la public și 1,1 de la juriu, România 6,1 și 1,6, Germania 0,5 și 0,9.

Diferența apare separat în fiecare jumătate a perioadei: +3,2 față de +0,29 în 2016–2021, +2,8 față de +0,15 în 2022–2026. Fără Ucraina, a cărei victorie din 2022 a strâns voturi de peste tot, diferența rămâne (+3,3). Diferența public minus juriu dintre est și vest are un interval de încredere de 95% între 1,8 și 4,3 puncte, calculat pe 47 de perechi de țări.

Germania e exemplul care nu se potrivește: acolo trăiesc 771.000 de cetățeni români, iar publicul german i-a dat României în medie tot atât cât juriul german. O parte din cei 969.000 de oameni născuți în România care trăiesc în Germania sunt sași și șvabi, plecați mai ales în anii 1970–1990.

În ambele sensuri: punctele în plus merg într-o singură direcție

Vecinătatea și limba sunt simetrice; emigrația, de obicei, nu. Între 78 de perechi de țări, într-un sens trăiesc cel puțin 20.000 de oameni născuți în cealaltă țară și de cel puțin zece ori mai puțini în sens invers. Publicul din țara gazdă dă țării de origine, peste nivelul piesei, în medie cu 1,4 puncte mai mult decât primește înapoi (68% dintre perechi). Juriile acelorași țări: −0,19 (51%).

Un exemplu: publicul din România i-a dat Italiei 6,9 puncte în medie, publicul din Italia i-a dat României 10,0. În Italia trăiesc 880.000 de oameni născuți în România; în România, 88.000 de născuți în Italia.

Republica Moldova: 12 puncte pe care numărul de emigranți nu le explică

Publicul din Republica Moldova i-a dat României 12 puncte în patru din cinci seri din 2017 încoace și 10 în finala din 2022. Numărul de emigranți nu poate explica aceste puncte: în Republica Moldova trăiesc doar 3.545 de oameni născuți în România. Cele două țări au aceeași limbă și o mare parte din istorie comună, iar juriul moldovean i-a dat și el României 12 puncte de trei ori.

În sens invers există o diasporă: în România trăiesc 81.000 de oameni născuți în Republica Moldova, iar publicul din România i-a dat Republicii Moldova 12 puncte în toate cele opt seri în care a putut. Despre seara din 2026, cu 12 de la publicul moldovean și 3 de la juriu, există o pagină separată: România la Eurovision.

Ce nu arată aceste date

• Numărul de emigranți nu explică majoritatea voturilor. Modelul care îl cunoaște prezice votul public doar puțin mai bine decât cel fără el; vecinătatea și limba apropiată îl îmbunătățesc mai mult.
• Numărul de emigranți e un număr de oameni, nu de voturi. Nu se știe câți dintre ei urmăresc concursul sau votează, nici cât din votul public vine de la ei. Unde ONU nu publică numărul pentru o pereche de țări, fișa spune asta și perechea nu intră în calculele după număr.
• Juriile nu sunt neutre: și ele dau des 12 puncte vecinilor (21% din punctele lor de 12, față de 34% la public).
• Nimic de aici nu sugerează o fraudă: votul prin telefon, SMS sau aplicație e deschis oricui se află în țara care votează, iar oamenii votează și piesa țării din care au venit.
• Lipsesc Rusia după 2021 și Belarus după 2019, care nu mai participă. În 2022, juriile din Azerbaidjan, Georgia, Muntenegru, Polonia, România și San Marino au fost înlocuite de EBU cu un calcul din alte jurii; acele voturi nu intră aici. Semifinalele din 2023, 2024 și 2025 nu au avut jurii. Votul online din restul lumii nu intră.
• Datele despre cetățenie acoperă 30 de țări din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European, Elveția și Turcia; Regatul Unit doar până în 2019.

Metoda și sursele

Punctele, pe fiecare seară, țară și juriu, vin din tabelele detaliate de vot ale articolelor Wikipedia despre fiecare ediție (licență CC BY-SA), care citează rezultatele publicate de EBU pe eurovision.tv. Sunt 16.132 de voturi din 30 de seri (finale și semifinale, 2016–2026; ediția din 2020 a fost anulată), între 1.935 de perechi de țări. Totalurile verificate se potrivesc cu cele oficiale după ce se adaugă votul online din restul lumii: de exemplu, cele 232 de puncte de la public și 64 de la jurii primite de România în finala din 2026.

Emigranții: numărul de oameni născuți într-o țară care trăiesc în alta, din International Migrant Stock 2024 al ONU (licență CC BY 3.0 IGO), și numărul de cetățeni străini la 1 ianuarie, din statistica Eurostat a populației după cetățenie (2014–2025). Numărul după locul nașterii îi cuprinde și pe copiii născuți în străinătate ai celor care s-au întors, de exemplu germanii născuți în România; de aceea comparația est–vest folosește cetățenia.

„Peste nivelul piesei” înseamnă: punctele date de o țară, minus media punctelor primite de aceeași piesă în aceeași finală sau semifinală de la toate celelalte țări, separat pentru public și pentru jurii. „Est” înseamnă fostele state comuniste din Europa, plus Turcia și Caucasul. Testele au fost scrise înainte de calcul; un model antrenat pe finalele din 1998–2008 prezice votul public din finalele 2016–2026 puțin mai bine când știe câți emigranți trăiesc în fiecare țară (eroarea pătratică medie scade de la 6,33 la 6,19, în puncte la pătrat). Numărul de emigranți singur ajută mai mult decât distanța, dar mai puțin decât vecinătatea și limba.

• Wikipedia, articolele „Eurovision Song Contest 2016” … „2026”, tabelele detaliate de vot (CC BY-SA 4.0)
• EBU, eurovision.tv, rezultate detaliate
• ONU, International Migrant Stock 2024 (CC BY 3.0 IGO)
• Eurostat, populația la 1 ianuarie după cetățenie
• Natural Earth, granițe (domeniu public)

Punctele din pagină sunt preluate din Wikipedia și se pot refolosi în aceleași condiții (CC BY-SA 4.0). CC BY-SA 4.0