O orbită, 1986–2061
Cometa Halley a ocolit Soarele în februarie 1986. În decembrie 2023, mai departe decât Neptun, a ajuns la capătul orbitei și a pornit înapoi. Revine în iulie 2061. Derulează pagina ca să parcurgi toată orbita, pe pozițiile calculate de Jet Propulsion Laboratory, laboratorul NASA. Fiecare ecran derulat înseamnă cam două luni și jumătate lângă Soare și cinci ani departe de el.
La 9 octombrie 2026 cometa era la 35,02 UA de Soare: de 35 de ori distanța de la Pământ la Soare, adică 5,24 miliarde de kilometri. Se mișca cu 1,00 km/s, cam 3.600 km/h, iar până la următoarea trecere pe lângă Soare mai erau 12.712 zile.
Noiembrie 1985
Desenul arată Soarele, planetele pe orbitele lor și cometa Halley pe traiectoria calculată de Jet Propulsion Laboratory, laboratorul NASA. Ceasul de sus urmează derularea paginii. Deocamdată, un ecran înseamnă 75 de zile.
Distanțele sunt în unități astronomice: 1 UA este distanța medie de la Pământ la Soare, cam 150 de milioane de kilometri. La 27 noiembrie 1985 cometa trece la 92,6 milioane de kilometri de Pământ, în cădere spre Soare.
9 februarie 1986
Halley ocolește Soarele la 0,59 UA, adică 87,8 milioane de kilometri: mai aproape decât ajunge vreodată Venus. Se mișcă cu 54,5 km/s.
Pământul e de cealaltă parte a Soarelui, la 1,55 UA de cometă.
14 martie 1986
Sonda europeană Giotto trece la 596 km de nucleul cometei și îl fotografiază: un corp foarte întunecat, lung de vreo 15 km.
10 aprilie 1986
La plecare, cometa trece la 62,4 milioane de kilometri de Pământ. În mai 1910 se apropiase până la 22,6 milioane.
9 iulie 1986
La cinci luni după ce a ocolit Soarele, cometa e la 2,6 UA, dincolo de orbita lui Marte.
Cu 75 de zile la fiecare ecran, restul orbitei ar mai umple 364 de ecrane. De aici, un ecran înseamnă cinci ani.
1987–1988
La 12 martie 1987 cometa e la fel de departe de Soare ca Jupiter; la 3 octombrie 1988, ca Saturn. A încetinit până la 11,7 km/s.
Din cele 27.563 de zile ale acestei orbite, cometa petrece 793 de zile mai aproape de Soare decât Jupiter, socotind și venirea, și plecarea.
12 februarie 1991
La Observatorul European Austral (ESO) din Chile, Olivier Hainaut și Alain Smette găsesc cometa învelită într-un nor luminos, de aproape 300 de ori mai strălucitoare decât ar fi trebuit să fie nucleul singur, fără nor. E la 2.141 milioane de kilometri de Soare.
Nicio cometă nu mai fusese văzută erupând atât de departe. ESO a enumerat trei cauze posibile și n-a ales niciuna.
1994
La 25 aprilie 1994 cometa e la 19,2 UA de Soare, distanța lui Uranus. În același an, telescopul NTT (New Technology Telescope) al ESO încă o mai prinde, la 18,8 UA și la magnitudinea 26,5; cu cât numărul e mai mare, cu atât astrul e mai slab.
2003
Trei dintre telescoapele de 8,2 metri ale Very Large Telescope, din Chile, folosite împreună timp de trei nopți, înregistrează un punct de lumină la 28,06 UA: cometa, fără niciun semn de activitate. După ESO, e de aproape un miliard de ori mai slabă decât cele mai slabe stele vizibile cu ochiul liber și e cea mai îndepărtată observație făcută vreodată asupra unei comete.
În documentarea pentru această pagină nu a apărut nicio imagine mai nouă a cometei.
2 martie 2006
Cometa e acum mai departe de Soare decât Neptun și rămâne acolo până la 5 iulie 2041: 35,3 ani, 47% din durata orbitei.
De Neptun însuși nu se apropie. Traiectoria ei e înclinată cu vreo 18° față de planul orbitelor planetelor și trece mult pe sub el.
2014
Aici cometa se mișcă cu aproximativ 1,7 km/s. Pe toată orbita, media e de 4,8 km/s, iar drumul are 11,5 miliarde de kilometri.
În aceiași 75,5 ani, Pământul înconjoară Soarele de 75 de ori și parcurge 70,9 miliarde de kilometri.
18 iunie 2021
Cometa e la 10,0 UA la sud de planul în care se mișcă planetele, punctul cel mai de jos al drumului ei. Lumina Soarelui e aici de vreo 1.200 de ori mai slabă decât pe Pământ.
Nucleul, scria ESO în 2003, e „o minge inertă de gheață și praf”.
8 decembrie 2023
Cometa e la 35,14 UA de Soare, adică la 5,26 miliarde de kilometri: punctul cel mai îndepărtat al orbitei. Aici are și cea mai mică viteză: 0,91 km/s, cam 3.280 km/h, a 60-a parte din viteza de lângă Soare.
Din ziua aceasta, fiecare zi o aduce mai aproape de Soare.
9 octombrie 2026
Cometa e la 35,02 UA de Soare și se apropie cu 0,43 km/s. Lumina Soarelui are nevoie de 4 ore și 51 de minute ca să ajungă la ea.
În cele 1.035 de zile de când a trecut prin punctul cel mai îndepărtat s-au scurs 7,5% din timpul rămas atunci până la revenire. În acest timp, distanța până la Soare a scăzut cu 0,4% din cât are de scăzut.
5 iulie 2041
La 17,6 ani după punctul cel mai îndepărtat, cometa e mai aproape de Soare decât Neptun. Se mișcă cu 3,1 km/s și mai are de mers 20 de ani.
12 mai 2053
Mai rămân opt ani. Curba din partea de jos a desenului arată ce urmează: cea mai mare parte a căderii se petrece chiar la sfârșit.
2058–2060
Cometa trece de distanța lui Saturn la 3 decembrie 2058 și de a lui Jupiter la 27 iunie 2060, cu 13 luni înainte să ajungă la Soare.
Pe măsură ce se apropie de Soare, gheața ei începe să se prefacă în gaz, iar în jurul nucleului se formează din nou un nor.
28 februarie 2061
Un ecran înseamnă din nou 75 de zile. Cometa trece de distanța lui Marte la 16 mai 2061 și de a Pământului la 19 iunie 2061.
28 iulie 2061
Cometa ocolește Soarele la 0,59 UA, cu 54,3 km/s, la 75,5 ani după trecerea dinainte.
De data aceasta Pământul e de aceeași parte a Soarelui. Când ocolește Soarele, cometa e la 0,48 UA de Pământ, față de 1,55 UA în 1986, iar a doua zi, la 29 iulie 2061, trece cel mai aproape: 71,4 milioane de kilometri.
Septembrie 2061
La 5 septembrie 2061 cometa e iarăși mai departe de Soare decât Pământul, iar jumătatea lungă a orbitei începe din nou.
Orbita calculată de JPL o aduce înapoi în 2134. La 7 mai 2134 ar urma să treacă la 0,09 UA de Pământ, mai aproape decât în 1910.
Alege anul nașterii și, dacă vrei, ziua. Data rămâne pe dispozitivul tău; linkul pe care îl trimiți conține doar anul.
Același desen, fără text. Apasă pe butonul de pornire sau alege orice an dintre cele două treceri.
Din cele 27.563 de zile dintre cele două treceri, cometa petrece 78 de zile mai aproape de Soare decât Pământul și 35,3 ani mai departe decât Neptun. Bara arată toată orbita, împărțită după timp; partea de lângă Soare e fâșia subțire din marginea stângă.
| Distanța de la Soare | Timp petrecut acolo | Parte din orbită |
|---|---|---|
| Mai aproape de Soare decât Pământul | 78 de zile | 0,28% |
| Între distanța Pământului și a lui Marte | 69 de zile | 0,25% |
| De la Marte la Jupiter | 646 de zile | 2,3% |
| De la Jupiter la Saturn | 3,1 ani | 4,1% |
| De la Saturn la Uranus | 11,1 ani | 14,7% |
| De la Uranus la Neptun | 23,7 ani | 31,4% |
| Mai departe decât Neptun | 35,3 ani | 46,8% |
O planetă pe o orbită aproape circulară își păstrează viteza aproape neschimbată. Un corp pe o elipsă lungă își schimbă mult viteza: Halley e de 60 de ori mai rapidă lângă Soare decât în punctul cel mai îndepărtat. Kepler a formulat regula în 1609: linia de la Soare la corp mătură arii egale în intervale de timp egale.
De aceea o cometă pare să apară dintr-odată. Halley are nevoie de 17,6 ani ca să coboare din punctul cel mai îndepărtat până la distanța lui Neptun și de 13 luni pentru ultima bucată, de la distanța lui Jupiter până la Soare.
Însemnările puse pe seama ei coboară până în anul 240 î.Hr. Cu trecerea din 1986, cometa a ocolit Soarele de 30 de ori de atunci. Yeomans și Kiang nu aveau, în 1981, nicio observație pentru trecerea din 164 î.Hr.; o teză mai târzie, a lui Kevin Yau, de la Durham, ajunge la concluzia că toate revenirile începând cu 240 î.Hr. au fost consemnate. Graficul arată timpul dintre o trecere pe lângă Soare și următoarea, după orbita calculată în 1981 de Donald Yeomans și Tao Kiang din observații chineze și europene; ei numesc identificarea din 240 î.Hr. „probabilă”.
„La fiecare 76 de ani” e o medie. Atracția planetelor a lungit intervalul până la 79,25 de ani și l-a scurtat până la 74,42; media celor 30 de intervale până în 2061 este de 76,7 ani.
După orbita lui Yeomans și Kiang, cometa a trecut la 11 aprilie 837 la 0,04 UA de Pământ, cam 6 milioane de kilometri. Niciuna dintre revenirile consemnate din lucrarea lor nu e mai apropiată. În 1910 distanța a fost de 22,6 milioane de kilometri; în 2061 va fi de 71,4 milioane.
Cometa a ocolit Soarele în martie 1066. Broderia, lucrată probabil în anii 1070, o înfățișează deasupra unui grup de oameni care o arată cu degetul: Isti mirant stella, „aceștia se minunează de stea”. Scena următoare îl arată pe regele Harold, abia încoronat. Harold a murit la Hastings în octombrie același an.
Steaua de deasupra ieslei din „Adorația magilor”, fresca lui Giotto de la Padova, are coadă. În 1979, istoricul de artă Roberta Olson a susținut că pictorul a pictat-o după cometa pe care o văzuse în 1301, cu câțiva ani înainte să înceapă capela. Fresca nu poartă nicio dată și nicio inscripție care să lămurească lucrurile.
Cometa a ocolit Soarele la 9 iunie 1456 și a fost văzută în Europa în luna aceea. La 4 iulie a început asediul otoman al Belgradului; apărătorii conduși de Iancu de Hunedoara i-au respins pe otomani la 22 iulie.
O poveste mai târzie spune că papa Calixt al III-lea ar fi excomunicat cometa. Bula lui din 29 iunie 1456, care cerea rugăciuni și clopote trase la amiază, n-o pomenește.
Edmond Halley a calculat orbitele cometelor din 1531, 1607 și 1682, le-a găsit aproape identice și a tras concluzia că e, probabil, același corp. „De aceea îndrăznesc să prezic că se va întoarce în anul 1758.”
A murit în 1742. La 25 decembrie 1758, Johann Georg Palitzsch, țăran și astronom amator din Saxonia, a găsit-o pe cer. Cometa a ocolit Soarele la 13 martie 1759.
„Am venit pe lume odată cu cometa Halley, în 1835. La anul vine iar și mă aștept să plec odată cu ea.” Mark Twain i-a spus asta biografului său în 1909. Se născuse la 30 noiembrie 1835, la 14 zile după trecerea cometei pe lângă Soare. A murit la 21 aprilie 1910, a doua zi după următoarea trecere.
La 20 mai 1910 cometa a trecut la 22,6 milioane de kilometri de Pământ. Observatorul astronomic din București anunța, într-un buletin reluat de „Gazeta Transilvaniei”, că în noaptea de 18 spre 19 mai cometa trece prin fața Soarelui, iar Pământul prin coada ei. Astronomii anunțaseră și că în spectrul cozii apare cianogenul, un gaz otrăvitor; ziarele au dus vestea mai departe și s-au vândut „pastile contra cometei”.
„Tribuna” din Arad scria în numărul din 7/20 mai 1910: „Astrul de șaptezeci și cinci de ani pribeag în haosul fără sfârșit s’a întâlnit aseară cu pământul, dar nimic din povestea scornită despre sfârșitul lumei nu s’a adeverit.”
Când cometa a ocolit Soarele, Pământul era de cealaltă parte, iar după aceea distanța n-a scăzut sub 62,4 milioane de kilometri. În schimb, mai multe sonde spațiale au mers în întâmpinarea ei.
| Anul | Cel mai aproape de Soare | Ani de la trecerea dinainte | Notă |
|---|---|---|---|
| 2061 | 28 iulie | 75,46 | Prevăzută (orbita JPL 75) |
| 1986 | 9 februarie | 75,81 | Sonda Giotto trece la 596 km de nucleu |
| 1910 | 20 aprilie | 74,42 | La 22,6 milioane de kilometri de Pământ, la 20 mai |
| 1835 | 16 noiembrie | 76,68 | Mark Twain se naște la două săptămâni după trecere |
| 1759 | 13 martie | 76,49 | Prima revenire prezisă |
| 1682 | 15 septembrie | 74,88 | Folosită de Halley pentru predicție |
| 1607 | 27 octombrie | 76,14 | Folosită de Halley pentru predicție |
| 1531 | 26 august | 75,21 | Folosită de Halley pentru predicție |
| 1456 | 9 iunie | 77,58 | Văzută în Europa înaintea asediului Belgradului |
| 1378 | 10 noiembrie | 77,04 | |
| 1301 | 25 octombrie | 79,07 | Poate steaua din „Adorația magilor” a lui Giotto |
| 1222 | 28 septembrie | 77,45 | |
| 1145 | 18 aprilie | 79,08 | |
| 1066 | 20 martie | 76,54 | Pe Tapiseria de la Bayeux |
| 989 | 5 septembrie | 77,13 | |
| 912 | 18 iulie | 75,39 | |
| 837 | 28 februarie | 76,78 | La 0,04 UA de Pământ, la 11 aprilie |
| 760 | 20 mai | 75,63 | |
| 684 | 2 octombrie | 77,55 | |
| 607 | 15 martie | 76,46 | |
| 530 | 27 septembrie | 79,25 | |
| 451 | 28 iunie | 77,36 | |
| 374 | 16 februarie | 78,83 | |
| 295 | 20 aprilie | 76,92 | |
| 218 | 17 mai | 77,15 | |
| 141 | 22 martie | 75,15 | |
| 66 | 25 ianuarie | 76,29 | |
| 12 î.Hr. | 10 octombrie | 75,18 | |
| 87 î.Hr. | 6 august | 76,73 | |
| 164 î.Hr. | 12 noiembrie | 76,47 | |
| 240 î.Hr. | 25 mai | – | Cea mai veche însemnare pusă pe seama ei (China) |
Cu ochiul liber sau cu un telescop obișnuit, nu. În 2003 a fost nevoie de trei telescoape de 8,2 metri și de aproape nouă ore de expunere ca să apară ca un punct. ESO estima atunci că în punctul cel mai îndepărtat cometa avea să fie doar de 2,5 ori mai slabă, încă la îndemâna acelorași telescoape.
Se poate vedea praful ei. De două ori pe an, Pământul traversează dâra de particule lăsate de cometă la trecerile dinainte: NASA vorbește despre „două ploi slabe de meteori în fiecare an: Eta Aquaridele în mai și Orionidele în octombrie”. Pentru 2026, NASA indică noaptea de 21 spre 22 octombrie ca maxim al Orionidelor.
La 9 octombrie 2026 era la 35,02 UA de Soare, adică 5,24 miliarde de kilometri, și la 35,35 UA de Pământ. E mai departe decât Neptun și la aproape 10 UA la sud de planul planetelor. A trecut prin punctul cel mai îndepărtat la 8 decembrie 2023 și se apropie din nou.
Ocolește Soarele în jurul datei de 28 iulie 2061 și trece cel mai aproape de Pământ la 29 iulie 2061, la 0,477 UA (71,4 milioane de kilometri). Cele două zile vin din orbita calculată de JPL, ajustată după observațiile din 1835–1994 și prelungită în viitor; e posibilă o mică abatere.
De data aceasta în 75,5 ani: 27.563 de zile de la 9 februarie 1986 la 28 iulie 2061. Orbita dinainte a durat 75,8 ani. La revenirile consemnate, intervalul a fost între 74,42 și 79,25 de ani.
54,5 km/s când a ocolit Soarele în 1986 și 0,91 km/s în punctul cel mai îndepărtat, în 2023. Media pe toată orbita: 4,8 km/s.
Nucleul fotografiat de Giotto în 1986 are vreo 15 km lungime și 7–8 km lățime (ESA dă 15 × 7,2 × 7,2 km). După ESO, reflectă cam 4% din lumina care ajunge la el.
Pentru că Edmond Halley a susținut în 1705 că una și aceeași cometă trecuse în 1531, 1607 și 1682 și i-a prezis întoarcerea în 1758. Halley n-a descoperit-o și n-a mai apucat să vadă predicția împlinită.
Pozițiile cometei sunt vectori de stare (poziție și viteză) din sistemul Horizons al NASA JPL (soluția orbitală 75, ajustată după 8.518 observații din 1835–1994), luați din patru în patru zile între 1909 și 2062, din oră în oră în jurul trecerilor pe lângă Soare și din șase în șase ore în jurul punctului îndepărtat din 2023. Distanțele sunt măsurate de la centrul Soarelui. Fiecare dată și fiecare număr despre orbită, între 1909 și 2062, sunt calculate din acești vectori la construirea paginii; celelalte vin din sursele de mai jos.
Zilele în care cometa e cel mai aproape și cel mai departe de Soare sunt minimul și maximul acestei distanțe. Lângă punctul cel mai îndepărtat distanța se schimbă foarte puțin de la o zi la alta, așa că ziua exactă depinde de soluția orbitală folosită: cea de aici dă 8 decembrie 2023; e citat des și 9 decembrie 2023. Tot ce e după 1994 e o prognoză a aceleiași soluții.
Desenul arată, de sus, dinspre nord, planul în care se mișcă planetele; cât coboară cometa sub acest plan nu se vede în el. Pozițiile planetelor vin din elementele aproximative publicate de JPL, cu o eroare de cel mult câteva sutimi de UA. Coada e desenată ca să arate direcția, opusă Soarelui; lungimea ei nu e la scară.
„La distanța lui Neptun” și formulările asemănătoare compară distanța cometei față de Soare cu distanța medie a planetei; cometa nu trece pe lângă aceste planete.
Pentru revenirile dinainte de 1986 sunt folosite momentele trecerii pe lângă Soare din tabelul 4 al lui Yeomans și Kiang (1981), în calendarul iulian până în 1582.