Jumătate dintre decesele din spitalele de acuți ale României se înregistrează în 27 de spitale

Ce arată tabelele#

Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate publică, de patru ori pe an, un set de tabele despre fiecare spital care raportează internări către Casa de Asigurări. Unul dintre ele spune cum s-au încheiat internările: câte prin deces, câte prin transfer în alt spital, câte prin externare la cererea pacientului. Tabelele coboară până la secție.

În 2025 spitalele au raportat 3.445.502 internări. 2,40 din 100 s-au încheiat cu deces, adică aproximativ 82.692 de decese. Alte 1,18 din 100 s-au încheiat cu transfer în alt spital și 3,0 din 100 cu externare la cerere.

Decesele sunt strânse în puține locuri. Jumătate dintre ele s-au înregistrat în 27 de spitale din cele 431 pentru care tabelele dau numărul de internări; aceste spitale au avut 29% din internări. Aproape toate sunt spitale județene de urgență și mari spitale de urgență din București. La celălalt capăt, 82 de spitale cu câte cel puțin 2.000 de internări au adunat 503.422 de internări și aproximativ 422 de decese. În 18 dintre ele, cu 88.788 de internări, tabelele arată zero decese.

O internare este un episod de spitalizare, nu un om: un pacient internat de trei ori apare de trei ori. Numărul de decese este calculat din procentele publicate, rotunjite la două zecimale, deci este aproximativ.

Aceeași specialitate, două feluri de secții#

Diferențele rămân uriașe și între secții cu același nume. În cele 258 de secții de medicină internă cu cel puțin 500 de internări, ponderea deceselor merge de la zero la 34 din 100. 22 de secții, cu 23.994 de internări, n-au raportat niciun deces în tot anul.

Diferența merge împreună cu felul internării. În secțiile de medicină internă unde sub 30% dintre internări au fost în urgență, mediana este 0,2 decese la 100 de internări. În secțiile unde peste 80% au fost în urgență, mediana este 7,0.

Graficul de sus arată aceeași tendință în majoritatea specialităților: punctele secțiilor cu multe internări în urgență stau mai des în dreapta, iar cele cu puține stau mai des lângă zero. Sunt și excepții: o secție de pediatrie cu aproape toate internările în urgență poate avea zero decese, iar una de oncologie cu puține urgențe poate avea multe.

Cât din diferență se poate prezice#

Am verificat cât din aceste diferențe poate fi prezis fără să știm nimic despre cum sunt îngrijiți pacienții. Am estimat un model pe secțiile din 2023 și 2024 și l-am pus să prezică decesele din 2025, pe care nu le văzuse, în 2.956 de secții.

Numai specialitatea secției reduce eroarea de predicție cu 53% față de un model care dă tuturor secțiilor aceeași pondere. Dacă adăugăm ponderea internărilor în urgență, reducerea ajunge la 70%. Cu ponderea pacienților de peste 65 de ani, la 73%. Cu indicele de complexitate a cazurilor și ponderea internărilor prin transfer, la 77%. Este o analiză exploratorie, adăugată după ipotezele scrise dinainte.

Aproximativ un sfert rămâne neprezis. Acolo pot sta gravitatea reală a cazurilor, felul în care fiecare spital își codifică pacienții, dotarea, personalul și calitatea îngrijirii. Tabelele publicate nu permit despărțirea lor.

Ordinea spitalelor este stabilă: cele care în 2023 aveau mai multe decese decât prezice componența secțiilor lor sunt aproape aceleași în 2025 (corelație de rang 0,96). Tabelele nu arată cauza acestei stabilități.

O bănuială verificată, care nu s-a confirmat#

Înainte să compar spitalele am scris o ipoteză și pragul la care o consider confirmată: spitalele cu mai puține decese decât prezice componența secțiilor lor trimit mai mulți pacienți în alte spitale sau îi externează mai des în stare agravată. Un asemenea rezultat ar fi fost compatibil cu o mutare a unei părți din decese dintr-un spital în altul.

Datele arată invers. Între cele 304 spitale cu cel puțin 2.000 de internări, corelația de rang dintre decese și transferuri plus externări în stare agravată este 0,23 (interval de 95%: 0,11–0,34); pragul scris dinainte era cel mult −0,20. Spitalele cu mai multe decese decât prezice componența secțiilor au și mai multe transferuri (0,29) și mai multe externări la cerere (0,31). Pentru externările în stare agravată corelația este aproape de zero (0,06). Pentru schimbările din 2019 până în 2025 din interiorul aceluiași spital, corelația este −0,10, cu un interval care cuprinde zero.

Testul are o limită: cazurile mai grave pot ridica deodată decesele, transferurile și externările la cerere, iar acest efect poate acoperi o eventuală mutare a deceselor. Rezultatul corect este că, din aceste tabele, o asemenea mutare nu se vede. Tabelele nu pot dovedi că ea nu există.

O rubrică pe care spitalele o raportează foarte diferit#

Aceleași tabele au și „starea la externare”: vindecat, ameliorat, staționar, agravat. Pe țară, 19 din 100 de internări sunt trecute „vindecat” și 70 „ameliorat”.

Ordinul care stabilește foaia de observație spune doar că starea la externare o completează medicul curant. Nu am găsit în instrucțiuni niciun criteriu care să despartă „vindecat” de „ameliorat” sau „staționar” de „agravat”.

Ponderile raportate diferă mult. Dintre cele 304 spitale cu cel puțin 2.000 de internări, 31 de spitale trec „vindecat” la mai puțin de 1% dintre internări, iar 12 la peste jumătate. Un spital din zece trece „vindecat” la cel mult 0,8% dintre internări, altul din zece la cel puțin 37,9%. Tabelele nu pot despărți profilul cazurilor de felul în care fiecare spital completează rubrica.

De aceea compar aici doar trei feluri în care se încheie o internare și care lasă puțin loc de interpretare: decesul, transferul în alt spital și externarea la cerere.

Tabelele văd o treime dintre decese#

În 2025 s-au înregistrat în România 238.316 decese (date provizorii). Decesele din internările raportate, aproximativ 82.692, reprezintă 35% dintre ele. În 2019 erau 30%.

Un studiu pe 30 de țări europene, pentru anii 2005–2017, a găsit că ponderea deceselor care au loc în spital merge de la 26% la 68%, cu mediana 52%. Numărul calculat aici pentru România stă la capătul de jos al acestui interval, dar nu este măsurat la fel: studiul folosește statistica locului decesului, iar aici sunt doar internările raportate.

Restul nu apar în aceste tabele: decesele de acasă, din căminele de bătrâni, cele din camera de gardă înainte de internare și cele din unitățile care nu raportează internări către Casa de Asigurări. Decesele din zilele de după externare apar doar dacă pacientul a fost internat din nou și a murit în spital.

În 2021, în al doilea an de pandemie, ponderea internărilor încheiate cu deces a ajuns la 4,6 din 100, față de 2,1 în 2019, și a coborât la 2,40 în 2025.

Ce ar trebui publicat#

Numerele există și sunt publice, dar un cititor nu poate afla din ele dacă o secție cu 20 de decese la 100 de internări își îngrijește pacienții mai prost decât una cu zero. Diferența poate veni la fel de bine din cazurile pe care le primește fiecare.

Alte țări publică un indicator care ține seama de pacienți. În Anglia, serviciul public de sănătate publică lunar, pentru fiecare organizație spitalicească (trust), raportul dintre decesele observate și cele așteptate după caracteristicile pacienților, și numără și decesele din primele 30 de zile după externare. Definiția oficială spune că indicatorul „nu este o măsură a calității îngrijirii”; el arată unde merită căutat mai atent. Olanda publică un indicator asemănător, calculat de institutul național de statistică.

În România, mortalitatea din spital este unul dintre indicatorii din contractul managerului de spital. Până în mai 2023, ordinul cerea „rata mortalității intraspitalicești, pe total spital și pe fiecare secție”. De atunci cere rata „pe total spital (din cauza complicațiilor survenite în timpul spitalizării)”. Niciuna dintre formulări nu ține seama de pacienții pe care îi primește spitalul.

România colectează datele de pornire: fiecare internare este raportată cu diagnostice, proceduri, vârstă și mod de internare, iar decesele sunt înregistrate la starea civilă. Un indicator ajustat, cu decesele din primele 30 de zile după externare, ar cere legarea celor două surse; nu am verificat cât de complet se poate face.

Cele 27 de spitale, din 431, în care s-a înregistrat jumătate dintre decese#