Cum am refăcut râul
Albia din 1871
Planul maiorului Pappasoglu din 1871 este cea mai bună hartă a albiei libere. L-am potrivit cu harta de azi după 21 de biserici, folosind o transformare afină: eroarea mediană este de 127 de metri, iar 80% dintre puncte se află la cel mult 215 metri de poziția calculată. O deformare elastică de tip „thin-plate spline” a produs o eroare mai mare; publicăm transformarea afină și reziduurile ei. Pe planul potrivit am trasat albia principală (9,716 km), Gârlița Tăbăcarilor (1,373 km) și iazul morilor (2,070 km).
Canalul din 1880
Planul inginerului Cerkez din 1880, la scara 1:10 000, prezintă proiectul canalului: cu albastru, tăietura nouă; cu verde, meandrele abandonate. L-am potrivit după șase biserici (eroare mediană de 88 de metri) și am trasat 15 puncte de-a lungul tăieturii: 5,743 km pe punctele inițiale, 5,729 km după reeșantionarea la 80 de metri. Capetele traseului se despart de albia din 1871; în vest, distanța depășește un kilometru. Trasarea reproduce proiectul; sursele scrise descriu ce s-a executat între 1880 și 1883.
Desenele din 1789 și 1852
Pentru 1789 folosim desenul lui Purcell (planșa 9), iar pentru 1852 o reproducere mică după Borroczyn. Ambele sunt crochiuri cu erori de ordinul sutelor de metri, potrivite aproximativ pe harta de azi. În animația 3D, albia anilor 1789 și 1852 urmează traseul măsurat în 1871; planșele vechi apar ca documente vizuale.
Râul de azi și străzile
Albia de azi și străzile vin din OpenStreetMap (licența ODbL). Amenajarea din 1985–88 — cuva de beton de la suprafață și caseta colectoare din subteran — este descrisă de inginerii Stematiu și Teodorescu (ASTR, 2012). Modelul 3D arată cuva; caseta subterană este explicată în text. Râul, canalul și străzile sunt desenate mai late decât în realitate, pentru a putea fi văzute de sus.
Data planului Teofilu cu cele 49 de mori rămâne neclară. Un plan întocmit de ing. Teofil poartă data iunie 1864 (Duțu, n.37, arh. MIB, inv. 42464); Cebuc nu datează planul, iar demolarea morilor a început după 1862. Sursele diferă și asupra anului încheierii canalului: 1883 la Giurescu, 1885 în ASTR. Linia albastră din sudul planului Cerkez rămâne neidentificată și nu a fost folosită.