Sari la poveste
mariuscomper.uk English
azi

București · ce-a fost aici

Dâmbovița cu meandre

A fost un râu care cotea prin București: 9,7 kilometri de meandre, 49 de mori de-a lungul Dâmboviței, insule și brațe. Între 1880 și 1883, cursul a fost îndreptat. Între 1985 și 1988, râul a devenit două cursuri suprapuse: o cuvă de beton cu apă la suprafață și un colector de ape uzate dedesubt. Derulează prin trei momente din istoria râului, apoi caută o adresă pe albia din 1871.

Derulează: te întorci în 1789, pe râul liber.

Râul liber, 1789

Desenul lui Purcell din 1789 arată Dâmbovița intrând în oraș pe la Ciurel și ieșind pe la Văcărești, printre mahalale și zăgazuri de mori. Este un crochiu de oraș, cu repere aproximative.

Râul din animație urmează planul Pappasoglu din 1871, cea mai bună hartă a albiei libere: 9,7 kilometri prin oraș, plus Gârlița Tăbăcarilor și iazul morilor. Primele măsuri împotriva inundațiilor datează din jurul anului 1775.

  • albia din 1871, după Pappasoglu
  • străzile de azi
Planul Bucureștilor din 1871, întocmit de Dimitrie Papazoglu
Planul Bucureștilor din 1871, de Dimitrie Papazoglu (1811–1892). Meandrele de pe plan au stat la baza traseului animat. Sursa și statutul: Wikimedia Commons, domeniu public (Public Domain Mark 1.0).

Morile și insulele, 1852

Pe planul lui Borroczyn din 1852, râul e tot sălbatic — dar reproducerea după care lucrăm e mică și ștearsă, așa că o arătăm ca reconstrucție, cu semnul întrebării la purtător. Ce se vede sigur: orașul trăia între ape. Cartierul dintre brațe se numea „între gârle", iar la ieșirea din oraș, în dreptul zalhanalei, mai era în 1852 o insulă.

Planul lui I. Teofilu arată 49 de mori de-a lungul Dâmboviței, numărate înainte de 1862. După inundațiile din 1864–65, legea din 1865 a desființat morile de pe râu, împreună cu stăvilarele și zăgazurile lor.

Tăietura

Canalul, 1880–83

La 21 noiembrie 1880 (stil vechi) au început să sape o tranșee adâncă, de la Ciurel până dincolo de Abator, pentru a apăra orașul de revărsările Dâmboviței. Lucrările au durat până în 1883 (după unele surse, până în 1885, sub inginerul francez Boisguerin): albia a fost adâncită cu 6 metri, fundul căptușit cu podină de stejar, malurile consolidate, iar de-a lungul lor s-au amenajat splaiuri de 20 de metri și două căderi de apă, la Grozăvești și Vitan. Albia majoră putea prelua un debit de 220 de metri cubi pe secundă.

Linia dreaptă urmează proiectul canalului trasat de inginerul Cerkez în 1880. Planul arată traseul propus; sursele scrise descriu lucrările executate. Canalul taie coturile: în unele locuri trece de pe un mal pe altul, iar brațele secundare, ostroavele și bălțile din luncă dispar. În porțiunea acoperită de ambele planuri, canalul este cu 15,9% mai scurt decât râul: 4,304 față de 5,119 kilometri. Peste malurile consolidate s-au zidit poduri; în 1889 erau 12, șapte de piatră și cinci de fier.

Reperele de după

Canalul n-a rămas cum l-au săpat. În 1900 au desființat căderea de la Grozăvești și au amenajat albia în amonte, până la Ciurel. Între 1900 și 1950 au zidit colectoarele mari de canalizare: șase pe malul drept, optsprezece pe stânga. În 1942 au început o nouă rectificare, între stăvilarul Ciurel și comuna Roșu.

De la Ciurel (91,43 de metri) până la ieșirea din oraș, din jos de Abator (63,10 metri), cota malului drept scade cu 28,33 de metri.

Râul dublu

Betonul, 1985–88

Între 1985 și 1988, în amonte de nodul Grozăvești s-a construit Lacul Morii și s-au interconectat bazinele Argeș–Dâmbovița–Ialomița. Prin oraș, apa curată curge într-o cuvă de beton; dedesubt, o casetă colectoare duce apele uzate la canalizare.

Azi

Azi, Dâmbovița curge drept, între ziduri de beton. Pe harta de azi, vechea albie din 1871 poate trece pe sub străzi, blocuri și curți.

Caută-ți adresa mai jos: harta știe 8.625 de adrese de pe 534 de străzi, pe o fâșie de 500 de metri de-a lungul vechii albii.

Unde trecea râul pe lângă adresa ta?

Alege anul, apoi rotește harta cu mouse-ul sau cu degetul. Rotița, ciupitul cu două degete sau butoanele + și − măresc și micșorează.

Acoperim 8.625 de adrese de pe 534 de străzi, aflate la cel mult 500 de metri de albia din 1871 sau de linia canalului. Eroarea mediană a poziției vechii albii este de circa 127 de metri; rezultatul arată apropierea de traseu, nu poziția exactă.

Măsurătorile râului

Toate numerele vin din măsurătorile noastre pe planuri sau din sursele de mai jos; metoda și erorile sunt în secțiunea următoare.

MăsuraValoareaSursa
Albia principală, 18719,7 kmtrasare Pappasoglu
Gârlița Tăbăcarilor + iazul morilor1,4 + 2,1 kmtrasare Pappasoglu
Canalul proiectat, 18805,7 kmtrasare Cerkez
Scurtarea în fereastra comună15,9%4,304 vs 5,119 km
Mori pe planul Teofilu49Cebuc, BMIM
Poduri în 188912 (7 piatră, 5 fier)Giurescu 1966
Coborârea malului Ciurel–Abator28,33 mGiurescu 1966
Capacitatea albiei majore220 mc/s (canalul 1880–85)ASTR 2012

Cum am refăcut râul

Albia din 1871

Planul maiorului Pappasoglu din 1871 este cea mai bună hartă a albiei libere. L-am potrivit cu harta de azi după 21 de biserici, folosind o transformare afină: eroarea mediană este de 127 de metri, iar 80% dintre puncte se află la cel mult 215 metri de poziția calculată. O deformare elastică de tip „thin-plate spline” a produs o eroare mai mare; publicăm transformarea afină și reziduurile ei. Pe planul potrivit am trasat albia principală (9,716 km), Gârlița Tăbăcarilor (1,373 km) și iazul morilor (2,070 km).

Canalul din 1880

Planul inginerului Cerkez din 1880, la scara 1:10 000, prezintă proiectul canalului: cu albastru, tăietura nouă; cu verde, meandrele abandonate. L-am potrivit după șase biserici (eroare mediană de 88 de metri) și am trasat 15 puncte de-a lungul tăieturii: 5,743 km pe punctele inițiale, 5,729 km după reeșantionarea la 80 de metri. Capetele traseului se despart de albia din 1871; în vest, distanța depășește un kilometru. Trasarea reproduce proiectul; sursele scrise descriu ce s-a executat între 1880 și 1883.

Desenele din 1789 și 1852

Pentru 1789 folosim desenul lui Purcell (planșa 9), iar pentru 1852 o reproducere mică după Borroczyn. Ambele sunt crochiuri cu erori de ordinul sutelor de metri, potrivite aproximativ pe harta de azi. În animația 3D, albia anilor 1789 și 1852 urmează traseul măsurat în 1871; planșele vechi apar ca documente vizuale.

Râul de azi și străzile

Albia de azi și străzile vin din OpenStreetMap (licența ODbL). Amenajarea din 1985–88 — cuva de beton de la suprafață și caseta colectoare din subteran — este descrisă de inginerii Stematiu și Teodorescu (ASTR, 2012). Modelul 3D arată cuva; caseta subterană este explicată în text. Râul, canalul și străzile sunt desenate mai late decât în realitate, pentru a putea fi văzute de sus.

Data planului Teofilu cu cele 49 de mori rămâne neclară. Un plan întocmit de ing. Teofil poartă data iunie 1864 (Duțu, n.37, arh. MIB, inv. 42464); Cebuc nu datează planul, iar demolarea morilor a început după 1862. Sursele diferă și asupra anului încheierii canalului: 1883 la Giurescu, 1885 în ASTR. Linia albastră din sudul planului Cerkez rămâne neidentificată și nu a fost folosită.

Surse