Etimologie · Frecvență · Contact lingvistic

De ce spunem „da”

Dintre cele șase limbi romanice comparate aici, româna folosește da, considerat un împrumut din slavă. Italiana sì, spaniola sí, portugheza sim și catalana sí continuă latinescul sic. Francezul oui provine din vechiul oïl: o, din latinescul hoc, și pronumele il, provenit din ille.

Particula slavă

11.847 de apariții / milion

Frecvența lui „da” în CoRoLa scris · aproximativ 1 din 84 de cuvinte

Oral mai des

14.212 de apariții / milion

În subcorpusul oral — cu 20,0% peste scris — aproximativ 1 din 70 de cuvinte

În top 10

9 + 1 latine / slav

9 din 10 cele mai frecvente cuvinte sunt latine, unul singur — „da” — e slav

Contorul tău de „da”

Scrie o propoziție sau lipește un dialog. Instrumentul numără cuvintele, evidențiază fiecare „da” și extrapolează la scara unei zile obișnuite de vorbire (aproximativ 12.000 de cuvinte rostite).

Analizor de text

Se numără aparițiile izolate ale lui „da” (cu majusculă sau minusculă), între semne de punctuație sau spații. Nu se numără secvențe din „dacă” sau „dar”.

Cuvinte

Apariții „da”

Pondere în text

33,33 %

Extrapolare la o zi

—

Două straturi, o singură funcție

Latina târzie spunea sic („așa”) pentru a aproba. Româna a păstrat forma ca și (conjuncție) și ca așa, dar pentru răspunsul afirmativ scurt a adoptat slavul da în perioada contactului intens (secolele VI–IX).

Strat latin moștenit

sic → rom. și, așa < ad sic — păstrat ca adverb și conjuncție, pierdut ca particulă afirmativă izolată.

Strat slav vechi

v.sl. da → rom. da — particulă afirmativă, împrumut de uz pragmatic zilnic, stabilizat în româna comună.

Rang	Cuvânt	Frecvență / milion	Etimologie	Strat
1	și	28.412	lat. et sic	Latin
2	de	24.101	lat. de	Latin
3	în	18.430	lat. in	Latin
4	la	16.210	lat. illac	Latin
5	cu	12.890	lat. cum	Latin
6	da	11.847	v.sl. da	Slav
7	a	11.200	lat. habere / ad	Latin
8	pe	9.840	lat. per	Latin
9	nu	9.120	lat. non	Latin
10	fi	7.980	lat. fieri	Latin

Sursă frecvențe: eșantion CoRoLa v3.2 (RACAI). Vocabular reprezentativ (Sala 1988): 77,0% latin moștenit, 11,9% slav vechi, 2,4% maghiar, 1,6% turc, 2,1% francez modern, 5,0% alte — total 100,0%.

Harta lui „da” între limbile romanice

Alege o limbă și vezi filiația. În eșantionul de aici, româna folosește slavul da; celelalte cinci limbi au răspunsuri afirmative de origine latină.

RO — da v.sl. da — singurul răspuns slav dintre cele 6. Apasă orice punct sau buton de mai sus ca să vezi filiația.

Raport în eșantionul de 6 limbi romanice: 1 din 6 (16,7%) cu răspuns slav, 5 din 6 (83,3%) cu răspuns latin. În familii slave, „da” e regulă, nu excepție.

Notă de metodă și limite

Franceza are și particula si, din latinescul sic, folosită pentru a contrazice o negație. Comparația de aici nu acoperă toate varietățile romanice: cercetarea lingvistică documentează, de exemplu, folosirea locală a lui da în aromâna din Bitola.

Etimologie: DEX 2009, Rosetti 1986, Sala 2006 — rom. da < v.sl. da. Lat. sic a dat în română și și așa < ad sic, conform Dicționarului etimologic (Ciorănescu).
Frecvențe: CoRoLa 2017–2023 (RACAI-ICIA, ~1 miliard de tokeni). Valorile afișate sunt rotunjite la milion, din corpusul scris (11.847) și oral (14.212); media neponderată este 13.030 de apariții pe milion, verificată aritmetic.
Vocabular reprezentativ: Marius Sala, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice (1988) — 77,0% latin moștenit, 11,9% slav vechi — total recalculat la 100,0%.
Atestare scrisă: Prima atestare scrisă a particulei afirmative da nu este stabilită în această documentare. Transcrierea Scrisorii lui Neacșu din 1521, publicată de cIMeC, nu conține particula afirmativă. Formele dau și dat aparțin verbului a da.
Comparație: Academia Franceză: oïl, il și si; The Balkan Languages, capitolul 4, §4.3.4.1, pentru particulele împrumutate în varietăți romanice balcanice.
Instrument: contorul numără strict apariții izolate da cu frontiere de cuvânt; extrapolarea la 12.000 de cuvinte pe zi e convenție ilustrativă, nu normă individuală.