Atlasul lingvistic al Italiei, 1928–1940
Satele din Italia și Elveția care spun „masă”, „soare” și „fiere” ca românii
Acum o sută de ani, pentru un atlas condus de doi lingviști elvețieni, anchetatori au întrebat oameni din 407 sate din Italia și Elveția cum spun la peste o mie de lucruri, și au notat fiecare răspuns așa cum se auzea. Unde italiana spune tavola, sole și fiele, unele sate spuneau mɛza, sorɛli și fer. Alegeți un cuvânt și vedeți ce spunea fiecare sat.
Alegeți un cuvânt românesc
Fiecare pată de pe hartă e un sat anchetat. Satul se colorează când forma notată acolo a pornit din același cuvânt latin ca româna și s-a schimbat la fel. Începem cu „masă”.
Arhaisme: cuvinte vechi păstrate, înlocuite în italiană
Inovații: schimbări făcute la fel ca în română
Cele 21 de cuvinte, pe scurt
- masă: Latina avea două cuvinte pentru masă: mensa și tabula. Româna l-a păstrat pe primul, italiana pe al doilea (tavola). În 37 de sate se spunea mɛza sau mɛjzɐ: 17 în cantonul elvețian Grisons, trei sate ladine din Dolomiți și 17 în Sardinia.
- alb: Italiana a înlocuit latinescul albus cu bianco, un cuvânt germanic. Româna a păstrat „alb”. În atlas, forma alv sau alp apare numai în cantonul Grisons, în 18 sate.
- biserică: Româna și retoromana au luat cuvântul pentru biserică din basilica; italiana din ecclesia (chiesa). În 18 sate din Grisons se spunea bɐzelɟɐ.
- cap: Italiana spune testa, din latinescul pentru „vas de lut”. Româna a păstrat caput: „cap”. Forme din caput (kapu, ko, caw) s-au notat în 111 sate, răspândite din câmpia Padului până în Calabria.
- frate: Italiana a trecut la diminutivul fratello. Româna a păstrat frater: „frate”. 193 de sate spuneau o formă fără sufixul de diminutiv: frati în sud, fraðe în Sardinia, frar în Grisons.
- soră: La fel cu „frate”: italiana spune sorella, un diminutiv; româna a păstrat soror: „soră”. În 126 de sate, forma nu avea sufixul -ella.
- a ruga: Italiana se roagă cu pregare, din precari. Româna are „a ruga”, din rogare. Numai două sate retoromane spuneau ruɡa dew, „a ruga pe Dumnezeu”.
- gură: Latina spunea gurii os; italiana a luat bucca (bocca). Româna a dat cuvântului gula, „gât”, sensul de gură. 9 sate spuneau la fel: ɡula în văile occitane ale Piemontului, ɡuɾɐ la Rochemolles.
- tulbure: Latina clasică spunea turbidus, de unde italianul torbido. Latina târzie avea și turbulus, din care vine „tulbure”. Formele din turbulus (torbol, turbɐlo, truvələ) apar în 113 sate, din Grisons până la Napoli. Numai 11 sate lombarde, între Canzo, Monza și Vigevano, au și inversarea lui r cu l pe care o are româna: tulbur, tulbɐr.
- pădure: Româna „pădure” vine din padulem, o formă a latinescului paludem („mlaștină”) cu l și d inversate. Aceeași inversare apare în 50 de sate, din Piemont până în Puglia și în Sardinia: padule, padyl. La ei cuvântul a rămas „mlaștină”; la noi a ajuns „pădure”.
- soare: Din solem, româna a făcut „soare”, cu l trecut în r. În 23 de sate apare tot un r: sorɛli în Friuli, soredl în Dolomiți, sɔre la Sassari.
- moară: „Moară” vine din mola, cu l devenit r. În 26 de sate, cuvântul pentru moară are și el r: muriŋ în Ticino, muɾiŋ în Liguria, murinu la Sassari.
- scară: Din scala, „scară”. 19 sate spuneau skara sau ʃkarɐ, aproape ca în română, mai ales în Ticino, Lombardia și Liguria.
- fiere: Din fel, „fiere”. În 14 sate se spunea la fer. Italiana are fiele, cu l.
- păr: Din pilus, „păr” (firul de păr). În 15 sate se spunea per sau piɾu; italiana spune pelo.
- cur: Din culus, „cur”. Italiana spune culo; 9 sate spuneau kurə sau kuɾu, de la Norcia până la Bronte.
- nor: „Nor” vine din nubilum, cu l devenit r. În 21 de sate, norul avea și el un r: nyrʊ în Ticino, nivura în Liguria.
- secară: Din secale, „secară”. 16 sate aveau seɡra sau siɣra; italiana are segale.
- purice: Din pulicem, „purice”. 13 sate spuneau pyrɐs sau purɐs. În Toscana și la Roma apare purce, dar acolo r-ul stă înaintea unei consoane, o schimbare diferită, pe care n-am numărat-o.
- înger: Din angelus, „înger”. 8 sate spuneau andʒɛr sau andʒiɾu.
- sare: Din salem, „sare”. Aici asemănarea e rară: doar 3 sate, printre ele Bronte (saɾi) și Sassari (sari).
Ce păstrează un sat și ce schimbă la fel ca româna
Pe harta lui „masă”, satele care vorbesc ca românii stau la două capete: în munții Elveției și în Sardinia. Între ele, de la Milano la Palermo, se spune tavola. Același desen se repetă la „alb” și „biserică”: formele din albus și basilica au rămas numai în Grisons. Lingvistul italian Matteo Bartoli a descris în anii 1920 acest tipar: zonele izolate sau de la marginea unui teritoriu păstrează adesea cuvinte vechi pe care centrul le-a înlocuit.
Un cuvânt păstrat însă nu spune mare lucru despre înrudire. Mensa e cuvântul latin vechi; tabula, cu sensul de masă, e noutatea. Dacă româna și Sardinia spun amândouă „masă”, asta arată doar că niciuna n-a primit noutatea; o istorie comună nu arată. Lingviștii numesc aceste cuvinte arhaisme.
Mai mult spune o schimbare făcută în același fel, o inovație. Latina spunea gurii os. Latina vorbită a trecut la bucca, „obraz”, de unde italianul bocca. Româna a mers mai departe: a luat gula, „gât”, i-a dat sensul de gură și i-a transformat l-ul în r. În atlas, nouă sate din văile occitane ale Piemontului spun gurii tot ɡula, iar la Rochemolles ɡuɾɐ, aproape ca în română. Două schimbări, făcute la fel.
Dan Ungureanu dă un exemplu dintr-o frază în dialectul milanez: ul vin e bun, ul vin e tulbure, ul vin e reo; le osa me doer; suna le campane. Aproape fiecare cuvânt are o schimbare comună cu româna: buono scurtat la „bun”, male înlocuit cu reo („rău”), le ossa mi dolgono scurtat la „oasele mă dor”, suonano la „sună”. Cu astfel de inovații putem spune, argumentează el, că româna s-a despărțit de restul latinei după ce nordul Italiei renunțase deja la turbidus pentru turbulus.
De aceea, pe această pagină cuvintele sunt împărțite în două: 7 arhaisme și 14 inovații. Printre inovații, cele mai multe sunt l-ul devenit r: solem a dat „soare”, mola „moară”. O schimbare asemănătoare s-a petrecut în Liguria, în Piemont și în văile de dialect lombard din Ticino. E o schimbare de sunet frecventă, care poate apărea și separat; Dan Ungureanu argumentează însă că în nord-vest ea formează o zonă veche și continuă, care trece și în Franța. Harta de mai jos o arată.
Unde se spune r în loc de l, din Liège până în Sicilia
Harta de mai jos nu arată sate: arată zonele în care l-ul dintre vocale a devenit r, ca în română, așa cum le descrie Dan Ungureanu în capitolul despre rotacism din Istoria limbii române. Alegeți o zonă pentru exemple.
- Zona continuă
- Estul Provenței și văile occitane din Piemont, Monaco, Liguria, Monferrat, Ticino și Lombardia alpină, cu prelungiri în văile ladine și în coloniile ligure de la Sassari și Bonifacio. La Menton se spune sorey „soare” și taura „masă”; în poeziile genoveze de pe la 1300 apar sor, gora, angero, zer „ger”; în Ticino murin „moară”, scüra „școală”; la Ampezzo sciara „scară”. Milano s-a numit în dialect Miran până în secolul al XVII-lea.
- Urme rare sau vechi
- La Lyon fiâr „fiere” și ciar „cer”; în Bourgogne cier. În 1529, Geoffroy Tory nota că elevii din Bourgogne și Forez spuneau mer și fer în loc de mel și fel. În Franche-Comté și în sudul Vosgilor seroey „soare”, mŏrẽ „moară”; în Valonia li sir „cerul”; rar în Friuli (sorei) și în Emilia (Bobbio gùra).
- Colonii nordice în sud
- Bronte, Randazzo, Novara di Sicilia și Fantina în Sicilia; Faeto și Celle în Puglia, colonii franco-provensale întemeiate înainte de 1275; Ripacandida și Pignola în Basilicata; zona în care se spune kuru, de la Norcia până în Molise. Potrivit lui Dan Ungureanu, acest r a fost adus din nord.
- Alt fenomen
- În Gasconia, Béarn și Valea Aranului devine r doar l-ul dublu: gallina dă garia, bella dă bera, ca în Asturia. E o schimbare diferită de cea din română.
- Doar „soare”, în Franța
- Zonele în care, pe harta 1241 a Atlasului lingvistic al Franței (1902–1910), „soleil” se spune cu r: sūrēl, sərey, srēy, delimitate de Dan Ungureanu. Alte cuvinte au avut r și în alte părți, dar l-au pierdut de mult.
Dan Ungureanu susține că zona continuă din Provence, Liguria și Lombardia alpină nu a apărut separat în fiecare loc și nu e un fenomen târziu: e veche, se află în retragere, iar piemonteza, venită mai târziu, a despărțit-o în două. El o pune pe seama unui substrat mai vechi decât celții și citează paralele din bască: ainguru din angelu, gura „lăcomie” din gula, zeru din caelum. E interpretarea lui; alți lingviști explică unele dintre aceste r-uri altfel, de exemplu pe cel din sorelh ca disimilare a celor doi l din *soliculum.
Satul care a schimbat cuvintele ca româna: Bronte, în Sicilia
Dacă numărăm arhaismele, satul cel mai „românesc” e Vrin, în Grisons: 7 din 7. Dar din inovații Vrin are doar 1 din 12. A păstrat multe cuvinte vechi, fără să le schimbe ca româna. Numărând inovațiile, primul e Bronte, un oraș de pe versantul de vest al Etnei, cu 9 din 12. Urmează Sassari, cu 7 din 10, și Canzo, lângă lacul Como, cu 9 din 14. Roma are 0 din 12.
Bronte e o insulă în Sicilia. Spre deosebire de restul Siciliei, dialectul lui transformă l-ul dintre vocale în r: kuɾu, saɾi, fɛɾi. Vecinii lui sicilieni spun kulu, sali, fɛli. Potrivit lui Dan Ungureanu, acest r a venit din nord, cu coloniștii din Monferrat așezați în satul vecin Maniace, iar Sassari, pe locul al doilea, e o colonie ligură. Rotacismul din sud e, așadar, împrumutat. Arhaisme, Bronte are puține: 2 din 7.
Clasamentul depinde de cuvintele alese. Le-am ales pentru că românii le recunosc, iar cele mai multe inovații sunt o singură schimbare de sunet repetată în mai multe cuvinte, așa că harta arată unde se adună asemănările cu româna, fără să măsoare înrudirea. 200 de sate nu au nicio inovație ca în română.
- 1 Bronte 9 / 12
- 2 Sassari 7 / 10
- 3 Canzo 9 / 14
- 4 Rochemolles 5 / 8
- 5 Arcumeggia 8 / 13
- 6 Osco 7 / 12
- 7 Sonogno 7 / 12
- 8 Corticiasca 8 / 14
- 9 Olivone 6 / 11
- 10 Indemini 6 / 12
O sută de ani mai târziu
Între 2016 și 2025, echipa proiectului „AIS, reloaded” de la Universitatea din Zürich s-a întors în 86 de sate din Elveția italiană, din Grisons și din Lombardia și a pus aceleași întrebări. Cuvintele păstrate din latină au rezistat: cuvântul pentru biserică venit din basilica (azi mai ales bɐzɛlɟɐ) se aude în toate cele 18 sate de atunci, cel pentru masă venit din mensa (azi mai ales majzɐ) în 17 din 17. Formele cu r s-au retras mai repede. „Moară” cu r a rămas în 8 din 13 sate, „fiere” cu r în 3 din 9. La Corticiasca, unde la prima anchetă se spunea ɛra fer, azi se spune ra bile, ca în italiană.
| Cuvântul | Atunci | Azi | Grafic |
|---|---|---|---|
| masă | 17 | 17 | |
| alb | 18 | 14 | |
| biserică | 18 | 18 | |
| cap | 30 | 27 | |
| moară | 13 | 8 | |
| scară | 11 | 10 | |
| fiere | 9 | 3 | |
| păr | 10 | 8 | |
| nor | 10 | 9 | |
| secară | 6 | 5 | |
| purice | 9 | 7 |
Căutați orice cuvânt din atlas
Atlasul are 2.966 de hărți cu răspunsuri, de la „tată” și „fiere” până la numele uneltelor de tors. Scrieți un cuvânt în română, italiană sau engleză. Satele se colorează după primele sunete ale cuvântului notat acolo, așa că petele de aceeași culoare spun, de obicei, un cuvânt înrudit.
Cum am citit atlasul
Răspunsurile vin din atlasul Sprach- und Sachatlas Italiens und der Südschweiz (AIS), făcut de Karl Jaberg și Jakob Jud. Anchetatorii Paul Scheuermeier, Gerhard Rohlfs și Max Leopold Wagner au notat pe teren răspunsurile din fiecare sat; hărțile au apărut în opt volume, între 1928 și 1940. Folosim ediția digitală a proiectului „AIS, reloaded” (Universitatea din Zürich, 2026), care dă fiecare răspuns și în alfabetul fonetic internațional. Transcrierile de pe pagină sunt cele din această ediție, fără accente și fără semnele de lungime.
Pentru fiecare dintre cele 21 de cuvinte am ales harta atlasului care îl conține (de exemplu „il fiele” pentru „fiere”, „la tavola” pentru „masă”) și am scris o regulă care caută, în forma notată, rădăcina cuvântului latin cu aceeași schimbare ca în română: f urmat de vocală și r pentru „fiere”, m urmat de vocală și z sau s pentru „masă”. Am citit apoi, una câte una, formele găsite. Un sat fără răspuns la o întrebare nu intră în numărătoarea acelui cuvânt.
Pentru „a ruga”, harta întreabă „a se ruga lui Dumnezeu”; pentru „soare”, „răsare soarele”; pentru „moară”, „moara”, unde româna păstrează mola, iar dialectele au de obicei molinum. Ambele au l devenit r, așa că le-am socotit împreună.
Trei sate nu au coordonate în ediția digitală (Gambarare, Verbicaro și Bronte); le-am pus pe hartă la centrul localității. Petele de pe hartă sunt zonele cele mai apropiate de fiecare sat, oprite la aproximativ 45 de kilometri; ele arată unde e satul, nu granițele unui dialect.
Reancheta din 2016–2025 acoperă numai Elveția italiană, Grisons și Lombardia, așa că secțiunea „O sută de ani mai târziu” se referă doar la aceste sate.
Surse
- Loporcaro, M. și alții (2026). AIS, reloaded, set de date, versiunea 2.0.0, Universitatea din Zürich. doi.org/10.5281/zenodo.19832160. Licență CC BY-NC-SA 4.0; datele hărților de pe această pagină sunt redistribuite sub aceeași licență.
- Jaberg, K. și Jud, J. (1928–1940). Sprach- und Sachatlas Italiens und der Südschweiz. Zofingen: Ringier. Consultabil în NavigAIS și AIS, reloaded.
- Cele 374 de hărți adnotate, harta „soare” din Franța și capitolul despre rotacism: Dan Ungureanu; harta de sinteză: Paul Stet.
- Gilliéron, J. și Edmont, E. (1902–1910). Atlas linguistique de la France, harta 1241 „soleil”; domeniu public.
- Contururile țărmurilor, lacurilor și granițelor: Natural Earth, domeniu public.
- Fonturi: Gentium Book Plus (SIL International) și Newsreader, licența SIL Open Font.