Biertan, secolul al IV-lea
Eu, Zenovie, am pus acest dar
În 1775, în pădurea Chinedru de lângă Biertan, a ieșit la lumină o tăbliță de bronz cu litere tăiate în metal: ego Zenovivs votvm posvi. Un creștin își spunea prinosul în latină, cu vreo 1.400 de ani înainte ca pădurea să-l dea înapoi. Două dintre cele patru cuvinte trăiesc și azi în română, moștenite direct din latină.
☧
ego zeno vivs vot vm posvi
O tăbliță de bronz cu toarte de atârnat
Donariul are două piese din bronz turnat. Tăblița, o tabula ansata — o placă cu mânere triunghiulare la capete — poartă inscripția cu litere ajurate, tăiate în grosimea metalului. De ea atârna, prins cu un lănțișor lung de vreo zece centimetri, un disc cu monograma lui Hristos, tot din bronz, tot cu litere tăiate în metal.
Tăblița are 32,5 centimetri lungime, între 12,6 și 13,2 lățime și 0,4 grosime. Discul cu monogramă măsoară între 19,5 și 23,7 centimetri în diametru. Capetele scurte ale tăbliței au adaosuri triunghiulare cu câte trei orificii, iar pe mijlocul laturilor lungi stătea câte o toartă rotundă de agățat. Cea de sus s-a pierdut, dar piesa era întreagă când a fost găsită: știm asta din descrierea cronicarului Michael von Heydendorff și din desenul făcut în 1780 de cardinalul Giuseppe Garampi, păstrat la Biblioteca Vaticanului.
Toartele și lănțișorul spun că piesa atârna. De ce anume atârna ține de reconstituire: probabil de partea de sus a unui policandru sau a unui candelabru de biserică. Dacă reconstituirea e bună, tăblița atârna deasupra unei candele, într-un lăcaș de cult pe care nimeni nu l-a găsit încă.
Discul poartă monograma lui Hristos: X și P, primele două litere ale numelui grecesc Hristos. Semnul s-a răspândit ca emblemă creștină după victoria lui Constantin cel Mare la Podul Milvius, în 312, și a ajuns pe labarum, stindardul împăraților creștini. Donariul aparține lumii de după 312: creștinismul ieșit la lumină, cu însemne imperiale.
Tăblița a fost găsită în 1775 în pădurea Chinedru, la vreo cinci kilometri sud de Biertan, și a intrat în colecția baronului Samuel von Brukenthal. Apoi a stat uitată într-un depozit al muzeului din Sibiu, până când istoricul Kurt Horedt a scos-o din nou la lumină. Azi face parte din colecțiile Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.
- Unde
- Pădurea Chinedru, la vreo cinci kilometri sud de Biertan, județul Sibiu; azi, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu
- Când
- Secolul al IV-lea; descoperit în 1775
- Material
- Bronz turnat, litere ajurate
- Dimensiuni
- Tăblița: 32,5 × 12,6–13,2 cm; discul cu monogramă: 19,5–23,7 cm în diametru
- Text
- EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI
Patru cuvinte, trei rânduri, două piese de bronz: o tăbliță cu mânere și un disc cu monograma lui Hristos. Tot ce știm sigur despre donariu încape într-o frază; tot ce nu știm umple o dezbatere.
Patru cuvinte: două au rămas, unul e nume, unul s-a întors prin franceză
Alege un cuvânt din inscripție. Culoarea spune ce s-a întâmplat cu el între Biertan și București.
- a rămas în română
- nume cu pașaport oriental
- s-a întors prin franceză
2 au rămas în română · 1 nume · 1 întors prin franceză
-
ego
eu
a rămas în română
Latinescul ego a ajuns direct în română ca eu. E persoana întâi, spusă tare: donatorul vorbește despre sine, iar trecerea de la ego la eu e moștenire directă. Când citești ego pe bronz, auzi vocea lui Zenovie.
-
zenovivs
Zenovie
nume cu pașaport oriental
Zenovius e forma cu V a numelui Zenobius, nume de origine orientală, răspândit în antichitatea târzie: nu dacic și nu roman. Singurul lucru pe care inscripția îl spune despre om e numele — și numele spune Răsăritul.
Înlocuirea lui B cu V se numește vetacism. Româna cunoaște fenomenul invers, betacismul: latinescul veteranus a dat bătrân.
-
votvm
vot
s-a întors prin franceză
Votum era o făgăduială solemnă către divinitate — și darul prin care ți-o țineai. Româna n-a moștenit cuvântul pe linie directă: vot a intrat târziu, din francezul vote, cu sensul de sufragiu. Aceeași rădăcină latină, plecată și întoarsă acasă cu alt înțeles.
-
posvi
am pus
a rămas în română
Perfectul verbului ponere, „a pune”: posui înseamnă „am pus”. Verbul a trecut întreg în română — a pune, pus — și rămâne unul dintre cele mai folosite verbe ale limbii. Zenovie „a pus” prinosul; noi „punem” masa.
De unde vine bronzul: două răspunsuri care nu se împacă
Inscripția spune cine a pus darul. Nu spune unde a fost turnat bronzul și nici cum a ajuns în pădurea Chinedru. Aici încep cele două răspunsuri.
A fost pus aici, de oamenii de aici
Citirea continuității: donariul dovedește creștini vorbitori de latină la nord de Dunăre, după retragerea hotărâtă de Aurelian în 271. Așa îl citesc istorici ca Giurescu, iar Academia Română susține această citire. După unii cercetători, inscripția și piesa sunt opera unui meșteșugar local — ceea ce ar însemna un lăcaș de cult creștin undeva prin preajmă, poate un schit de lemn.
A călătorit până aici, ca pradă sau ca marfă
Cealaltă citire: piesa ar fi fost turnată la Aquileia, în nordul Italiei, și ar fi ajuns în Transilvania ca pradă de război a goților sau prin comerț. În sprijinul ei: lângă Biertan nu s-au găsit așezări romane sau biserici creștine, iar împrejurările descoperirii din 1775 sunt slab documentate. Mai mult, perforații făcute ulterior arată că piesa a fost refolosită — prinsă pe un cufăr —, poate ca obiect păgân, departe de orice altar.
Bronzul nu spune unde a fost turnat. Spune doar cine l-a pus și cu ce gând: eu, Zenovie, am pus acest prinos. Restul e treaba celor care îl citesc.
- 271Împăratul Aurelian retrage administrația și armata din Dacia, la sud de Dunăre.
- 312Constantin cel Mare învinge la Podul Milvius; monograma lui Hristos devine emblemă imperială.
- Secolul al IV-leaZenovie pune donariul — undeva; locul turnării și al așezării lui dintâi nu se cunosc.
- 1775Tăblița e găsită în pădurea Chinedru și intră în colecția Brukenthal.
- 1780Cardinalul Garampi desenează piesa, pe atunci încă întreagă; desenul se păstrează la Biblioteca Vaticanului.
Unsprezece secole mai târziu: biserica și închisoarea matrimonială
Donariul e din anii 300. Biserica Biertanului e din anii 1500: prima mențiune documentară e din 1412, iar clădirea gotică de azi a fost terminată în jurul anilor 1522–1523. Între bronz și biserică încap unsprezece secole — povestea de mai jos aparține altui mileniu.
Biserica e una dintre cele mai cunoscute fortificate săsești din Transilvania. A fost înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO în 1993, iar din 1999 face parte din situl „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”, alături de alte șase localități.
Într-un turn al incintei se află odaia care i-a dus faima dincolo de ziduri: așa-numita închisoare matrimonială. Legenda spune că soții porniți spre despărțire erau încuiați împreună câteva săptămâni, cu un singur pat, un singur scaun și o singură lingură, până se împăcau. Iar legenda mai spune că, în trei sute de ani, o singură pereche ar fi mers totuși până la divorț.
Surse
Etimologiile sunt din dicționarele de pe dexonline (DEX). Traducerea inscripției: Marius Comper.
- Wikipedia, „Donariul de la Biertan”: descriere, dimensiuni, bibliografie (Horedt 1979, Fiedler 1996–1998, Gândilă 2018, Rubel 2014). ro.wikipedia.org/wiki/Donariul_de_la_Biertan
- Wikipedia, „Biertan Donarium”: datarea, descoperirea, cele două citiri. en.wikipedia.org/wiki/Biertan_Donarium
- dexonline: vot (din fr. vote), pune (lat. ponere), eu (lat. ego), bătrân (lat. veteranus). dexonline.ro/definitie/vot
- Encyclopaedia Britannica, „Labarum”: stindardul creștin al împăraților romani, cu monograma Hristos. britannica.com/topic/labarum
- UNESCO, „Villages with Fortified Churches in Transylvania”: Biertan, înscris în 1993, sit extins în 1999. whc.unesco.org/en/list/596
- Consiliul Europei / Ministerul Turismului: fișa Biertanului, cu donariul ca mărturie a populației creștine vorbitoare de latină. rm.coe.int (PDF)