Roata care alunecă un dinte pe an
Un an obișnuit are cincizeci și două de săptămâni și o zi rămasă în plus. Ziua aceea împinge fiecare dată fixă cu o poziție mai departe în săptămână, iar un an bisect o împinge cu două. Ziua Națională a fost luni în 2025, este marți în 2026, va fi miercuri în 2027 și sare direct la vineri în 2028, peste ziua adăugată în februarie.
Douăsprezece dintre cele șaptesprezece zile pe care Codul muncii le declară nelucrătoare sunt legate de o dată: 1 și 2 ianuarie, Boboteaza, Sfântul Ion, 24 ianuarie, 1 mai, 1 iunie, 15 august, Sfântul Andrei, 1 decembrie și cele două zile de Crăciun. Fiecare dintre ele ajunge în weekend de șase până la opt ori în următorii douăzeci și cinci de ani, adică aproape exact de două ori din șapte.
Celelalte cinci se mișcă odată cu Paștele ortodox, cel pe care îl urmează calculul de față, și se poartă cu totul altfel. Vinerea Mare și cele două zile de luni de după Paște și Rusalii nu pot cădea niciodată în weekend. Prima zi de Paște și Rusaliile sunt duminici prin definiție, așa că două dintre zilele pierdute în fiecare an se pierd prin însăși construcția calendarului.
Calendarul, rând cu rând
Fiecare rând este o sărbătoare, fiecare coloană este un an. Benzile roșii care coboară în diagonală sunt chiar deplasarea: o dată fixă înaintează cu o zi pe an și trece prin weekend la fiecare cinci sau șase ani.
| Zile de sărbătoare | Media anuală |
|---|---|
| Date distincte din calendar | 16,84 |
| Căzute sâmbăta sau duminica | 5,40 |
| Ajunse într-o zi lucrătoare | 11,44 |
Douăzeci și opt de calendare
Bara arată câte zile prevede legea, împărțită în ce ajunge într-o zi lucrătoare, cu albastru, și ce cade în weekend, cu roșu. Bifa verde marchează țările a căror lege mută ziua pierdută pe o zi de lucru.
România are cu trei zile mai multe scrise în lege decât Bulgaria și cu o jumătate de zi mai puține în timpul săptămânii.
Bulgaria ajunge pe primul loc cu 11,96 de zile libere lucrătoare pe an, pornind de la 13,84 de zile scrise în lege. România pornește de la 16,84 și ajunge la 11,44. Cele trei zile în plus din legea românească se topesc în drum spre calendarul real.
Anglia are opt zile de sărbătoare, mai puțin de jumătate față de România, și nu pierde niciuna dintre ele: când o zi cade în weekend, în locul ei devine liberă o zi lucrătoare de înlocuire, de regulă lunea următoare. Rezultatul e un calendar mic, dar întreg. Chiar și așa, România rămâne cu trei zile și jumătate peste Anglia, fiindcă pleacă de la mult mai sus.
Irlanda a rezolvat problema din altă direcție: jumătate dintre cele zece zile irlandeze sunt fixate pe o zi de luni, nu pe o dată, așa că nu au unde să cadă. Din tot grupul, Irlanda pierde cel mai puțin, 1,20 de zile pe an, iar atunci când se întâmplă, angajatul primește în schimb o zi liberă în luna următoare, o zi în plus de concediu sau plata unei zile de muncă. Cel mai mult pierde Lituania, 6,28 de zile pe an, fiindcă trei dintre sărbătorile ei legale — Paștele, Ziua Mamei și Ziua Tatălui — cad prin definiție duminica.
O săptămână de lucru, fără nicio zi în plus
Dacă legea românească ar muta pe prima zi lucrătoare liberă orice sărbătoare căzută în weekend, cele 16,84 de zile de pe hârtie ar deveni 16,84 de zile libere adevărate. Față de situația de acum, câștigul ar fi de 5,40 de zile pe an, adică mai mult decât o săptămână de lucru, fără să se adauge nimic în lista din Codul muncii.
Diferența dintre ani e mare. În 2027 cad opt zile în weekend și rămân nouă zile libere lucrătoare, cel mai puțin din tot intervalul; în 2028 rămân treisprezece. Însumate, cele douăzeci și cinci de calendare dintre 2026 și 2050 duc în weekend 135 de zile de sărbătoare românească.
Regula poate fi aplicată oricăreia dintre cele douăzeci și opt de țări, inclusiv celor care o au deja.
Orice zi, timp de douăzeci și cinci de ani
Aceeași aritmetică se aplică oricărei date din calendar, inclusiv zilei în care v-ați născut.
Nota de metodă
Sunt luate în calcul zilele desemnate ca sărbători legale la nivel național în cele douăzeci și șapte de state ale Uniunii Europene și în Anglia, aplicând calendarelor dintre 2026 și 2050 regulile aflate în vigoare în august 2026. Sărbătorile regionale sau confesionale care se aplică doar unei părți din țară sunt lăsate deoparte, la fel și zilele libere acordate prin hotărâri punctuale de guvern, cum sunt punțile românești dintre o sărbătoare și weekend. Cele cinci sărbători mobile românești sunt calculate după Paștele ortodox; angajaților de altă confesiune creștină recunoscută, Codul muncii le acordă aceste zile după datele propriului calendar.
Se numără date distincte din calendar, nu zile de drept individual: două sărbători pot cădea pe aceeași dată, cum se întâmplă în 2026 cu Ziua Copilului și a doua zi de Rusalii, iar dreptul efectiv la ziua liberă ține, în Irlanda și în Regatul Unit, de compensațiile prevăzute de lege sau de contract. Regatul Unit apare cu lista Angliei și a Țării Galilor, fiindcă Scoția și Irlanda de Nord au liste diferite. Ajunurile intră la socoteală acolo unde legea sărbătorilor le trece ca atare, în Lituania, Letonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Estonia și Bulgaria, și rămân pe dinafară acolo unde numai legea muncii sau cea a concediilor le tratează aparte, în Suedia și în Finlanda.