Două suprafețe, două zerouri
Receptorul GNSS își calculează poziția față de elipsoidul WGS 84, o formă geometrică regulată care aproximează Pământul. Altitudinea de pe o hartă pornește, de obicei, de la o suprafață legată de gravitație și de nivelul mediu al mării.
EGM2008 descrie această a doua suprafață la scară globală. În România, geoidul modelului se află deasupra elipsoidului, așa că înălțimea față de mare este mai mică decât înălțimea elipsoidală brută.
În formulă, h este înălțimea față de elipsoid, N este distanța locală dintre cele două suprafețe, iar H este înălțimea modelată față de nivelul mediu al mării.
Corecția se schimbă pe hartă
În estul țării, aproape de Delta Dunării, distanța coboară la aproximativ 30,2 m. În sud-vest ajunge la aproximativ 45,3 m. Citite la zecime, capetele intervalului sunt despărțite de 15,1 m.
45,3 − 30,2 = 15,1 m
Variația urmează câmpul gravitațional al Pământului, influențat de felul în care masa este distribuită în interiorul și la suprafața planetei. De aceea, corecția depinde de loc și nu de altitudinea muntelui, a clădirii sau a receptorului.
Ce valoare ai în față
Un telefon sau un receptor poate afișa deja o altitudine corectată. Eticheta aparatului și sistemul de referință contează înainte de aplicarea formulei: scăderea lui N are sens pentru o înălțime elipsoidală brută, compatibilă cu WGS 84.
EGM2008 oferă o aproximație globală a nivelului mediu al mării. Lucrările de topografie, cadastru și construcții folosesc repere și sisteme verticale oficiale, împreună cu cerințe de precizie care depășesc scopul acestei explicații.