Drepnea neagră (Apus apus) în zbor, 18 iulie 2025. Foto: Alexis Lours, CC BY 4.0, Wikimedia Commons.
Drepneaua neagră · un an în aer
Drepnelele din oraș și anul lor în aer: unele nu se opresc din zbor aproape zece luni
Treisprezece drepnele urmărite cu senzori în Suedia au stat în aer peste 99% din cele zece luni petrecute departe de cuib; trei n-au avut nicio oprire de cel puțin două ore. Nu știm de nicio drepnea din România care să fi fost urmărită cu senzori, așa că anul drepnelei de deasupra blocului e reconstituit mai jos: datele și locul de iernat vin de la cele mai apropiate păsări urmărite, din Cehia și Italia, iar felul în care zboară, de la cele suedeze.
Alege județul. Data și distanța din poveste se schimbă după el.
Pitești, Calea București, 13 mai 2025. Înregistrare: Radu Teodoreanu, CC BY 4.0.
Vara, drepnelele cuibăresc în crăpături, sub streșini și în găurile clădirilor înalte. Ziua vânează insecte deasupra acoperișurilor, în stoluri care țipă.
Adulții care cuibăresc dorm noaptea în cuib. Păsările care nu cuibăresc se ridică de obicei la apus și petrec noaptea în aer; înainte de migrație, pe vreme rea, unele păsări tinere se odihnesc uneori în copaci sau pe clădiri.
Când sunt văzute drepnelele în România
1.871 de observații din toată țara, pe decade, toți anii la un loc.
Sunt observații trimise de oameni (eBird, Observation.org, iNaturalist și altele), nu datele exacte de sosire și plecare ale păsărilor: depind de câți observatori ies și când.
Pe radar, în Suedia, drepnelele care vara înnoptau în zbor urcau în medie la 1.335 de metri. Acolo stau cu ciocul în vânt și alternează bătăile de aripi cu planarea; uneori vântul le împinge de-a-ndăratelea.
Alte studii au înregistrat, la apus și în zori, urcări până la 2.500 de metri. Blocul de jos e desenat la aceeași scară.
Drepnelele urmărite din Cehia au plecat pe la 14 iulie, cele din Italia pe la 15 iulie. În România, SOR scrie că pleacă în august, iar observațiile se răresc spre sfârșitul lui august.
De aici încolo, data de pe ecran urmează ceasul drepnelelor cehe.
De la București până unde au iernat drepnelele cehe și italiene sunt cam 6.300 km în linie dreaptă. Drumurile adevărate sunt mai lungi: toamna, drepnelele suedeze urmărite au zburat în medie 9.769 km, cu peste jumătate mai mult decât distanța în linie dreaptă.
Linia punctată e închipuită: nu știm de nicio drepnea din România care să fi fost urmărită până acum.
Fiecare punct arată poziția medie, în noiembrie și decembrie, a unei drepnele urmărite din 11 populații europene. Cele din Suedia și Finlanda au iernat în vestul și centrul Africii, până deasupra pădurilor din bazinul Congo.
Cele din Cehia și Italia, cele mai apropiate de România, au mers în majoritate mai departe, în sud-estul Africii, din Tanzania până în Zimbabwe și Mozambic; una dintre cele cehe a rămas în zona Marilor Lacuri. Probabil tot în centrul sau sud-estul Africii iernează și drepnelele din România: păsările care cuibăresc mai la sud în Europa iernează mai la sud în Africa.
La cele 13 drepnele suedeze, senzorii au arătat zbor peste 99% din timp în cele zece luni departe de cuib. Trei n-au avut nicio oprire de cel puțin două ore.
La una, datele sugerează cam 314 zile în aer, cu o singură oprire înregistrată, de două ore. Celelalte s-au oprit din când în când, noaptea, de obicei pentru scurt timp.
Nu se știe sigur. Cercetătorii cred că drepnelele dorm în aer, poate în planările de noapte, dar somnul unei drepnele n-a fost măsurat niciodată.
A fost măsurat la fregate, păsări mari de ocean, cu senzori pe creier: în zbor dormeau cam 41 de minute pe zi, uneori cu o singură jumătate a creierului.
Primăvara se grăbesc. Șase drepnele suedeze urmărite au zburat în medie 9.208 km până acasă: 469 km pe zi în zilele de zbor (între 274 și 650) și 336 km pe zi cu tot cu opriri.
Drepnelele cehe urmărite s-au întors pe la 4 mai, după 294 de zile de absență, iar cele italiene pe la 27 aprilie.
În România, în cei 15 ani cu destule observații din 2010 încoace, prima drepnea a anului a fost văzută între 1 și 27 aprilie, iar în jumătate din ani până pe 14 aprilie. Cele mai multe observații sunt din mai. O pereche care și-a ales cuibul se întoarce la el în fiecare an.
Anders Hedenström și colegii lui de la Universitatea Lund au prins drepnele adulte la două colonii din sudul Suediei și le-au pus senzori de mișcare în 2013 și 2014. În anii următori, la întoarcerea păsărilor, au recuperat senzorii de la 13 drepnele. Senzorul notează activitatea de zbor și poziția corpului. Autorii au numărat ca oprire o perioadă fără mișcare în care pasărea stătea aproape verticală, adică agățată.
Rezultatul, publicat în 2016 în Current Biology: drepnelele au stat în aer peste 99% din cele zece luni în care nu cuibăresc. Trei dintre ele n-au avut nicio oprire de cel puțin două ore din septembrie până în aprilie. La pasărea care s-a odihnit cel mai mult, toate opririle adunate au însemnat 0,64% din timp. Opririle au fost noaptea, iar patru drepnele s-au așezat cel puțin o dată pentru o noapte întreagă.
Cea mai lungă înregistrare de până acum e a unei drepnele tinere, prinsă la o colonie din Gent, în Belgia, când avea cel puțin un an. Senzorul ei a înregistrat 19 luni de zbor continuu: din peste 12.000 de ore, doar vreo 48 au fost marcate ca posibilă odihnă. Apoi a cuibărit, într-o cutie de cuib. E o singură pasăre, iar vârsta ei exactă nu se știe. Ideea răspândită că drepnelele tinere stau în aer doi sau trei ani, până cuibăresc prima dată, n-a fost verificată prin măsurători.
O drepnea deasupra orașului Gennevilliers, Franța. Foto: Alexis Lours, CC BY 4.0.
Nu se știe sigur: nu știm de nicio drepnea din România care să fi fost urmărită cu un senzor de localizare. Ce se știe vine de la 102 drepnele adulte urmărite din 11 populații europene, de la Laponia până în Spania (Susanne Åkesson și colegii, Evolution, 2020). Regula găsită de ei: cu cât o populație cuibărește mai la sud în Europa, cu atât iernează mai la sud în Africa.
Drepnelele din Cehia și Italia, cele mai apropiate de România dintre cele urmărite, și-au petrecut noiembrie și decembrie mai ales în sud-estul Africii, din Tanzania până în Zimbabwe și Mozambic; una dintre cele cehe a rămas în zona Marilor Lacuri. Societatea Ornitologică Română (SOR) scrie că specia iernează în jumătatea sudică a Africii. Distanțele de mai jos sunt în linie dreaptă, până la mijlocul punctelor cehe și italiene; la drepnelele suedeze, traseul de zbor a fost cu 43–53% mai lung.
Cehia și Italia (cele mai apropiate de România) · 7
Suedia și Finlanda · 60
Marea Britanie, Olanda, Belgia, Germania · 26
Spania · 9
România (punctul alb: București)
Distanța în linie dreaptă până unde au iernat drepnelele cehe și italiene
SOR: drepneaua „sosește în general începând cu luna aprilie și pleacă spre locurile de iernare în luna august”. Observațiile trimise de oameni pe eBird, Observation.org, iNaturalist și alte platforme arată același lucru: din 2010 încoace, în cei 15 ani cu cel puțin 20 de observații, prima drepnea a anului a fost văzută între 1 și 27 aprilie, iar în jumătate din ani până pe 14 aprilie. Cele mai multe observații sunt din a doua decadă a lui mai, iar 95% sunt făcute înainte de 17 august.
Observațiile din august, septembrie și octombrie pot fi păsări tinere, păsări din nord aflate în trecere sau confuzii cu drepneaua palidă. Ele nu arată că drepnelele care cuibăresc aici pleacă târziu. Observațiile sunt numărate pe decade, după ce am păstrat o singură observație pe loc și zi.
Când sunt văzute drepnelele în România
Sunt observații trimise de oameni (eBird, Observation.org, iNaturalist și altele), nu datele exacte de sosire și plecare ale păsărilor: depind de câți observatori ies și când.Observații de drepnele pe județe (o observație pe loc și zi)
Cântărește cam 40 de grame: 39,5 g în medie, la 1.160 de adulți cântăriți de inelatorii britanici. Cea mai bătrână drepnea din lista europeană a păsărilor inelate, din Suedia, avea cel puțin 21 de ani și o lună când a fost găsită; una din Elveția avea cel puțin 21 de ani când un inelator a prins-o și a eliberat-o.
Anders Hedenström a estimat că o drepnea care trăiește 20 de ani zboară, în total, cât șapte drumuri până la Lună și înapoi. E calculul lui, nu o măsurătoare.
Cea mai mare viteză măsurată până în 2010 la o drepnea care bate din aripi e 31,1 metri pe secundă, cam 112 km/h, în stolurile care se fugăresc țipând vara. Cei „peste 200 km/h” din unele articole nu au o sursă.
Lasă-le locurile de cuib. Drepnelele cuibăresc în crăpături, sub streșini și în găurile de aerisire ale blocurilor. SOR scrie că renovarea clădirilor e principala amenințare pentru specie în România și că „noile clădiri sau clădirile modificate/renovate nu mai au cavități pentru cuibărire”. SOR dă o estimare de 15.000–60.000 de perechi care cuibăresc în România și nu se știe dacă numărul lor crește sau scade.
Pune o cutie. Drepnelele cuibăresc cu succes în cutii montate pe fațadă. Sfaturile SOR: la cel puțin 5 metri de sol, cu spațiu liber de zbor în față, pe o latură umbrită a clădirii. Odată ce perechea și-a ales cuibul, se întoarce la el în fiecare an.
Dacă blocul intră în renovare. În Programul Regional București-Ilfov 2021–2027, renovarea clădirilor de locuit și publice prevede ca un specialist în păsări și lilieci să verifice clădirea înainte de lucrări. Dacă sunt găsite păsări, lucrările se amână până se termină creșterea puilor sau păsările sunt mutate cu derogare legală, iar unde cuiburile au fost scoase se montează cuiburi artificiale. Nu am verificat dacă programele naționale de anvelopare a blocurilor au o regulă asemănătoare, și nici n-am găsit o numărătoare a cuiburilor pierdute. Întreabă asociația de proprietari dacă s-a făcut un astfel de control și dacă lucrările la fațadă sunt programate în afara lunilor mai–august.
Dacă găsești o drepnea pe jos, probabil e rănită sau e un pui căzut din cuib. SOR recomandă să chemi un specialist și să nu-i dai nici mâncare, nici apă. Printre voluntarii care îngrijesc drepnele găsite este Inițiativa „Drepneaua Neagră”.
Cutii pentru drepnele pe un bloc din Praga, Cehia. Foto: Ivana Cabrnochová, CC BY-SA 3.0.Doi pui de drepnea cu câteva zile înainte de primul zbor, într-o cutie de cuib din Greifswald, Germania. Foto: Tonio Schaub, CC0.
Măsurat: zborul a 13 drepnele din sudul Suediei timp de zece luni (senzori de mișcare); locul de iernat a 102 drepnele din 11 populații (senzori de lumină, cu o eroare de 100–200 km); drumurile și vitezele a șase drepnele suedeze; înălțimea zborurilor de noapte pe radar, în Suedia; 19 luni de zbor ale unei drepnele tinere din Belgia; somnul în zbor, doar la fregate.
Închipuit: linia punctată de pe hartă și mersul drepnelei pe ea. Nu știm de nicio drepnea din România care să fi fost urmărită, iar datele de plecare și întoarcere de pe ecran sunt medianele celor trei drepnele cehe urmărite. Somnul drepnelelor în zbor e o deducție a cercetătorilor, nu o măsurătoare.
Observat: calendarul pe județe numără observațiile trimise pe eBird, Observation.org, iNaturalist și alte platforme (prin GBIF, descărcate pe 2 octombrie 2026), câte una pe loc și zi. Un județ are calendarul lui de la 30 de observații în sus. 69 de observații fără județ intră doar în totalul țării.
Drepnea pe cer, Gennevilliers, Franța: Alexis Lours, CC BY 4.0
Cutii pentru drepnele pe un bloc din Praga: Ivana Cabrnochová, CC BY-SA 3.0
Pui de drepnea într-o cutie de cuib, Greifswald: Tonio Schaub, CC0
Sunet: drepnele deasupra Căii București din Pitești, 13 mai 2025, iNaturalist (filtrat ușor de zgomotul străzii și egalizat ca volum): Radu Teodoreanu, CC BY 4.0
