Harta nu se poate afișa aici. Textul, tabelul cu durata drumurilor și căutarea de mai jos funcționează în continuare.
Transhumanța · Mărginimea Sibiului
Drumul oilor
Până nu demult, ciobanii din Jina, Poiana Sibiului, Tilișca și din satele din jur duceau pe jos în fiecare toamnă turmele la iernat în câmpie, în Banat, în Bărăgan și în Dobrogea, și le aduceau acasă primăvara. Pagina pune pe o hartă de noapte drumurile vechi și lasă ciobanii să spună cât dura drumul.
DERULEAZĂ
Turmele pleacă
Plecau în octombrie: „pe la întâi octombrie” (Ion Savu, Jina), după 4 octombrie (Dumitru Câmpean, Tilișca), între 10 și 15 octombrie (Dumitru Ciorogariu, Tilișca). Pâinea, făina, brânza și așternutul mergeau pe măgari. Cele cinci sate marcate sunt cele trei din care vin interviurile (Jina, Poiana Sibiului, Tilișca), plus Săliște, pe care o numește legenda din 1936, și Rășinari.
Spre vest: trei săptămâni până la Timișoara
Multe turme mergeau spre vest, nu spre sud. „De-aicea până la Timișoara, cam trei săptămâni” (Ion Iancu, Jina). Ion Rodean din Tilișca, care a plecat prima dată cu turme în 1963, dă tot cam trei săptămâni până la Timișoara. Alții au făcut mult mai puțin sau mult mai mult: Dumitru Gheorghioi (Jina) spune nouă zile și nouă nopți; Ilie Voicu (Tilișca), șase săptămâni și mai bine, cu cinci kilometri pe zi, sau trei când oile aveau ce paște. Dumitru Popa socotește 24–25 de zile până în câmpia Aradului.
Pe harta din 1936, linia groasă a mărginenilor (legenda adaugă „sălișteni”) merge spre vest prin Țara Hațegului și Caransebeș, spre Banat; o linie mai subțire urmează Mureșul spre Arad.
Spre est: o lună până în Bărăgan
Spre Bărăgan, ciobanii își amintesc un drum spre est, pe lângă Făgăraș și Brașov, apoi în jos spre câmpie. Dumitru Ciorogariu din Tilișca a mers pe jos până la o fermă de la Ciulnița, lângă Dragalina, în „o lună și trei zile”, doi ani la rând; în alți ani își urca turma în tren toamna și o aducea acasă pe jos primăvara. Petru Câmpean spune trei–patru săptămâni tot până la Ciulnița.
Până-n Bărăgan, și-o lună.Dumitru Mihai, Tilișca, n. 1952 · Constantin 2019, p. 68
Dumitru Mihai ocolea asfaltul și satele: pe lângă Cincu, apoi Săcele, în jos spre Urlați și Ciorani și de acolo până în câmpia Ialomiței. Aceasta este linia subțire, punctată. E drumul lui, din amintire.
Pe harta din 1936, acest culoar e desenat cu linie întreruptă de la Săliște la Brașov, ca drum al mărginenilor spre Basarabia (după Dragomir), apoi cu linie-punct până la Hârșova, ca drum al bârsanilor din Carpații Orientali (după Opreanu). Îl trasăm pentru că drumul povestit de Dumitru Mihai merge în aceeași direcție, nu pentru că harta l-ar da mărginenilor.
Câmpia și fluviul
În câmpie, drumurile se desfac în evantai. Linia noastră de est se oprește la Hârșova, pe Dunăre; pe hartă, alte drumuri continuă în Dobrogea, la Constanța și Mangalia, și peste fluviu; pe acelea nu le-am trasat. Două linii groase ale mărginenilor coboară spre sud, prin Pitești și București la Călărași, și pe Olt, prin Slatina, la Corabia.
În Dobrogea, iarna era lungă. Nicolae Șufană, din Poiana Sibiului dar stabilit în Deltă, lângă Tulcea, își muta turma din stuf pe câmpurile Dobrogei la 1 octombrie și o aducea înapoi la 1 martie: cinci luni pe câmp, o mutare scurtă, nu un drum pe jos de la munte. Nicolae Pavel Nan din Tilișca a iernat lângă Constanța și într-un an a venit de acolo acasă pe jos într-o lună și două săptămâni. Unii mergeau cu trenul: „Acolo, la Constanța, mergeam cu trenul. Era prea departe.” (Nicolae Bunea, Tilișca.)
Acasă până în mai, fără grabă
Părăseau câmpia pe la începutul lui aprilie, unii mai târziu: „Înainte de 1 aprilie”, spune Dumitru Stroe din Jina, despre Banat; Nan pleca „prin aprilie”. Drumul spre casă era lent. Din Banat, trei săptămâni, ba chiar o lună, pentru că nu se grăbeau (Stroe); din Bărăgan, între o lună și o lună și jumătate (Ion Rodean). Acasă iarba se făcea târziu, așa că nu avea rost să ajungă mai devreme: „Pe la 1 mai, ajungeau” (Elena Fântână, Poiana Sibiului).
Drumuri vechi, drumuri recente
Liniile vin dintr-o hartă datată 1936 (data indicată de Wikimedia Commons; tipărită într-un articol din 1942), pe care geograful Tiberiu Morariu a desenat familii de drumuri din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, după autori mai vechi și după el însuși. Duratele din tabel vin de la ciobani care au mers pe jos începând din anii 1950; cel mai tânăr din tabel, Dumitru Popa, s-a născut în 1967. Au în comun satele și destinațiile, și doar de aceea apar pe aceeași hartă: nu sunt aceleași drumuri.
| Cine | De la → până la | Pe jos | Pag. |
|---|---|---|---|
| Ion IancuJina | Jina → Timișoara„cam trei săptămâni” | 21 de zile | 265 |
| Ion RodeanTilișca, n. 1945 | Tilișca → Timișoara„cam trei săptămâni” | 21 de zile | 62 |
| Dumitru GheorghioiJina | Jina → Timișoara„nouă zile și nouă nopți” | 9 zile | 242 |
| Dumitru PopaTilișca, n. 1967 | Tilișca → Banat (Arad)„24–25 de zile, maximum o lună” | 24–30 de zile | 35 |
| Vasile BanciuTilișca | Tilișca → Banat„o lună de zile” | 30 de zile | 110 |
| Ilie VoicuTilișca | Tilișca → Banat„șase săptămâni, și mai mult” | ≥ 42 de zile | 46 |
| Dumitru CiorogariuTilișca, n. 1960 | Tilișca → Ciulnița, Bărăgan„o lună și trei zile” | 33 de zile | 29 |
| Petru CâmpeanTilișca | Tilișca → Ciulnița, Bărăgan„trei săptămâni, și patru” | 21–28 de zile | 88 |
| Dumitru MihaiTilișca, n. 1952 | Tilișca → Bărăgan„Până-n Bărăgan, și-o lună” | 30 de zile | 68 |
| Ion RodeanTilișca, n. 1945 | Bărăgan → acasă„o lună, o lună jumate” | 30–45 de zile | 62 |
| Ion SavuJina | Jina → județul Călărași„vreo două luni” | ~60 de zile | 282 |
| Nicolae Pavel NanTilișca | Constanța → acasă (Tilișca)„o lună și două săptămâni” | 44 de zile | 78 |
Drumurile nu se făceau la fel de repede: între 5,7 și 26,4 km pe zi pe liniile noastre în vest, între 6,7 și 14,8 în est. Pentru jumătatea centrală a drumurilor, ritmul e între 7,6 și 11,3 km pe zi în vest și între 9,9 și 11,8 în est; acesta e intervalul folosit de căutare. Am păstrat cele douăsprezece drumuri care numesc ambele capete. Liniile noastre, trasate prin orașe, măsoară între 203 și 411 km; pe jos, drumurile erau mai lungi. Drumul lui Nan, de lângă Constanța, e mai lung decât orice linie trasată de noi (473 km prin orașe).
Și acum? Ioan Popa din Tilișca spune că oamenii merg acum pe jos „50–100 de kilometri”, nu 300–400. Spune că un TIR duce o turmă în Dobrogea într-o jumătate de zi sau într-o zi. Nu am găsit nicio sursă despre drumurile de azi, așa că nu desenăm niciunul.
Drumul oilor cel mai aproape de tine
Scrie comuna sau orașul tău. Primești drumul vechi care trece cel mai aproape și câte zile ar fi făcut o turmă până acolo, de la Jina.
Ce este și ce nu este harta aceasta
Cel puțin trei familii de drumuri dintr-o sursă datată și cel puțin un drum cu durată, sat, destinație și pagină. Rezultat: îndeplinit, la limită. Prima noastră trasare amesteca familii și folosea orașe care nu sunt pe hartă; la verificare s-a observat și am refăcut-o. Cinci linii trasate prin orașe numite pe harta din 1936, din cel puțin trei dintre cele nouă familii din legendă: drumurile mărginenilor (linia groasă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea), drumul cu linie întreruptă al mărginenilor spre Brașov (începutul secolului al XX-lea) și drumul cu linie-punct al bârsanilor spre Hârșova (după Opreanu; legenda nu dă acelei familii nicio perioadă, deci o datează doar titlul francez al hărții, care spune secolele XIX–XX). Linia Mureșului nu a putut fi atribuită unei familii pe această scanare. Douăsprezece drumuri cu durată, sat, destinație și pagină.
Verificarea trasării: am potrivit harta pe 16 orașe numite și am lăsat deoparte cinci. La orașele lăsate deoparte, pozițiile de pe hartă se abat de la cele reale cu 4 km (mediana) și cel mult 8 km. Aceasta verifică pozițiile orașelor de pe hartă. Între orașe, liniile noastre sunt curbe netede; această eroare nu am măsurat-o.
Neconsultate: Constantinescu-Mircești, Păstoritul transhumant (1976), lucrarea de bază despre subiect; a treia ridicare topografică austriacă (1869–87); fotografiile ASTRA; textul articolului lui Morariu din 1942. Nimic de aici nu vine din ele. Un cititor al surselor (nu noi: paginile nu ne-au fost accesibile) menționează treceri datate ale Dunării cu turme ale unor oameni din Săliște și din Vale: Mateescu (1986), pp. 55–67, și Dragomir (1938), pp. 131–132. Nici pe acestea nu ne bazăm.
Harta nu este afișată: Wikimedia o marchează ca domeniu public printr-un șablon care nu acoperă un articol din 1942, așa că doar o indicăm ca sursă. Duratele sunt amintiri, înregistrate de Marin Constantin și publicate în 2019, ale unor oameni care au mers pe jos începând din anii 1950. Drumurile din secolele mai vechi sunt cunoscute aici numai din harta lui Morariu.