mariuscomper.uk EN
33de zile pe jos de la Tilișca la Ciulnița, în Bărăgan: „o lună și trei zile”, de două ori, spune Dumitru Ciorogariu

Harta nu se poate afișa aici. Textul, tabelul cu durata drumurilor și căutarea de mai jos funcționează în continuare.

Transhumanța · Mărginimea Sibiului

Drumul oilor

Până nu demult, ciobanii din Jina, Poiana Sibiului, Tilișca și din satele din jur duceau pe jos în fiecare toamnă turmele la iernat în câmpie, în Banat, în Bărăgan și în Dobrogea, și le aduceau acasă primăvara. Pagina pune pe o hartă de noapte drumurile vechi și lasă ciobanii să spună cât dura drumul.

DERULEAZĂ

ÎNCEPUT DE OCTOMBRIE

Turmele pleacă

Plecau în octombrie: „pe la întâi octombrie” (Ion Savu, Jina), după 4 octombrie (Dumitru Câmpean, Tilișca), între 10 și 15 octombrie (Dumitru Ciorogariu, Tilișca). Pâinea, făina, brânza și așternutul mergeau pe măgari. Cele cinci sate marcate sunt cele trei din care vin interviurile (Jina, Poiana Sibiului, Tilișca), plus Săliște, pe care o numește legenda din 1936, și Rășinari.

OCTOMBRIE · SPRE VEST

Spre vest: trei săptămâni până la Timișoara

Multe turme mergeau spre vest, nu spre sud. „De-aicea până la Timișoara, cam trei săptămâni” (Ion Iancu, Jina). Ion Rodean din Tilișca, care a plecat prima dată cu turme în 1963, dă tot cam trei săptămâni până la Timișoara. Alții au făcut mult mai puțin sau mult mai mult: Dumitru Gheorghioi (Jina) spune nouă zile și nouă nopți; Ilie Voicu (Tilișca), șase săptămâni și mai bine, cu cinci kilometri pe zi, sau trei când oile aveau ce paște. Dumitru Popa socotește 24–25 de zile până în câmpia Aradului.

Pe harta din 1936, linia groasă a mărginenilor (legenda adaugă „sălișteni”) merge spre vest prin Țara Hațegului și Caransebeș, spre Banat; o linie mai subțire urmează Mureșul spre Arad.

OCTOMBRIE–NOIEMBRIE · SPRE EST

Spre est: o lună până în Bărăgan

Spre Bărăgan, ciobanii își amintesc un drum spre est, pe lângă Făgăraș și Brașov, apoi în jos spre câmpie. Dumitru Ciorogariu din Tilișca a mers pe jos până la o fermă de la Ciulnița, lângă Dragalina, în „o lună și trei zile”, doi ani la rând; în alți ani își urca turma în tren toamna și o aducea acasă pe jos primăvara. Petru Câmpean spune trei–patru săptămâni tot până la Ciulnița.

Până-n Bărăgan, și-o lună.Dumitru Mihai, Tilișca, n. 1952 · Constantin 2019, p. 68

Dumitru Mihai ocolea asfaltul și satele: pe lângă Cincu, apoi Săcele, în jos spre Urlați și Ciorani și de acolo până în câmpia Ialomiței. Aceasta este linia subțire, punctată. E drumul lui, din amintire.

Pe harta din 1936, acest culoar e desenat cu linie întreruptă de la Săliște la Brașov, ca drum al mărginenilor spre Basarabia (după Dragomir), apoi cu linie-punct până la Hârșova, ca drum al bârsanilor din Carpații Orientali (după Opreanu). Îl trasăm pentru că drumul povestit de Dumitru Mihai merge în aceeași direcție, nu pentru că harta l-ar da mărginenilor.

NOIEMBRIE–MARTIE · ÎN CÂMPIE

Câmpia și fluviul

În câmpie, drumurile se desfac în evantai. Linia noastră de est se oprește la Hârșova, pe Dunăre; pe hartă, alte drumuri continuă în Dobrogea, la Constanța și Mangalia, și peste fluviu; pe acelea nu le-am trasat. Două linii groase ale mărginenilor coboară spre sud, prin Pitești și București la Călărași, și pe Olt, prin Slatina, la Corabia.

În Dobrogea, iarna era lungă. Nicolae Șufană, din Poiana Sibiului dar stabilit în Deltă, lângă Tulcea, își muta turma din stuf pe câmpurile Dobrogei la 1 octombrie și o aducea înapoi la 1 martie: cinci luni pe câmp, o mutare scurtă, nu un drum pe jos de la munte. Nicolae Pavel Nan din Tilișca a iernat lângă Constanța și într-un an a venit de acolo acasă pe jos într-o lună și două săptămâni. Unii mergeau cu trenul: „Acolo, la Constanța, mergeam cu trenul. Era prea departe.” (Nicolae Bunea, Tilișca.)

MARTIE–MAI · ACASĂ

Acasă până în mai, fără grabă

Părăseau câmpia pe la începutul lui aprilie, unii mai târziu: „Înainte de 1 aprilie”, spune Dumitru Stroe din Jina, despre Banat; Nan pleca „prin aprilie”. Drumul spre casă era lent. Din Banat, trei săptămâni, ba chiar o lună, pentru că nu se grăbeau (Stroe); din Bărăgan, între o lună și o lună și jumătate (Ion Rodean). Acasă iarba se făcea târziu, așa că nu avea rost să ajungă mai devreme: „Pe la 1 mai, ajungeau” (Elena Fântână, Poiana Sibiului).

DOUĂ EPOCI, O SINGURĂ HARTĂ

Drumuri vechi, drumuri recente

Liniile vin dintr-o hartă datată 1936 (data indicată de Wikimedia Commons; tipărită într-un articol din 1942), pe care geograful Tiberiu Morariu a desenat familii de drumuri din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, după autori mai vechi și după el însuși. Duratele din tabel vin de la ciobani care au mers pe jos începând din anii 1950; cel mai tânăr din tabel, Dumitru Popa, s-a născut în 1967. Au în comun satele și destinațiile, și doar de aceea apar pe aceeași hartă: nu sunt aceleași drumuri.

CineDe la → până laPe josPag.
Ion IancuJinaJina → Timișoara„cam trei săptămâni”21 de zile265
Ion RodeanTilișca, n. 1945Tilișca → Timișoara„cam trei săptămâni”21 de zile62
Dumitru GheorghioiJinaJina → Timișoara„nouă zile și nouă nopți”9 zile242
Dumitru PopaTilișca, n. 1967Tilișca → Banat (Arad)„24–25 de zile, maximum o lună”24–30 de zile35
Vasile BanciuTilișcaTilișca → Banat„o lună de zile”30 de zile110
Ilie VoicuTilișcaTilișca → Banat„șase săptămâni, și mai mult”≥ 42 de zile46
Dumitru CiorogariuTilișca, n. 1960Tilișca → Ciulnița, Bărăgan„o lună și trei zile”33 de zile29
Petru CâmpeanTilișcaTilișca → Ciulnița, Bărăgan„trei săptămâni, și patru”21–28 de zile88
Dumitru MihaiTilișca, n. 1952Tilișca → Bărăgan„Până-n Bărăgan, și-o lună”30 de zile68
Ion RodeanTilișca, n. 1945Bărăgan → acasă„o lună, o lună jumate”30–45 de zile62
Ion SavuJinaJina → județul Călărași„vreo două luni”~60 de zile282
Nicolae Pavel NanTilișcaConstanța → acasă (Tilișca)„o lună și două săptămâni”44 de zile78

Drumurile nu se făceau la fel de repede: între 5,7 și 26,4 km pe zi pe liniile noastre în vest, între 6,7 și 14,8 în est. Pentru jumătatea centrală a drumurilor, ritmul e între 7,6 și 11,3 km pe zi în vest și între 9,9 și 11,8 în est; acesta e intervalul folosit de căutare. Am păstrat cele douăsprezece drumuri care numesc ambele capete. Liniile noastre, trasate prin orașe, măsoară între 203 și 411 km; pe jos, drumurile erau mai lungi. Drumul lui Nan, de lângă Constanța, e mai lung decât orice linie trasată de noi (473 km prin orașe).

Și acum? Ioan Popa din Tilișca spune că oamenii merg acum pe jos „50–100 de kilometri”, nu 300–400. Spune că un TIR duce o turmă în Dobrogea într-o jumătate de zi sau într-o zi. Nu am găsit nicio sursă despre drumurile de azi, așa că nu desenăm niciunul.

COMUNA TA

Drumul oilor cel mai aproape de tine

Scrie comuna sau orașul tău. Primești drumul vechi care trece cel mai aproape și câte zile ar fi făcut o turmă până acolo, de la Jina.

CE NU AM PUTUT VERIFICA

Ce este și ce nu este harta aceasta

Testul stabilit înainte de a desena

Cel puțin trei familii de drumuri dintr-o sursă datată și cel puțin un drum cu durată, sat, destinație și pagină. Rezultat: îndeplinit, la limită. Prima noastră trasare amesteca familii și folosea orașe care nu sunt pe hartă; la verificare s-a observat și am refăcut-o. Cinci linii trasate prin orașe numite pe harta din 1936, din cel puțin trei dintre cele nouă familii din legendă: drumurile mărginenilor (linia groasă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea), drumul cu linie întreruptă al mărginenilor spre Brașov (începutul secolului al XX-lea) și drumul cu linie-punct al bârsanilor spre Hârșova (după Opreanu; legenda nu dă acelei familii nicio perioadă, deci o datează doar titlul francez al hărții, care spune secolele XIX–XX). Linia Mureșului nu a putut fi atribuită unei familii pe această scanare. Douăsprezece drumuri cu durată, sat, destinație și pagină.

Verificarea trasării: am potrivit harta pe 16 orașe numite și am lăsat deoparte cinci. La orașele lăsate deoparte, pozițiile de pe hartă se abat de la cele reale cu 4 km (mediana) și cel mult 8 km. Aceasta verifică pozițiile orașelor de pe hartă. Între orașe, liniile noastre sunt curbe netede; această eroare nu am măsurat-o.

Neconsultate: Constantinescu-Mircești, Păstoritul transhumant (1976), lucrarea de bază despre subiect; a treia ridicare topografică austriacă (1869–87); fotografiile ASTRA; textul articolului lui Morariu din 1942. Nimic de aici nu vine din ele. Un cititor al surselor (nu noi: paginile nu ne-au fost accesibile) menționează treceri datate ale Dunării cu turme ale unor oameni din Săliște și din Vale: Mateescu (1986), pp. 55–67, și Dragomir (1938), pp. 131–132. Nici pe acestea nu ne bazăm.

Harta nu este afișată: Wikimedia o marchează ca domeniu public printr-un șablon care nu acoperă un articol din 1942, așa că doar o indicăm ca sursă. Duratele sunt amintiri, înregistrate de Marin Constantin și publicate în 2019, ale unor oameni care au mers pe jos începând din anii 1950. Drumurile din secolele mai vechi sunt cunoscute aici numai din harta lui Morariu.

Surse și ce nu am putut verifica

Cum e făcută imaginea. Drumuri: pentru fiecare linie am notat orașele prin care trece pe harta lui Morariu din 1936 și am desenat o curbă netedă prin centrele lor reale, deci liniile sunt aproximative între orașe. Lumini: 520 de lumini sunt așezate pe cele cinci drumuri, fiecare cu o zi de plecare, un ritm și o zi de întoarcere trase la întâmplare în jurul duratelor povestite de ciobani; ele reprezintă turme, nu un număr de oi. Culoare: harta se încălzește toamna, se răcește iarna și se înverzește primăvara; e doar atmosferă. Calendar: data urmărește derularea. Zilele de la Jina: distanța pe linie împărțită la ritmul jumătății centrale a drumurilor în aceeași direcție; zilele de odihnă sunt incluse în acel ritm.

Surse

  1. Tiberiu Morariu, „Păstoritul în Alpii Francezi și în Carpați”, Sociologie românească 4, nr. 7–12 (1942), p. 45: harta „Harta drumurilor de transhumanță în România” (datată 1936 pe Wikimedia Commons). Legenda ei numește nouă familii de drumuri, fiecare cu un autor și, pentru opt dintre ele, o perioadă (intrarea bârsanilor, după Opreanu, nu are): de Martonne, Dragomir, Opreanu, Popp, Morariu, Someșan, Vuia. Am citit scanarea de pe Wikimedia Commons; nu o reproducem (vezi mai jos). harta Morariu pe Commons
  2. Marin Constantin, Oierii din Carpați și drumurile lor de transhumanță: evocări ale sătenilor de la Tilișca, Poiana Sibiului și Jina (Mărginimea Sibiului), 2019. Textele a 58 de interviuri cu săteni, înregistrate de autor. Le-am citit într-o copie găzduită în altă parte; pagina dată pentru fiecare drum este cea tipărită în text, la citat. Apărută la Ploiești, la Bioedit, după lista de referințe din „Shepherding at Mărginimea Sibiului” (European Review, 2022); ISBN negăsit. Pentru Ion Rodean, lista vorbitorilor din carte dă 1942, iar cuvintele lui 1945; tipărim 1945. textul Constantin 2019
  3. Centrele orașelor și satelor: coordonate de pe ro.wikipedia.org (CC BY-SA). Centrele comunelor pentru căutare: limitele LAU 2025 ANCPI / geo-spatial.org, CC BY-SA 4.0, centroidul fiecărei comune. ro.wikipedia
  4. Relief: Copernicus DEM GLO-30, 30 m, „© DLR e.V. 2010–2014 și © Airbus Defence and Space GmbH 2014–2018, furnizat prin COPERNICUS de Uniunea Europeană și ESA; toate drepturile rezervate”, redus la circa 370 m pentru hartă. Copernicus DEM
  5. Eticheta de licență de pe Wikimedia Commons pentru harta din 1936: PD-RO-1956. Acel șablon acoperă enciclopedii, dicționare și corpusuri apărute în 1956–1976, ceea ce un articol de revistă din 1942 nu este; geograful Tiberiu I. Morariu a trăit între 1905 și 1982 (ro.wikipedia), așa că lucrarea e încă protejată. De aceea harta nu este afișată aici. șablonul de licență Commons
  6. Surse de urmărit, neconsultate de noi. Vasile Mateescu, „Păstoritul mocanilor în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră” (1986), la Biblioteca Digitală, și Nicolae Dragomir, „Oierii mărgineni și transhumanța lor în Dobrogea de Sud”, Analele Dobrogei 19 (1938). Un cititor al surselor (nu noi: paginile nu ne-au fost accesibile) menționează treceri datate ale Dunării cu turme ale unor oameni din Săliște și din Vale: Mateescu (1986), pp. 55–67, și Dragomir (1938), pp. 131–132. Mateescu 1986, PDF

mariuscomper.uk · De Marius Comper. Drumurile sunt desenul nostru; duratele sunt cuvintele ciobanilor.