Simulare interactivă · Urechea internă

Echilibrul din ureche — Cele trei canale care simt rotirea

Învârte-te pe scaun și oprește-te brusc: camera continuă să se rotească o clipă. În urechea internă, lichidul din cele trei canale semicirculare rămâne în mișcare după ce capul s-a oprit, iar creierul citește o rotire care nu mai există. Simulatorul de mai jos arată întârzierea, pas cu pas.

De Marius Comper · Lectură de patru minute · Model demonstrativ, nu aparat de măsură

Simulatorul nu a pornit în acest browser. Mecanismul, pe scurt, urmează mai jos.

Simulator de răsucire a capului

Repaus

Axa mișcării — ce canal privești

Răsucire · canalul lateral Aplecare · canalul vertical

Viteza rotirii: 120 °/s

Capul: 0 °/s
Lichidul: 0 °/s
Cupula: 0 %
Semnalul: liniștit

capul
semnalul citit de creier
ochii, prin reflexul vestibulo-ocular

Ținta stă pe loc câtă vreme capul stă pe loc.

Preferi pași ficși?

Mecanismul, pe scurtFiecare ureche internă are trei canale semicirculare pline cu lichid. Când rotești capul, lichidul rămâne în urmă și îndoaie o membrană numită cupulă; celulele senzoriale citesc îndoirea drept mișcare. La oprirea bruscă, lichidul se mișcă în continuare o clipă, iar creierul primește un semnal de rotire care nu mai există. De aceea camera pare că se învârtește după ce te-ai oprit. Ochii, mânați de reflexul vestibulo-ocular, alunecă odată cu semnalul fals, apoi privirea se stabilizează.

Trei inele pline cu lichid citesc orice rotire a capului

Fiecare ureche internă adăpostește trei canale semicirculare: unul orizontal și două verticale, așezate aproximativ în unghi drept unul față de altul. Perechea verticală stă la circa 45 de grade față de planul median al capului. Împreună acoperă toate direcțiile în care poți roti capul.

La baza fiecărui canal se află o umflătură, ampula. Înăuntru, firele fine ale celulelor senzoriale pătrund într-o membrană întinsă de-a curmezișul, cupula. Când capul se rotește în planul canalului, lichidul rămâne în urmă și împinge cupula spre partea opusă mișcării. Firele îndoite schimbă semnalul celulelor, iar nervul vestibulocohlear duce vestea spre trunchiul cerebral și cerebel.

Rotirea constantă nu se simte la nesfârșit: lichidul ajunge din urmă canalul, cupula se îndreaptă, iar semnalul se stinge. La oprirea bruscă se întâmplă inversul: lichidul își continuă drumul o clipă și îndoaie cupula spre partea cealaltă. Creierul primește o rotire care nu mai există, iar camera pare că se învârtește.

Ochii ascultă același semnal. Reflexul vestibulo-ocular îi mișcă în sens invers capului, ca imaginea să stea pe loc pe retină. După o oprire bruscă, reflexul primește semnalul fals și mută ochii odată cu o rotire imaginară: ținta alunecă din privire până se liniștește lichidul. Poziția capului și mersul în linie dreaptă se citesc separat, în utriculă și saculă; simulatorul de mai sus urmărește numai rotirea.

Amețeală sau vertij?

Dicționarul explicativ definește amețeala drept starea în care omul își pierde simțul echilibrului, iar vertijul, ca termen medical, drept amețeală. Amețeala care urmează unei învârtiri este un semnal sănătos al unui organ care funcționează, nu o boală. Senzațiile repetate de rotire, apărute din senin, țin de medic, nu de simulator.

Labirintul membranos al urechii drepte, cu cele trei canale semicirculare, vestibulul și cohleea, într-o planșă de anatomie din 1918. — Labirintul membranos al urechii drepte, văzut din față-lateral: sus, cele trei canale semicirculare; jos, cohleea. Planșă de Henry Vandyke Carter din Anatomia lui Gray, ediția din 1918, domeniu public, prin Wikimedia Commons. Desenul simulatorului idealizează geometria: canalele apar ca inele perfect ortogonale, deși în realitate stau aproximativ în unghi drept.

Metodă și limite

Anatomia și mecanismul urmează secțiunile 14.1 Sensory Perception (subsecțiunea despre echilibru) și 14.2 Central Processing (reflexul vestibulo-ocular) din manualul Anatomy and Physiology de OpenStax, ediția a doua, și pagina despre tulburările de echilibru a Institutului Național American pentru Surditate și Tulburări de Comunicare. Definițiile urmează Dicționarul explicativ al limbii române, prin DEXonline.
Simulatorul este un model demonstrativ, nu o măsurătoare: lichidul urmează capul cu o constantă ilustrativă de patru secunde, reflexul ocular are câștigul idealizat unu, iar graficul arată procente normalizate, nu grade clinice.
Efectul de după oprire apare numai după o rotire de cel puțin două secunde; sub acest prag, modelul se liniștește fără semnal lizibil. Pragul aparține punerii în scenă, nu fiziologiei.
Bolile care dau vertij rămân în afara subiectului. Figura de arhivă arată anatomia reală; desenul animat arată schema.

Surse

OpenStax, Anatomy and Physiology ediția a doua, secțiunile 14.1 Sensory Perception (subsecțiunea Equilibrium) și 14.2 Central Processing (reflexul vestibulo-ocular) — openstax.org, licența CC BY 4.0, cu atribuire. Accesat la 21 septembrie 2026; legăturile la ediția a doua verificate la 24 septembrie 2026. Textul integral a fost citit și în oglinda Pressbooks a ediției întâi, unde aceeași secțiune poartă numărul 15.4.
National Institute on Deafness and Other Communication Disorders, Balance disorders — nidcd.nih.gov, informație publică federală americană. Accesat la 21 septembrie 2026.
DEXonline, amețeală (DEX '98: stare în care omul își pierde simțul echilibrului) și vertij (DEX '09, medical: amețeală, din francezul vertige). Accesat la 21 septembrie 2026.
Henry Vandyke Carter, Labirintul membranos, planșă din Anatomia lui Gray (1918), domeniu public — Wikimedia Commons, fișier verificat la 21 septembrie 2026.