Marius Comper EN

București, 1970 · memoria calculatorului FELIX C-256

Numele tău, în inele de ferită

FELIX C-256, prezentat în 1970 drept primul calculator românesc din „generația a treia”, cea cu circuite integrate, ținea fiecare bit într-un inel de ferită cu diametrul de jumătate de milimetru. Scrie-ți numele mai jos și vezi cum ar fi fost scris bit cu bit în memoria lui, apoi perforat pe o cartelă și tipărit la imprimantă.

1970 · Calea Floreasca

Un calculator francez, montat la București

În 1968, România a cumpărat licența calculatorului IRIS 50 de la firma franceză CII, potrivit lui Vasile Baltac, care a condus asimilarea lui în fabricație. În 1970, primul exemplar românesc a fost asamblat din piese franceze în fabrica FEA din București. Calculatorul a fost instalat într-o sală de la parter, cu ferestre spre Calea Floreasca, iar sala a devenit imediat Centrul de calcul.

Numele trimite la Dacia Felix, cum era numită pe monede Dacia romană. Numărul 256 arată capacitatea maximă a memoriei interne: 256 de kiloocteți. În octombrie 1970, un FELIX C-256 a stat în pavilionul central al Târgului Internațional București, într-o cabină transparentă care îl ferea de căldură și de praf.

650
calculatoare FELIX compatibile IRIS, 1970–1990
≈ 160
FELIX C-256, estimare Baltac și Gligor
11
dintre ele exportate în China
≈ 200 m²
suprafața unei instalații, după un manual
Fotografie alb-negru din 1979: un operator la pupitrul unui calculator FELIX C-256, în fața unor dulapuri înalte.
Un FELIX C-256 în 1979: pupitrul operatorului și dulapurile unității centrale. Foto: Turbojet, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

0,5 mm

Un inel de ferită ține un bit

Memoria internă folosea inele din ferită, un material ceramic magnetic. În modulele fabricate la Timișoara, un inel avea diametrul exterior de 0,5 mm și cel interior de 0,3 mm. Prin el treceau trei fire, fiecare de 0,05 mm: X, Y și firul de citire.

Inelul se magnetizează în jurul găurii, într-un sens sau în celălalt. Un sens înseamnă 1, celălalt 0, iar inelul își păstrează magnetizarea și după ce curentul se oprește.

1: într-un sens0: în celălaltimpuls de citire

Matricea de ferite nu intra în licență: tehnologia pentru inele atât de mici era militară și se afla sub embargo, așa că la început blocurile de memorie au fost importate gata făcute. La Timișoara, unde colectivul MECIPT construise deja o memorie cu ferite, fabrica de memorii a învățat apoi să asambleze modulele, sub microscop.

X și Y

Jumătate de curent nu ajunge

Un inel își inversează magnetizarea doar când câmpul creat de curenții din firele care trec prin el depășește un prag. Pe firul X trece jumătate din curentul necesar, pe firul Y cealaltă jumătate.

Inelele de pe rândul lui X și cele de pe coloana lui Y primesc doar o jumătate și rămân cum erau. Numai la încrucișare cele două câmpuri se adună, iar inelul de acolo își inversează magnetizarea. Așa se alege un inel dintre zeci de mii fără câte un fir pentru fiecare.

950 ns

Citirea șterge, apoi scrie la loc

Ca să afle ce ține un inel, memoria îl aduce în starea 0. Dacă ținea 1, magnetizarea se inversează și produce un impuls în firul de citire. Dacă ținea 0, impulsul lipsește. Citirea șterge deci ce era scris, iar în a doua jumătate a ciclului memoria scrie la loc ce a citit.

La IRIS 50, un ciclu întreg, citire plus scriere, dura 950 ns și accesa doi octeți deodată. O fișă a memoriei FELIX nu s-a găsit, dar la demonstrația din octombrie 1970 ziarul Scînteia tineretului scria că memoria face „un milion de citiri sau scrieri pe secundă”. Numerele se potrivesc:

1 s ÷ 950 ns ≈ 1.052.632 de cicluri

8 biți + paritate

Opt biți pentru o literă, plus unul de control

FELIX lucra cu octeți de opt biți și cu cuvinte de 32 de biți. Pe ecran, fiecare literă primește opt biți și încă unul, de paritate, care semnalează când un singur bit s-a stricat: cartea despre FELIX din 1974 are în cuprins „eroarea de paritate”.

Pe ecran, fiecare bit are planul lui, iar o adresă este aceeași poziție în toate planele. În modulul real, organizat în 2½D, firele treceau prin inele și formau matrice de mărimea unei coli A4, cu aproximativ 72.000 de inele fiecare. Dacă fiecare octet avea un bit de paritate, un modul de 16 kiloocteți avea nevoie de două asemenea matrice:

16.384 de octeți × 9 inele = 147.456 de inele
16 module = 256 KO = 2.359.296 de inele

Planele de pe ecran arată un colț de 16 pe 16 inele, câte un plan pentru fiecare bit. Sursele găsite nu spun dacă paritatea era pară sau impară; pagina folosește paritatea impară.

Rândul tău

Scrie-ți numele în memorie

Fiecare caracter devine un octet în codul EBCDIC, pe care îl folosea FELIX. Memoria citește întâi ce era la adresa respectivă, apoi scrie. Pe ecran, un ciclu durează aproximativ o secundă; pagina socotește timpul real cu ciclul de 950 de miliardimi de secundă publicat pentru IRIS 50.

80 de coloane

Apoi, o cartelă perforată

Programele și datele intrau în calculator pe cartele cu 80 de coloane și 12 rânduri. O literă înseamnă două găuri într-o coloană: pentru A se perforează rândurile 12 și 1, pentru J 11 și 1, pentru S 0 și 2, ca în tabelul de caractere tipărit la Cluj în 1975 pentru cei care lucrau pe FELIX.

Tabelul are numai majuscule, cifrele 0–9 și semne de punctuație. Pagina transformă literele mici în majuscule și scrie Ă, Â, Î, Ș și Ț fără diacritice.

La demonstrația din 1970, cititorul de cartele citea 1.200 de cartele pe minut. Programatorii își amintesc și de erorile lui: „Eroare 18”, citire eronată de cartelă, însemna încă un drum la perforator.

1.200 de linii pe minut

Și rezultatul, la imprimantă

Rezultatele ieșeau la imprimanta rapidă: 1.200 de linii pe minut, după Scînteia din 1972, și 132 de caractere pe rând. Arheologa Cătălina Bloșiu a propus un catalog de vestigii gândit să încapă exact în lățimea acestui rând.

Centre de calcul

De la Calea Floreasca la Beijing

Persoanele particulare nu puteau cumpăra un FELIX. Calculatoarele stăteau în centrele de calcul din fabrici, institute și universități și în centrele teritoriale de calcul, iar o generație de programatori a învățat meseria pe ele, adesea fără să vadă vreodată calculatorul.

  • București, fabrica FEA, 1970Primul FELIX C-256, asamblat din piese CII, într-o sală de la parter cu ferestre spre Calea Floreasca.
  • București, Târgul Internațional, octombrie 1970Un C-256 în cabina transparentă din pavilionul central, prezentat drept primul calculator românesc din generația a treia.
  • Iași, începutul anilor 1970Centrul Teritorial de Calcul avea un FELIX C-256. Studenții scriau programe FORTRAN pe formulare, pe care asistentul le ducea la centru.
  • Galați, 1973Combinatul siderurgic a primit primul său FELIX C-256, cu 128 KO de memorie la instalare. În 1988, un C-256 era încă în rețeaua combinatului.
  • București, Institutul de Tehnică de CalculPe un C-256 rula „Felix Șah”: jucătorul introducea mutările la un teleimprimator, iar răspunsurile calculatorului se tipăreau pe o rolă de hârtie.
  • Cluj, 1975 și 1983Facultatea de Matematică tipărea pentru uz intern memento-ul FELIX C-256, din care provine tabelul de caractere. În 1983, fizicienii T. A. Beu și R. I. Câmpeanu publicau un program rulat pe C-256-ul centrului de calcul al universității.
  • Beijing, 1975–1976Primul FELIX C-256 exportat în China a ajuns la Institutul de Aeronautică. Acolo, Vasile Baltac și Cornel Maschek au ținut în franceză un curs despre structura lui.

Ce lipsește

Ce rămâne nesigur

Nu se cunoaște niciun FELIX C-256 păstrat, nici măcar nefuncțional. Din programele lui au rămas puține: câteva benzi magnetice, între care o copie de siguranță a sistemului de operare HELIOS, au fost recuperate și puse online abia recent.

Viteza lui e greu de stabilit. Scînteia tineretului scria în 1970 despre 200.000 de operații pe secundă, Scînteia, în 1972, despre 16.000 de „operații matematice”, iar un manual din 1976 dă aproximativ trei microsecunde pentru majoritatea instrucțiunilor. Nici numărul de C-256 construite nu e sigur: Vasile Baltac și Horia Gligor îl estimează la „probabil 160”.

Ciclul de 950 ns este cel publicat pentru IRIS 50; o fișă tehnică a memoriei FELIX nu a fost găsită. Nici paritatea pe octet nu e descrisă în sursele găsite. Pagina nu reproduce cablajul exact al unei matrice: planele sunt o schemă, câte unul pentru fiecare bit.

Trimite linkul

Linkul deschide pagina cu numele tău deja completat.

Surse

Numerele vin din documente ale vremii și din amintirile celor care au construit calculatorul. Unde sursele nu se potrivesc, pagina spune asta.

  1. Computers and Automation, decembrie 1968, p. 32: IRIS 50, ciclu de 950 ns pentru un cuvânt de doi octeți, 16.384–262.144 de octeți.
  2. Scînteia tineretului, 14 octombrie 1970, p. 3: FELIX C-256 la Târgul Internațional București, un milion de citiri sau scrieri pe secundă, 1.200 de cartele pe minut, 200.000 de operații pe secundă.
  3. Scînteia, 10 decembrie 1972, p. 1: 1.200 de linii pe minut, 16.000 de operații pe secundă.
  4. Dan Bedros, în Un secol de electronică în România, Editura Academiei Române, 2020, pp. 356–358: modulul de 16 kB, inele de 0,5/0,3 mm, trei fire de 0,05 mm, 72.000 de inele pe o matrice A4, organizare 2½D.
  5. Memento FELIX C 256, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, 1975: tabelul caracterelor imprimabile, cu codurile EBCDIC și de cartelă; banda magnetică cu nouă piste.
  6. V. Baltac și colab., FELIX C-256. Structura și programarea calculatorului, Editura Tehnică, 1974 (cuprinsul): eroarea de paritate, blocurile de memorie întrețesute, lectorul de cartele 70140.
  7. Vasile Baltac, Un institut pentru istorie. Semicentenarul ITC, 2018: licența din 1968, primul C-256 la FEA, cursul de la Beijing, primul C-256 cu 64 KO.
  8. Vasile Baltac, Horia Gligor, Some Key Aspects in the History of Computing in Romania, 2015: numele, 650 de calculatoare FELIX, 11 în China, probabil 160 de C-256, memoria sub embargo.
  9. Viorel Darie, Petre Rău, Amintiri din epoca Felix a calculatoarelor românești, Galați, 2011: Iași, Galați, „Felix Șah”, „Eroare 18”.
  10. Cătălina Bloșiu, Memoria Antiquitatis IV–V, 1972–1973, p. 18: catalogul propus pentru rândul de 132 de caractere al imprimantei FELIX C-256.
  11. T. Beu, R. Câmpeanu, Computer Physics Communications 30, 1983: program rulat pe FELIX C-256 la centrul de calcul al universității din Cluj, cuvânt de 32 de biți.
  12. A. D. Corlan, The RASSIRIS project, 2024: niciun exemplar păstrat cunoscut, instrucțiuni de circa 3 µs.
  13. Z80 România, Benzi pentru FELIX/CORAL/INDEPENDENT: imagini recuperate de benzi FELIX C-256, între care o copie a sistemului HELIOS.
  14. V. Melnic, Informatică, p. 12: suprafața de circa 200 m².
  15. Fotografii: Turbojet, 1979, Felix C-256 computer 1 și 2, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.