Vanessa cardui, fluturele de scaieți
Un fluture cu aripi de 5–6 centimetri pleacă toamna din Europa, trece Sahara și iernează la tropice. Urmașii lui se întorc primăvara. Circuitul măsoară cam 12.000 de kilometri pe an și îl fac cam șase generații, una după alta. Urmărește-le drumul lună de lună.
Vezi circuitul anuluiHarta anului
Trage de glisor și vezi unde se află fluturii. Punctul arată poziția orientativă a populației în fiecare lună, după hărțile lunare ale modelului din Talavera și colab. (2023).
Iunie: vârf în România; ajung în nordul Europei
Pozițiile sunt orientative, după hărțile lunare ale modelului din Talavera și colab. (2023). Punctul arată unde se află grosul populației în fiecare lună. Ca scară: de la București până în Sahel sunt cam 3.700 de kilometri în linie dreaptă.
Octombrie–noiembrie
Fluturii plecați din Europa trec Mediterana și Sahara și ajung în savana Sahelului, unde încep să se înmulțească. E cea mai lungă etapă din viața unui singur fluture: peste 4.000 de kilometri.
Zboară ziua, cu vântul din spate, la sute de metri înălțime. Radarele au măsurat toamna cam 45 de kilometri pe oră.
Decembrie–februarie
Pe măsură ce savana se usucă, urmașii coboară spre sud, până la 5° latitudine nordică în vestul Africii și până la Ecuator în est. Din decembrie până în februarie, grosul populației stă în Afrotropice, nu în Maghreb.
Fluturii nu intră în amorțeală: se mișcă și se înmulțesc tot anul, în până la zece generații acolo unde nu e frig.
Februarie–aprilie
Urmașii celor plecați toamna traversează Sahara spre nord și recolonizează țărmurile Mediteranei. Dovada a venit din izotopii de hidrogen din aripi: mulți dintre fluturii prinși primăvara în jurul Mediteranei se născuseră la sud de Sahara.
Circuitul anual al generațiilor succesive măsoară cam 12.000 de kilometri, cu traversarea Saharei de două ori.
Mai–august
Din Mediterana, valul urcă spre nord: apar generații locale din mai–iunie, iar nordul Europei e atins la sfârșitul lui mai și în iunie. În România, cele mai multe observații sunt din iunie.
De la sfârșitul lui august, fluturii pornesc din nou spre sud și se mai înmulțesc o dată pe drum, în septembrie–octombrie.
O precizare onestă: traseele de mai sus sunt măsurate pe circuitul din vest. În estul Europei și în Asia circulă și alte populații, care se întâlnesc cu acesta, iar cât de mult se amestecă nu se știe. Unii fluturi ajung în Europa și dinspre Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Mărimea
Fluturele de scaieți (Vanessa cardui) e portocaliu cu negru și alb pe deasupra, marmorat în maro pe dedesubt. Desenul de mai jos îl arată în mărime naturală, lângă o riglă.
Pe 1.500 de kilometri de Sahară ar încăpea 27.272.728 de fluturi cap la cap; pe 2.000 de kilometri, 36.363.637.
Anvergura, adică distanța dintre vârfurile aripilor, e de 50–56 mm după ghidul britanic și de 55–60 mm după cheia cehă de determinare. Desenul folosește 55 mm, mijlocul valorilor europene.
O femelă depune circa 500 de ouă, câte unul pe planta-gazdă. După datele din Marea Britanie și Irlanda, omizile preferă ciulinii; mănâncă și nalbă, urzică și alte câteva plante. Din ou până la fluture trec 33–44 de zile la căldură și peste 60 de zile la frig. Specia trăiește pe toate continentele, în afară de Antarctica și Australia.
Cât trăiește un adult în natură nu s-a măsurat. În laborator, adulții trăiesc cam 10–24 de zile. Circuitul de 12.000 de kilometri e de circa 218 milioane de ori mai lung decât fluturele însuși.
Ghicește
Alege un răspuns la fiecare. Pagina nu-ți arată dezlegarea până nu te hotărăști.
Cea mai lungă etapă cunoscută la fluturi trece de 4.000 de kilometri: din Europa până în savana tropicală, peste Mediterana și Sahara. Restul circuitului, până la 12.000 de kilometri, îl zboară următoarele generații.
Într-un an se succed cam șase generații. Fiecare zboară o etapă și își depune ouăle; puii continuă drumul. Între fluturele plecat toamna spre Africa și cel din grădină sunt vreo trei generații: de aici strănepotul.
Din decembrie până în februarie, grosul populației se află în Afrotropice, nu în Maghreb. Unii ajung până la Ecuator. Acolo se înmulțesc, iar urmașii lor pornesc primăvara spre nord.
Fluturii de scaieți nu au stare de amorțeală: se mișcă și se înmulțesc tot anul, în până la zece generații pe an acolo unde nu e frig.
Peste ocean
Într-o dimineață de octombrie 2013, pe o plajă din Guyana Franceză au apărut niște fluturi de scaieți. Specia nu avea populații stabile în America de Sud.
Trei dintre cei vreo zece fluturi au fost prinși vii pe la șase dimineața, la 28 octombrie 2013. Analizele vânturilor, genelor, polenului și izotopilor au arătat că traversaseră Atlanticul dinspre Africa de Vest: cel puțin 4.200 de kilometri, în 5–8 zile. După izotopi, unii se născuseră probabil în Europa de Vest, ceea ce urcă întreaga călătorie la peste 7.000 de kilometri.
Fără vânt n-ar fi ajuns: cu rezervele de grăsime, un fluture bate din aripi cel mult 780 de kilometri. Nici cu vânt n-ar fi ajuns dacă ar fi bătut tot timpul: atunci s-ar fi oprit pe la 1.900 de kilometri. În 2013, fluturii au alternat bătaia cu planarea, ca fluturii monarhi: cam 15% bătaie din aripi și 85% planare.
E unul dintre cele mai lungi zboruri dovedite vreodată la insecte individuale.
Primele două bare spun modelele de consum de energie; a treia e distanța minimă reconstituită din vânturi. Sursa: Suchan și colab. (2024).
România
În baza de date GBIF sunt 961 de observații de Vanessa cardui din România. Iată în ce luni au fost văzute.
Valul sosește în aprilie–mai și atinge vârful în iunie: 326 de observații, cam una din trei. Ultimii dispar prin octombrie–noiembrie.
Cele mai multe observații sunt din 2026, anul în curs (186), și din 2019 (172). În 2009 sau 2020 nu apare nicio observație din România: un semn că se înregistra puțin, nu că lipseau fluturii.
Observațiile vin mai ales de la oameni care fotografiază natura (iNaturalist, Observation.org) și dintr-o bază de date de muzeu (ZOBODAT). Graficul arată deci și unde se uită oamenii, nu numai unde zboară fluturii.
Joc
Opt propoziții despre fluture. Unele sună a poveste și sunt adevărate.
Cele opt propoziții și răspunsurile lor:
Surse
Distanțele și datele vin din studii publicate, citite în întregime; lista spune la fiecare ce am luat din el. Unde sursele dau valori diferite, am scris intervalul: circuitul de 12.000–15.000 km, Sahara de 1.500–2.000 km, anvergura de 50–60 mm.
Două lucruri lipsesc fiindcă nu le-am găsit măsurate nicăieri: cât trăiește un adult în natură și pe unde trec exact fluturii din estul Europei. Pagina o spune răspicat în dreptul fiecăruia.
_underside_Italy.jpg){kind=link}
.jpg){kind=link}