Cluj, anii 1570
Poți citi româna tipărită acum 450 de ani?
Pagina din imagine e cea mai veche tipăritură în limba română cu litere latine care s-a păstrat. Literele sunt latine, dar ortografia e maghiară: k pentru c, cz pentru ce, ß pentru s, y pentru i. Din cele 208 de cuvinte ale cântecului, 34 se scriu azi la fel. Cu șase reguli de ortografie, poți citi 176.
- 4 file, 8 pagini
- din a doua coală a unei cărticele de cântece
- 10 cântece
- traduse din maghiară, pentru românii calvini din Banat și Hunedoara
- 1601
- anul legării cărții în a cărei copertă au rămas foile până în 1911
Șase reguli de ortografie fac pagina lizibilă
Cine a cules literele scria româna așa cum scria maghiara. Aplică regulile una câte una: fiecare schimbă doar literele pe care le privește și le colorează. Pagina tipărită arată rândul la care ești.
Biblioteca Națională Széchényi, Budapesta (RMK I 361); digitizare publicată de Biblioteca Centrală Universitară din Cluj.
34 din 208 de cuvinte se scriu ca azi
Fiecare rând apare de două ori: întâi cum e tipărit, apoi cu ortografia de azi. Sub fiecare strofă, sensul ei în româna de acum.
Atinge un rând ca să-l vezi pe pagină.
La Eſsaias prorokcul:, tutorora au ßskcris laăßßsat: kceă
ortografia de azi: La Esaias prorocul, tutorora au scris lăsat că
dDomnulu-yi uva odihnyi: kcari mor eîn credintzța lLuyi.
ortografia de azi: Domnulu-i va odihni cari mor în credința Lui.
Profetul Isaia a lăsat scris pentru toți că Domnul îi va odihni pe cei care mor în credința Lui.
KCu ßSine-yi uva raădikca ßsußs: kcare-u iel adeuveraeaßdzeă:, kcum
ortografia de azi: Cu Sine-i va rădica sus care-u iel adevereadză, cum
morcyții ßseăyi eîyi uva eîn uvia:, Sși ßsuzs eîn czcer eîyi uva duczce.
ortografia de azi: morții săi îi va învia, și sus în cer îi va duce.
Îi va ridica la Sine, după cum a adeverit: își va învia morții și îi va duce sus, în cer.
Aczcaeaßsta-u faczce ßseăl-l ferikceăm:, binele lLuyi ßseă nu-l vuyi-
ortografia de azi: Aceasta-u face să-l fericăm, binele Lui să nu-l ui-
teăm:, czce mayi tare ßseă-l laăudeăm czcine aſșteptēăm ßskculaătura.
ortografia de azi: tăm, ce mai tare să-l lăudăm cine așteptăm sculătura.
De aceea să-L slăvim, să nu-I uităm binele și, mai ales, să-L lăudăm, noi, cei care așteptăm învierea.
Aczceſștoyi laß ßseă eîn odihnaă:, tremete ßseă uvietzdze:, Sși laßs
ortografia de azi: Aceștoi lasă în odihnă, tremete să viedze, și las
ßeă acolo uvißselind:, kcum ßseă ayibeă tot byinele.
ortografia de azi: ă acolo viselind, cum să aibă tot binele.
Pe aceștia îi lasă să se odihnească, îi trimite la locul lor și îi lasă acolo în pace, ca să aibă tot binele.
Creßdzucyții mMieyi, eîntratzți luntro:, portzțile uvaă eînkcunacyți:,
ortografia de azi: Credzuții Miei, întrați luntro, porțile vă încunați,
pucyținellu eîn kchiddecyți., ßseă nu eîn tre maânia mMe.
ortografia de azi: puținelu închideți, să nu între mânia Me.
„Credincioșii Mei, intrați înăuntru, închideți porțile, închideți-vă puțin, ca să nu intre mânia Mea.”
CzCe numayi eîn vreme ßskcurtaă:, eîn kclipitul okchiloru:, paă-
ortografia de azi: Ce numai în vreme scurtă, în clipitul ochiloru, pă-
naă-m uva treczce maânia-m:, tot akcolo odihnitzți.
ortografia de azi: nă-m va trece mânia-m, tot acolo odihniți.
„Doar pentru scurtă vreme, cât o clipire din ochi, până îmi trece mânia, odihniți-vă tot acolo.”
KCeă maânyia lu dDomnezeu:, tooataă taăryime purczce kgeând:,
ortografia de azi: Că mânia lu Domnezeu, toată tărime purcegând,
pre ooamenyi deßspre paămaânt:, pogoriî-uva gczgiudekcata.
ortografia de azi: pre oameni despre pământ, pogorî-va giudecata.
Căci mânia lui Dumnezeu, pornind cu toată puterea, va coborî judecata peste oamenii de pe pământ.
KCu kcare allenisșii ßseăyi: pierde-le-uva ßstr[..]âmbeătate:, czce uva
ortografia de azi: Cu care alenișii săi pierde-le-va strâmbătate, ce va
cyține ooamenyii ßseăyi:, kceă zs-au eîn iel ußzbaăitu.
ortografia de azi: ține oamenii săi, că s-au în iel uzbăitu.
Cu ea își va pierde dușmanii pentru nedreptatea lor, dar îi va păstra pe oamenii Lui, care s-au încrezut în El.
Mayi mult paămeântul ßseânczgele: nu-yi uva azskcunde tru-
ortografia de azi: Mai mult pământul sângele nu-i va ascunde tru-
pul luyi:, czce dDomnezeu uviaczța luyi: reădikca-uva pre uveczcie.
ortografia de azi: pul lui, ce Domnezeu viața lui rădica-va pre vecie.
Pământul nu va mai ascunde sângele și trupul celui mort: Dumnezeu îi va ridica viața pentru veșnicie.
Mare-yi nouaă uveßselie:, kceându ne uvom eîn grupare:, kceă
ortografia de azi: Mare-i nouă veselie, cându ne vom îngrupare, că
iareă uvom fyi eîn tr-una:, kcu dDomnezeu uvom laăkcui.
ortografia de azi: iară vom fi într-una, cu Domnezeu vom lăcui.
Mare bucurie avem când suntem îngropați, căci vom fi iarăși împreună, vom locui cu Dumnezeu.
CzCeſst frate-ne cze-u muritu:, Aamu-yi fęătul lu dDomne-
ortografia de azi: Cest frate-ne ce-u muritu, amu-i fătul lu Domne-
zeu:; czce plaânczgem, kceând kcáaßsa lLuiy: ieſst eîn pereătzția
ortografia de azi: zeu; ce plângem, când casa Lui iest în perăția
dDomnuluyi.?
ortografia de azi: Domnului?
Fratele nostru care a murit e acum copilul lui Dumnezeu. De ce plângem, când casa lui e în împărăția Domnului?
Lukcrul noßstru-yi de kcaăſștigaă:, lukcrul luyi de uveßselyie:; ßseă
ortografia de azi: Lucrul nostru-i de căștigă, lucrul lui de veselie; să
rugeăm pre miloßste lLuyi:, fie kcu noyi ßSuveânta tTroyiczțaă.
ortografia de azi: rugăm pre miloste Lui, fie cu noi Svânta Troiță.
Partea noastră e grija, a lui e bucuria. Să ne rugăm milostivirii Lui: fie cu noi Sfânta Treime.
Deă-ne nouaă dDuhul ßSuveântu:, dupaă mooarte-ne eîn pereăcyțiasș:,
ortografia de azi: Dă-ne nouă Duhul Svântu, după moarte-ne în perățiaș,
ßseă putem uvede fatzța lLuyi: paănæă eîn uveczcia uvaeakculuyi.
ortografia de azi: să putem vede fața Lui pănă în vecia veacului.
Dă-ne nouă Duhul Sfânt și, după moarte, împărăția Ta, ca să-I putem vedea fața în vecii vecilor.
Ember, emlekőzzęl à ßomo. &c.
OMmée, pomeneſște-te deßspre czcaea mooarte trißsteă:, pomeneſș-
ortografia de azi: Ome, pomenește-te despre cea moarte tristă, pomeneș-
te-te deßspre czcaeaßsul àa morcțieyi tale:. Pomeneſște-te om
ortografia de azi: te-te despre ceasul a morției tale. Pomenește-te om
chcrieſștinu, kceă uveyi akcmuſſșu muri.
ortografia de azi: creștinu, că vei acmuș muri.
De unde vin literele
Toate valorile vin din ortografia maghiară a vremii. În maghiară, sz se citește s, iar s se citește ș; tipograful are pentru sz o singură literă legată, ß. Tot în cărțile maghiare ale epocii, cz se citea ce: titlul maghiar al ultimului cântec, Diczériétec az Wrat, se scrie azi Dicsérjétek az Urat.
Unde româna are sunete pe care maghiara nu le avea, tipograful a improvizat. Pentru ă, î și â nu are o literă anume: le scrie pe toate cu e, uneori cu a. Sunetul ț apare scris în trei feluri, tz, cy și cz, iar cz mai înseamnă și ce. Litera ß apare de aproape 300 de ori în cele opt pagini.
Cuvinte pe care nu le mai folosim
- credzuții
- credincioșii; de la credzut, forma veche a lui crezut
- luntro
- înăuntru
- sculătura
- învierea; de la a se scula
- tărime
- tărie, putere
- alenișii
- dușmanii; alean vine din maghiarul ellen, „împotriva”
- uzbăi
- a se încrede; cuvânt din Banat și Transilvania, de origine necunoscută
- căștigă
- grijă
Sensurile, după dicționarele adunate pe dexonline (MDA2, DLRLV, Scriban, CADE).
Tradus strofă cu strofă dintr-un imn maghiar
Cântecul de pe pagină traduce un imn de înmormântare maghiar, Az Istennek jóvoltáról („Despre bunătatea lui Dumnezeu”), tipărit în cărțile de cântece reformate din anii 1560. Strofele românești urmează strofele maghiare, în aceeași ordine. Prima strofă a imnului, care îi era și titlu, a stat pe foaia dinaintea paginii noastre, care s-a pierdut.
maghiară, 1574Az Esaias Propheta mindeneknec iruán hatta, hogy Isten őket nyugottya, kic meg halnac hogy meg tarttya.
română, anii 1570La Esaias prorocul, tutorora au scris lăsat că Domnulu-i va odihni cari mor în credința Lui.
- iruán hatta au scris lăsat „a lăsat scriind”, adică a lăsat în scris
- mindeneknec tutorora tuturor
- nyugottya va odihni îi odihnește
maghiară, 1574Mert ismeglen fel-tamasztya, erős hituel bizonittya, az holtakot hogy fel kőlti es orszagaba be viszi.
română, anii 1570Cu Sine-i va rădica sus care-u iel adevereadză, cum morții săi îi va învia, și sus în cer îi va duce.
- bizonittya adevereadză adeverește
- fel kőlti va învia îi ridică
- be viszi îi va duce îi duce înăuntru
maghiară, 1574Ezt czac teszi hogy diczeriűc, io voltat el ne feleytsűc, de sőt inkab magasztallyuc, kic az fel tamadast váriuc.
română, anii 1570Aceasta-u face să-l fericăm, binele Lui să nu-l uităm, ce mai tare să-l lăudăm cine așteptăm sculătura.
- diczeriűc fericăm să-l lăudăm
- el ne feleytsűc să nu-l uităm să nu uităm
- az fel tamadast váriuc așteptăm sculătura așteptăm învierea
maghiară, 1574Ezeket nyugodalomba, be kűldi ágyas házokba, es hadgya hogy nagy bekeuel, ott nyugodgyanac az főldben.
română, anii 1570Aceștoi lasă în odihnă, tremete să viedze, și las ă acolo viselind, cum să aibă tot binele.
- nyugodalomba în odihnă în odihnă
- be kűldi tremete îi trimite înăuntru
- hadgya lasă îi lasă
maghiară, 1574En hiueim menyetec bé, kaputokat záriátoc bé, egy keuessé tegyétec bé, hogy haragom ne mennyen bé.
română, anii 1570Credzuții Miei, întrați luntro, porțile vă încunați, puținelu închideți, să nu între mânia Me.
- En hiueim Credzuții Miei credincioșii mei
- menyetec bé întrați luntro intrați
- kaputokat záriátoc bé porțile vă încunați închideți-vă porțile
- hogy haragom ne mennyen bé să nu între mânia Me ca să nu intre mânia mea
Româna nu spune „au scris lăsat”. Maghiara spune írván hagyta, „a lăsat scriind”, iar traducătorul a păstrat construcția. Strofa a cincea e versetul 20 din capitolul 26 al cărții lui Isaia, cu cuvântul lui Dumnezeu în gura cântărețului: „Credzuții Miei, întrați luntro”.
Zece cântece, fiecare pe o melodie maghiară
Deasupra fiecărui cântec stau primele cuvinte ale unui imn maghiar, urmate de „&c.”, adică „și celelalte”. Nu sunt titluri: arată pe ce melodie se cântă versurile românești. Lingvistul Melich János a observat asta încă din 1911 și a folosit felul în care sunt scrise aceste rânduri ca să lege tipăritura de tipografia lui Heltai Gáspár din Cluj.
Cele opt pagini
| Melodia, cum e tipărită | Imnul maghiar | Începutul cântecului românesc | Despre ce e | |
|---|---|---|---|---|
| I | pierdută cu foaia dinainte | Az Istennek jóvoltárólîn maghiară, tipărit până în 1566 | La Eſaias prorokul: tutorora außkris laßßatLa Esaias prorocul tutorora au scris lăsat | la înmormântare |
| II | Ember, emlekőzzęl à ßomo. &c. | Ember, emlékezzél a szomorú halálrólîn maghiară, tipărit până în 1569 | OMé pomeneſtete deßpre cza morte trißteOme, pomenește-te despre cea moarte tristă | la înmormântare |
| III | Mindenec meg hallyak &c. | Mindenek meghallják és jól megtanuljákîn maghiară, tipărit până în 1566 | TOtz kriſtin aßkultatz ſi byneen uaczetzToți creștin ascultați și bine învățați | Psalmul 127 |
| IV | Haycz meg Vriſten &c. | Hajtsd meg, Úristen, kegyes füleidetîn maghiară, tipărit până în 1566 | PLaketz domnezeu urekile talePleacă-ți, Domnezeu, urechile tale | rugăciune |
| V | A ki akar iduőzűlni &c. | Aki akar üdvözülniîn maghiară, tipărit până în 1566 | KVy voya ayßpaßi uiacza ßaCui voia a ispăsi viața sa | crezul |
| VI | Onßol minket Dauid Propheta &c. | Unszol minket Dávid prófétaîn maghiară, tipărit până în 1566 | DOſeneſte pre noy Dauid czel ßuentu prorokDojenește pre noi David cel svântu proroc | Psalmul 117 |
| VII | Veddel Wriſten rólunc. &c. | Vedd el, Úristen, rólunk haragodatîn maghiară, tipărit până în 1566 | IA de pre noy tu domne maniataIa de pre noi, tu Doamne, mânia ta | rugăciune |
| VIII | Ier emlekőzzűnk kereßtien. &c. | Jer, emlékezzünk, keresztyén népekîn maghiară, tipărit până în 1566 | Nyßße pomenym noy totz kreſtiniNi să pomenim noi toți creștinii | Psalmul 121 |
| IX | Moſtan Wriſten, &c. | Mostan, Úristen, hozzád kiáltunkîn maghiară, tipărit până în 1602 | AKmu domnezeu katra tyne ßtrigamAcmu, Domnezeu, cătră tine strigăm | rugăciunea regelui Iosafat |
| X | Diczériétec az Wrat. &c. | Dicsérjétek az Urat, minden nemzetségekîn maghiară, tipărit până în 1602 | NY ßße laudatz pre domnul: tote nemzeturileNi, să lăudați pre Domnul toate nemzeturile | Psalmul 117 |
- Psalmul 117 apare de două ori, în două traduceri diferite (VI și X), în aceeași cărticică de 16 pagini.
- Cântecul III își spune singur sursa. Ultima strofă: „Scriase svânt David în carte Soltarului, o sută douăzeci șase de cântece”: psalmul 126 în numerotarea veche, 127 în cea de azi.
- Modelele maghiare ale cântecelor IX și X sunt cunoscute doar din cărți tipărite după 1600. Nagy Levente crede că traducătorul a avut în față o carte maghiară care nu s-a păstrat.
- Cântecul X adaugă Duhul Sfânt în strofa de laudă de la sfârșit; textul maghiar unitarian îi pomenește doar pe Tatăl și pe Fiul. Pentru Ion Gheție, e semnul că traducătorul era calvin.
Imnurile maghiare sunt identificate în repertoriul poeziei maghiare vechi (RPHA); anul arată cea mai veche carte maghiară păstrată și datată sigur în care apare imnul. Biblioteca Națională Széchényi, Budapesta (RMK I 361); digitizare publicată de Biblioteca Centrală Universitară din Cluj.
Cum au supraviețuit patru file: ca umplutură într-o copertă
anii 1570
Tipărite la Cluj
O cărticică de două coli, adică 16 pagini. Din ea a rămas coala a doua, însemnată cu B. Ultima ei pagină e pe jumătate goală și nu are, jos, cuvântul care anunță pagina următoare, așa că Ion Gheție crede că aici se termina cartea și că foile păstrate sunt o probă de tipar.
1601
Legate într-o copertă
Un legător din Cluj folosește foi rămase din tipografie ca să întărească scoarțele de piele de vită ale unei cărți tipărite la Viena în 1516: două cărți ale lui Diodor din Sicilia despre Filip și Alexandru. Pe copertă imprimă anul 1601 și inițialele proprietarului, IFB. Printre foi: fragmente din alte șase cărți tipărite la Cluj între 1564 și 1586, opt file dintr-o carte germană și coala noastră.
1911
Scoase la lumină la Budapesta
Cartea ajunge la un anticariat din Budapesta. Etnograful Sztripszky Hiador observă fragmentele din copertă. Bibliofilul Todoreszku Gyula, fiul unui negustor român, cumpără cartea de la anticariat. Todoreszku înmoaie scoarțele și scoate foile. Sztripszky dă fragmentului românesc numele proprietarului.
1911
Prima ediție
Sztripszky și lingvistul Alexics György publică textul cu facsimil, sub titlul „Cartea de cântece a lui Szegedi Gergely în traducere românească din secolul al XVI-lea”. Titlul a fost criticat din primul an: cântecele nu vin dintr-o singură carte.
1920
La Biblioteca Națională
Todoreszku moare în noiembrie 1919 fără testament. Văduva lui, Horváth Aranka, dăruiește colecția Bibliotecii Naționale Széchényi, unde foile se află și azi.
Când și unde, exact?
Anul nu e sigur. Ion Gheție a datat tipăritura în 1571–1575, pentru că hârtia nu are filigran, iar moara de hârtie a lui Heltai din Cluj a produs hârtie fără filigran doar în acei ani. Chiar el scrie că datarea nu e foarte sigură. Nagy Levente crede că filigranele s-au șters la înmuiere și restaurare și propune 1569–1580. Catalogul maghiar al tipăriturilor vechi dă intervalul 1564–1586, al celorlalte fragmente găsite în aceeași copertă.
Locul e aproape sigur Clujul. Melich János a legat în 1911 ortografia de tipografia lui Heltai Gáspár; Gheție a adăugat litera tipografică, aceeași ca în cărțile tipărite de Heltai, și faptul că toate celelalte fragmente din copertă sunt clujene. Primii editori credeau că s-a tipărit la Oradea.
Heltai a murit în 1574, iar văduva lui a condus tipografia până în 1582. Dacă datarea lui Gheție e corectă, foile au ieșit fie din ultimii lui ani, fie din primul an al văduvei.
Ortografia maghiară nu a dus la alfabetul de azi
Pe vremea Fragmentului Todorescu, româna se scria cu litere chirilice: așa e scrisă scrisoarea lui Neacșu din 1521, așa a tipărit Coresi la Brașov. Nu e nici prima română notată cu litere latine: pe la 1532–1534, călătorul italian Francesco della Valle scria cum întreabă românii dacă știi limba lor, „Sti rominest?”. E cel mai vechi text românesc tipărit cu litere latine care s-a păstrat.
Cântecele erau pentru comunitățile românești calvine din Banat și Hunedoara și sunt scrise în graiul lor, cu împrumuturi din maghiară ca „alenișii” (dușmanii) și „nemzeturile” (neamurile). Ion Gheție crede că traducătorul a fost un preot român din Caransebeș, Lugoj sau Hațeg, unde românii învățau latina și maghiara la școală; recunoaște că nu are dovezi directe. Primii editori îl credeau maghiar, poate episcopul Tordasi Pál.
Scrisul acesta a mai trăit un secol și ceva, în cercurile calvine din vestul Transilvaniei: în 1642 cineva copia la Hațeg o carte de cântece în care unele imnuri sunt aceleași, iar în 1648 un preot din Lugoj tipărea la Alba Iulia un catehism. Alfabetul de azi vine din altă parte: din gramatica tipărită la Viena în 1780 de Samuil Micu și Gheorghe Șincai, care scriau româna după etimologia latină, și din decizia Principatelor Unite de a înlocui chirilicele în 1862.
- 1521 Scrisoarea lui Neacșu, cel mai vechi text românesc datat
- 1533 „Sti rominest?”, notat de Francesco della Valle (1532 sau 1534)
- 1557 Coresi tipărește la Brașov, în slavonă din 1557, în română din 1559 (1557–1583)
- anii 1570 Fragmentul Todorescu, Cluj, ortografie maghiară (anii 1570)
- 1594 „Tatăl nostru” al lui Luca Stroici, ortografie poloneză, Cracovia
- 1642 Cartea de cântece copiată la Hațeg, cu unele imnuri din fragment
- 1648 Catehismul calvin tipărit la Alba Iulia, ortografie maghiară
- 1703 Psaltirea lui Istvánházi, ultimul manuscris calvin de acest fel
- 1780 Gramatica lui Micu și Șincai, ortografie după latină, Viena
- 1862 Principatele Unite trec oficial la alfabetul latin
Surse
Transcrierea literă cu literă a celor opt pagini și citirea lor cu ortografia de azi sunt făcute de Marius Comper pe scanare, după lecturile lui Ion Gheție. Sensul strofelor în româna de azi e tot al lui Marius Comper; unde un cuvânt vechi e nesigur, urmează sensul imnului maghiar.
- Ion Gheție, Fragmentul Todorescu. Text stabilit, studiu filologic, studiu lingvistic și indice, în Texte românești din secolul al XVI-lea, Editura Academiei, 1982, p. 259–364 (extrase). remusmirceabirtz.wordpress.com/wp-content/uploads/2013/06/ion-gh
- Régi magyarországi nyomtatványok 1473–1600 (RMNy), I, Akadémiai Kiadó, 1971, nr. 313. real-eod.mtak.hu/9184/1/RMNy1.pdf
- Melich János, recenzie la Sztripszky–Alexics 1911, Magyar Könyvszemle, 1911, nr. 4, p. 362–364. epa.oszk.hu/00000/00021/00153/pdf/362-364.pdf
- Nagy Levente, A román reformáció és a magyar irodalom (teză de doctor al științelor), 2018, p. 205–212. real-d.mtak.hu/1095/7/dc_1461_17_doktori_mu.pdf
- Daniele Pantaleoni, Observații asupra textelor românești vechi cu alfabet latin (1570–1703), Philologica Jassyensia, III, 1, 2007. diacronia.ro/ro/indexing/details/A807/pdf
- Corpus electronic al textelor românești vechi (CETRV): Fragmentul Todorescu (copie din 2021). web.archive.org/web/20210923172013/https://textvechi.ro/fragment
- Biblioteca Digitală a BCU Cluj: Cîntece bisericești, scanarea celor opt pagini. dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/26176
- Répertoire de la poésie hongroise ancienne (RPHA), imnurile 0065, 0139, 0273, 0340, 0475, 0645, 0968, 1019, 1417, 1469. f-book.com/rpha/v7/rpha.php?r=0139
- Huszár Gál, A keresztyéni gyülekezetben való isteni dicséretek, Komjáti, 1574 (MEK). mek.oszk.hu/08800/08838/
- Szegedi Gergely, Énekeskönyv, Debrecen, c. 1570 (Hungaricana). rmk.hungaricana.hu/hu/view/RMK_I_332/
- Varga Bernadett, Todoreszku Gyula tudományos munkássága, blogul Bibliotecii Naționale Széchényi, 2016. nemzetikonyvtar.blog.hu/2016/09/17/todoreszku_gyula_tudomanyos_m
- Biblioteca Națională Széchényi, expoziția „Kincseit a nemzetnek szánta” (Todoreszku). oszk.hu/kiallitasok/kincseit-nemzetnek-szanta-todoreszku-kiallit
- Ferenczi Zoltán, A kolozsvári nyomdászat története, 1896 (MEK). mek.oszk.hu/07800/07852/07852.htm
- Tipărituri românești vechi: Fragmentul Todorescu, cel mai vechi text în limba română cu alfabet latin, 2011. tiparituriromanesti.wordpress.com/2011/10/30/fragmentul-todoresc
- dexonline: uzbăi, căștigă, alean, tărime, sculătură. dexonline.ro/definitie/uzb%C4%83i
Biblioteca Națională Széchényi, Budapesta (RMK I 361); digitizare publicată de Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Biblioteca Națională Széchényi (RMK I 113a), prin Biblioteca Electronică Maghiară (MEK). Tipăriturile din secolul al XVI-lea sunt în domeniul public, iar scanările lor fidele nu creează un drept de autor nou.
Litere: EB Garamond și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.