mariuscomper.ukEnglish

Biologie · clasa a VII-a

Pune zahăr pe spatele limbii. Manualul spune că acolo e amar.

Harta gusturilor, cu dulcele la vârf și amarul la bază, e desenată și azi în manualul de biologie de clasa a VII-a aprobat în 2024. Numai că orice parte a limbii care are muguri gustativi simte toate gusturile. Verifică pe limba ta cu apă cu zahăr, apoi vezi cum patru tabele din 1901 au devenit o hartă.

Fac probaCu toată clasa
amaracruacrusăratsăratdulce
Harta din manual, redesenată: dulce la vârf, sărat pe lângă vârf, acru pe margini, amar la bază. Punctul marchează locul unde pui zahărul.

Ce scrie în manual

Manualul de biologie pentru clasa a VII-a al editurii Litera, scris de Alexandrina-Dana Grasu și Jeanina Cîrstoiu și aprobat de Ministerul Educației la licitația din 2024, desenează la pagina 51 o limbă cu patru zone colorate. Lângă figură scrie:

„În fig. 24 este prezentată o «hartă a gusturilor», cu zonele care recepționează un anumit gust. Unele zone se suprapun. Gustul dulce este recepționat pe vârful limbii, iar cel sărat pe vârful și marginile limbii. Gustul acru este recepționat pe marginile limbii, iar cel amar la baza limbii.”

Biologie, manual pentru clasa a VII-a, Litera, 2024, p. 51

Pe figură, zonele se suprapun doar la vârf și pe margini; spatele limbii e colorat numai «amar». În testul din varianta digitală a manualului, propoziția „Gustul dulce este perceput la vârful limbii” se bifează „Adevărat”, iar „Gustul amar este perceput pe toată suprafața limbii”, „Fals”. Strict vorbind, mijlocul limbii chiar simte foarte slab; amarul se simte însă pe tot restul limbii, nu doar la bază.

La Concursul Național de Biologie „George Emil Palade”, etapa județeană din 6 aprilie 2024, itemul 52 pentru clasa a VII-a o pune pe Ana să bea lapte fierbinte, care îi afectează mugurii gustativi „în special cei situați spre vârful limbii”. Elevii trebuie să spună ce gusturi a pierdut. Răspunsul din barem: „dulce și sărat”, exact zonele de la vârf ale hărții. La itemul 41, elevii trebuiau să accepte că dulcele „poate fi perceput” la vârful limbii și amarul spre baza ei, ceea ce e adevărat, doar că nu numai acolo.

Manualul propune și o lucrare practică: „Lucrând în grupe, poate fi realizată harta gustului pentru diferiți subiecți.” La sfârșit întreabă: „Care este concluzia în urma acestui experiment?” Proba de mai jos e chiar experimentul acesta.

România nu e o excepție: harta s-a răspândit în manualele din multe țări în a doua jumătate a secolului XX. Aici exemplul e românesc fiindcă manualul și subiectele de concurs sunt online, pagină cu pagină.

Proba: harta limbii tale, în două minute

Ai nevoie de zahăr, apă, două pahare și câteva bețișoare de urechi curate. Merge și coada unei lingurițe.

  1. Dizolvă două lingurițe de zahăr în jumătate de pahar de apă, cam 8 grame la 100 de mililitri. Al doilea pahar, cu apă simplă, e pentru clătit.
  2. Clătește-ți gura, scoate limba și șterge-o ușor cu un șervețel, ca soluția să rămână unde o pui.
  3. Înmoaie bețișorul, scurge picăturile și ține-l 2–3 secunde pe un singur loc. Ține limba afară până răspunzi, altfel zahărul se întinde.
  4. Clătește-ți gura cu apă între locuri.
  5. La spate, țintește papilele mari din spatele limbii, puțin într-o parte. Dacă ți se face greață, pune bețișorul pe margine, cât mai în spate, unde limba face niște cute: și acolo sunt muguri gustativi. Nu-l pune pe mijlocul limbii, care simte foarte slab, și nu atinge cerul gurii.

Cu cineva lângă tine proba e și mai sigură: el alege bețișorul, tu nu știi ce e pe el. Așa nu te ajută ce știi deja din manual.

Două lingurițe de zahăr în jumătate de pahar de apă, bine dizolvat.

vârfmarginemijlocspate
Harta ta
amaracruacrusăratsăratdulce
Harta din manual

clarslabnimic

Vârful limbii: ce ai simțit?

Fă proba pe rând, în patru locuri: vârf, margine, mijloc, spate. Notează pe o foaie ce ai simțit în fiecare. Pe harta din manual, dulcele stă doar la vârf; la spate, harta pune amarul.

În clasă: toată lumea, deodată

Fiecare elev are un pahar mic doar al lui, sau un bețișor curat pe care îl înmoaie o singură dată. Nimeni nu înmoaie de două ori în același pahar, iar pentru fiecare rundă se ia un bețișor nou. Profesorul proiectează ecranul de mai jos și pornește numărătoarea.

Toată clasa

Zahăr pe spatele limbii.

Pe harta din manual, spatele limbii e «amar». Țineți bețișorul acolo trei secunde, cu limba afară.

Închideți ochii. Ridicați mâna dacă simțiți dulce.

0 din 0

Mâini ridicate
Elevi în clasă

A doua rundă: zeamă de lămâie pe vârful limbii, locul unde ediția din 2019 a manualului scria că acrul nu se simte. A treia, pentru cine vrea: apă tonică pe vârf. Apa tonică are chinină; cine n-are voie la chinină sare peste ea.

De unde vine harta: patru tabele din 1901 și un grafic din 1942

În 1901, la institutul de psihologie al lui Wilhelm Wundt din Leipzig, D. P. Hänig a pus pe limbile a șapte colegi, cu o pensulă subțire, soluții de zahăr, sare, acid clorhidric și sulfat de chinină, tot mai diluate, până când nu le mai simțeau. A lucrat în 14 puncte de pe marginea limbii și în alte 14 mai spre interior, între 3 și 5 după-amiaza, patru semestre la rând. Pentru fiecare gust a publicat un tabel cu pragurile, adică cea mai slabă soluție pe care o mai simțea fiecare om în fiecare punct.

1×2×3×4×5×6×de câte ori mai sensibil decât cel mai slab punctvârfmarginebazăABCDEFGHamaracrusăratdulce

În 1901, D. P. Hänig a găsit toate cele patru gusturi în fiecare dintre cele 14 puncte de pe marginea limbii. Pentru dulce, vârful a fost de 3,3 ori mai sensibil decât baza; pentru amar, baza, de 6,3 ori mai sensibilă decât vârful. La sărat și acru, diferențele au fost de 1,2 și 1,5 ori.

Pragurile medii tipărite de Hänig (Philosophische Studien 17, 1901, tabelele I–IV), transformate în sensibilitate: 1 împărțit la prag. În graficul lui Boring (1942, fig. 76), fiecare curbă e raportată la propriul maxim. Literele sunt punctele lui Hänig.

Ultimii doi pași sunt calculul nostru, făcut pe valorile medii tipărite de Hänig. Legătura dintre graficul lui Boring și harta din manuale a făcut-o psihologa Linda Bartoshuk în 1978; în 2022, psihologul Charles Spence, trecând în revistă cercetările despre gust pe suprafața limbii, a reluat ideea că graficul a ajuns, în deceniile următoare, în multe manuale. Chiar Hänig avertizase, la pagina 617, că desenele lui cu curbe au doar rol didactic.

De ce nu observi diferențele lui Hänig

Pragurile lui Hänig sunt soluții atât de diluate încât abia le mai simți. Punctul de pe margine cel mai puțin sensibil la dulce, la bază, avea nevoie de o soluție cu 1,16% zahăr. În paharul tău sunt cam 8%, de aproape șapte ori mai mult. La o asemenea concentrație simți dulce oriunde ai muguri gustativi. Proba de bucătărie nu măsoară cât de sensibil e un loc, deci nu poate reface curbele lui Hänig. Poate verifica doar dacă un gust se simte într-o zonă, iar zonele desenate nu trec proba.

Ce știm azi despre locul unde simțim gustul

Diferențe de prag, fără zone

În 1974, V. B. Collings a măsurat din nou pragurile, la 15 oameni, în cinci locuri: vârful, marginea, papilele foliate, papilele circumvalate și cerul moale al gurii. Pentru sare și acid, diferența cea mai mare dintre locuri a fost de circa trei ori. Pentru chinină, pragul cel mai mic de pe limbă a fost la vârf, iar cel mai mic dintre toate, pe cerul moale. La concentrații mai mari, în schimb, intensitatea amarului creștea cel mai repede la spate.

La soluții puternice, lucrurile se schimbă puțin. În 2014, Emma Feeney și John Hayes au pus soluții concentrate, cu bețișoare, pe vârful și pe spatele limbii a 122 de oameni. Toate gusturile testate s-au simțit și pe vârf, și pe spate. La dulce, sărat și acru, vârful și spatele nu s-au deosebit semnificativ, iar amarul și umami au fost mai intense la spate. Deci zona „amar” din manual are un sâmbure de adevăr: spatele simte amarul mai puternic când e mult. Vârful îl simte și el.

Unde sunt mugurii gustativi

papile fungiforme: dese la vârfpapile foliatepapile circumvalatemijloc: papile filiforme, fără muguri gustativi
Desen schematic; papilele sunt desenate ca model, nu numărate.

Mugurii gustativi stau în trei feluri de papile. Cele fungiforme, ca niște ciupercuțe, sunt pe cele două treimi din față ale limbii, cele mai dese la vârf: la oamenii din studiul din 2014, între 23 și 123 pe centimetru pătrat. Cele foliate sunt niște cute pe margini, spre spate. Cele circumvalate, mari, stau în formă de V la baza limbii. Restul suprafeței e acoperit de papile filiforme, care n-au muguri gustativi. Mugurii sunt și ei mult mai rari în afara vârfului: la zece limbi studiate la microscop în 1986, erau în medie de 4,6 ori mai deși pe vârf decât la mijlocul marginii. Iar în 1901, la toți cei șapte oameni ai lui Hänig, în centrul limbii n-a apărut niciun gust.

Gustăm și în afara limbii: pe cerul moale al gurii, care în măsurătorile din 1974 a răspuns la toate cele cinci substanțe testate, și în gât. Pe cerul tare, pe buze și pe interiorul obrajilor nu simțim gust.

Fiecare mugure, toate gusturile

În fiecare mugure gustativ sunt celule diferite pentru gusturi diferite: celulele pentru dulce, amar și umami au receptori pentru un singur gust, acrul are propriul lui tip de celule. În 2009, cercetătorii din aceeași echipă scriau că mugurii din toate zonele gurii au celule care răspund la toate cele cinci gusturi. În 2006, echipa lui Charles Zuker scria că, „spre deosebire de ce se crede”, nu există o hartă a limbii. Receptorul pentru umami, gustul glutamatului descris de chimistul japonez Kikunae Ikeda în 1909, a fost identificat în 2002.

Întrebări

Există o hartă a gusturilor pe limbă?

Nu. Orice zonă a limbii care are muguri gustativi simte toate cele cinci gusturi de bază. Sensibilitatea variază de la un loc la altul, dar variațiile nu formează zone separate.

Unde se simte gustul amar pe limbă?

Peste tot unde sunt muguri gustativi. La soluții puternice, amarul se simte mai intens pe spatele limbii; la praguri, măsurătorile din 1974 au găsit cea mai mare sensibilitate la chinină pe vârful limbii și pe cerul moale al gurii.

Care sunt zonele gustative ale limbii?

Zona gustativă e toată marginea limbii, plus vârful și baza, acolo unde sunt papilele fungiforme, foliate și circumvalate. Mijlocul limbii simte slab sau deloc. În interiorul zonei gustative nu există zone separate pentru dulce, sărat, acru sau amar.

Câte gusturi de bază avem?

Cinci sunt recunoscute pe scară largă: dulce, sărat, acru, amar și umami. Manualul de clasa a VII-a îl menționează și pe umami, pe care îl pune „pe o suprafață mare a limbii”, dar nu îl desenează pe hartă.

Iuteala e un gust?

Nu. Capsaicina din ardei iute activează un receptor al căldurii și al durerii, descris în 1997, nu un receptor gustativ. De aceea ardeiul iute „arde” și pe piele.

Surse și metodă

Graficul folosește valorile medii tipărite de Hänig pentru opt dintre cele 14 puncte de pe margine (de la vârf, pe o parte, până la mijlocul bazei); raporturile din text (3,3, 6,3, 1,2 și 1,5 ori) sunt calculate pe toate cele 14. Sensibilitatea e 1 împărțit la prag, ca la Hänig. În pasul „1942”, fiecare curbă e împărțită la maximul ei, ca în figura lui Boring; în pasul „Harta”, fiecare punct primește gustul cu cea mai mare valoare după această împărțire. Acest ultim pas e o reconstituire, nu o procedură descrisă de cineva.

Concentrațiile pentru probă sunt aproximative (o linguriță de zahăr are cam 4 grame). Proba de bucătărie folosește soluții mult peste prag, deci poate arăta dacă un gust se simte într-un loc, nu cât de sensibil e locul acela.

Hänig a lucrat cu șapte oameni; fiecare tabel are câte patru dintre ei. Citatele din Chandrashekar și colab. (2006) și Yarmolinsky și colab. (2009), legătura făcută de Bartoshuk în 1978 și observația ei din 1993 despre graficul lui Boring sunt preluate din recenzia lui Spence (2022).

Tot despre corp și manuale, pe acest site