Patru sisteme administrative, un singur loc
Satul tău a fost pe patru hărți diferite
În 1930 România avea 71 de județe. În 1938, 10 ținuturi. Între 1960 și 1968, 16 regiuni. Azi, 41 de județe și București. Focșani a purtat pe rând patru nume fără niciun cuvânt comun — Putna, Dunărea de Jos, Galați, Vrancea — și nu s-a mutat niciodată de pe loc. Caută-ți comuna și vezi care au fost cele patru ale ei.
Focșani a stat pe loc, iar liniile de deasupra lui s-au mutat
Orașul este unde a fost. În 1930 era capitala județului Putna. Opt ani mai târziu, reforma administrativă l-a pus în Ținutul Dunărea de Jos, condus de la Galați. În anii regiunilor sovietice a fost în Regiunea Galați. Din 1968 este capitala județului Vrancea. Patru nume, și niciunul nu împrumută un cuvânt de la altul.
- 1930Putnajudeț
- 1938Dunărea de Josținut
- 1960–1968Galațiregiune
- aziVranceajudeț
Dintre 40 de municipii care sunt azi reședință de județ, doar 4 au patru nume care nu au nici măcar un cuvânt în comun: Călărași, Focșani, Giurgiu și Sfântu Gheorghe. Al patruzeci și unulea județ, Ilfov, își are reședința la București, în afara propriului teritoriu, așa că nu intră în socoteală.
Reșița arată varianta cealaltă. În 1930 era în județul Caraș, în 1938 în Ținutul Timiș, între 1960 și 1968 în Regiunea Banat, iar azi este capitala județului Caraș-Severin — patru nume diferite, dintre care ultimul readuce primul.
- 1930Carașjudeț
- 1938Timișținut
- 1960–1968Banatregiune
- aziCaraș-Severinjudeț
Pentru cele 3.186 de comune, orașe și municipii de azi, socoteala arată așa: 733 de localități au patru nume diferite pentru cele patru sisteme, iar numai 27 au purtat același nume în toate patru. La 1.432 de localități — 44,9% — județul din 1930 nu se numea cum se numește județul de azi.
Caută-ți locul pe cele patru hărți
Cele patru butoane redesenează aceeași țară după cele patru sisteme. Harta din 1930 este vizibil mai mare, fiindcă România era mai mare: Basarabia, nordul Bucovinei și sudul Dobrogei apar în ea, iar conturul subțire arată unde este granița azi. Caută un nume sau atinge harta, și vezi cele patru unități din care a făcut parte locul acela.
Ce este exact și ce nu. Căutarea după nume dă răspunsul din datele verificate. Atingerea hărții este rezolvată pe o grilă de aproximativ 800 de metri, care nimerește comuna ce conține punctul în 94,1% din cazuri; lângă o graniță poate numi vecina. Regiunile 1960–1968 sunt o reconstituire aproximativă, iar liniile dintre ele nu se pot citi la detaliu — vezi metoda. Pentru 1960–1968, sub regiune apar și raioanele din care era alcătuită, ca listă de nume: raioanele nu sunt desenate pe hartă și nu se pot selecta, fiindcă hotarele lor nu există nicăieri ca geometrie.
71 de județe, dintre care 12 au rămas în alte țări
România Mare a fost împărțită în 71 de județe. Suprafața lor, recalculată din conturul publicat, este de 297.487 km², față de 238.393 km² azi.
Douăsprezece dintre ele nu mai au practic nimic înăuntrul graniței de azi. Nouă sunt în Basarabia — Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Tighina — două în nordul Bucovinei (Cernăuți, Storojineț), iar a douăsprezecea, Caliacra, în sudul Dobrogei. Durostor, celălalt județ al Cadrilaterului, este un caz parțial: 10,2% din suprafața lui se află azi în România. Rădăuți este tăiat de granița din 1940 și păstrează 56,0%, iar Dorohoi 87,7%.
În sens invers, județele de azi sunt cusute din mai multe județe interbelice. Cele care adună cel mai mult sunt Bacău și Suceava, fiecare cu 8 județe din 1930 în teritoriul lui de azi.
Un decalaj din sursă. Suprafața recalculată este cu 1,2% mai mare decât cea publicată în același fișier (294.030 km²). Conturul din 1930 a fost obținut prin suprapunerea unei hărți etnice germane din 1938–1941 pe o bază topografică austriacă din 1910, iar diferența vine de acolo. Nu a fost rescalată aici.
10 ținuturi, dintre care 4 cu două nume
Legea administrativă din 14 august 1938 a strâns cele 71 de județe în 10 ținuturi. Două dintre capitalele lor, Chișinău și Cernăuți, sunt azi în alte țări.
| Ținutul | Numele propus | Capitala | Județe |
|---|---|---|---|
| Bucegi | Argeș | București | 10 |
| Someș | Crișuri | Cluj | 7 |
| Dunărea de Jos | Dunării | Galați | 10 |
| Olt | Jiu | Craiova | 6 |
| Mării | — | Constanța | 4 |
| Mureș | Alba Iulia | Alba Iulia | 9 |
| Nistru | — | Chișinău | 4 |
| Prut | — | Iași | 9 |
| Suceava | — | Cernăuți | 7 |
| Timiș | — | Timișoara | 5 |
Pentru patru dintre ele, numele nu este limpede nici acum. Articolul general de pe Wikipedia le trece cu numele propus inițial pe primul loc, iar articolul fiecărui ținut, care citează Monitorul Oficial nr. 187 din 14 august 1938, spune contrariul: numele din titlu este cel promulgat, iar celălalt fusese doar propunerea. Datele de aici urmează articolele individuale și păstrează ambele nume, cu contradicția consemnată ca atare.
Împărțirea nu a fost geografică peste tot. Articolul general afirmă, citând lucrarea lui Günther H. Tontsch din 2000, că „după modelul fascist italian, județele din Transilvania locuite preponderent de maghiari au fost incluse în ținuturi separate, astfel încât procentul minoritarilor să fie redus per totalul ținutului”. Trei Scaune a ajuns în Ținutul Bucegi, condus de la București, iar Ciuc și Odorhei în Ținutul Mureș, condus de la Alba Iulia, alături de celelalte 7 județe ale ținutului: Alba, Făgăraș, Mureș, Sibiu, Târnava Mare, Târnava Mică, Turda.
Harta s-a redesenat de patru ori în zece ani
În septembrie 1950, Legea nr. 5 a desființat cele 58 de județe care mai rămăseseră, împreună cu 424 de plăși și 6.276 de comune, și le-a înlocuit cu 28 de regiuni împărțite în 177 de raioane. Doi ani mai târziu, Decretul nr. 331 le-a comasat în 18 și a creat prima unitate administrativă românească întemeiată pe criteriu etnic, Regiunea Autonomă Maghiară. În ianuarie 1956, Decretul nr. 12 a desființat regiunile Arad și Bârlad, rămânând 16. În decembrie 1960, Legea nr. 3 a mutat teritorii și a schimbat nume, tot pentru 16 regiuni. În februarie 1968, Legea nr. 2 a închis experimentul și a revenit la județe: 39, plus municipiul București.
Harta interactivă de mai sus conține doar configurația din 1960–1968, singura reconstituită ca geometrie. Celelalte trei apar aici așa cum au fost desenate atunci, fiindcă pentru ele nu există nicio hartă vectorială de referință, iar o reconstituire a patru sisteme din imagini ar adăuga patru straturi de eroare în loc de un fapt.
Cele 16 regiuni din 1960 au fost: Argeș, Bacău, Banat, Brașov, București, Cluj, Crișana, Dobrogea, Galați, Hunedoara, Iași, Maramureș, Mureș-Autonomă Maghiară, Oltenia, Ploiești, Suceava. Numele lor sunt de provincii istorice și de orașe — și, o singură dată, de o minoritate.
O lipsă care a rămas lipsă. Populația regiunilor la recensământul din 1966 nu a fost găsită. Sursa care părea să o conțină dă numai populația orașelor-capitală de regiune, nu totalurile regionale, iar nicio publicație statistică oficială cu acest număr nu a putut fi identificată. Câmpul a rămas gol în date, fără o estimare pusă în locul lui.
Raioanele fiecărei regiuni
Regiunea era doar nivelul de sus. Sub ea, țara era împărțită în raioane, și raionul e nivelul la care se răspunde de fapt la întrebarea unde era o comună: Cugirul nu era pur și simplu în Regiunea Hunedoara, era în raionul Orăștie din Regiunea Hunedoara. Lista de mai jos dă numele raioanelor fiecărei regiuni, în toate cele patru epoci.
Ce este exact și ce nu. Aceasta este o listă de nume, nu un al cincilea strat de hartă. Raioanele nu apar desenate nici aici, nici pe harta de sus, fiindcă nu există nicio hartă vectorială la nivel de raion pentru niciuna din cele patru epoci; niciun nume de mai jos nu are un contur în spatele lui, iar din această listă nu se poate deduce unul. Numele sunt transcrise din articolul fiecărei regiuni de pe Wikipedia în românește, fiecare legat la versiunea exactă din care a fost citit. Unde două articole nu sunt de acord, rămân ambele variante, cu neconcordanța scrisă lângă ele. Din cele 78 de perechi regiune–epocă, 70 au o listă citită și transcrisă dintr-o singură sursă citată, fără conflict de număr sau de suprapunere între regiuni semnalat; 7 au un asemenea conflict semnalat explicit; iar pentru una sursele nu dau nicio listă. „Fără conflict semnalat” nu înseamnă că fiecare nume a fost verificat independent printr-o a doua sursă — câteva dintre cele dintâi poartă totuși o dispută de nume consemnată separat, în nota proprie (de exemplu lista regiunii Pitești pentru 1956–1960).
1950–1952 28 de regiuni, 177 de raioane
Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950. Listele de mai jos însumează 182 de intrări, dar 5 nume apar fiecare în două regiuni deodată. Numărate o singură dată rămân 177, totalul pe care îl dă legea — dacă lista de cinci a regiunii Vâlcea e completă, fiindcă articolul ei spune șase, iar un al șaselea nume ar face 178.
Arad 5 raioane
Arad, Criș (Chișineu), Gurahonț, Ineu, Lipova
Regiunea Arad, 1950–1952
Argeș 5 raioane
Costești, Curtea de Argeș, Muscel, Pitești, Slatina
Regiunea Argeș, 1950–1952
Bacău 6 raioane
Bacău, Buhuși, Moinești, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Târgu Ocna
Regiunea Bacău, 1950–1952
Baia Mare 7 raioane
Baia Mare, Carei, Cehu Silvaniei, Lăpuș (Târgu Lăpuș), Oaș (Negrești), Satu Mare, Sighet
Regiunea Baia Mare, 1950–1952
Bârlad 5 raioane
Bârlad, Fălciu, Huși, Vaslui, Zeletin
Regiunea Bârlad, 1950–1952
Bihor 7 raioane
Aleșd, Beiuș, Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu
Articolul dă eticheta „1950–1956”, dar regiunea Bihor apare numai în lista pentru 1950–1952; pentru 1952–1960 templatul dă regiunea Oradea, care are lista ei. Lista e folosită aici doar pentru 1950–1952.
Regiunea Bihor, 1950–1956
Botoșani 5 raioane
Botoșani, Darabani, Dorohoi, Săveni, Trușești
Regiunea Botoșani, 1950–1952
București 9 raioane
Brănești, București, Crevedia, Giurgiu, Mihăilești, Oltenița, Răcari, Snagov, Vidra
Raioanele Brănești, Giurgiu, Oltenița, Răcari și Vidra apar, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii Teleorman. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea București, 1950–1952
Buzău 6 raioane
Beceni, Buzău, Cislău (Pătârlagele), Mizil, Pogoanele, Râmnicu Sărat
Regiunea Buzău, 1950–1952
Cluj 8 raioane
Aiud, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou, Turda
Lista stă în secțiunea „Organizare”, nu într-una intitulată „Raioanele”.
Regiunea Cluj, la înființare (1950)
Constanța 6 raioane
Adamclisi (Băneasa), Constanța, Hârșova, Istria (Babadag), Medgidia, Negru Vodă
Regiunea Constanța, 1950–1952
Dolj 10 raioane
Balș, Băilești, Calafat, Caracal, Corabia, Craiova, Cujmir, Gura Jiului, Plenița, Segarcea
Regiunea Dolj, 1950–1952
Galați 7 raioane
Brăila, Bujor, Călmățui (Însurăței), Filimon Sîrbu (Făurei), Galați, Măcin, Tulcea
Regiunea Galați, 1950–1952
Gorj 10 raioane
Amaradia (Melinești), Baia de Aramă, Filiași, Gilort (Târgu Cărbunești), Novaci, Oltețu (Bălcești), Strehaia, Târgu Jiu, Turnu Severin, Vânju Mare
Regiunea Gorj, 1950–1952
Hunedoara 7 raioane
Alba Iulia, Brad, Deva, Hațeg, Hunedoara, Orăștie, Petroșani
Regiunea Hunedoara, 1950–1952
Ialomița 5 raioane
Călărași, Fetești, Lehliu, Slobozia, Urziceni
Regiunea Ialomița, 1950–1952
Iași 7 raioane
Hârlău, Iași, Negrești, Pașcani, Roman, Târgu Frumos, Vlădeni
Regiunea Iași, 1950–1952
Mureș 7 raioane
Gheorgheni, Luduș, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sărmaș, Târgu Mureș, Târnăveni
Regiunea Mureș, 1950–1952
Prahova 5 raioane
Câmpina, Ploiești, Pucioasa, Târgoviște, Teleajen (Vălenii de Munte)
Regiunea Prahova, 1950–1952
Putna 6 raioane
Adjud, Focșani, Năruja, Panciu, Tecuci, Măicănești
Regiunea Putna, 1950–1952
Rodna 4 raioane
Bistrița, Beclean, Năsăud, Vișeu
Regiunea Rodna, 1950–1952
Severin 5 raioane
Almăj-Mehadia, Caransebeș, Moldova Nouă, Oravița, Reșița
Regiunea Severin, 1950–1952
Sibiu 6 raioane
Agnita, Făgăraș, Mediaș, Sebeș, Sibiu, Sighișoara
Regiunea Sibiu, 1950–1952
Stalin 6 raioane
Ciuc, Odorhei, Racoș, Stalin, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc
Regiunea Stalin, 1950–1952
Suceava 7 raioane
Câmpulung, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava, Vatra Dornei
Regiunea Suceava, 1950–1956
Teleorman 13 raioane
Alexandria, Brănești, Domnești, Drăgănești-Vlașca, Giurgiu, Olteni, Oltenița, Răcari, Roșiorii de Vede, Turnu Măgurele, Videle, Vidra, Zimnicea
Raioanele Brănești, Giurgiu, Oltenița, Răcari și Vidra apar, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii București. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea Teleorman, 1950–1952
Timișoara 3 raioane
Deta, Sânnicolau Mare, Timișoara
Lista stă în secțiunea „Istoric”, nu într-una intitulată „Raioanele”.
Regiunea Timișoara, la înființare (1950)
Vâlcea 5 raioane
Bălcești, Horezu, Lădești, Loviștea, Râmnicu Vâlcea
Articolul spune „6 raioane” și enumeră cinci. Numele lipsă nu e dat de sursă, așa că lista rămâne de cinci, cu neconcordanța semnalată.
Regiunea Vâlcea, 1950–1952
1952–1956 18 regiuni, 179 de raioane
Decretul nr. 331 din 19 septembrie 1952. Listele de mai jos însumează 181 de intrări, dar 2 nume apar fiecare în două regiuni deodată. Numărate o singură dată rămân 179 de raioane.
Arad 6 raioane
Arad, Criș (Chișineu-Criș), Gurahonț, Ineu, Lipova, Sânnicolau Mare
Regiunea Arad, 1952–1956
Autonomă Maghiară 9 raioane
Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Toplița
Regiunea Autonomă Maghiară, 1952–1956
Bacău 7 raioane
Bacău, Buhuși, Ceahlău, Moinești, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Târgu Ocna
Regiunea Bacău, 1952–1956
Baia Mare 9 raioane
Baia Mare, Carei, Cehu Silvaniei, Lăpuș (Târgu Lăpuș), Oaș (Negrești), Satu Mare, Sighet, Vișeu (Vișeu de Sus), Tășnad
Regiunea Baia Mare, 1952–1960
Bârlad 9 raioane
Bârlad, Focșani, Huși, Murgeni, Panciu, Tecuci, Vaslui, Vrancea, Zeletin
Raioanele Huși și Vaslui apar, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii Iași. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea Bârlad, 1952–1956
București 19 raioane
Alexandria, Brănești, București, Călărași, Crevedia, Drăgănești-Vlașca, Giurgiu, Lehliu, Mihăilești, Oltenița, Răcari, Roșiorii de Vede, Slobozia, Snagov (Căciulați), Turnu Măgurele, Vârtoapele, Vida, Vidra, Zimnicea
Regiunea București, 1952–1960
Cluj 14 raioane
Aiud, Beclean, Bistrița, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou, Luduș, Năsăud, Sărmaș, Turda, Zalău
Articolul dă starea din 1956 și spune că cele 14 raioane s-au format în 1952, prin adăugarea a șase raioane la cele opt iniziale. Aceeași listă e folosită aici pentru 1952–1956 și pentru 1956–1960.
Regiunea Cluj, 1956
Constanța 7 raioane
Adamclisi (Băneasa), Constanța, Fetești, Hârșova, Istria (Babadag), Medgidia, Negru Vodă
Regiunea Constanța, 1952–1960
Craiova 20 de raioane
Amaradia (Melinești), Baia de Aramă, Balș, Băilești, Calafat, Caracal, Corabia, Craiova, Cujmir, Filiași, Gilort (Târgu Cărbunești), Gura Jiului (Bechet), Novaci, Oltețu (Bălcești), Plenița, Segarcea, Strehaia, Târgu Jiu, Turnu Severin, Vânju Mare
Regiunea Craiova, 1952–1960
Galați
Sursa nu dă nicio listă.
Articolul regiunii Galați sare peste 1952–1956: dă liste pentru 1950–1952, 1956–1960 și 1960–1968, dar niciuna pentru epoca dintre ele. Din istoricul aceluiași articol reiese ce s-a schimbat în 1956 — regiunea a primit raioanele Focșani, Panciu, Tecuci și Vrancea și a pierdut raionul Tulcea — dar articolul atribuie cele patru raioane primite regiunii Putna, ceea ce nu se potrivește cu restul datelor de aici: regiunea Putna nu mai exista ca unitate activă după reorganizarea din 1952 (nu apare în componența pe 1952–1956 de mai sus), iar toate cele patru nume — Focșani, Panciu, Tecuci, Vrancea — apar deja în lista regiunii Bârlad pentru 1952–1956, regiune desființată chiar în 1956 de Decretul nr. 12, odată cu Arad. Originea mai probabilă e deci Bârlad, nu Putna — dar asta e o deducție din componența proiectului, nu o afirmație directă a vreunei surse, așa că lista dinaintea lui 1956 tot nu se poate reconstitui fără a o inventa.
Hunedoara 8 raioane
Alba Iulia, Brad, Deva, Hațeg, Hunedoara, Orăștie, Petroșani, Sebeș
Regiunea Hunedoara, 1952–1960
Iași 14 raioane
Botoșani, Darabani, Dorohoi, Hârlău, Huși, Iași, Negrești, Pașcani, Roman, Săveni, Târgu Frumos, Trușești, Vaslui, Vlădeni
Raioanele Huși și Vaslui apar, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii Bârlad. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea Iași, 1952–1956
Oradea 7 raioane
Aleșd, Beiuș, Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu (Șimleu Silvaniei)
Regiunea Oradea, 1952–1956
Pitești 14 raioane
Băbeni-Bistrița, Costești, Curtea de Argeș, Drăgănești-Olt, Drăgășani, Găești, Horezu, Muscel, Pitești, Potcoava, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Topoloveni, Vedea
Sursa nu pune nicio perioadă pe listă, așa că e folosită pentru toată viața regiunii, 1952–1960, cât o dă templatul de navigație. Articolul regiunii Pitești spune că redenumirea în Argeș s-a făcut în 1956, dar Planșa Direcției Centrale de Statistică pentru recensământul din 21 februarie 1956, tipărită în 1959 (figura din această secțiune) numește regiunea PITEȘTI și arată raionul Vedea, nu Loviștea. Planșa e un artefact de epocă, nu o repovestire, așa că numele regiunii și prezența/absența acestor două raioane, la data planșei (21 februarie 1956), urmează planșa, nu articolele. Lista de față și cea din articolul regiunii Argeș diferă de fapt prin trei nume, nu prin cele două de mai sus: lista de față mai are și Potcoava, pe care lista Argeș n-o are. Planșa confirmă doar componența regiunii la data ei — nu confirmă independent restul listei din articolul regiunii Argeș pentru 1960–1968 și nu arată dacă vreun raion s-a schimbat între 1956 și 1968.
Regiunea Pitești, fără etichetă de perioadă
Ploiești 14 raioane
Beceni, Buzău, Câmpina, Cislău (Pătârlagele), Cricov (Urlați), Mizil, Ploiești, Pogoanele, Pucioasa, Râmnicu Sărat, Sinaia, Târgoviște, Teleajen (Vălenii de Munte), Urziceni
Lista stă în secțiunea „Subdiviziuni”, nu într-una intitulată „Raioanele”.
Regiunea Ploiești, 1952–1956
Stalin 8 raioane
Agnita, Codlea, Făgăraș, Mediaș, Rupea, Sibiu, Sighișoara, Târnăveni
Articolul adaugă, separat de raioane, orașele de subordonare regională Mediaș, Sibiu și Orașul Stalin. Nu sunt numărate aici ca raioane.
Regiunea Stalin, 1952–1960
Suceava 7 raioane
Câmpulung, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava, Vatra Dornei
Regiunea Suceava, 1950–1956
Timișoara 9 raioane
Almaș (Mehadia), Caransebeș, Deta, Făget, Lugoj, Moldova Nouă, Oravița, Reșița, Timișoara
Regiunea Timișoara, 1952–1956
1956–1960 16 regiuni, 190 de raioane
Decretul nr. 12 din 10 ianuarie 1956.
Autonomă Maghiară 10 raioane
Ciuc, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Toplița
Regiunea Autonomă Maghiară, 1956–1960
Bacău 9 raioane
Adjud, Bacău, Buhuși, Moinești, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț, Târgu Ocna, Zeletin (Podu Turcului)
Regiunea Bacău, 1956–1960
Baia Mare 9 raioane
Baia Mare, Carei, Cehu Silvaniei, Lăpuș (Târgu Lăpuș), Oaș (Negrești), Satu Mare, Sighet, Vișeu (Vișeu de Sus), Tășnad
Regiunea Baia Mare, 1952–1960
București 19 raioane
Alexandria, Brănești, București, Călărași, Crevedia, Drăgănești-Vlașca, Giurgiu, Lehliu, Mihăilești, Oltenița, Răcari, Roșiorii de Vede, Slobozia, Snagov (Căciulați), Turnu Măgurele, Vârtoapele, Vida, Vidra, Zimnicea
Regiunea București, 1952–1960
Cluj 14 raioane
Aiud, Beclean, Bistrița, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou, Luduș, Năsăud, Sărmaș, Turda, Zalău
Articolul dă starea din 1956 și spune că cele 14 raioane s-au format în 1952, prin adăugarea a șase raioane la cele opt iniziale. Aceeași listă e folosită aici pentru 1952–1956 și pentru 1956–1960.
Regiunea Cluj, 1956
Constanța 7 raioane
Adamclisi (Băneasa), Constanța, Fetești, Hârșova, Istria (Babadag), Medgidia, Negru Vodă
Regiunea Constanța, 1952–1960
Craiova 20 de raioane
Amaradia (Melinești), Baia de Aramă, Balș, Băilești, Calafat, Caracal, Corabia, Craiova, Cujmir, Filiași, Gilort (Târgu Cărbunești), Gura Jiului (Bechet), Novaci, Oltețu (Bălcești), Plenița, Segarcea, Strehaia, Târgu Jiu, Turnu Severin, Vânju Mare
Regiunea Craiova, 1952–1960
Galați 12 raioane
Berești, Brăila, Bujor, Călmățui (Însurăței), Filimon Sîrbu (Făurei), Focșani, Galați, Liești, Măcin, Panciu, Tecuci, Vrancea (Vidra)
Articolul notează, citând Decretul nr. 423 din 5 noiembrie 1959, că raionul Măcin a făcut parte din regiune numai până în 1959.
Regiunea Galați, 1956–1960
Hunedoara 8 raioane
Alba Iulia, Brad, Deva, Hațeg, Hunedoara, Orăștie, Petroșani, Sebeș
Regiunea Hunedoara, 1952–1960
Iași 10 raioane
Bârlad, Hârlău, Huși, Iași, Murgeni, Negrești, Pașcani, Târgu Frumos, Vaslui, Vlădeni
Regiunea Iași, 1956–1960
Oradea 11 raioane
Aleșd, Beiuș, Criș (Chișineu-Criș), Gurahonț (Sebiș), Ineu, Lunca Vașcăului (Dr. Petru Groza), Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu (Șimleu Silvaniei)
Regiunea Oradea, 1956–1960
Pitești (Argeș) 14 raioane
Băbeni-Bistrița, Costești, Curtea de Argeș, Drăgănești-Olt, Drăgășani, Găești, Horezu, Muscel, Pitești, Potcoava, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Topoloveni, Vedea
Articolele regiunilor Pitești și Argeș spun amândouă că redenumirea în Argeș s-a făcut în 1956, ceea ce ar pune Argeș aici. Templatul de navigație dă Pitești până în 1960, planșa statistică din 1956 o numește PITEȘTI, iar articolul general pune redenumirile de regiuni la Legea nr. 3/1960. Numele urmează planșa și templatul; Argeș rămâne consemnat ca nume alternativ.
Sursa nu pune nicio perioadă pe listă, așa că e folosită pentru toată viața regiunii, 1952–1960, cât o dă templatul de navigație. Articolul regiunii Pitești spune că redenumirea în Argeș s-a făcut în 1956, dar Planșa Direcției Centrale de Statistică pentru recensământul din 21 februarie 1956, tipărită în 1959 (figura din această secțiune) numește regiunea PITEȘTI și arată raionul Vedea, nu Loviștea. Planșa e un artefact de epocă, nu o repovestire, așa că numele regiunii și prezența/absența acestor două raioane, la data planșei (21 februarie 1956), urmează planșa, nu articolele. Lista de față și cea din articolul regiunii Argeș diferă de fapt prin trei nume, nu prin cele două de mai sus: lista de față mai are și Potcoava, pe care lista Argeș n-o are. Planșa confirmă doar componența regiunii la data ei — nu confirmă independent restul listei din articolul regiunii Argeș pentru 1960–1968 și nu arată dacă vreun raion s-a schimbat între 1956 și 1968.
Regiunea Pitești, fără etichetă de perioadă
Ploiești 12 raioane
Beceni, Buzău, Câmpina, Cislău (Pătârlagele), Cricov (Urlați), Mizil, Ploiești, Pogoanele, Pucioasa, Râmnicu Sărat, Târgoviște, Teleajen (Vălenii de Munte)
Regiunea Ploiești, 1956–1968
Stalin 8 raioane
Agnita, Codlea, Făgăraș, Mediaș, Rupea, Sibiu, Sighișoara, Târnăveni
Articolul adaugă, separat de raioane, orașele de subordonare regională Mediaș, Sibiu și Orașul Stalin. Nu sunt numărate aici ca raioane.
Regiunea Stalin, 1952–1960
Suceava 12 raioane
Botoșani, Câmpulung, Darabani, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Siret, Suceava, Trușești, Vatra Dornei
Regiunea Suceava, 1956–1960
Timișoara 15 raioane
Arad, Bozovici, Caransebeș, Ciacova, Făget, Gătaia, Jimbolia, Lipova, Moldova Nouă, Oravița, Orșova, Pecica, Reșița, Sânnicolau Mare, Timișoara
Regiunea Timișoara, 1956–1960
1960–1968 16 regiuni, 170 de raioane
Legea nr. 3 din 24 decembrie 1960. Listele de mai jos însumează 171 de intrări, dar 1 nume apar fiecare în două regiuni deodată. Numărate o singură dată rămân 170 de raioane.
Argeș 13 raioane
Băbeni-Bistrița, Costești, Curtea de Argeș, Drăgănești-Olt, Drăgășani, Găești, Horezu, Loviștea, Muscel, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Topoloveni
Articolul etichetează lista „1956–1968”, dar Planșa Direcției Centrale de Statistică pentru recensământul din 21 februarie 1956, tipărită în 1959 (figura din această secțiune) numește regiunea PITEȘTI la 1956 și nu are niciun raion Loviștea: la nord de raionul Rîmnicu Vîlcea urmează direct regiunea Stalin. Asta arată doar componența regiunii la data planșei (21 februarie 1956) — nu confirmă independent restul acestei liste de treisprezece raioane pentru 1960–1968 și nu spune dacă vreun raion s-a schimbat între 1956 și 1968. Lista de față diferă de cea a regiunii Pitești prin trei nume, nu unul singur: are Loviștea, pe care cealaltă n-o are, dar îi lipsesc Potcoava și Vedea, pe care cealaltă le are. Lista e folosită aici pentru 1960–1968, epoca în care templatul pune regiunea Argeș, iar pentru 1956–1960 rămâne lista regiunii Pitești.
Regiunea Argeș, 1956–1968
Bacău 8 raioane
Adjud, Bacău, Buhuși, Moinești, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț, Târgu Ocna
Singura schimbare în interiorul unei epoci pe care sursele o dau explicit: articolul separă 1960–1964 de 1964–1968, când raionul Buhuși dispare din listă. 1964–1968: Adjud, Bacău, Moinești, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț, Târgu Ocna.
Regiunea Bacău, 1960–1964
Banat 12 raioane
Arad, Bozovici, Caransebeș, Deta, Făget, Lipova, Lugoj, Moldova Nouă, Oravița, Orșova, Sânnicolau Mare, Timișoara
Articolul adaugă separat orașul regional Reșița, „care avea o suprafață și un număr de localități echivalente unui raion”. Nu e numărat aici ca raion. Lista stă în secțiunea „Subdiviziuni”.
Regiunea Banat, 1960–1968
Brașov 8 raioane
Agnita, Făgăraș, Mediaș, Rupea, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Sighișoara, Târgu Secuiesc
Articolul adaugă, separat de raioane, orașele de subordonare regională Brașov, Făgăraș, Mediaș, Sibiu și Sighișoara. Nu sunt numărate aici ca raioane.
Regiunea Brașov, 1960–1968
București 21 de raioane
Alexandria, Brănești, București, Călărași, Crevedia, Drăgănești, Fetești, Giurgiu, Lehliu, Mihăilești, Oltenița, Răcari, Roșiorii de Vede, Slobozia, Snagov, Turnu Măgurele, Urziceni, Vârtoapele, Vida, Vidra, Zimnicea
Raionul Fetești apare, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii Dobrogea. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea București, 1960–1968
Cluj 9 raioane
Aiud, Bistrița, Câmpeni, Dej, Gherla, Huedin, Năsăud, Turda, Zalău
Regiunea Cluj, 1960
Crișana 11 raioane
Aleșd, Beiuș, Criș, Gurahonț, Ineu, Lunca Vașcăului (Dr. Petru Groza), Marghita, Oradea, Salonta, Săcuieni, Șimleu
Regiunea Crișana, 1960–1968
Dobrogea 9 raioane
Adamclisi (Băneasa), Constanța, Fetești, Hârșova, Istria (Babadag), Măcin, Medgidia, Negru Vodă, Tulcea
Raionul Fetești apare, pentru aceeași epocă, și în lista regiunii București. Una dintre cele două liste greșește; sursele nu spun care, așa că amândouă rămân aici așa cum sunt.
Regiunea Dobrogea, 1960–1968
Galați 7 raioane
Brăila, Bujor, Făurei, Focșani, Galați, Panciu, Tecuci
Regiunea Galați, 1960–1968
Hunedoara 9 raioane
Alba Iulia, Brad, Deva, Hațeg, Hunedoara, Ilia, Orăștie, Petroșani, Sebeș
Regiunea Hunedoara, 1960–1968
Iași 7 raioane
Bârlad, Hârlău, Huși, Iași, Negrești, Pașcani, Vaslui
Regiunea Iași, 1960–1968
Maramureș 8 raioane
Baia Mare, Carei, Cehu Silvaniei, Lăpuș (Târgu Lăpuș), Oaș (Negrești), Satu Mare, Sighet, Vișeu (Vișeu de Sus)
Regiunea Maramureș, 1960–1968
Mureș-Autonomă Maghiară 8 raioane
Ciuc, Gheorgheni, Luduș, Odorhei, Reghin, Târgu Mureș, Târnăveni, Toplița
Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, 1960–1968
Oltenia 20 de raioane
Amaradia (Melinești), Baia de Aramă, Balș, Băilești, Calafat, Caracal, Corabia, Craiova, Cujmir, Filiași, Gilort (Târgu Cărbunești), Gura Jiului (Bechet), Novaci, Oltețu (Bălcești), Plenița, Segarcea, Strehaia, Târgu Jiu, Turnu Severin, Vânju Mare
Regiunea Oltenia, 1960–1968
Ploiești 12 raioane
Beceni, Buzău, Câmpina, Cislău (Pătârlagele), Cricov (Urlați), Mizil, Ploiești, Pogoanele, Pucioasa, Râmnicu Sărat, Târgoviște, Teleajen (Vălenii de Munte)
Regiunea Ploiești, 1956–1968
Suceava 9 raioane
Botoșani, Câmpulung, Dorohoi, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Săveni, Suceava, Vatra Dornei
Regiunea Suceava, 1960–1968
Nume care par să se potrivească și nu se potrivesc
Numele care au rămas neschimbate sunt cele mai înșelătoare. Un ținut și un județ de azi pot purta același nume și acoperi cu totul altceva.
Ținutul Olt era Oltenia, condusă de la Craiova. Județul Olt de azi este un județ din mijlocul acelei Oltenii, cu capitala la Slatina. Dintre cele 430 de localități care aveau Olt drept ținut în 1938, 320 — 74,4% — se află azi în Dolj, Gorj, Mehedinți sau Vâlcea. Județul Olt de azi le cuprinde pe celelalte 110 localități.
Ținutul Mureș era condus de la Alba Iulia, nu de la Târgu Mureș, și cuprindea mai toată Transilvania de sud: 72,5% din localitățile lui sunt azi în afara județului Mureș. Ținutul Timiș acoperea tot Banatul, iar 69,6% din localitățile lui sunt azi în afara județului Timiș.
La fel între regiuni și județele interbelice. Din localitățile Regiunii Suceava (1960–1968), 85,9% nu fuseseră niciodată în județul Suceava din 1930 — firesc, odată ce capitala Ținutului Suceava fusese Cernăuți. Cazul extrem este Regiunea București, care se întindea peste mare parte din ce este azi Ilfov și județele din jur: 98,2% din localitățile ei sunt în afara municipiului de azi.
Nu toate numele mint. Regiunea Hunedoara este singura dintre cele verificate care e mai mică decât județul interbelic cu același nume, iar nepotrivirea scade la 31,4% — aici continuitatea este reală.
Cele patru nume, pentru fiecare reședință de județ
Fiecare rând este un municipiu care este azi reședință de județ, cu unitatea din care a făcut parte în fiecare dintre cele patru sisteme.
| Reședința | 1930 | 1938 | 1960–1968 | azi |
|---|---|---|---|---|
| Alba Iulia | Alba | Mureș | Hunedoara | Alba |
| Alexandria | Teleorman | Bucegi | București | Teleorman |
| Arad | Arad | Timiș | Banat | Arad |
| Bacău | Bacău | Prut | Bacău | Bacău |
| Baia Mare | Satu Mare | Someș | Maramureș | Maramureș |
| Bistrița | Năsăud | Someș | Cluj | Bistrița-Năsăud |
| Botoșani | Botoșani | Prut | Suceava | Botoșani |
| Brașov | Brașov | Bucegi | Brașov | Brașov |
| Brăila | Brăila | Dunărea de Jos | Galați | Brăila |
| Buzău | Buzău | Bucegi | Ploiești | Buzău |
| Cluj-Napoca | Cluj | Someș | Cluj | Cluj |
| Constanța | Constanța | Mării | Dobrogea | Constanța |
| Craiova | Dolj | Olt | Oltenia | Dolj |
| Călărași | Ialomița | Mării | București | Călărași |
| Deva | Hunedoara | Timiș | Hunedoara | Hunedoara |
| Drobeta-Turnu Severin | Mehedinți | Olt | Oltenia | Mehedinți |
| Focșani | Putna | Dunărea de Jos | Galați | Vrancea |
| Galați | Covurlui | Dunărea de Jos | Galați | Galați |
| Giurgiu | Vlașca | Bucegi | București | Giurgiu |
| Iași | Iași | Prut | Iași | Iași |
| Miercurea Ciuc | Ciuc | Mureș | Mureș-Autonomă Maghiară | Harghita |
| Oradea | Bihor | Someș | Crișana | Bihor |
| Piatra-Neamț | Neamț | Prut | Bacău | Neamț |
| Pitești | Argeș | Bucegi | Argeș | Argeș |
| Ploiești | Prahova | Bucegi | Ploiești | Prahova |
| Reșița | Caraș | Timiș | Banat | Caraș-Severin |
| Râmnicu Vâlcea | Vâlcea | Olt | Argeș | Vâlcea |
| Satu Mare | Satu Mare | Someș | Maramureș | Satu Mare |
| Sfântu Gheorghe | Trei Scaune | Bucegi | Brașov | Covasna |
| Sibiu | Sibiu | Mureș | Brașov | Sibiu |
| Slatina | Olt | Olt | Argeș | Olt |
| Slobozia | Ialomița | Mării | București | Ialomița |
| Suceava | Suceava | Suceava | Suceava | Suceava |
| Timișoara | Timiș-Torontal | Timiș | Banat | Timiș |
| Tulcea | Tulcea | Dunărea de Jos | Dobrogea | Tulcea |
| Târgoviște | Dâmbovița | Bucegi | Ploiești | Dâmbovița |
| Târgu Jiu | Gorj | Olt | Oltenia | Gorj |
| Târgu Mureș | Mureș | Mureș | Mureș-Autonomă Maghiară | Mureș |
| Vaslui | Vaslui | Prut | Iași | Vaslui |
| Zalău | Sălaj | Someș | Crișana | Sălaj |
Cum au fost construite cele patru straturi
Județele de azi vin din stratul de unități administrative de bază publicat de geo-spatial.org și ANCPI — 3.186 de comune, orașe și municipii, cu codul SIRUTA pe fiecare — unite după codul de județ. Suprafața totală care iese din ele, 238.393 km², diferă cu 0,001% de suprafața oficială a țării.
Județele din 1930 vin din conturul publicat de geo-spatial.org, ridicat de Andrei Nacu. Cele zece ținuturi din 1938 nu au un contur propriu: sunt reuniunea județelor din 1930, după lista de județe a fiecărui ținut. Lista vine din articolele de pe Wikipedia ale fiecărui ținut, care citează Monitorul Oficial nr. 187 din 1938; textul legii nu a putut fi obținut direct, așa că această listă rămâne o citire a unei surse secundare. Toate cele 71 de județe se așază exact în cele 10 ținuturi, fără niciunul lipsă sau numărat două ori.
Regiunile 1960–1968 sunt singurul strat aproximativ, și rămân așa etichetate în date. Nu există nicio hartă vectorială a lor. Conturul a fost extras dintr-un desen din domeniu public, așezat pe coordonate reale printr-o transformare calculată din patru puncte extreme ale țării, cu abateri de 2,8–4,2 km în acele puncte, apoi decupat pe granița de azi. Reconstituirea lăsa goluri de aproximativ 2% din suprafața țării, mai ales la nord de Satu Mare și pe litoral, așa că varianta desenată pe hartă este cea în care fiecare comună de azi a fost atribuită regiunii în care cade centrul ei. Asta o face continuă, nu mai exactă: liniile dintre regiuni urmează hotare comunale de azi, nu hotarele de raion din anii ’60, pe care nimeni nu le-a măsurat vectorial.
De aceea 256 de localități — 8,0% din total — sunt marcate ca tăiate de o graniță reconstituită: suprafața lor se împarte între două regiuni, iar eticheta pe care o primesc este regiunea în care cade centrul. La selectare, harta arată procentul calculat pentru fiecare dintre cele două regiuni, nu o graniță istorică exactă.
Pentru a putea fi trimise într-un browser, conturile au fost simplificate o singură dată, pe stratul cel mai fin, iar unitățile mai mari au fost recompuse din el. Verificarea de după simplificare cere ca toate cele 139 de unități să rămână întregi și ca suprafața fiecăreia să nu se abată cu mai mult de 2% de la conturul verificat.
Surse
- geo-spatial.org și ANCPI, stratul unităților administrativ-teritoriale de bază (versiunea 26 martie 2025, cod SIRUTA pe fiecare unitate), licență CC BY-SA 4.0, pentru județele de azi.
- geo-spatial.org, „Limite județe 1930 GCS WGS84”, autor Andrei Nacu, licență CC BY-SA 3.0, pentru cele 71 de județe interbelice și populația lor la 1930.
- Wikipedia în limba română, articolul despre județele interbelice și articolele celor 10 ținuturi, fiecare citând Monitorul Oficial, partea I, nr. 187 din 14 august 1938.
- Wikipedia în limba română, „Organizarea teritorială a Republicii Populare Române”, pentru cronologia legilor din 1950, 1952, 1956, 1960 și 1968.
- Wikimedia Commons, cele patru hărți administrative reproduse mai sus, toate în domeniul public: Andrein (1950–1952 și 1960–1968), Radufan (1952–1956), Direcția Centrală de Statistică (1956).