mariuscomper.uk English

Atlasul patrimoniului mondial

România are 11 situri UNESCO. Pe hartă sunt 323 de locuri.

Toată lumea știe Sighișoara și mănăstirile pictate. Puțini știu că 86% din punctele UNESCO ale României stau pe un singur sit, frontiera romană, că pădurile de fag sunt 12 parcele într-un sit din 18 țări și că unul dintre situri a intrat pe listă direct „în pericol”. Toate cele 323 de locuri, cu anul, criteriile, coordonatele și suprafața, dintr-o singură sursă: dosarele UNESCO.

Actualizat 14 septembrie 2026 · date UNESCO verificate la aceeași dată

AlbaAradArgesBacauBihorBistrita-NasaudBotosaniBrailaBrasovBuzauCalarasiCaras-SeverinClujConstantaCovasnaDambovitaDoljGalatiGiurgiuGorjHarghitaHunedoaraIalomitaIasiIlfovMaramuresMehedintiBucurestiMuresNeamtOltPrahovaSalajSatu MareSibiuSuceavaTeleormanTimisTulceaValceaVasluiVranceaDelta DunăriiBisericile pictate din MoldovaMănăstirea HorezuBiserici fortificate săseștiCetățile daciceSighișoaraBisericile de lemn din MaramureșPădurile de fagRoșia MontanăAnsamblul BrâncușiLimesul dacic

culturalnaturalîn pericol

Pozițiile sunt coordonatele din tabelele UNESCO ale fiecărui sit, cu două corecții documentate în metodă. Derulează pentru a mări, trage pentru a muta; pe telefon, ciupește. Tastele + − 0 fac același lucru.

Câte situri UNESCO are România?

11: 9 culturale și 2 naturale, înscrise între 1991 și 2024. Numărul pe care îl caută lumea ascunde însă un altul, mai interesant: cele 11 situri au împreună 323 de componente cu coordonate proprii în dosarele UNESCO, răspândite în 20 de județe. Un sit poate fi un singur loc, cum e Sighișoara, sau 277 de locuri, cum e limesul dacic.

11situri
9situri culturale
2situri naturale
323locuri cu coordonate
20județe
1sit în pericol

Ultimele două situri au intrat în iulie 2024, la sesiunea de la New Delhi: Ansamblul Brâncuși și Frontierele Imperiului Roman – Dacia. La sesiunile din 2025 și 2026 România nu a avut înscrieri noi. Un singur sit, Roșia Montană, se află pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Cele 11 situri UNESCO din România, fiecare cu fișa lui

În ordinea înscrierii. Fiecare fișă are anul, criteriile pe care le-a îndeplinit, suprafața și zona tampon declarate de UNESCO, județele și lista componentelor, cu link la dosarul oficial.

Delta Dunării
natural
Foto: Charles J. Sharp, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Delta Dunării

deltă fluvială, rezervație a biosferei · Dobrogea

Cea mai mare și mai bine păstrată deltă a Europei: 312.440 de hectare de canale, lacuri și stufăriș, peste 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești de apă dulce.

Delta a fost primul sit al României pe lista UNESCO, la doar un an după ratificarea Convenției, în 1990. Este și singurul sit românesc înscris pentru frumusețea sa naturală (criteriul vii) și pentru biodiversitate (criteriul x). Aceeași suprafață este și rezervație a biosferei UNESCO, un program separat, cu altă listă, ceea ce explică de ce delta apare de două ori în căutări.

Un singur punct pe hartă, dar de peste o sută de ori suprafața tuturor celorlalte zece situri la un loc.

(vii) fenomen natural de o frumusețe excepțională(x) habitat esențial pentru biodiversitate, inclusiv specii amenințate
Înscris1991
Componente1
Suprafață312.440 ha
Zonă tampon—
JudețTulcea
Coordonate45.0833° N, 29.5000° E

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Bisericile din Moldova
cultural
Foto: Jocelyn Erskine-Kellie, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Bisericile din Moldova

opt biserici cu pictură exterioară, secolele XV–XVI · Bucovina

Opt biserici din nordul Moldovei, zidite între sfârșitul secolului al XV-lea și sfârșitul secolului al XVI-lea, cu fațadele acoperite integral de frescă. UNESCO le consideră unice în Europa.

Sunt „mănăstirile din Bucovina” din ghiduri, dar lista UNESCO nu le numără pe toate: Putna, de pildă, nu e pe listă, fiindcă nu are pictură exterioară păstrată. Cele șapte înscrise în 1993 sunt Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Sfântul Gheorghe din Suceava și Voroneț. Sucevița, cea mai completă dintre toate, a intrat abia în 2010, la 17 ani după celelalte, printr-o extindere a sitului.

Sucevița a așteptat 17 ani ca să intre pe listă.

(i) capodoperă a geniului creator uman(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris1993 (extins 2010)
Componente8
Suprafață18,49 ha (suma componentelor)
Zonă tampon—
JudețSuceava
Toate componentele (8)
  1. Arbore — Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul · Suceava · 2,54 ha
  2. Humor — Biserica Adormirea Maicii Domnului · Suceava · 4,27 ha
  3. Moldovița — Biserica Buna Vestire · Suceava · 4,00 ha
  4. Pătrăuți — Biserica Înălțarea Sfintei Cruci · Suceava · 0,67 ha
  5. Probota — Biserica Sf. Nicolae · Suceava · 1,00 ha
  6. Suceava — Biserica Sf. Gheorghe (Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou) · Suceava · 1,34 ha
  7. Voroneț — Biserica Sf. Gheorghe · Suceava · 3,27 ha
  8. Sucevița — Biserica Învierea Domnului · Suceava · 1,40 ha

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Mănăstirea Horezu
cultural
Foto: Alexandru Baboș, CC BY-SA 3.0 ro, Wikimedia Commons

Mănăstirea Horezu

ansamblu monastic brâncovenesc, 1690 · Oltenia

Ctitoria lui Constantin Brâncoveanu din 1690, considerată de UNESCO capodopera stilului brâncovenesc: echilibru arhitectural, sculptură bogată în piatră și lemn, portrete votive și o școală de pictură vestită în Balcani.

Horezu este singurul sit românesc înscris doar pe criteriul al doilea, schimbul de valori. UNESCO recompensează aici sinteza dintre tradiția bizantină, arhitectura Renașterii târzii și decorația orientală, pe care Brâncoveanu a răspândit-o în toată Țara Românească. Numele oficial folosește forma „Horezu”; mănăstirea își spune „Hurezi”.

Singurul sit românesc înscris doar pentru „schimbul de valori”.

(ii) schimb de valori umane, vizibil în arhitectură sau artă
Înscris1993
Componente1
Suprafață22,48 ha
Zonă tampon57,29 ha
JudețVâlcea
Coordonate45.1697° N, 24.0072° E

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Sate cu biserici fortificate din Transilvania
cultural
Foto: Florio1974, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Sate cu biserici fortificate din Transilvania

șapte sate cu biserici fortificate, secolele XIII–XVI · Transilvania

Șapte sate întemeiate de sașii transilvăneni, cu bisericile-cetate care le domină și cu un mod de organizare a gospodăriei și a hotarului păstrat de la sfârșitul Evului Mediu.

În 1993 a fost înscris un singur sat, Biertan. Extinderea din 1999 a adus încă șase: Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Câlnic și Valea Viilor. Sunt șapte din aproximativ 150 de biserici fortificate păstrate în sudul Transilvaniei, alese ca eșantion. Dârjiu este excepția: sat secuiesc, cu biserică unitariană, nu săsească.

Șapte alese din aproximativ 150; una dintre ele nu e săsească.

(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris1993 (extins 1999)
Componente7
Suprafață553 ha
Zonă tampon3.728 ha
JudețAlba, Brașov, Harghita, Mureș, Sibiu
Toate componentele (7)
  1. Biertan · Sibiu · 84,57 ha
  2. Prejmer · Brașov · 201 ha
  3. Viscri · Brașov · 48,40 ha
  4. Dârjiu · Harghita · 2,94 ha
  5. Saschiz · Mureș · 127 ha
  6. Câlnic · Alba · 33,79 ha
  7. Valea Viilor · Sibiu · 55,16 ha

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Cetățile dacice din Munții Orăștiei
cultural
Foto: LilianaWW, CC BY-SA 3.0 ro, Wikimedia Commons

Cetățile dacice din Munții Orăștiei

șase cetăți, secolele I î.Hr.–I d.Hr. · Transilvania

Nucleul Regatului Dac: șase cetăți ridicate în secolele I î.Hr. și I d.Hr., care combină tehnici militare din lumea clasică cu arhitectura sacră a Epocii Fierului, cucerite de romani la începutul secolului al II-lea.

Sarmizegetusa Regia este cea cunoscută, dar situl are șase componente: Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna stau împrăștiate pe 40 de kilometri de munte. Este singurul sit din România înscris pe trei criterii culturale odată cu limesul și cu Roșia Montană, tot vestigii ale aceluiași război din 101–106.

Șase cetăți, dar aproape toată lumea știe una singură.

(ii) schimb de valori umane, vizibil în arhitectură sau artă(iii) mărturie unică a unei tradiții culturale sau civilizații(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris1999
Componente6
Suprafață19,53 ha (suma a 3 din 6 componente)
Zonă tampon—
JudețAlba, Hunedoara
Toate componentele (6)
  1. Sarmizegetusa Regia · Hunedoara · 17,83 ha
  2. Costești-Cetățuie · Hunedoara
  3. Costești-Blidaru · Hunedoara · 0,50 ha
  4. Luncani-Piatra Roșie · Hunedoara · 1,20 ha
  5. Bănița · Hunedoara
  6. Căpâlna · Alba

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Centrul istoric al Sighișoarei
cultural
Foto: Albertdoris, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Centrul istoric al Sighișoarei

oraș medieval fortificat, locuit · Transilvania

Un mic oraș fortificat medieval, întemeiat de meșteșugarii și negustorii sași, care a ținut secole la rând un rol strategic și comercial la marginea Europei Centrale. Cetatea este locuită și azi.

UNESCO a înscris Sighișoara și pe criteriul (v), al așezărilor tradiționale devenite vulnerabile: în textul de justificare, cultura sașilor transilvăneni „se apropie de sfârșit după 850 de ani” și va supraviețui doar prin monumentele ei. Situl are 33 de hectare, cât cetatea de pe deal.

Înscris și fiindcă lumea care l-a construit dispare.

(iii) mărturie unică a unei tradiții culturale sau civilizații(v) exemplu remarcabil de așezare tradițională, devenit vulnerabil
Înscris1999
Componente1
Suprafață33,00 ha
Zonă tampon145 ha
JudețMureș
Coordonate46.2178° N, 24.7922° E

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Bisericile de lemn din Maramureș
cultural
Foto: Alexandru Baboș, CC BY 2.5, Wikimedia Commons

Bisericile de lemn din Maramureș

opt biserici de lemn, secolele XVII–XVIII · Maramureș

Opt biserici înalte și înguste, de lemn, cu turnuri zvelte la vest și acoperișuri de șindrilă, alese ca exemple ale soluțiilor arhitecturale din epoci și zone diferite ale Maramureșului.

Maramureșul are peste o sută de biserici de lemn; pe lista UNESCO sunt opt: Bârsana, Budești-Josani, Desești, Ieud-Deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. Rogoz este în Țara Lăpușului, nu în Maramureșul istoric. Turnul de la Șurdești trece de 50 de metri.

Opt din peste o sută; una nu e în Maramureșul istoric.

(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris1999
Componente8
Suprafață8,94 ha (suma componentelor)
Zonă tampon—
JudețMaramureș
Toate componentele (8)
  1. Bârsana — Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului · Maramureș · 2,80 ha
  2. Budești-Josani — Biserica Sf. Nicolae · Maramureș · 0,60 ha
  3. Desești — Biserica Sf. Paraschiva · Maramureș · 1,23 ha
  4. Ieud-Deal — Biserica Nașterea Maicii Domnului · Maramureș · 0,73 ha
  5. Plopiș — Biserica Sf. Arhangheli · Maramureș · 0,29 ha
  6. Poienile Izei — Biserica Sf. Paraschiva · Maramureș · 0,98 ha
  7. Rogoz — Biserica Sf. Arhangheli · Maramureș · 0,58 ha
  8. Șurdești — Biserica Sf. Arhangheli · Maramureș · 1,73 ha

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei
natural
Foto: Cezar Suceveanu, CC BY 3.0, Wikimedia Commons

Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei

douăsprezece păduri virgine, într-un sit din 18 țări · Carpații de sud, de vest și de nord

Un singur sit UNESCO întins pe 18 țări și 93 de parcele. România are 12 dintre ele, de la Cheile Nerei și Valea Cernei la Slătioara și Țibleș: cele mai mari păduri virgine de fag rămase în Europa.

Situl a început în 2007 cu Slovacia și Ucraina, s-a extins în Germania în 2011, iar România a intrat în 2017, cu 12 parcele de pădure virgină din opt arii protejate. Cea mai mare parcelă românească, Domogled-Coronini-Bedina, are 5.110 hectare. Este înscris exclusiv pe criteriul (ix), pentru procesul ecologic în curs: recolonizarea continentului de către fag după ultima glaciațiune. Pădurile românești sunt subiectul unor rapoarte repetate ale UNESCO privind starea de conservare, din 2018 până în 2025, în principal pe tema tăierilor din vecinătate.

Douăsprezece parcele, într-un sit împărțit cu alte 17 țări.

(ix) exemplu remarcabil de proces ecologic în curs
Înscris2017 (sit din 2007; România din 2017)
Componente12
Suprafață23.983 ha (suma componentelor)
Zonă tampon—
JudețBrașov, Caraș-Severin, Gorj, Maramureș, Suceava, Vâlcea
Toate componentele (12)
  1. Cheile Nerei-Beușnița · Caraș-Severin · 4.292 ha
  2. Codrul secular Șinca · Brașov · 338 ha
  3. Codrul secular Slătioara · Suceava · 609 ha
  4. Cozia – Masivul Cozia · Vâlcea · 2.286 ha
  5. Cozia – Lotrișor · Vâlcea · 1.103 ha
  6. Domogled – Valea Cernei – Domogled-Coronini-Bedina · Caraș-Severin · 5.111 ha
  7. Domogled – Valea Cernei – Iauna Craiovei · Caraș-Severin · 3.517 ha
  8. Domogled – Valea Cernei – Ciucevele Cernei · Gorj · 1.104 ha
  9. Groșii Țibleșului – Izvorul Șurii · Maramureș · 211 ha
  10. Groșii Țibleșului – Preluci · Maramureș · 136 ha
  11. Izvoarele Nerei · Caraș-Severin · 4.677 ha
  12. Strâmbu Băiuț · Maramureș · 598 ha

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Peisajul minier Roșia Montană
culturalîn pericol · 2021
Foto: István Mihály, CC0, Wikimedia Commons

Peisajul minier Roșia Montană

peisaj minier roman și modern, în pericol · Munții Apuseni

Cel mai important, mai întins și mai divers complex minier subteran roman cunoscut în lume: 7 kilometri de galerii în patru masive, din care romanii au scos circa 500 de tone de aur în 166 de ani, începând din 106.

Roșia Montană a fost înscrisă în iulie 2021 direct pe două liste: Lista Patrimoniului Mondial și Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Este singurul sit românesc aflat în pericol. Motivul este proiectul minier cu cianuri care ar fi distrus masivele Cârnic și Cetate; înscrierea în pericol cere statului un plan de conservare și rapoarte anuale, pe care UNESCO le-a examinat în 2023, 2024 și 2025. Tăblițele cerate găsite aici sunt printre cele mai bogate documente juridice și lingvistice din Dacia romană.

A intrat pe listă și pe lista de pericol în aceeași zi.

(ii) schimb de valori umane, vizibil în arhitectură sau artă(iii) mărturie unică a unei tradiții culturale sau civilizații(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris2021
Componente1
Suprafață—
Zonă tampon341 ha
JudețAlba
Coordonate46.3061° N, 23.1306° E

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu
cultural
Foto: Vlad Tamnos, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu

ansamblu de sculptură și urbanism, 1937–1938 · Oltenia

Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Coloana fără Sfârșit, pe o axă de 1.500 de metri prin oraș: opera lui Constantin Brâncuși din 1937–1938, în memoria celor căzuți apărând Târgu Jiu în 1916.

Este unul dintre cele două situri românești înscrise pe criteriul (i), capodoperă a geniului uman, alături de bisericile pictate din Moldova, și singurul din secolul XX. Dosarul a fost depus prima dată în 2015 și retras înainte de examinare; a reușit la a doua încercare, în iulie 2024, în aceeași sesiune cu limesul dacic. Axa cuprinde și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care exista dinainte și pe care Brâncuși a integrat-o în compoziție.

Singurul sit românesc din secolul XX, reușit la a doua încercare.

(i) capodoperă a geniului creator uman(ii) schimb de valori umane, vizibil în arhitectură sau artă
Înscris2024
Componente1
Suprafață26,58 ha
Zonă tampon78,05 ha
JudețGorj
Coordonate45.0383° N, 23.2788° E

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Frontierele Imperiului Roman – Dacia
cultural
Foto: Saturnian, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons

Frontierele Imperiului Roman – Dacia

frontieră romană, 277 de puncte, 106–271 · de la Dunăre la Dunăre, prin Banat, Transilvania și Muntenia

Cea mai lungă și mai complexă graniță terestră a unei provincii romane din Europa: peste 1.000 de kilometri, de la Dunăre la Dunăre, cu 277 de componente înscrise: castre de legiune, castre auxiliare, valuri de pământ, turnuri, tabere temporare.

Limesul dacic reprezintă 277 din cele 323 de locuri UNESCO ale României, adică 86% din puncte. Majoritatea sunt urme în câmp arabil, fără trasee de vizitare; UNESCO a înscris dovada arheologică, nu infrastructura turistică. Este partea românească a seriei transnaționale „Frontierele Imperiului Roman”, alături de Zidul lui Hadrian, limesul germanic și limesul dunărean. Segmentul dunărean al României, propus separat, nu este încă înscris.

Un singur sit, 277 de puncte: 86% din tot ce are România pe hartă.

(ii) schimb de valori umane, vizibil în arhitectură sau artă(iii) mărturie unică a unei tradiții culturale sau civilizații(iv) exemplu remarcabil de tip de construcție sau ansamblu dintr-o etapă a istoriei
Înscris2024
Componente277
Suprafață1.492 ha
Zonă tampon14.198 ha
Județ16 județe
Toate componentele (277)
  1. Pojejena - Șitarnița · Caraș-Severin · 26,63 ha
  2. Vărădia - Arcidava / Pustă · Caraș-Severin · 3,57 ha
  3. Vărădia - Chilii · Caraș-Severin · 4,55 ha
  4. Surducu Mare – Centum Putea / Rovină · Caraș-Severin · 3,89 ha
  5. Berzovia - Berzobis · Caraș-Severin · 23,37 ha
  6. Brebu - Caput Bubali /Cetăţuie · Caraș-Severin · 0,48 ha
  7. Drobeta-Turnu Severin -Podul lui Traian · Mehedinți · 0,09 ha
  8. Drobeta-Turnu Severin -Drobeta · Mehedinți · 3,63 ha
  9. Mehadia - Praetorium / Zidină · Caraș-Severin · 13,33 ha
  10. Teregova - La Hideg · Caraș-Severin · 2,09 ha
  11. Jupa – Tibiscum / Cetate · Caraș-Severin · 23,01 ha
  12. Iaz – Tibiscum / Traianu · Caraș-Severin · 14,10 ha
  13. Iaz Tibiscum Dâmb · Caraș-Severin · 0,75 ha
  14. Iaz Tibiscum / Satu Bătrân · Caraș-Severin · 0,70 ha
  15. Zăvoi - Agnaviae / Balta Neagră-Fânețe · Caraș-Severin · 17,49 ha
  16. Voislova - Gara CFR · Caraș-Severin · 0,54 ha
  17. Sarmizegetusa – Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa · Hunedoara · 63,05 ha
  18. Vețel – Micia / Grădiște · Hunedoara · 32,30 ha
  19. Vețel – Micia / Grădiște · Hunedoara · 19,47 ha
  20. Cigmău - Germisara / Cetatea / Dealul Urieșilor · Hunedoara · 30,13 ha
  21. … și încă 257 în tabelul complet

Dosarul UNESCO ↗Arată pe hartă

Lista siturilor UNESCO din România, pe ani

Tot ce a înscris România de la ratificarea Convenției, în 1990, în ordine cronologică, cu extinderile ulterioare.

AnSitTipCriteriiComponenteSuprafață
1991Delta Dunăriinatural(vii) (x)1312.440 ha
1993Sate cu biserici fortificate din Transilvaniacultural(iv)7553 ha
1993Mănăstirea Horezucultural(ii)122,48 ha
1993Bisericile din Moldovacultural(i) (iv)818,49 ha
1999Centrul istoric al Sighișoareicultural(iii) (v)133,00 ha
1999Bisericile de lemn din Maramureșcultural(iv)88,94 ha
1999Cetățile dacice din Munții Orăștieicultural(ii) (iii) (iv)619,53 ha
2017Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europeinatural(ix)1223.983 ha
2021Peisajul minier Roșia Montanăcultural · în pericol(ii) (iii) (iv)1—
2024Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiucultural(i) (ii)126,58 ha
2024Frontierele Imperiului Roman – Daciacultural(ii) (iii) (iv)2771.492 ha
  1. 1991
    Delta Dunării
  2. 1993
    Sate cu biserici fortificate din Transilvania
  3. 1993
    Mănăstirea Horezu
  4. 1993
    Bisericile din Moldova
  5. 1999
    Sate cu biserici fortificate din Transilvaniaextindere: Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz, Câlnic, Valea Viilor
  6. 1999
    Centrul istoric al Sighișoarei
  7. 1999
    Bisericile de lemn din Maramureș
  8. 1999
    Cetățile dacice din Munții Orăștiei
  9. 2010
    Bisericile din Moldovaextindere: Sucevița
  10. 2017
    Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei
  11. 2021
    Peisajul minier Roșia Montană
  12. 2024
    Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu
  13. 2024
    Frontierele Imperiului Roman – Dacia

Situri naturale UNESCO din România

Două: Delta Dunării (1991) și cele 12 parcele românești din Pădurile seculare și virgine de fag (2017). Delta este cel mai întins sit al țării, cu 312.440 de hectare; pădurile sunt cele mai împrăștiate, din Caraș-Severin până în Suceava. Retezatul și Pietrosul Rodnei, deși rezervații ale biosferei, nu sunt situri ale patrimoniului mondial; sunt pe lista indicativă din 1991.

Situri culturale UNESCO din România

Nouă, în trei valuri: bisericile pictate din Moldova, Horezu și satele cu biserici fortificate în 1993; cetățile dacice, Sighișoara și bisericile de lemn din Maramureș în 1999; apoi, după 22 de ani de pauză, Roșia Montană în 2021, Ansamblul Brâncuși și limesul dacic în 2024. Trei dintre ele sunt vestigii ale aceluiași război: cetățile dacilor, aurul pe care l-a luat Roma și granița pe care a ridicat-o pe urmă.

Care este cel mai nou sit UNESCO din România?

Două situri împart titlul, înscrise în aceeași sesiune, pe 26 și 27 iulie 2024: Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu și Frontierele Imperiului Roman – Dacia. Următorul candidat cu dosar depus este segmentul românesc al limesului dunărean, pe lista indicativă din 2020.

Ce sit UNESCO din România este în pericol?

Roșia Montană, din 2021. Înscrierea simultană pe lista principală și pe lista de pericol este rară și a fost cerută chiar de România, ca protecție împotriva proiectului minier cu cianuri. Lista de pericol nu este o sancțiune: obligă statul la un plan de conservare și la rapoarte anuale, examinate de Comitetul Patrimoniului Mondial. Pădurile de fag nu sunt pe lista de pericol, dar au propriile rapoarte de stare a conservării, din 2018 până în 2025, cerute de UNESCO din cauza tăierilor din jurul parcelelor.

Ce urmează: lista indicativă a României

Un sit nu poate fi propus decât dacă a stat înainte pe lista indicativă a țării. România are 19 poziții, dintre care patru adăugate în aprilie 2026. Cele din 1991 stau acolo de 35 de ani.

PropunerePe listă din
Peisajul monastic Vânători-Neamț2026
Peștera Coliboaia2026
Extindere a sitului „Pădurile seculare și virgine de fag”2026
Civilizația Cucuteni-Tripolie2026
Fostele închisori comuniste din România2024
Peștera Movile2024
Ctitorii domnești din Țara Românească și Moldova2024
Reședințele regale de la Sinaia2024
Frontierele Imperiului Roman – Limesul dunărean2020
Satele vechi Hollókő și Rimetea și împrejurimile lor (cu Ungaria)2012
Centrul istoric al Sibiului și ansamblul său de piețe2004
Bisericile bizantine și post-bizantine de la Curtea de Argeș1991
Ansamblul rupestru de la Basarabi1991
Culele din Oltenia1991
Biserica de la Densuș1991
Nucleul istoric al orașului Alba Iulia1991
Masivul Retezat1991
Pietrosul Rodnei1991
Sânpetru (sit paleontologic)1991

Patrimoniul UNESCO care nu este pe această hartă

„UNESCO” înseamnă mai multe liste, iar căutările le amestecă. Harta de mai sus cuprinde doar Lista Patrimoniului Mondial, cea a siturilor cu coordonate. Separat există:

Toate cele 323 de locuri UNESCO din România, într-un singur tabel

Caută după nume, județ sau sit. Suprafața este cea declarată de UNESCO pentru fiecare componentă; unde dosarul nu o dă, rămâne liber.

25 / 323
LocSitJudețSuprafață
Delta DunăriiDelta DunăriiTulcea312.440 ha
Arbore — Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan BotezătorulBisericile pictate din MoldovaSuceava2,54 ha
Humor — Biserica Adormirea Maicii DomnuluiBisericile pictate din MoldovaSuceava4,27 ha
Moldovița — Biserica Buna VestireBisericile pictate din MoldovaSuceava4,00 ha
Pătrăuți — Biserica Înălțarea Sfintei CruciBisericile pictate din MoldovaSuceava0,67 ha
Probota — Biserica Sf. NicolaeBisericile pictate din MoldovaSuceava1,00 ha
Suceava — Biserica Sf. Gheorghe (Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou)Bisericile pictate din MoldovaSuceava1,34 ha
Voroneț — Biserica Sf. GheorgheBisericile pictate din MoldovaSuceava3,27 ha
Sucevița — Biserica Învierea DomnuluiBisericile pictate din MoldovaSuceava1,40 ha
Mănăstirea HorezuMănăstirea HorezuVâlcea22,48 ha
BiertanBiserici fortificate săseștiSibiu84,57 ha
PrejmerBiserici fortificate săseștiBrașov201 ha
ViscriBiserici fortificate săseștiBrașov48,40 ha
DârjiuBiserici fortificate săseștiHarghita2,94 ha
SaschizBiserici fortificate săseștiMureș127 ha
CâlnicBiserici fortificate săseștiAlba33,79 ha
Valea ViilorBiserici fortificate săseștiSibiu55,16 ha
Sarmizegetusa RegiaCetățile daciceHunedoara17,83 ha
Costești-CetățuieCetățile daciceHunedoara—
Costești-BlidaruCetățile daciceHunedoara0,50 ha
Luncani-Piatra RoșieCetățile daciceHunedoara1,20 ha
BănițaCetățile daciceHunedoara—
CăpâlnaCetățile daciceAlba—
Centrul istoric al SighișoareiSighișoaraMureș33,00 ha
Bârsana — Biserica Intrarea în Biserică a Maicii DomnuluiBisericile de lemn din MaramureșMaramureș2,80 ha

Metoda și limitele

Toate datele vin din paginile oficiale ale Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO, citite pe 14 septembrie 2026: pagina României, fișa fiecărui sit și tabelul de „date geografice” al fiecărui sit, care listează componentele cu identificator, coordonate, suprafață și zonă tampon. Pentru pădurile de fag am păstrat doar cele 12 rânduri cu statul parte România din cele 93 ale sitului.

Două coordonate din tabelele UNESCO sunt greșite vizibil: Biertan apare cu 20 de kilometri mai la est decât satul, în județul Mureș, iar Probota cu 65 de kilometri mai la est decât mănăstirea, în județul Iași. Harta folosește pozițiile verificate (Wikidata, cu coordonatele bisericilor); valorile UNESCO sunt păstrate în datele proiectului. Pentru celelalte 321 de puncte am păstrat coordonatele UNESCO neschimbate.

Județul fiecărui loc este calculat geometric, din coordonate și conturul județelor, nu copiat dintr-o listă. Suprafața totală a unui sit este cea declarată de UNESCO la nivel de sit; unde UNESCO dă doar suprafețele componentelor, fișa arată suma lor, marcată ca atare. Pozițiile sunt centrele componentelor, nu conturul lor: o parcelă de pădure de 5.000 de hectare apare ca un singur punct.

Descrierile siturilor sunt rezumate din textele UNESCO (declarațiile de valoare universală excepțională și descrierile scurte, publicate sub licența CC BY-SA IGO 3.0) și verificate cu dosarele de nominalizare. Fotografiile vin de pe Wikimedia Commons, cu autorul și licența sub fiecare.

Surse

Fotografii