Arhivă botanică · GBIF
Ierbarul risipit: plantele presate ale României, păstrate în dulapurile lumii
Registrul global al biodiversității (GBIF) are 47.655 de înregistrări de coli de ierbar fotografiate, cu plante culese în România, aproape jumătate (23.659) dinainte de 1950. Toate vin din 159 de seturi de date publicate în străinătate, în 28 de țări. Niciuna nu e publicată de o instituție din România, deși cele 16 ierbare românești din registrul mondial al ierbarelor raportează împreună 2,7 milioane de exemplare.
- 47.655
- înregistrări de coli de plante fotografiate în GBIF (din 60.884 de exemplare din toate regnurile)
- 23.659
- culese înainte de 1950 (49,6%)
- 0
- publicate în GBIF de o instituție din România
- 2.708.884
- exemplare raportate de 16 ierbare din România; în GBIF, nicio fotografie a lor
I
Dulapul: 22 de sertare pe familii de plante
Pe fiecare sertar, familia botanică și câte coli are în GBIF. Deschide unul ca să vezi colile reale, cu licență deschisă, care pot fi privite aici: 244 în tot dulapul. Apasă o coală ca s-o vezi sub lupă.
II
Harta: de unde au fost culese și unde sunt păstrate
Harta e centrată pe România și păstrează direcția reală spre fiecare ierbar; inelele arată distanța. Fiecare fir pleacă din locul unde a fost culeasă o plantă și ajunge la colecția care a publicat-o: 5.163 de coli au coordonate folosite pe hartă, iar 4.741 dintre ele duc la una dintre colecțiile desenate. Liniile groase pleacă din centrul țării și arată toate colile unei colecții. Pătratele goale din România sunt ierbarele țării: 2,7 milioane de exemplare, fără nicio fotografie în GBIF.
III
Trei valuri de culegere
Înregistrările cu an cunoscut, pe decenii. Primul val, 1870–1919: cel mai des întâlnit culegător pe etichete e Josef Barth, din Transilvania. Al doilea, anii 1920, e Clujul lui Alexandru Borza și E. I. Nyárády, cei mai frecvenți culegători ai deceniului. Al treilea, 1960–1979, îi aduce pe botaniștii de la Craiova (Al. Buia, M. Păun, M. Olaru) și pe colecționari străini precum František Černoch. Pentru anii vechi, numerele nu acoperă exact teritoriul de azi: unele coli cu eticheta „Transsilvania” sunt trecute în GBIF la Ungaria. Alte {n_undated} de înregistrări nu au an.
În anii 1920, cele mai mari patru seturi de date sunt Kew, Meise, Smithsonian și Oslo, cu două treimi din înregistrările deceniului. În anii 1940, Moscova are cele mai multe înregistrări: o treime.
O singură culegere, patru dulapuri
Pe 3 iunie 1929, E. I. Nyárády a cules graminea Puccinellia convoluta în pajiștile umede „Chișchilău”, sub satul Zăvalu, în Dolj. Planta a intrat în seria de schimb Flora Romaniae Exsiccata cu numărul 1180, iar exemplarele au plecat în lume. Patru sunt azi fotografiate: la Kew, Viena, Smithsonian și Meise. Așa ajunge o singură culegere să fie numărată de mai multe ori. GBIF marchează 5.425 dintre cele 47.655 de înregistrări ca posibil legate de alte înregistrări; în anii 1920, 2.488 din 7.098, adică 35%.
Imagini, micșorate: Royal Botanic Gardens, Kew (CC BY 4.0); Natural History Museum Vienna (W) (CC BY 4.0); Smithsonian Institution (CC0 1.0); Meise Botanic Garden (CC BY 4.0)
IV
Acasă: 2,7 milioane de exemplare, nicio fotografie în GBIF
Dacă numeri toate regnurile, GBIF are 60.884 de exemplare conservate din România cu fotografie: 6.424 de animale, 6.097 de ciuperci, 47.655 de plante și câteva sute din alte grupe. Pagina aceasta numără doar plantele.
Zero nu înseamnă că România nu are ierbare. Cele 16 ierbare ale țării raportează la Index Herbariorum, registrul mondial al ierbarelor, 2.708.884 de exemplare; cel mai mare, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, 660.500. Niciunul nu are coli fotografiate în GBIF. Ce se vede online sunt coli ajunse peste hotare, multe prin schimburile științifice din secolele XIX și XX, la instituții care și-au fotografiat colecțiile.
Două precizări. Băncile de gene din România apar totuși în GBIF: 15.448 de înregistrări ale lor ajung acolo prin catalogul european EURISCO, toate fără fotografie. Iar 1.143 dintre cele 47.655 de înregistrări sunt plicuri cu ciuperci parazite din două colecții de la München, trecute sub numele plantei-gazdă; ele nu apar în dulap.
V
Licențe și registrul instituțiilor
Licența înregistrărilor din GBIF: 32.562 CC BY 4.0, 13.758 CC0 și 1.335 CC BY-NC 4.0, care interzice folosirea comercială. Imaginile pot avea licența lor: colile de la Oslo, de pildă, sunt CC BY-SA 4.0. Cele 244 de coli din dulap sunt 154 CC BY 4.0, 45 CC0 și 45 CC BY-SA 4.0, fiecare cu sursa și licența ei.
| Instituție | Oraș, țară | Distanță | Coli în GBIF |
|---|---|---|---|
| Grădina Botanică Regală Kew | Londra, GB | 1.942 km | 6.041 |
| Grădina Botanică Meise | Meise, BE | 1.614 km | 4.751 |
| Centrul de Biodiversitate Naturalis | Leiden, NL | 1.638 km | 4.124 |
| Muzeul de Istorie Naturală din Oslo | Oslo, NO | 1.814 km | 3.327 |
| Instituția Smithsonian | Washington, US | 7.806 km | 3.111 |
| Ierbarul Universității de Stat din Moscova | Moscova, RU | 1.394 km | 2.913 |
| Academia de Științe a Californiei | San Francisco, US | 10.155 km | 1.800 |
| Muzeul Național de Istorie Naturală | Paris, FR | 1.725 km | 1.797 |
| Ierbarul Societății Botanice din Basel | Basel, CH | 1.334 km | 1.728 |
| ZOBODAT, Muzeul Austriei Superioare | Linz, AT | 849 km | 1.647 |
| Ierbarul Universității din Viena (WU) | Viena, AT | 696 km | 1.166 |
| Ierbarele Unite Zürich (Z + ZT) | Zürich, CH | 1.261 km | 1.137 |
| Ierbarul IPK Gatersleben | Gatersleben, DE | 1.193 km | 1.129 |
| Muzeul Noii Zeelande Te Papa Tongarewa | Wellington, NZ | 17.546 km | 899 |
| Muzeul de Istorie Naturală din Viena (W) | Viena, AT | 698 km | 884 |
| Ierbarul Grădinii Botanice din Rio de Janeiro (RB) | Rio de Janeiro, BR | 10.279 km | 867 |
| Grădina Botanică Missouri (MO) | St. Louis, US | 8.615 km | 849 |
| Muzeul de Istorie Naturală al Universității Colorado | Boulder, US | 9.254 km | 805 |
| Colecția Erysiphales, München (ciuperci) ciuperci pe plante-gazdă | München, DE | 1.048 km | 672 |
| Ierbarul Berolinense, Berlin (B) | Berlin, DE | 1.112 km | 667 |
| Ierbarul Grădinii Botanice din Pisa (PI) | Pisa, IT | 1.174 km | 588 |
| Universitatea Carolină din Praga (PRC) | Praga, CZ | 908 km | 498 |
| Colecția de tăciuni, München (ciuperci) ciuperci pe plante-gazdă | München, DE | 1.048 km | 471 |
| Grădina Botanică Regală din Madrid (MA) | Madrid, ES | 2.390 km | 449 |
| Universitatea Masaryk, Brno (BRNU) | Brno, CZ | 725 km | 422 |
| Ierbarul Haussknecht, Jena (JE) | Jena, DE | 1.130 km | 364 |
| Ierbarele Universității Harvard | Cambridge, Massachusetts, US | 7.176 km | 362 |
| Ierbarul Pringle, Universitatea Vermont | Burlington, US | 7.154 km | 336 |
| Muzeul Joanneum, Graz (GJO) | Graz, AT | 740 km | 332 |
| Muzeul Național din Praga (PR) | Praga, CZ | 907 km | 308 |
Surse și metodă
- GBIF, căutarea de înregistrări:
country=RO, regnul Plantae, exemplare conservate cu fotografie. Numerele sunt cele din 21 noiembrie 2026. Aceeași căutare cupublishingCountry=ROdă 0, iar codurile ierbarelor românești (CL, BUC, BUCA, CRAI, I, SIB, BVS, IAGB) nu apar la nicio coală fotografiată. - Locurile culegerii: 6.918 de coli au coordonate. Au rămas 5.163, după ce au fost scoase 982 de plicuri cu ciuperci, 632 de coli cu ambele coordonate pe o grilă de jumătate de grad (de pildă 46,5° N, 25° E, unde stau peste 500 de coli; o regulă prudentă, fiindcă unele ar putea fi exacte), 99 de cu o incertitudine de peste 25 km și 42 de aflate în afara granițelor de azi. Dintre ele, 4.741 țin de colecțiile desenate pe hartă; celelalte apar doar ca puncte.
- Ierbarele din România: Index Herbariorum (Grădina Botanică din New York), citit prin registrul GRSciColl al GBIF. Numerele sunt raportate de fiecare ierbar și cuprind uneori și ciuperci sau alge; colecțiile doar de ciuperci (BUCM, CRAF) nu sunt incluse.
- Harta: proiecție azimutală echidistantă centrată pe România (45,94° N, 24,97° E), în care orice dreaptă din centru e drumul cel mai scurt pe glob. În modul „lupă”, distanța de la centru crește logaritmic; inelele poartă distanța reală. Uscatul și granițele: Natural Earth, cu granițele Ucrainei recunoscute internațional.
- Eticheta „România” urmează granițele de azi doar aproximativ: câteva coli din Basarabia interbelică, azi în Republica Moldova, sunt trecute la România (de pildă două coli din 1936 de la Cojușna, județul Lăpușna), iar unele coli cu eticheta „Transsilvania” sunt trecute la Ungaria (de pildă coli din 1893 și 1909 de la Pasul Lainici, lângă Petroșani).
- Imaginile sunt copii ale fotografiilor publicate de fiecare instituție, cu licența de pe imagine (nu doar de pe înregistrare). Imaginile cu licență necomercială sau fără licență pe imagine nu sunt reproduse. Fiecare coală are legătura spre înregistrarea ei din GBIF.