Primăvara în care a venit apa

Noaptea ruperii

13/14 mai 1970

Apa în cartierul de jos

2 m

Morți la Satu Mare

52–56, după sursă

În seara de 13 mai 1970 un meteorolog bătrân, rămas fără un picior din război, avertizează comandamentul de la Satu Mare: viitura anunțată poate rămâne sub digurile de pământ, dar digurile sunt străvechi, degradate, pe alocuri perforate de șobolani, și orice trunchi adus de ape le poate străpunge. Comandamentul îl amenință cu închisoarea pentru panică și trimite prin oraș o mașină cu difuzor care spune că orașul e în siguranță.

Noaptea digul se sparge și cartierul de sub el se inundă în câteva clipe. Apa Someșului ia uzina electrică, luminile se sting, iar oamenii care nu mai văd apa venind nu se mai pot salva la timp. Toată noaptea orașul aude țipete și strigăte de ajutor; militarii vâslesc cu bărci și felinare, iar unii dintre cei vii sunt găsiți urcați în copaci.

Până dimineața cartierul de jos e un lac. Nicolae Ceaușescu îl străbate în cizme de cauciuc până la consiliul județean și ceartă oficialii; martorul ocular Virgil Lazar survolează o mare învolburată de apă mâloasă care cară animale, copaci și resturi de case și poduri.

Județul plătește cel mai greu preț din țară: aproape 40% din suprafață sub ape, peste 21.500 de case lovite, maxima de doi metri măsurată în cartierul de jos, nicio casă neatinsă acolo, 56 de morți și peste 20.000 de animale după o numărătoare, 52 de morți după alta. Pierderile populației sunt estimate la 259 de milioane de lei.

La opt kilometri spre est, satul Odoreu rămâne o insulă uscată în marea ad-hoc. Un inginer agronom tânăr, de etnie maghiară, studiază o hartă cu curbe de nivel din timpul imperiului și pune să se tragă cu plugurile diguri în jurul satului, pe cotele cele mai înalte; un elicopter militar coboară pe frânghie pâini pentru locuitorii izolați. În cartierul Sătmarului, botezat 14 Mai, un monument ține ceremoniile anuale.

Salvați de o singură barcă

50

Ruperea digului

14 mai, ora 10:45

Apa la Mediaș

3 m

Pe 13 mai Târnava Mare ia orașul de jos al Sighișoarei, apa urcând până la etajul caselor din centru. Pe strada Clujului un bărbat de treizeci și ceva de ani, Otto Lurtz, are o barcă și cunoaște râurile; iese cu ea printre acoperișuri și începe să-i culeagă pe oameni din gurile podurilor și de pe acoperișuri.

Îi trece dincolo unul câte unul, 50 de oameni salvați, și pe tatăl lui îl lasă la urmă. E prea târziu: apa îl ia pe bătrân și distruge casa. Presa națională face din Lurtz un erou, iar după potop povestea lui intră în manualul de germană pentru clasa a VI-a.

Podul acoperit de lemn, cel mai frumos din zonă, lucrat artizanal, cu porți la ambele capete, pleacă cu apa. În dimineața următoare, 14 mai, în jurul orei 10:45, Târnava Mare rupe digul la 4–5 kilometri în amonte de Mediaș, în zona comunei Brateiu.

Apa se revarsă peste câmp și curând e în oraș: circa 3 metri adâncime, până la podul caselor, din Strada Stadionului până în Dealul Furcilor, pe panta spre spital, în jurul intersecției de la poștă, prin Fabrica 8 Mai, uzina Automecanica, Unitatea Militară de Aviație și fabrica de textile. Podul spre Gura-Câmpului e grav avariat.

Două orașe, un singur sistem de râu: Târnava Mare hrănește Mureșul, iar Mureșul își scrie deja recordul în aval. Sighișoara învață asta de două ori, fiindcă al doilea val, din 23–25 mai, îi pune din nou străzile de jos sub ape.

Cota la Cluj

8,82 m

Mureșul la Alba Iulia

peste 8 m

Ploaia la Bistrița în 48 de ore

117 de litri

La Cluj calvarul ține de la miezul nopții de 12 mai până la șapte seara, pe 13 mai. Apa urcă peste orice semn știut de oraș, redacția Făclia își trimite oamenii pe maluri, iar ediția de dimineață poartă un rând pe care hidrologii îl vor cita decenii întregi.

Județul raportează un maxim de 9 metri și retragerea în albia minoră pe 15 mai. La Dej sunt avariate 1.572 de case, dintre care 73 au fost distruse din temelii, 7 oameni mor și sunt evacuate 1.114 de familii; în județ se inundă 4.226 de case, 813 sunt distruse, 2.144 sunt avariate, iar 11.105 de persoane sunt evacuate. Pagube: 19 milioane de lei.

La Alba Iulia Mureșul își scrie recordul absolut pe 14 și 15 mai: pe alocuri peste 8 metri peste normal, două viituri, centrul întreg sub ape zile întregi, străzile cele mai joase înecate până la acoperișuri. Peste 10.000 de persoane rămân sinistrate, 180 de gospodării sunt distruse cu construcții cu tot, 2.600 de hectare sunt inundate. În amonte, la strâmtoarea Țicău, Someșul sare peste rambleul căii ferate și inundă totul până la clopotnița din turnul bisericii.

Cerul încărca asta din ianuarie: ploi duble față de normal pe pământ saturat, 93 de centimetri de zăpadă pe Vârful Omu în dimineața de 11 mai, apoi aer subtropical și 30 de grade la umbră în sud. În 48 de ore, între 12 și 14 mai, cad peste 50 de litri pe metru pătrat în Transilvania și Maramureș, peste 100 în Mureș, Bistrița-Năsăud și Maramureș: 117 de litri la Bistrița, 112 la Vârful Iezerul.

Andrei Doneaud numără 2,5 miliarde de metri cubi de apă într-un singur diluviu, cât un tren de cisterne ce ar înconjura ecuatorul de peste patruzeci de ori. Atanase Mustățea întinde ploile din 12–25 mai uniform și obține un strat de opt centimetri peste toată țara, un eveniment la 200 de ani: la 400 de ani la Beclean, la 250–300 de ani la Satu Mare.

Militari în ape

19.000

Ore de zbor

429

Oameni scoși din ape

66.500

Pe 15 mai un elicopter pleacă de la București spre Alba Iulia, unde centrul întreg e sub ape de zile întregi. Între 14 și 16 mai echipajul lui smulge de la înec 103 de persoane, acoperiș cu acoperiș; unul dintre oameni e coborât pe frânghie, un soldat de rând numit Nelu Pavel, prin ploaie, frig și vânt.

Statisticile publicate numără 19.000 de militari între 13 mai și 25 iunie, în 38 de județe și 350 de localități, cu 429 de ore de zbor în spate. Din ape scot 66.500 de oameni, 197.000 de animale și 11.000 de tone de bunuri; construiesc sau consolidează 500 km de dig și refac 26 de poduri. La 18 august 1970, cinci dintre ei sunt decorați post-mortem.

Cerul nu se astâmpără. Al doilea val lovește în 23–25 mai, hrănit de încă 48 de ore de ploaie peste Târnavele superioare, Oltul superior, bazinul Bârladului și râurile din Banat. Sighișoara, abia ieșită din prima apă, se scufundă din nou: tăvălugul Târnavei Mari pustiește combinatul textil și o parte din uzina electrică.

Al treilea val urmează în 11–13 iunie și se târăște până la începutul lui iulie prin Satu Mare, Maramureș, Bihor, Alba, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Sibiu, Hunedoara și Gorj. Dunărea iese din matcă peste Ialomița, Brăila, Galați și Tulcea; în aval, Galațiul și Brăila știu din 3 iunie că viitura veche de trei săptămâni ajunge la ele pe 11 iunie.

Presa americană a vremii relatează că lumea sare în ajutor: cel mai mare ajutor singular, circa 400.000 de dolari, din China, primul avion cu ajutoare din Israel, apoi Statele Unite și Țările de Jos, trecând o săptămână până la oferta sovietică. Peste o duzină de țări dau ajutor, iar Bucureștiul deschide un fond special pentru sinistrați.

Bilanțuri ale morților

patru

Case distruse din temelii

13.070

Pagube

10 miliarde de lei

Numărătoarea începe când noroiul e încă ud și nu se oprește niciodată la un singur număr. Evaluarea americană contemporană raportează 162 de morți; hidrologii Ujvari și Anițan listează 166 de victime identificate și 14 dispărute; presa americană închide la 209 de morți; baza de date EM-DAT înregistrează 215 de victime pentru mai 1970.

Fiecare număr își poartă autorul și metoda: un raport de situație întocmit la cald, un registru hidrologic, o depeșă finală de corespondent străin, o înregistrare de bază de date construită după decenii. Acoperă sfere diferite în săptămâni diferite, așa că nu pot fi mediate și nu trebuie ierarhizate.

Bilanțul material e mai așezat. În spatele numelor hidrologilor stau 1.058.376 de hectare sub ape, 85.453 de case lovite, dintre care 13.070 au fost distruse din temelii, 385 de întreprinderi, 934 km de cale ferată, 2.843 km de șosele și 3.547 de poduri. Autoritățile comuniste au pus pagubele la 10 miliarde de lei, când salariul mediu era de 1.289 de lei.

Statul răspunde cu instituții și beton. Consiliul Național al Apelor e reînființat cu direcții pe bazine, institute de cercetare și întreprinderi de dragaje; diguri se ridică de-a lungul râurilor rănite; în 1978 intră în exploatare barajul Stânca-Costești de pe Prut, ca să-și apere satele din aval.

Memoria își ține propriul registru. În cartierul 14 Mai din Satu Mare stă un monument unde apa a stat de doi metri, cu ceremonii în fiecare an; studenții IATC Stere Gulea, Dan Pița și Mircea Veroiu filmează țara înecată în «Apa ca un bivol negru»; Marin Sorescu urcă potopul pe scenă în piesa «Matca» din 1976.